Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 219/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.219
Ședința publică din data de 25 martie 2009
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpații, fiul lui și, născut la data de 24 august 1978, domiciliat în domiciliat în P, str.G-ral nr.2,.26,.A,.2, jud.P și, fiul lui și, născut la data de 09 septembrie 1981, domiciliat în P, str.G-ral nr.2,.26,.5, jud.P împotriva deciziei penale nr. 201 pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 17 septembrie 2008, prin care au fost admise apelurile declarate de aceștia împotriva sentinței penale nr.2257 din 8 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, și în consecință:
A fost desființată sentința, în parte, în latură penală, în sensul că s-au interzis inculpaților, cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de disp. art.64 literele a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, în condițiile art.71 Cod penal.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate iar cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Prin sentința penală nr. 2257 din 8.11.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza dispozițiilor art.208 alin.1- 209 alin.1 lit.a și e, cu aplic. art.37 lit.a cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 24.08.1978 în P, cu domiciliul în P,-, jud.P, cetățean român, recidivist, CNP -, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă din 16.01.2006.
În baza disp.art.61 cod penal s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr.775/2003 a Judecătoriei Ploiești și a fost contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 522 zile, cu pedeapsa aplicată în cauză, în final condamnatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
Prin aceeași sentință, în temeiul disp. art.26 rap. la art.208 alin.1- 209 alin.1 lit.a, e cod penal, cu aplic. art.37 lit.b cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 1.09.1981 în P, cetățean român, recidivist, domiciliat în P, str.G-ral nr.2,.26,.5, jud. P, CNP -, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, faptă din 16.01.2006.
Pentru ambii inculpați, s-a făcut aplicarea disp. art.71, 64 lit.a, b cod penal.
Totodată, s-a luat act că partea vătămată, domiciliat în P,-,.14 G,.A,.7, jud.P nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit integral prin restituire.
În baza art.191 cod proc. penală au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat, la 100 lei și la plata 200 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit inculpatul, reprezentat de apărător ales, avocat, din cadrul Baroului P, cu împuternicire avocațială nr.4830/2009, depusă la fila 69 dosar, reprezentant de apărător ales, conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 35 dosar și partea vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, apărătorul ales al recurentului, depune la dosar acte în circumstanțiere, respectiv contractul individual de muncă nr.-/19.02.2009 și certificatul de naștere al fiicei inculpatului, minora Elisa. Precizează că nu are cereri de formulat în cauză și că recurentul nu se poate prezenta la termenul de astăzi, deoarece s-a angajat de curând și nu putea lipsi de la serviciu.
Avocat, apărător ales al inculpatului și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, arată de asemenea că nu au cereri de formulat în cauză.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul acestora în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, arată că a declarat recurs împotriva ambelor hotărâri pronunțate în cauză, criticile invocate vizând individualizarea pedepsei, mult prea mare în raport de circumstanțele reale ale faptei și circumstanțelor personale ale inculpatului.
Astfel, se solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de tribunal și a sentinței de fond și redozarea pedepsei, urmând a se avea în vedere poziția procesuală sinceră a inculpatului pe tot parcursul judecății, recunoașterea și regretul manifestat față de comiterea infracțiunii, precum și acoperirea integrală a prejudiciului.
Avocat, apărător ales al inculpatului, arată că în temeiul dispozițiilor art.385 pct.9 cod proc. penală a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 201/2008 a Tribunalul Prahova și sentinței penale nr.2257/2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, criticându-le sub aspectul laturii penale, respectiv cuantumul pedepsei aplicate, apreciat ca fiind foarte mare.
În acest sens, solicită a se constata că recurentul a avut o poziție procesuală constantă, dând dovadă de sinceritate încă de la începutul cercetărilor, recunoscând și regretând comiterea infracțiunii și a acoperit integral prejudiciul creat în urma săvârșirii acesteia.
Precizează că într-adevăr inculpatul a suferit anterior condamnări, însă față de fapta pentru care este trimis în judecată a manifestat o atitudine sinceră de regret, astfel că se poate acorda o eficiență mai mare circumstanțelor reale și personale ce operează în favoarea sa.
Pentru cele arătate, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.2 cod proc. penală solicită admiterea recursului iar în baza art.38616pct.1 din același cod, menținerea cauzei spre judecare, casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și redozarea pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită instanței a se constata că poziția procesuală sinceră invocată de ambii inculpați s-a datorat faptului că aceștia au fost reținuți de organele de poliție imediat după comiterea infracțiunii iar acoperirea integrală a prejudiciului s-a efectuat prin recuperarea borsetei sustrasă de la partea vătămată de către aceleași organe de poliție.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că pedepsele aplicate recurenților de instanța de fond și menținute în apel sunt orientate spre minimul special, deși inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie, la foarte puțin timp de la liberarea din penitenciar, iar celălalt inculpat în stare de recidivă postexecutorie.
Față de aceste motive, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpații și ca nefondate.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.2257 din 8.11.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza dispozițiilor art.208 alin.1- 209 alin.1 lit.a, e, cu aplic. art.37 lit.a cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 24.08.1978 în P, cu domiciliul în P,-, jud.P, cetățean român, recidivist, CNP -, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă din 16.01.2006.
În baza disp. art.61 cod penal s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr.775/2003 a Judecătoriei Ploiești și a fost contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 522 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în cauză, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
Prin aceeași sentință, în temeiul disp. art.26 rap. la art.208 alin.1- 209 alin.1 lit.a, e, cu aplic. art.37 lit.b cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 1.09.1981 în P, cetățean român, recidivist, domiciliat în P, str.G-ral nr.2,.26,.5, jud. P, CNP -, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, faptă din 16.01.2006.
Pentru ambii inculpați, s-a făcut aplicarea disp. art.71, 64 lit.a, b cod penal.
În latură civilă, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit integral prin restituire.
Pentru a hotărî astfel, pe baza materialului probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 16.01.2006, inculpații se aflau la domiciliul lui unde au consumat băuturi alcoolice după care au hotărât să sustragă bunuri pentru a le valorifica.
În acest sens, inculpații s-au deplasat pe str.- din P unde au observat că partea vătămată a coborât din autoturism și a intrat într-un magazin, fără a încuia portierele.
În aceste împrejurări, în timp ce inculpatul asigura paza, a sustras din autoturism o borsetă care conținea mai multe bunuri (un telefon mobil, o ștampilă, o pereche de ochelari și suma de 500.000 lei)
Inculpații au fost urmăriți de o patrulă de jandarmi și prinși, asupra inculpatului găsindu-se borseta părții vătămate, care a fost restituită acesteia.
Situația de fapt expusă anterior a fost reținută pe baza probatoriilor administrate în timpul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, procesele verbale de cercetare la fața locului, proces verbal de depistare, declarații de martori și declarațiile inculpaților, aceștia recunoscând fapta pentru care au fost trimiși în judecată.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,e cod penal iar cea săvârșită de inculpatul întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de furt calificat prev. de art.26 cod penal rap. la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,e cod penal.
Totodată, la încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul s-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art.37 alin.1 lit.a cod penal, atrasă de pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.775/2003 a Judecătoriei Ploiești, din care a fost liberat condiționat la 13 iulie 2005, cu un rest neexecutat de 522 zile închisoare, ce nu s-a împlinit până la data comiterii infracțiunii dedusă judecății.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, s-a reținut că acesta a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.37 alin.1 lit.b cod penal, primul termen al recidivei fiind reprezentat de pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2202/2003 a Judecătoriei Ploiești, din care a fost liberat condiționat la data de 8 martie 2005, cu un rest neexecutat de170 zile închisoare, ce s-a împlinit până la data comiterii faptei dedusă judecății.
La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile cuprinse în art.72 cod penal, apreciind că aplicarea unor pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege, cu executare în regim privativ de libertate, este corespunzătoare scopului preventiv educativ și sancționator.
Împotriva sentinței au declarat apel în termen legal ambii inculpați, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, sub aspectul modului de individualizare a pedepsei aplicate, în sensul ca în raport de circumstanțele reale în care a fost săvârșită infracțiunea și mai ales față de circumstanțele lor personale, se impune reducerea pedepselor aplicate.
Deși legal citați, prin toate modalitățile prevăzute de lege, apelanții nu s-au prezentat în fața primei instanțe de control judiciar pentru a fi audiați în condițiile legale, fiind însă reprezentați de apărători aleși.
Prin decizia penală nr.201 pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 17 septembrie 2008, au fost admise apelurile declarate de inculpați, a fost desființată în parte sentința, în latură penală, în sensul că s-au interzis inculpaților, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de disp. art.64 literele a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, în condițiile art.71 Cod penal, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Prima instanță a administrat în totalitate probele necesare și utile soluționării cauzei, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de depistare a autorilor, plângerile și declarațiile părții vătămate, dovada de predare a bunurilor sustrase, declarațiile martorului precum și declarațiile inculpaților și, probe ce au fost bine analizate și interpretate, astfel încât situația de fapt și încadrarea juridică corespunde faptelor penale comise de către inculpați.
S-a mai reținut că aceste probe confirmă declarațiile date de către inculpați, atât în faza de urmărire penală cât și în timpul cercetării judecătorești, în care aceștia recunosc și regretă comiterea infracțiunii de furt calificat pentru care au fost trimiși în judecată.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepselor, tribunalul a reținut că aceasta corespunde criteriilor prev. de art.52 și 72 cod penal, instanța de fond având în vedere atât gradul de pericol social al faptelor săvârșite, determinat în special de modalitatea de comitere, cât și circumstanțele personale ale inculpaților, ambii fiind recidiviști, perseverând în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni.
În acest sens, s-a constatat că potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie, în raport de pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.775/2003 pronunțată de Judecătoria Ploiești, din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 13 iulie 2005, reținându-se astfel că în mod just prima instanță a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev.de art. 61 cod penal, privind revocarea beneficiului liberării condiționate.
Reținând că inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune de furt calificat pe perioada liberării sale condiționate, dând astfel dovadă de perseverență infracțională, tribunalul a apreciat că în mod just s-a aplicat acestuia pedeapsa cu închisoarea, iar cuantumul acesteia, stabilit la minimul special prevăzut de textul de lege incriminator, apare ca fiind corect individualizat, ținându-se seama atât de faptul că inculpatul a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii, dar și de împrejurarea că a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, astfel încât a concluzionat că nu se justifică reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminator.
Și în ceea ce-l privește pe inculpatul au fost reținute aceleași considerente, sub aspectul gradului de pericol social al faptei penale săvârșite, din analiza certificatului de cazier judiciar rezultând că acesta a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, în sensul că deși anterior, condamnat tot pentru o infracțiune de furt calificat prin sentința penală nr.202/2002 a Judecătoriei Ploiești, din care a fost liberat condiționat a data 08.03.2005, a comis după ce aceasta pedeapsă a fost considerată ca executată, o nouă infracțiune de furt calificat, dând dovadă de perseverență infracțională.
Mai mult, s-a avut în vedere și faptul că din analiza aceleiași fișe de cazier judiciar rezultă că acest inculpat a fost sancționat penal încă din minoritate, pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni și anume, furt calificat.
Față de aceste considerente, prima instanță de control judiciar a apreciat că nu se justifică reținerea în favoarea inculpaților a unor circumstanțe atenuante, urmare cărora să se reducă pedeapsa sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminator, prin pedepsele aplicate la minimul special, asigurându-se atât scopul preventiv-educativ cât și cel sancționator al acestora.
La analiza din oficiu efectuată de către instanța de control judiciar s-a constatat că în cauză există motive de admitere a apelurilor declarate de inculpați, având în vedere practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege prev. de art. 71 rap. la art. 64 al.1. lit.a cod penal, nu se aplică în mod automat, ci numai în baza unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare, dacă instanța constată că în raport de gravitatea infracțiunii comise, interzicerea dreptului de a alege respectă principiul proporționalității (dec.pen nr.623/2.02.2007 a ICCJ).
Din analiza acelorași prevederi, s-a reținut că în general deținuții continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile garantate de CEDO, cu excepția dreptului la libertate, atunci când o detenție regulată intră expres în câmpul de aplicare a art. 5 din Convenție, precum și că orice fel de restricții de alte drepturi, trebuie să fie justificată, chiar dacă o astfel de justificare trebuie să se bazeze pe securitate, mai ales cu privire la prevenirea crimei și apărarea ordinii, care decurg inevitabil din circumstanțele detenției (cauza Hirst contra Marii Britanii).
Invocându-se și decizia nr.74 din 5 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit căreia instanța este datoare să facă o analiză temeinică asupra drepturilor ce urmează a fi interzise cu titlul de pedeapsă accesorie în fiecare cauză în parte, în raport cu gravitatea infracțiunii comise, apreciindu-se, dacă prin interzicerea dreptului de a alege se respecta principiul proporționalității, tribunalul a stabilit că în speță, interzicerea dreptului de a alege inculpaților care au săvârșit infracțiuni de furt calificat, nu respectă acest principiu al proporționalități și prin urmare nu se justifică a fi aplicată în cauză acestora.
Având în vedere cele arătate, s-au admis apelurile inculpaților, s-a desființat sentința apelată în parte, în latură penală și s-a dispus interzicerea față de aceștia, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe întreaga durată a executării pedepsei principale, în condițiile disp. art. 71 cod penal numai a drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpații, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta în scris motivele pentru care au promovat această cale de atac, astfel cum cer disp. art.38510alin.1 și 2 cod proc. penală.
Recurentul inculpat, prin apărător ales, a criticat hotărârile de netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, susținând că față de circumstanțele reale ale comiterii faptei și cele personale, de recunoaștere și regret precum și în raport de împrejurarea că prejudiciul a fost acoperit integral, pedeapsa aplicată este în cuantum prea ridicat, motive pentru care s-a solicitat admiterea căii de atac formulată, casarea în parte a hotărârilor și redozarea pedepsei.
La rândul său, recurentul inculpat, prin apărător ales, a criticat soluțiile anterioare în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, susținând că încă de la începutul cercetărilor a recunoscut și regretat infracțiunea comisă, a acoperit integral prejudiciul creat.
Totodată, a susținut că deși anterior a mai suferit condamnări, însă față de infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și cu privire la care a manifestat o atitudine sinceră de recunoaștere și regret, se poate acorda eficiență mai mare circumstanțelor reale și personale ce operează în favoarea acestuia.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art.3859pct.14 cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele prev. de art.3859alin.2 și 3 cod proc. penală, constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:
Pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, proces verbal de depistare, dovadă de predare a bunurilor, declarația martorului și declarațiile inculpaților, ambele instanțe au reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior, din care rezultă că la data de 16 ianuarie 2006, în jurul orelor 12,00, în timp ce inculpatul a asigurat paza, inculpatul a sustras din autoturismul părții vătămate bunuri în valoare totală de 600lei, prejudiciu acoperit integral prin restituire.
Mijloacele de probă la care s-a făcut referire anterior au fost complet analizate și just apreciate de instanțe, care, reținând vinovăția fiecărui inculpat în forma prevăzută de lege, în mod temeinic și legal au dispus condamnarea inculpatul în temeiul disp. art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, e cod penal și a inculpatului conform disp. art.26 cod penal rap. la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, e cod penal, situația de fapt și încadrarea juridică stabilită nefiind contestate de către inculpați.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea constată că ambele instanțe au evaluat în mod corespunzător criteriile cuprinse în art.72 cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și persoana fiecărui inculpat, astfel încât aplicarea sancțiunii de câte 3 ani închisoare, în regim privativ de libertate, este o pedeapsă justă, aptă să răspundă cerințele impuse de art.52 cod penal privitor la scopul preventiv-educativ și sancționator al pedepsei.
Ambele instanțe au avut în vedere la stabilirea pedepsei la minimul special prevăzut de lege atât atitudinea procesuală sinceră de recunoaștere și regret a faptei, cuantumul prejudiciului și împrejurarea că acesta a fost recuperat în totalitate, dar în egală măsură și circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii, respectiv de două persoane împreună, din loc public, profitând de lipsa de atenție și neglijența părții vătămate.
De asemenea, nu poate fi ignorată împrejurarea că toate circumstanțele reținute în favoarea inculpaților au fost determinate de modalitatea concretă de descoperire a faptei și a autorilor săi, prin urmărirea inculpaților de către o patrulă de jandarmi și descoperirea asupra acestora a borsetei cu bunurile sustrase, situație în care a fost posibilă acoperirea prejudiciului prin restituirea bunurilor către partea vătămată, neexistând nici un indiciu că în alte condiții inculpații ar fi manifestat aceeași atitudine procesuală sinceră, așa încât se constată că în mod întemeiat instanțele anterioare nu au reținut în favoarea acestora disp. art.74 cod penal, cu consecința reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.
Totodată, în mod corect s-a avut în vedere la stabilirea sancțiunii penale persoana fiecăruia dintre inculpați, săvârșind infracțiunea dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.37 alin.1 lit.a cod penal atrasă de pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.775/2003 a Judecătoriei Ploiești, din care a fost liberat condiționat la 13 iulie 2005 cu un rest neexecutat de 522 zile închisoare, ce nu s-a împlinit până la data comiterii prezentei fapte, drept pentru care în mod just s-a făcut aplicarea disp. art.61 cod penal.
Referitor la inculpatul și acesta a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.37 alin.1 lit.b cod penal, atrasă de pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2202/2003 a Judecătoriei Ploiești, din care a fost liberat condiționat la data de 8 martie 2005, cu un rest neexecutat de 170 zile închisoare, ce s-a împlinit până la data comiterii infracțiunii. În plus, acest inculpat a fost condamnat și în timpul minorității pentru același gen de infracțiuni, ceea ce dovedește perseverența pe cale infracțională și concluzia că pedepsele aplicate anterior, prin cuantum și modalitatea de executare nu și-au atins scopul preventiv-educativ și sancționator cerut de art.52 cod penal.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că hotărârile anterioare sunt legale și temeinice sub toate aspectele, inclusiv în privința individualizării pedepsei, așa încât critica invocată de inculpați se privește ca neîntemeiată, motiv pentru care în temeiul disp. art.38515pct.1] lit.b cod proc. penală vor fi respinse recursurile inculpaților, ca nefondate, cu obligarea fiecăruia la cheltuieli judiciare către stat, conform art.192 alin.2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, domiciliat în P, str.G-ral nr.2,.26,.A,.2, jud.P și, domiciliat în P, str.G-ral nr.2,.26,.5, jud.P, împotriva deciziei penale nr. 201 pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 17 septembrie 2008 și sentinței penale nr.2257 din 8 noiembrie 2007 a Judecătoriei Ploiești.
Obligă recurenții la plata sumei de câte 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 25 martie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
2 ex./ 7 aprilie 2009
. fond - Jud.
Jud. fond
. apel - Trib.
Jud. apel,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
