Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 232/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.232/
Ședința publică din data de 8 mai 2008
PREȘEDINTE: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTORI: Viorica Costea Grigorescu, Marius Cristian Epure Adriana Ispas
- - -
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de:
-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA,
- intimatul inculpat - cu domiciliul în S, str.- -,.1,.A,.4, județul I,
împotriva deciziei penale nr.13 din data de 16 ianuarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.1074/P din data de 27 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr.3251/2006, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208-209 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat și recurent - personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.46048/2008, emisă de Baroul C - Societate civilă de avocat.
Se constată lipsa intimatelor părți vătămate și.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Întrebat fiind, recurentul inculpat arată că nu mai dorește să fie audiat și se legitimează cu CI, seria -, nr.-.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului, arată că a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, întrucât a apreciat că în mod greșit s-a reținut că fapta inculpatului de a sustrage 8 viței nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Din probele administrate la dosarul cauzei rezultă că inculpatul a găsit pe stradă opt bovine în valoare totală de peste 20.000.000 lei, la nivelul anului producerii faptei, pe care le-a luat, fără să spună când partea vătămată s-a plâns de dispariția acestor bovine că sunt la el în grajd.
Solicită a se constata că, față de valoarea mare a prejudiciului, față de modalitatea în care s-a săvârșit infracțiunea, dispozițiile art.181Cod penal nu sunt aplicabile în cauză. Nu se poate reține că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Formulează concluzii de admitere a recursului, de casare a deciziei penale pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA și de menținere a sentinței pronunțată de Judecătoria Medgidia.
Având cuvântul, av. pentru recurentul inculpat și intimat arată că motivele de casare sunt cele prevăzute de art.3859pct.10, 17, 18 Cod procedură penală, art.38510alin.2 Cod procedură penală și art.3859alin.3 Cod procedură penală.
În temeiul dispozițiilor art.38515alin.1 pct.2 lit."d" Cod procedură penală solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârilor atacate și rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului, fie pentru infracțiunea pentru care fost trimis în judecată, respectiv cea prevăzută de art.31 raportat la art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit."a și e" Cod penal, fie pentru infracțiunea prevăzută de art.216 Cod penal, în modalitatea în care se reține că este vorba despre un bun mobil ce aparține altuia, și care a ajuns din eroare în posesia inculpatului, dacă se va constata că schimbarea încadrării juridice se impune potrivit art.334 Cod procedură penală.
Consideră că achitarea inculpatului se impune și pentru această infracțiune în temeiul art.10 lit."d" Cod procedură penală, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive nici în legătură cu infracțiunea de furt și nici în legătură cu infracțiunea de însușire a bunului găsit, dacă se va dispune schimbarea încadrării juridice. Precizează că din acest motiv a făcut trimitere la dispozițiile art.3859pct.17 Cod procedură penală, ca motiv de recurs privind greșita încadrare juridică, dar și la art.3859pct.18 Cod procedură penală în legătură cu eroarea gravă de fapt. În legătură cu acest aspect, arată că există numeroase hotărâri, chiar la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție B, care să explice acest caz de casare și situațiile în care este vorba despre eroare gravă de fapt. Printr-o hotărâre a Curții Supreme de Justiție din 3 aprilie 2003, nepublicată, se arată că prin eroare gravă de fapt în condițiile în care este invocat cazul de casare de la art.3859pct.18 Cod procedură penală, trebuie să se înțeleagă discordanța dintre cele reținute de instanță și conținutul real al probelor prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea unei alte soluții decât cea susținută de materialul probator.
În speță, atât instanța de fond, cât și Parchetul și ulterior instanța de apel inclusiv prin nepronunțarea în mod explicit asupra unor probe administrate în această cauză - pct.10 din art.3859Cod procedură penală, au ajuns la o concluzie greșită care a condus la constatarea că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei. Cele două instanțe, respectiv cea de fond și cea de apel au reținut ca fiind relevante pentru dovedirea existenței faptei și a vinovăției, următoarele elemente de fapt:
- împrejurarea că inculpatul este crescător de animale și de aceea se presupune că are cunoștință despre obligațiile ce-i revin atunci când găsește animale domestice pe drum. Apreciază că această discuție este fără relevanță;
- împrejurarea că acesta a dat dispoziții în mod clar ca vitele să fie ținute în grajd și să nu spună nimănui despre ele.
- împrejurarea că deși inculpatul era crescător de animale a înțeles să nu-i comunice părții vătămate că are în grajd un număr de opt viței în condițiile în care i s-a spus în mod clar de către partea vătămată că i s-au furat acei viței. Consideră că este o concluzie nuanțată a instanței de fond și a instanței de apel datorită ignorării materialului probator care este în sensul dovedirii nevinovăției inculpatului.
- împrejurarea că vițeii sunt animale care sunt obișnuite să pască ziua pe islazuri și fânețe și să se întoarcă seara acasă. Ori, vițeii se aflau în mijlocul orașului S, în parcul orașului, între blocuri.
În concluzie, solicită a se constata că animalele au fost găsite în loc public în parcul din orașul S, la 3 km de locul unde de regulă erau la, partea vătămată a discutat cu același martor căruia i-a spus că a recuperat animalele și că o persoană de la domeniul public l-a anunțat pe inculpat despre prezența unor animale în parcul mare din Partea vătămată nu a adus acuze inculpatului, și înțelege să facă trimitere și la declarațiile acelorași martori date la Judecătoria Medgidia. Împrejurarea că animalele erau împiedicate cu lanțul și nu erau libere să se deplaseze și să se întoarcă acasă. Toate aceste elemente ale situației de fapt contrazic situația de fapt avută în vedere de instanțe. Solicită achitarea inculpatului ori pentru infracțiunea de furt, ori pentru infracțiunea de însușire a bunului găsit, dacă se va ajunge la concluzia că schimbarea de încadrare juridică este posibilă
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului, cu privire la recursul declarat de inculpatul, apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.216 Cod penal. Potrivit practicii Înaltei Curți și a tuturor instanțelor din țară, animalele domestice care se află în diferite locuri nu sunt pierdute de nimeni și ele se întorc acasă, având deprinderea de a se întoarce acasă, astfel încât, în speță, dispozițiile art.216 Cod penal nu sunt întrunite.
Referitor la cererea de achitare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, din probele administrate în cauză, rezultă în mod evident că deși inculpatul se apără că el ar fi intenționat numai să aibă grijă de animale până ce o persoană la va revendica, cu o zi înainte proprietarul i-a adus la cunoștință că a pierdut vițeii și nu i-a spus că le are acasă, situație în care, partea vătămată a venit a doua zi la domiciliul inculpatului cu Poliția. Solicită a se constata că toate elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat sunt întrunite și să se aibă în vedere motivele de recurs ale procurorului.
Având cuvântul, av. pentru recurentul inculpat și intimat, solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, ca nefondat. Precizează că inculpatul a fost avertizat de prezența animalelor în centrul orașului S de către un salariat al autorității locale și a dat dispoziție ca acestea să fie în grajdul său fără a verifica dacă sunt ale lui sau nu, mai ales că acestea nu aveau nici un semn distinctiv pentru a constata ale cui sunt. Pe de altă parte, susținerea potrivit cu care vițeii sunt obișnuiți să se întoarcă seara acasă, nu poate fi reținută în această cauză. Solicită a se avea în vedere că animalele erau legate la picioare, se aflau în parcul din centrul orașului S, acesta fiind un oraș cu drumuri înguste. Formulează concluzii de respingere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat susține că este nevinovat.
- CURTEA -
Asupra recursurilor penale de față:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia nr.1112/P/2004 din 24 octombrie 2006 fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 31 raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. "a și e" Cod penal.
Prin încheierea nr. 7263/13.12.2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală a dispus strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 6746/2006 al Judecătoriei Slobozia privind pe inculpatul la Judecătoria Medgidia.
Prin sentința penală nr 1074/P/2007, pronunțată în dosarul penal nr-, Judecătoria Medgidiaa respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută la art. 31 Cod penal raportat la art. 208 alin.1 - 209 alin. 1 lit. a și e Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 216 Cod penal și a hotărât:
În baza art. art. 31 Cod penal raportat la art. 208 alin.1 - 209 alin. 1 lit. a și e Cod penal, a condamnat pe inculpatul:
, CNP--, fiul lui și, născut la 10.12.1957 în județul I, cetățenie română, studii medii, domiciliat în S str.- -, Bl.1,.A,.4 jud.I, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
S-a făcut aplicarea art. 71 Cod penal în referire la art. 64 lit. a, b și c Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, s- suspendat condiționat pedeapsa aplicată pe durata termenului de încercare 5 ani calculat în conformitate cu art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal,pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s- suspendat executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal ce atrag revocarea suspendării condiționate.
S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 3.05.2004, inculpatul s-a deplasat de mai multe ori cu autoturismul proprietate personală pe digul de protecție al râului I din zona abatorului pentru a identifica locul exact în care la data de 13.04.2004, fiica sa avusese un accident de circulație, locație pe care vroia să o indice unui inspector de asigurări în vederea întocmirii dosarului de daune.
La ultima deplasare inculpatul l-a luat în mașină pe martorul care știa locul producerii accidentului, pe drumul de întoarcere acesta arătându-i un număr de opt viței care se deplasau pe dig și despre care spunea că înnoptaseră în cârdul său de vite, martorul neaflând ale cui erau.
În cursul după-amiezii aceleiași zile, după ce se deplasase la locul accidentului cu reprezentanții societății de asigurare, inculpatul a observat din nou vițeii, observând că unele animale erau împiedicate la picioare cu lanțuri și se deplasau cu greutate.
-se că animalele erau nesupravegheate, inculpatul a luat hotărârea de a le lua la ferma sa din zona, a plecat la fermă de unde a luat cu mașina doi îngrijitori, respectiv pe martorii G și, cărora le-a dat dispoziție să mâne vitele la ferma sa, inculpatul deplasându-se în aceeași direcție. Martorii au dus animalele la ferma inculpatului unde au fost introduse în grajd (declarații de la filele 26-28, dosar urmărire penală). Conform declarațiilor date de îngrijitori inculpatul nu le-a spus acestora nimic despre proveniența acestor viței;îngrijitorii lucrau de puțină vreme pentru inculpat.
În seara zilei următoare, 4.05.2004, inculpatul împreună cu martorul s-au deplasat la un teren unde avea plantată lucernă. Aici s-au întâlnit cu partea vătămată și martorul, aceștia din urmă efectuând lucrări agricole pe un teren al pății vătămate.
Partea vătămată și inculpatul au discutat inițial despre faptul că mașina părții vătămate fusese parcată în lucerna inculpatului, partea vătămată comunicându-i inculpatului faptul că i-au fost furați un număr de 8 tăurași, inculpatul spunându-i că și lui îi fuseseră furați în trecut. Conform martorului, martor ce se afla la șapte-opt metri de cei doi, discuția s-a încheiat imediat ce partea vătămată i-a spus inculpatului despre faptul că i-au fost furați un număr de opt tăurași.
Ulterior, partea vătămată a continuat să se intereseze în acea seară despre viței la paznicii unui crescător de animale în zona abatorului numit, precum și la, deoarece avea date că în acea direcție o luaseră animalele din cauza stării de ebrietate în care se afla persoana angajată să le păzească.-se la paznicii crescătorilor de animale din zonă, partea vătămată a aflat că inculpatul se deplasase de mai multe ori în zonă cu mașina.
A doua zi, partea vătămată s-a deplasat însoțită de agenți de poliție la ferma inculpatului unde martorii G și au confirmat existența unor vite în grajdul fermei inculpatului, deși inițial nu au vrut să spună aceasta întrucât se supăra inculpatul care le era patron (declarație fila 27, dosar urmărire penală).
Ulterior animalele au fost recunoscute de către partea vătămată, au fost scoase din grajd și predate acesteia (proces verbal fila 35 și 36 dosar urmărire penală).
Situația de fapt reținută mai sus rezultat din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză: declarații inculpat, parți vătămate, martori, procese verbale.
Prin decizia penală nr.13 din data de 16 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, TRIBUNALUL CONSTANȚAa decis:
In baza art 379 pct 2 lit a cod pr penală;
Admite apelul declarat de apelantul inculpat, împotriva sentinței penale nr 1074/ P/ 27.06.2007 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul nr -.
Desființează sentința penală apelată și rejudecând dispune:
In baza art. 11 pct. 2 lit." a " rap. la art 10 al. 1 lit.1cod pr. penală și art.181cod penal;
Achită inculpatul ,pentru săvârșirea infracțiunii prev de art 31 cod penal rap la art. 208 al 1 - art. 209 al 1 lit." a,e" cod penal.
In baza art. 181al. ultim cod penal rap. la art. 91 cod penal;
Aplică inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 400 lei.
Înlătură din sentința penală apelată disp. art. 71 cod penal rap la art. 64 lit." a,b,c" cod penal, art. 81 cod penal, art. 71 cod penal, art. 359 cod procedură penală și art. 191 cod procedură penală.
Mențiune celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
In baza art 192 al.1 pct. 1 lit." d " cod pr penală;
Obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
In baza art 192 ala 3 cod pr penală;
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Instanța de apel a apreciat că sunt incidente disp. art. 181cod penal, (potrivit cărora nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni) deoarece față de împrejurările în care a fost comisă fapta, de persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale, faptul că prejudiciul a fost recuperat integral, prin conținutul ei concret fapta inculpatului nu prezintă un pericol semnificativ ce să facă necesară aplicarea unei pedepse penale, aducând atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală.
Împotriva hotărârii, în termenul legal, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA și inculpatul au declarat recurs.
Reprezentantul Parchetului a declarat recurs întrucât a apreciat că, față de valoarea mare a prejudiciului, față de modalitatea în care s-a săvârșit infracțiunea, dispozițiile art.181Cod penal nu sunt aplicabile în cauză.
Recurentul inculpat a solicitat achitarea în temeiul art.10 lit."d" Cod procedură penală, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive nici în legătură cu infracțiunea de "furt" și nici în legătură cu infracțiunea de "însușire a bunului găsit".
Criticile sunt neîntemeiate.
Pe baza probelor administrate și anterior prezentate, prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică corespunzătoare.
Însă, pentru tragerea la răspundere penală este necesar ca fapta, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală, să prezinte și pericolul social concret al infracțiunii.Ori, în cauză, așa cum a apreciat și instanța de apel, ale cărei considerente ni le însușim, fapta inculpatului de a sustrage 8 viței nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni;comiterea faptei fără o pregătire prealabilă, într-un mod simplist, prin luarea animalelor de pe stradă, valoare nu prea ridicată a prejudiciului de 2000 lei și recuperarea acestuia la scurt timp sunt criteriile pe baza cărora, coroborate și cu circumstanțele personale inculpatului- nu a mai avut conflicte cu legea penală sau alte abateri, se trage concluzia că prin fapta sa, inculpatul a adus o atingere minimă relețiilor sociale ocrotite, respectiv patrimoniului așa încât fapta este lipsită în mod vădit de importanță, fiind aplicabile disp. art.181cod penal și art.91 lit."c" cod penal.
Apărarea inculpatului cu privire la încadrarea juridică în sensul reținerii art.216 cod penal nu este fondată deoarece a realizat că animalele nu puteau fi abandonate sau pierdute pe stradă, în condițiile în care aveau și lanțuri care le împiedicau să se deplaseze, se aflau în apropierea așezărilor din localitatea
Prin urmare, negăsindu-se vreun caz de nulitate a hotărârii atacate, recursurile sunt nefondate și, în baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, respinge recursurile penale declarate de:
-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA,
- intimatul inculpat - cu domiciliul în S, str.- -,.1,.A,.4, județul I,
împotriva deciziei penale nr.13 din data de 16 ianuarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.1074/P din data de 27 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr.3251/2006ca nefondate.
În baza art.309 alin.ultim Cod procedură penală, prezenta se întocmește în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Viorica Costea Grigorescu, Marius Cristian Epure Adriana Ispas
A
GREFIER,
Jud. fond.:
Jud.apel:,
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref.
2 ex./ 26.05.08
Președinte:Viorica Costea GrigorescuJudecători:Viorica Costea Grigorescu, Marius Cristian Epure Adriana Ispas
