Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 247/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2821/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.247
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 2: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 3: Risantea Găgescu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.624/A/19.11.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, cu delegație de substituire a apărătorului din oficiu depusă la dosar, lipsă fiind intimata-parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 din Codul d e procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, pe fond, redozarea pedepsei aplicate, apreciind-o mult prea aspră în raport cu fapta săvârșită (sustragerea unui telefon mobil din incinta unei spălătorii auto), faptă pe care, de altfel, inculpatul a recunoscut-
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, considerând că pedeapsa aplicată de prima instanță, de 3 ani și 6 luni închisoare este corect individualizată, în condițiile în care inculpatul este cunoscut cu numeroase antecedente penale, fiind condamnat anterior de 5 ori, definitiv, pentru infracțiuni contra patrimoniului.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său, lăsând la aprecierea Curții asupra faptei.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 433/16.09.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în dosarul penal nr-, în baza art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. g Cp. cu aplic. art. 37 lit. a Cp. a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
în baza art.61 alin. 1 teza a Il-a Cp. s-a revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă de 351 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2660/20.12.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, definitivă prin decizia penală nr. 364/28.05.2007 a Tribunalul București, rest de pedeapsă ce se contopește cu pedeapsa pronunțată prin prezenta sentință conform art.33-34 Cp. inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 350 alin. 1.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 Cp. s-a dedus din pedeapsa pronunțată perioada detenției de la data de 13.07.2009 la zi.
În baza art. 71 Cp. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a Il-a și lit. b Cp.
S-a luat act că partea vătămată, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. e Cp. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 100 de lei, sumă dobândită de acesta prin vânzarea bunului sustras.
În baza art. 191 alin. 1.pen. a fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariu avocat oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B nr. 9838/P/2009 din data de 27.07.2009, a fost trimis în judecată inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. g Cp. cu aplic. art. 37 lit. a Cp.
În actul de sesizare s-a reținut că la data de 12.07.2009, în jurul orei 01:45, inculpatul a pătruns în incinta spălătoriei auto situată pe-, sector 3 și, profitând de neatenția angajaților, a sustras din vestiarul acestora un telefon mobil marca Nokia 5130, aparținând părții vătămate.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost probată cu declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului împreună cu planșa foto aferentă, cu procesul verbal de recunoaștere după fotografie, cu dovada de predare primire a telefonului, cu procesul verbal de vizionare a înregistrării video, precum și cu declarațiile martorilor.
Fiind audiat în faza de cercetare judecătorească, inculpatul și-a menținut declarațiile date anterior în cauză, în cursul urmăririi penale și a recunoscut săvârșirea infracțiunii de furt reținută în sarcina sa prin actul de inculpare.
Inculpatul a precizat că a intrat în biroul angajaților spălătoriei pentru a cere o țigară, însă a văzut un telefon mobil pe care l-a sustras.
Declarațiile inculpatului în sensul recunoașterii faptei s-au coroborat cu celelalte mijloace de probă, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului împreună cu planșa foto aferentă, cu declarațiile părților vătămate, cu procesul verbal de recunoaștere după fotografie, cu dovada de predare-primire a telefonului, cu procesul verbal de vizionare a înregistrării video, precum și cu declarațiile martorilor și.
Partea vătămată, fiind audiată a confirmat faptul că telefonul mobil marca Nokia 5130 sustras de către inculpat, îi aparține.
Din procesul verbal de vizionare a înregistrării video a rezultat modalitatea în care inculpatul a sustras telefonul mobil.
Starea de fapt este confirmată și de procesul-verbal de cercetare la fața locului, din care a rezultat locul săvârșirii faptei și împrejurările în care aceasta a fost comisă.
Situația de fapt rezultă și din declarațiile martorei, care a declarat că la data de 12.07.2009 era la poartă, când a venit un băiat și i-a spus că are un telefon de vânzare, apoi a cumpărat telefonul cu suma de 100 lei. A doua zi, au venit organele de poliție și i-au relatat faptul că telefonul provine din săvârșirea unui furt. Telefonul a fost preluat de organele de poliție și predat părții vătămate.
De asemenea, martorul, administratorul spălătoriei auto, l-a recunoscut pe inculpat cu ocazia vizionării înregistrării video.
Analizând actele și lucrările dosarului, coroborând declarațiile inculpatului cu celelalte mijloace de probă, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 12.07.2009, în jurul orei 01:45, inculpatul a pătruns în incinta spălătoriei auto situată pe-, sector 3 și, profitând de neatenția angajaților, a sustras din vestiarul acestora un telefon mobil marca Nokia 5130, aparținând părții vătămate. Inculpatul a introdus telefonul mobil în buzunarul pantalonilor și apoi a plecat.
Telefonul a fost vândut ulterior martorei contra sumei de 100 lei, sumă pe care inculpatul a folosit-o în interes personal. Telefonul a fost preluat de organele de poliție de la martoră și predat părții vătămate.
Partea vătămată, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Instanța de fond a constatat că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă.
Instanța de fond a reținut că în drept, fapta inculpatului, care la data de 12.07.2009, în jurul orei 01:45, a pătruns în incinta spălătoriei auto situată pe-, sector 3 și, profitând de neatenția angajaților, a sustras din vestiarul acestora un telefon mobil marca Nokia 5130, aparținând părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. g Cp. cu aplic. art. 37 lit. a Cp.
Față de cele analizate, prima instanță a apreciat că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpatul la data de 12.07.2009, urmând să i se aplice pedeapsa prevăzută de lege.
Elementul material al infracțiunii de furt îl reprezintă acțiunea inculpatului de a sustrage telefonul mobil aparținând părții vătămate, în scopul însușirii pe nedrept a acestuia.
Sub raportul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă întrucât a voit sustragerea bunului, dându-și seama de caracterul nejustificat al acțiunii sale și de faptul că prin aceasta se produce o pagubă în patrimoniul părții vătămate, rezultat pe care 1-a urmărit.
La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cp. circumstanțele reale ale comiterii faptei, precum și cele personale ale inculpatului.
Având în vedere limitele de pedeapsă prev. de lege, gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care s-a comis fapta precum și persoana și conduita inculpatului, instanța de fond a apreciat că o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, este suficientă pentru reeducarea acestuia.
Prima instanță a apreciat că pedeapsa aplicată este echilibrată și că răspunde în concret principiului proporționalității și nevoilor reeducării.
Ca modalitate de executare, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar dacă inculpatul execută pedeapsa în regim de detenție.
Astfel, în baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, i Cp. instanța de fond 1-a condamnat pe inculpatul la 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Conform art.61 alin.1 teza a Il-a Cp. instanța de fond a revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă de 351 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2660/20.12.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, definitivă prin decizia penală nr. 364/28.05.2007 a Tribunalul București, rest de pedeapsă ce se contopește cu pedeapsa pronunțată prin prezenta sentință conform art.33-34 Cp. inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, cu executare în regim de detenție și cu interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a Il-a și lit. b Cp.
Potrivit art. 350 alin. 1.pen. instanța de fond a menținut starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 Cp. va deduce din pedeapsa pronunțată, perioada detenției de la data de 13.07.2009 la zi.
Având în vedere că inculpatul a dobândit suma de 100 lei prin înstrăinarea telefonului sustras către martora, iar această sumă nu servește la despăgubirea acesteia, în baza art. 118 lit. e Cp. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 100 de lei, sumă dobândită de acesta prin vânzarea bunului sustras.
Instanța de fond, potrivit art. 191 alin. 1.pen. l-a obligat pe inculpat la 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariu avocat oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva sentințe penale apelate a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea apelului formulat și reducerea pedepsei aplicate, având în vedere circumstanțele sale personale, precum și împrejurarea că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat în totalitate.
Prin decizia penală nr. 624/19.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală a fost respins apelul declarat de apelantul inculpat .
S-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 13.07.2009 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că apelul este nefondat, pentru motivele ce vor fi în continuare expuse:
Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt (de altfel necontestată de apelantul-inculpat). Astfel, din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești din fața primei instanțe a rezultat-că la data de 12.07.2009, în jurul orei 01:45, inculpatul a pătruns în incinta spălătoriei auto situată pe-, sector 3 și, profitând de neatenția angajaților, a sustras din vestiarul acestora un telefon mobil marca Nokia 5130, aparținând părții vătămate, pe care l-a vândut ulterior martorei contra sumei de 100 lei.
Situația de fapt a fost reținută în mod corect prin coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului împreună cu planșa foto aferentă, procesul verbal de recunoaștere după fotografie, dovada de predare primire a telefonului, cu procesul verbal de vizionare a înregistrării video, precum și cu declarațiile martorilor.
Instanța a reținut corect și încadrarea în drept a faptei deduse judecății, respectiv infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. g Cp. cu reținerea disp. art. 37 lit. a Cp. în raport de condamnarea definitivă la pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 2660/20.12.2006 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin decizia penală nr. 364/28.05.2007 a Tribunalul București.
Avându-se în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cp. nu se poate reține critica apelantului - inculpat cu privire greșita individualizare a pedepsei aplicate. Astfel inculpatul a săvârșit o faptă cu un grad mediu de pericol social abstract și concret, este cunoscut cu numeroase antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea de numeroase infracțiuni contra patrimoniului (5 condamnări definitive), ceea ce denotă faptul că nu a înțeles nimic din scopul ce se dorea a fi educativ al pedepselor anterior aplicate. Mai mult, apelantul - inculpat se află în stare de recidivă postcondamnatorie, ignorând complet clemența instanței care l-a liberat condiționat din executarea unei pedepse anterior aplicate, săvârșind prezenta infracțiune în perioada până la împlinirea duratei pedepsei.
Atitudinea sinceră a inculpatului în cursul procesului penal a fost avută în vedere de instanță la momentul individualizării pedepsei, care este oricum îndreptată către minimul special prevăzut de lege.
În consecință, Tribunalul a apreciat că pedeapsa aplicată de instanța de fond corespunde pe deplin scopurilor educativ, dar și preventiv și represiv al pedepsei, prevăzute de art. 52 Cp
Față de cele reținute, constatând că hotărârea apelată este legală și temeinică, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. Tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat împotriva 433 din data de 16.09.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 B în dosarul nr-.
Constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, în baza art. 383 alin 11 rap. la art. 350 alin. 1 Cp.p. a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 383 alin. 2 Cp.p. rap. la art. 88 Cp. a deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 13.07.2009 la zi.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul criticându-le pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei în raport de gradul de pericol social redus al faptei săvârșite - caz de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală.
Examinând hotărârile atacate, Curtea constată incidența cazului de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, pentru următoarele considerente:
În raport de probele dosarului, rezultă că sustragerea telefonului mobil din incinta spălătoriei auto situată în-, B, Sector 3, de către inculpatul, profitând de neatenția angajaților, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit.g Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, cum în mod corect au reținut ambele instanțe de judecată.
sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal în raport de gradul de pericol social redus al faptei de furt calificat săvârșită în data de 12.07.2009, face a fi îndeplinite prevederile art.80 alin. 1 Cod penal, prin reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal.
Potrivit art. 52 Cod penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare aplicat condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
În majoritate, Curtea apreciază că o pedeapsă aplicată sub minimul special prevăzut de lege, respectiv de 2 ani și 6 luni închisoare, este în deplină concordanță cu dispozițiile art. 72 Cod penal și 52 Cod penal mai sus invocate.
Deși inculpatul a săvârșit prezenta faptă în perioada liberării condiționate, fiind incidente dispozițiile art. 61 Cod penal, privind restul de pedeapsă de 351 zile închisoare rămas neexecutat rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2660 din 20 decembrie 2006 Judecătoriei sectorului 2, se constată îndeplinirea prevenției speciale prin aplicarea de circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. c Cod penal.
Această pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare va fi aplicată de către C, avându-se în vedere pericolul concret al infracțiunii, astfel cum mai sus s-a reținut cât și împrejurările care atenuează răspunderea penală, respectiv cele prevăzute de art. 74 lit. c Cod penal.
Prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus decât cel stabilit de instanța de fond, dându-se eficiență comportării sincere în cursul procesului penal, Curtea în majoritate, apreciază că astfel vor fi înlăturate concepțiile și deprinderile antisociale ale inculpatului.
Față de cele ce preced și întrucât nu există un alt caz de casare care în conformitate cu art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea în majoritate, în baza art. 38515pct.2 lit. d Cod procedură penală va admite recursul declarat de inculpat.
Va casa decizia penală și sentința penală atacată în parte și rejudecând în fond:
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani și 6 luni închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g cod penal cu aplic. art. 37 lit. a cod penal ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 74 lit. c - 76 lit. c Cod penal.
În baza art. 61 alin. 1 teza a II-a Cod penal va revoca beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă de 351 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2660 din 20 decembrie 2006 Judecătoriei sectorului 2 B, definitivă prin decizia penală 364 din 28 mai 2007 Tribunalului București, rest de pedeapsă ce se contopește cu pedeapsa aplicată prin prezenta urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare
Va deduce prevenția inculpatului de la 13 iulie 2009 la zi și va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 624/A/19.11.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Casează decizia penală și sentința penală atacată în parte și rejudecând în fond:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani și 6 luni închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g cod penal cu aplic. art. 37 lit. a cod penal ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 74 lit. c - 76 lit. c Cod penal.
În baza art. 61 alin. 1 teza a II-a Cod penal revocă beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă de 351 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2660 din 20 decembrie 2006 Judecătoriei sectorului 2 B, definitivă prin decizia penală 364 din 28 mai 2007 Tribunalului București, rest de pedeapsă ce se contopește cu pedeapsa aplicată prin prezenta urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare
Deduce prevenția inculpatului de la 13 iulie 2009 la zi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se suportă din fondul Ministerului d e Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./09.03.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Red. - Judecătoria Sector 3 B - Secția Penală
OPINIE SEPARATĂ
Curtea - în opinie minoritară - notează că instanțele anterioare au realizat o corectă individualizare a pedepsei, ținând seama de criteriile de individualizare consacrate de art.72 Cod penal, de raportul existent între gradul de pericol social al faptei și persoana fiecărui inculpat, conduita adoptată de aceștia, per ansamblu - atât înainte, cât și după săvârșirea faptelor deduse judecății - până în momentul soluționării cauzei de către organul judiciar.
articolul 72 din Codul penal, legiuitorul a avut în vedere "gradul de pericol social al faptei săvârșite" și "persoana infractorului", ca două elemente de individualizare autonomă, fiecare cu un conținut propriu, deosebit de al celuilalt.
Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei și persoana făptuitorului, pe de o parte, și împrejurările care atenuează răspunderea penala pe de altă parte, trebuie subliniat că există legătură indisolubilă. acestora din urmă este reducerea ori, respectiv, sporirea gradului de pericol social al faptei sau al periculozității persoanei făptuitorului.
Fără asemenea modificări - de o anumită amploare în gradul de pericol social, nicio circumstanță n-ar putea fi "atenuantă" sau "agravantă" pentru ca ar lipsi temeiul atenuării sau agravării răspunderii penale.
Când face parte din pericolul social al faptei săvârșite, unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei, art.72 Cod penal are în vedere gradul de pericol social concret al acelei faptei, care nu poate fi conceput în afara oricărei legături cu pericolul social abstract, el nefiind decât concretizarea acestuia din urmă.
Dacă orice pedeapsă se aplică infractorului pentru ca, pe această cale,
să se obțină intimidarea și, în cele din urmă, reeducarea lui - în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni - atunci, în mod necesar, ea trebuie să fie adaptată și persoanei celui căruia îi este destinată, celui pe care este chemată să-l intimideze și, mai ales, să-l reeduce. O cunoaștere completă multilaterală a persoanei infractorului implică investigații în următoarele direcții:
a ) starea psihofizică și structura biologică a infractorului. Un infractor aflat intr-o stare psihofizică normală se bucură de întreaga capacitate de înțelegere și voință, are reprezentarea exactă a acțiunilor sale și a rezultatelor lor;
b) particularitățile psihice ale persoanei infractorului. Există totuși unele legături între comportamentul antisocial - inclusiv cel infracțional - și anumite trăsături psihice ale persoanei: impulsivitatea, indiferență afectivă, egocentrismul, agresivitatea, opoziția și scepticismul.
Referitor la profilul social al inculpatului au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, în cauză neputându-se reține critica inculpatului cu privire greșita individualizare a pedepsei aplicate.
Astfel inculpatul a săvârșit o faptă cu un grad mediu de pericol social abstract și concret, este cunoscut cu numeroase antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea de numeroase infracțiuni contra patrimoniului (5 condamnări definitive), ceea ce denotă faptul că nu a înțeles nimic din scopul ce se dorea a fi educativ al pedepselor anterior aplicate. Mai mult, inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie, ignorând complet clemența instanței care a dispus liberarea condiționată a acestuia din executarea unei pedepse anterior aplicate, săvârșind fapta din speță în perioada până la împlinirea duratei pedepsei.
Atitudinea sinceră a inculpatului în cursul procesului penal a fost deja avută în vedere de instanță fondului la momentul individualizării judiciare a pedepsei, care este - oricum - îndreptată către minimul special prevăzut de lege.
În consecință, instanțele anterioare au apreciat - în mod corect - că pedeapsa aplicată corespunde pe deplin scopurilor educativ, dar și preventiv și represiv al pedepsei, prevăzute de art. 52 Cod penal.
În raport de aceste considerente, Curtea - în opinie separată - apreciază că o reducere a pedepselor, și așa orientate spre minimul special prevăzut de lege, ar echivala cu o lipsă de ripostă a autorităților judiciare la perseverența infracțională accentuată de care a dat dovadă inculpatul (recurent în cază), care nu au avut nici, cel puțin, o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.
Toate acestea dovedesc un comportament deviant și o predispoziție pentru săvârșirea de infracțiuni, reeducarea inculpatului nefiind posibilă decât prin aplicarea unei pedepse privative de libertate care să fie executată.
Astfel fiind, apreciez că se impunea respingerea - ca nefondat - a recursului declarat de inculpatul.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Liliana BădescuJudecători:Liliana Bădescu, Veronica Cîrstoiu, Risantea Găgescu
