Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 245/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
99/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.245
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 2: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 3: Risantea Găgescu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva Deciziei penale nr.702/A/21.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentele-inculpate și, personal, în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, în baza delegației nr.-/15.01.2010 (fila 13 dosar), lipsă fiind intimata-parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenții-inculpați, prin apărătorul din oficiu, depun la dosar câte un memoriu.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra recursurilor.
Apărătorul din oficiu al recurenților-inculpați, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 din Codul d e procedură penală, solicită admiterea recursurilor, casarea hotărârilor pronunțate anterior și, pe fond, redozarea pedepselor aplicate, considerându-le mult prea aspre în raport cu fapta săvârșită (sustragerea unui telefon mobil, care a fost recuperat și restituit părții vătămate, motiv pentru care aceasta nu s-a mai constituit parte civilă) și cu atitudinea sinceră și cooperantă de care au dat dovadă recurenții-inculpați. Solicită a se mai avea în vedere că inculpatul are doi copii minori în întreținere.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, considerând că pedepsele aplicate de prima instanță, de câte 5 ani închisoare, sunt corect individualizate, în condițiile în care ambii inculpați sunt recidiviști, fiind condamnați anterior pentru același gen de fapte, nedând dovadă de îndreptare, și în condițiile în care au avut o atitudine parțial sinceră, nerecunoscând săvârșirea faptelor de la începutul anchetei.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, învederează că nu a mai fost arestat pentru săvârșirea unor astfel de fapte, ci pentru furt din autoturisme.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, lasă recursul la aprecierea Curții.
CURTEA
Deliberând, constată că prin sentința penala nr.718/24.11.2009 pronunțata de Judecătoria sector 1 B în baza art. 208 al.1 - 209 al.1 lit. a, f Cp cu aplic, art.37 lit.b Cp a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 - 64 teza a 11- a și lit.b Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.350 al. 1 Cod procedură penală și s-a menținut starea de arest preventiva inculpatului.
În baza art.88 Cp deduce perioada reținerii si arestării preventive de la 30.03.2009 la zi.
În baza art.26 Cod penal rap. Ia art. 208 alin.1 - 209 al.1 lit. a, f Cod penal cu aplic. art.37 lit.a și lit.b Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art.61 al.1 Cod penal s-a revocat liberarea condiționă privind restul de pedeapsa de 92 zile închisoare din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1354/15.06.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 B pe care l-a contopit cu prezenta, in final inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 - 64 lit.a teza a II - a și lit.b Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.350 al. 1 Cod procedură penală și s-a menținut starea de arest preventiva inculpatului. In baza art.88 Cp deduce perioada reținerii si arestării preventive de la 30.03.2009 la zi.
S-a luat act ca partea vătămata nu s-a constituit parte civila.
În baza art. 191 al.2 Cod procedură penală a obligat inculpații la plata sumei de 800 lei, fiecare, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat,
Pentru a pronunța aceasta sentința, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 30.03.2009, în jurul orelor 17,15, inculpatul, în timp ce se afla în tramvaiul 41, pe strada T, în direcția -, a sustras din buzunarul drept al hainei părții vătămate un telefon mobil marca Samsung -Z 500, cu complicitatea inculpatului care a împins-o pe partea vătămată pentru a-i distrage acesteia atenția și a-i facilita inculpatului săvârșirea faptei.
Potrivit plângerii și declarației părții vătămate, la data de 30.03.2009 orele 17,00 aceasta s-a urcat în tramvaiul 41 în stația T înspre direcția - și imediat s-au poziționat lângă ea doi indivizi, care o împingeau, cel înalt tăcând un tampon între ea și individul mai scund care i-a și sustras din buzunarul drept al hainei telefonul mobil marca Samsung -Z 500. Fiindu-i frică, partea vătămată a coborât la următoarea stație, inculpații rămânând în tramvai iar pe drum a fost abordată de un polițist care i-a confirmat faptul că cei doi inculpați i-au sustras telefonul mobil.
Plângerea și declarațiile părții vătămate se coroborează și cu mențiunile din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, întocmit de către organele de poliție care, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au sesizat în zona T și doi indivizi cunoscuți ca fiind hoți de buzunare, pe care i-au luat sub supraveghere după ce aceștia s-au urcat în tramvaiul 41 din stația Procedând la supravegherea celor doi inculpați, organele de poliție au observat că cei doi s-au poziționat lângă partea vătămată, inculpatul situându-se în spatele acesteia și formând un tampon între acesta și inculpatul, care din poziția în care se afla a introdus mâna în buzunarul drept al hainei părții vătămate și a sustras un telefon mobil.
După coborârea părții vătămate din tramvai, unul din polițiști a urmat-o și i-a confirmat acesteia cele întâmplate iar ceilalți polițiști au continuat să îi supravegheze pe cei doi inculpați, care au coborât în stația P-ța - și și-au continuat deplasarea pe jos spre piață, unde au încercat să vândă telefonul, fiind prinși și imobilizați în prezența martorului.
Cu ocazia controlului corporal sumar efectuat asupra inculpaților cu ocazia prinderii lor în flagrant, la scurt timp după comiterea faptei, s-a găsit asupra inculpatului, mai multe bunuri printre care și telefonul Samsung -Z 500. In acest sens concordă mențiunile procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante cu declarația martorului.
Cu ocazia prezentării spre recunoaștere, partea vătămată i-a recunoscut tară nici o urmă de îndoială, din grupul prezentat spre recunoaștere, pe inculpatul, ca fiind cel care a împins-o în tramvai și pe inculpatul ca fiind cel ce i-a sustras telefonul mobil din buzunar, în acest fiind și declarația martorului care a asistat în momentul în care partea vătămată a procedat la recunoașterea celor doi inculpați din grupul prezentat.
Telefonul sustras, recuperat, i-a fost restituit părții vătămate de către organele de poliție, pe bază de dovadă.
În drept, fapta inculpatului a fost invocată în dispozițiile art. 208 alin.1, 209 alin. 1, 209 alin.1, lit. a, f Cod penal, respectiv furt calificat.
Împotriva acestei soluții au declarat apel inculpații, criticând hotărârea pentru netemeinicie, arătând în cuprinsul motivelor orale de apel că solicită în raport de modalitatea concretă de comitere a faptei și de circumstanțele lor personale aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special.
Prin decizia penală nr. 702/21.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală au fost respinse ca nefondate ambele apeluri, reținându-se în motivare că instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate.
Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs inculpații și, invocând și de această dată netemeinicia soluției sub aspectul individualizării pedepselor aplicate și solicitând reducerea pedepselor sub limita minimului special.
Examinându-se cauza prin prisma motivului invocat, precum și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, se constată că recursurile sunt fondate.
Instanțele au stabilit în mod corect, pe baza probelor administrate, situația de fapt, dând o încadrare juridică corectă faptelor săvârșite de inculpați.
Astfel, fapta inculpatului, care în ziua de 30.03.2009, în jurul orelor 17,15, în timp ce se afla în tramvaiul 41, pe strada -, în direcția -, a sustras din buzunarul drept al hainei părții vătămate un telefon marca Samsung, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 208, 209 alin.1 lit.a,f Cod penal.
Fapta inculpatului, care în ziua de 30.03.2009, în jurul orei 17,15 în timp ce se afla în tramvaiul 41, pe strada -, i-a acordat ajutor inculpatului pentru a sustrage un telefon marca Samsung de la partea vătămată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 208, 209 alin.1 lit.a,f Cod penal.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate se reține că nu au fost avute în vedere toate criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal referitoare la gradul de pericol social al faptelor, limitele sancțiunii, persoanele inculpaților și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pentru ca o pedeapsă să contribuie la îndreptarea comportamentului infractorului ea trebuie să fie bine gândită de societate, ceea ce presupune aplicarea unei pedepse juste, singura susceptibilă să-l determine să regrete fapta, să-și propună să nu mai repete infracțiunea.
Pedeapsa poate fi corectivă numai dacă ține seama de persona căreia i se aplică, de capacitatea sa de a-și analiza faptele și de a se hotărî pentru o conduită comparabilă cu interesele societății.
Se impune evitarea stabilirii unei pedepse excesive, întrucât trebuie să existe o proporție între pedeapsă, infracțiunea comisă și persoana inculpatului.
Revenind la speță, se constată că instanța a avut în vedere numai împrejurările care agravează răspunderea penală, respectiv starea de recidivă a celor doi inculpați, făcând abstracție de celelalte criterii prev. de art. 72 Cod penal.
Analizând la speță gradul concret de pericol social se constată că sustragerea unui telefon mobil nu imprimă faptei un pericol social atât de mare, întrucât să fie necesară o ripostă penală excesivă.
A aplica o pedeapsă prea aspră ar însemna ca aceasta să nu-și mai atingă finalitatea înscrisă în art. 52 Cod penal.
Astfel, inculpatul este în vârstă de 34 ani, are doi copii în întreținere și a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fata, iar valoarea prejudiciului este modestă.
Nu trebuie ignorat faptul că inculpații au un grad scăzut de cultură, având câteva clase fiecare dintre ei, fapt ce i-a determinat să aprecieze necorespunzător pericolul social al faptelor lor.
În consecință, în baza art. 38515pct. 2 lit. d rap. la art. 3859pct. 14 Cod procedură penală se vor admite recursurile declarate de inculpați, se va casa în parte decizia și în parte sentințe primei instanțe și rejudecând în fond se vor reduce pedepsele aplicate celor doi inculpați de la câte 5 ani închisoare la câte 3 ani și 6 luni închisoare fiecare.
În baza art. 61 Cod penal se va revoca liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 92 zile din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1354/15.06.2007 a Judecătoriei Sector 4 B, se va contopi acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.
Se vor menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 38517alin. 4 rap. la art. 383 alin. 2 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsa aplicată inculpaților perioada executată începând cu 30.03.2009 la zi.
Onorariile de avocat din oficiu pentru fiecare inculpat în cuantum de câte 200 lei pentru fiecare recurent se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Admite recursul declarat de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 702 din 21 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Casează decizia penală și în parte sentința penală și rejudecând în fond:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a și f cod penal cu aplic. art. 37 lit. b cod penal.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 cod penal rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a și f cod penal cu aplic. art. 37 lit. a cod penal.
În baza art. 61 cod penal revocă liberarea condiționată privind restul de pedeapsă de 92 zile închisoare din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1354 din 15 iunie 2007 Judecătoriei sectorului 4 B pe care în contopește cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca în final inculpatul să execute 3 ani și 6 luni închisoare
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Deduce prevenția inculpaților de la 30 martie 2009 la zi.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de câte 200 lei pentru fiecare inculpat se suportă din fondul Ministerului d e Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./08.03.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Red. - Judecătoria Sector 1 B - Secția Penală
OPINIE SEPARATĂ
Curtea - în opinie minoritară - notează că instanțele anterioare au realizat o corectă individualizare a pedepsei, ținând seama de criteriile de individualizare consacrate de art.72 Cod penal, de raportul existent între gradul de pericol social al faptei și persoana fiecărui inculpat, conduita adoptată de aceștia, per ansamblu - atât înainte, cât și după săvârșirea faptelor deduse judecății - până în momentul soluționării cauzei de către organul judiciar.
articolul 72 din Codul penal, legiuitorul a avut în vedere "gradul de pericol social al faptei săvârșite" și "persoana infractorului", ca două elemente de individualizare autonomă, fiecare cu un conținut propriu, deosebit de al celuilalt.
Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei și persoana făptuitorului, pe de o parte, și împrejurările care atenuează răspunderea penala pe de altă parte, trebuie subliniat că există legătură indisolubilă. acestora din urmă este reducerea ori, respectiv, sporirea gradului de pericol social al faptei sau al periculozității persoanei făptuitorului.
Fără asemenea modificări - de o anumită amploare în gradul de pericol social, nicio circumstanță n-ar putea fi "atenuantă" sau "agravantă" pentru ca ar lipsi temeiul atenuării sau agravării răspunderii penale.
Când face parte din pericolul social al faptei săvârșite, unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei, art.72 Cod penal are în vedere gradul de pericol social concret al acelei faptei, care nu poate fi conceput în afara oricărei legături cu pericolul social abstract, el nefiind decât concretizarea acestuia din urmă.
Dacă orice pedeapsă se aplică infractorului pentru ca, pe această cale,
să se obțină intimidarea și, în cele din urmă, reeducarea lui - în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni - atunci, în mod necesar, ea trebuie să fie adaptată și persoanei celui căruia îi este destinată, celui pe care este chemată să-l intimideze și, mai ales, să-l reeduce. O cunoaștere completă multilaterală a persoanei infractorului implică investigații în următoarele direcții:
a ) starea psihofizică și structura biologică a infractorului. Un infractor aflat intr-o stare psihofizică normală se bucură de întreaga capacitate de înțelegere și voință, are reprezentarea exactă a acțiunilor sale și a rezultatelor lor;
b) particularitățile psihice ale persoanei infractorului. Există totuși unele legături între comportamentul antisocial - inclusiv cel infracțional - și anumite trăsături psihice ale persoanei: impulsivitatea, indiferență afectivă, egocentrismul, agresivitatea, opoziția și scepticismul.
Referitor la profilul social al inculpatului au fost avute în vedere, în ceea ce privește antecedentele penale, în primul rând că, potrivit mențiunilor din fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 95 ) și cele din cuprinsul dispozitivului sentinței penale nr.1383/29.05.2006 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 6 B, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 676/18.07.2006 a Tribunalului București ( 31-33 di) în sarcina inculpatuluireținându-se și dispozițiile art.37 lit.b Cod penal,privind recidiva postexecutorie.
Astfel, prin sentința penală nr. 1383/29.05.2006, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 6 B, rămasă definitivă prin decizia penală nr.676/18.07.2006 a Tribunalului București, acest inculpat a fost condamnat la 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.78 alin.1 nr.OUG195/2002, s-a descontopit pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.181/2006 a Judecătoriei Sectorului B și s-au repus în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentința penală 1917/13.07.2005 a Judecătoriei Sectorului 1 B, sentința penală 1728/22.06.2005 a Judecătoriei Sectorului 1 B și sentința penală 181/18.01.2006 a Judecătoriei Sectorului 1 B, iar conform art.86 indice 5, art.85 alin. 1 și art. 36 alin.2 Cod penal, s-au contopit toate aceste pedepse cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.1383/29.05.2006, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 6 B, menținându-se și sporul de 6 luni aplicat prin sentința penală nr.181/18.01.2006 a Judecătoriei Sectorului 1 B, urmând ca inculpatul să execute - în final - o pedeapsă de 3 ani și 9 luni închisoare.
Conform sentinței penale nr.2054/03.07.2007 a Judecătoriei Târgu J i u, inculpatul a fost liberat condiționat la data de 03.07.2007, rămânându-i de executat un rest de 440 zile închisoare.
Prin urmare, infracțiunea dedusă judecății în speță, de la 30.03.2009, a fost săvârșită după considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin sentința penală nr.1383/29.05.2006, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 6 B, rămasă definitivă prin decizia penală nr.676/18.07.2006 a Tribunalului București și înainte de împlinirea termenului de reabilitare pentru această condamnare.
În ceea ce privește antecedentele penale ale inculpatului, instanțele au avut în vedere faptul că acesta a săvârșit infracțiunea ce face obiectul prezentului dosar în stare de recidivă postexecutorie - potrivit art.37 alin.1 lit. b Cod penal.
Prin sentința penală nr. 2834/25.10.2004 a Judecătoriei Sectorului 4 B, definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie. Această pedeapsă a fost contopită în baza art.36 Cod penal, cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2389/2003 a Judecătoriei Sectorului 5 B, dispunându-se ca - în final - inculpatul să execute un an de închisoare. S-a dedus perioada executată în baza sentinței penale nr. 2389/2003 a Judecătoriei Sectorului 5 B, respectiv de la 07.08.2003 la 12.01.2004. Executarea pedepsei a început la data de 10.03.2005, iar inculpatul a fost liberat condiționat la 08.06.2005, cu un rest de pedeapsă de 115 zile închisoare (fișa de cazier 94 di). Prin urmare, infracțiunea ce face obiectul cauzei de la 30.03.2009 a fost săvârșită după considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 2834/25.10.2004 a Judecătoriei Sectorului 4 B și înainte de împlinirea termenului de reabilitare pentru această condamnare.
În raport de aceste considerente, Curtea - în opinie separată - apreciază că o reducere a pedepselor, și așa orientate spre minimul special prevăzut de lege, ar echivala cu o lipsă de ripostă a autorităților judiciare la perseverența infracțională accentuată de care au dat dovadă cei doi inculpați, care nu au avut nici, cel puțin, o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal. Mai mult, inculpatul, pentru ultimele condamnări, a beneficiat de liberare condiționată, instituție penală ce reprezintă o șansă dată deținuților de a proba că se pot îndrepta, însă nu numai că inculpatul nu a profitat de această șansă, ci a perseverat pe calea infracțională, săvârșind la aproximativ două luni de la ultima liberare condiționată infracțiunea din prezenta speță, dovedind că timpul petrecut în penitenciar nu a fost suficient pentru înțelegerea necesității respectării normelor penale și a celor de conviețuire socială și că nu se poate reeduca în stare de libertate.
Toate acestea dovedesc un comportament deviant și o predispoziție pentru săvârșirea de infracțiuni, reeducarea inculpatului nefiind posibilă decât prin aplicarea unei pedepse privative de libertate care să fie executată.
O situație similară o are și cel de-al doilea inculpat - - care, în ciuda pedepselor ce i-au fost aplicate până în prezent, executare parțial în penitenciar, acesta a demonstrat că nu a reușit să-și corijeze atitudinea față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, în condițiile art.52 Cod penal, tocmai aceste aspecte impun aplicarea unei pedepse mai ferme, care să implice o perioadă mai mare de detenție, timp în care inculpatul să-și formeze o asemenea atitudine, prin asimilarea, în măsura în care acest lucru mai este posibil, fără superficialitatea inerentă perioadelor scurte de detenție întrerupte de liberări condiționate formale, a elementelor de instruire învederate de factorii educativi din penitenciar (psihologi, consilieri, clerici etc.).
Astfel fiind, apreciez că se impunea respingerea - ca nefondate - a recursurilor declarate de inculpații și.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Liliana BădescuJudecători:Liliana Bădescu, Veronica Cîrstoiu, Risantea Găgescu
