Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 25/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂ NIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 25/R/2009
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Șortan judecător
JUDECĂTORI: Monica Șortan, Chitidean Valentin Săndel Macavei
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 206 din 25 noiembrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e,g pen. cu aplicarea art. 37 lit. a.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, având ultimul cuvânt, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. R, cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul, după care, inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că își mențin recursul declarat în cauză în susținerea căruia depune un memoriu. Apreciază că pedeapsa de 3 ani și J aplicată este foarte M, având în vedere că s-a recuperat prejudiciul în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, reindividualizarea pedepsei prin reținerea de circumstanțe atenuante, care pot fi avute în vedere raportat la recunoașterea inculpatului și la recuperarea prejudiciului. De asemenea, consideră că circumstanțele atenuante trebuie raportate și la faptul că prejudiciul a fost recuperat la circa 5 minute de la comiterea faptei, precum și că starea de recidivă a inculpatului a condus la contopirea unui rest de pedeapsă pentru care a fost liberat condiționat. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, reținerea de circumstanțe atenuante și coborârea pedepsei sub limita legală. Cu onorariu din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză, apreciind că hotărârile pronunțate în cauză ca fiind temeinice și legale. Solicită a se avea în vedere că fapta reținută în sarcina inculpatului este la limita dintre infracțiunea de furt și cea de tâlhărie, iar pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel este pe măsura gravității faptei săvârșite.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului pentru a i se da o șansă.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 2216 din 02.10.2008 a Judecătoriei Baia Marea fost condamnat inculpatul, CNP -, fiul lui și, născut la 27.07.1981 în B M, cetățean român, neșcolarizat, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, domiciliat în nr. 419, județul M, fără forme legale în localitatea nr. 150, județul M, arestat preventiv în Penitenciarul Baia Mare, pentru săvârșirea infracțiuni de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e și g Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 61 Cod penal a fost revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de 353 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1026/18.05.2006 a Judecătoriei Baia Mare, rest ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a teza a II a Cod penal.
În temeiul art. 350 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În temeiul art. 88 Cod penal s-a scăzut din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și arestării preventive, începând cu data de 15.05.2008, la zi.
S-a constatat că partea vătămată, domiciliat în B M,-/45, județul M, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut că în data de 15.05.2008, în jurul orei 22,30, inculpatul se afla în () din B M, împrejurare în care l-a observat pe partea vătămată, care se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Profitând de acest fapt, inculpatul a hotărât să-i sustragă telefonul și banii, bunuri pe care partea vătămată le avea în buzunarul de la piept. Astfel, s-a apropiat de acesta și, în trecere, i-a luat din buzunarul cămășii bunurile menționate, deplasându-se cu ele în mână pe strada G -.
În fața restaurantului "", un echipaj de poliție a vrut să-l legitimeze, însă inculpatul a luat-o la fugă. Organele de poliție l-au urmărit și au sesizat momentul în care acesta a aruncat bunurile lângă un copac.
În timpul legitimării, acolo a ajuns și partea vătămată, care l-a recunoscut pe inculpat ca fiind cel care, cu câteva minute mai devreme, a trecut pe lângă el și l-a atins.
De față fiind și martorul, inculpatul a recunoscut sustragerea banilor și a telefonului mobil.
Pentru reținerea acestei stări de fapt, s-au avut în vedere declarațiile inculpatului, ale părții vătămate, ale martorului anterior menționat, coroborate cu celelalte mijloace de probă existente la dosar, respectiv procesele-verbale de sesizare din oficiu și de constatare a infracțiunii flagrante.
În consecință, s-a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e și g Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Pentru infracțiunea săvârșită, i-a fost aplicată pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, la individualizarea ei și a modului de executare avându-se în vedere prevederile art. 72 Cod penal, reținând în acest sens gradul de pericol social al faptei, împrejurarea comiterii și circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist.
Astfel, se reține că fapta a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal, primul termen al acesteia constituindu-l pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1026/18.05.2006 a acestei instanțe, inculpatul fiind liberat condiționat la 01.04.2008, cu un rest neexecutat de 353 de zile.
Întrucât, în intervalul de timp de la liberare condiționată și până la împlinirea duratei pedepsei, inculpatul a comis o nouă infracțiune, s-a dispus revocarea, în temeiul art. 61 alin. 1 Cod penal, beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de 353 zile, pe care-l va contopi cu pedeapsa stabilită prin prezenta, rezultanta fiind de 3 ani și 6 luni închisoare.
Față de împrejurarea că exercitarea unei funcții publice este incompatibilă cu o condamnare pentru comiterea unei infracțiuni, s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a teza II-a Cod penal.
În temeiul art. 350 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive dispusă față de inculpat, iar în temeiul art. 88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei timpul reținerii și al arestării preventive, începând cu data de 15.05.2008, la zi.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul cauzat acestuia fiind recuperat.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul solicitând desființarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată de instanța de fond arătând că a recunoscut și a regretat comiterea infracțiunii iar în cauză nu există constituire de parte civilă.
Prin decizia penală nr.206/A din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în temeiul art. 379 pct. 1 litera "b" din Codul d e procedură penală, a fost respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul (născut la 27.07.1981, fiul lui și, deținut în Penitenciarul Baia Mare ), împotriva Sentinței penale nr. 2216/2.2008 a Judecătoriei Baia Mare.
A fost menținută starea de arest a inculpatului apelant și deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive la zi, din data de 15.05.2008.
Conform art. 192 alin. 2 din Codul d e procedură penală a fost obligat apelantul inculpat să plătească cheltuielile judiciare ocazionate statului în apel în sumă de 230 lei din care, suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, s-a achitat în avans din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel instanța a rețținut următoarele::
Inculpatul - apelant a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, reținându-se în sarcina acestuia că în data de 15.05.2008 din loc public și pe timp de noapte a sustras bunuri de la partea vătămată, faptă care în drept a fost încadrată în mod corect în dispozițiile prev. art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e și g din Codul penal.
Când a procedat la individualizarea răspunderii penale a inculpatului instanța a avut în vedere pericolul social concret a infracțiunii săvârșite de acesta, urmărea imediată a infracțiunii, timpul și mijloacele folosite pentru săvârșirea infracțiunii dar și celelalte elemente referitoare la persoana făptuitorului, inclusiv atitudinea adoptată de acesta ulterior comiterii faptei precum și în cursul procesului.
Instanța de fond a mai avut în vedere și împrejurarea că inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a Cod penal, și că primul termen a acesteia îl constituie o pedeapsă de 3 ani închisoare din executarea căreia inculpatul s-a liberat condiționat, cu un rest neexecutat de 353 de zile, iar fapta obiect al prezentei cauze a fost comisă în intervalul de timp de la data liberării condiționate și până la împlinirea duratei pedepsei din executarea căreia s-a liberat.
În consecință, tribunalul a apreciat că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului - apelant corespunde gradului de pericol social al faptei și făptuitorului iar executarea acesteia în regim privativ de libertate este necesară în scopul reinserției sociale a infractorului.
Apreciind că nu sunt suficiente elemente care să atragă o eventuală reducere a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului și că instanța de fond, în operațiunea de individualizarea răspunderii penale a acestuia, a respectat criteriile prev. de art. 72 Cod penal, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat în cauză cu consecința obligării apelantului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în prezenta cale de atac în cuantum de 230 lei din care suma de 200 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu ce se va achita în avans din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 350 din Codul d e procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, întrucât hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate, potrivit art. 5 paragraful 1 din CEDO.
Împotriva mai sus menționatei decizii a formulat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului și reindividualizarea pedepsei aplicate de instanțele ierarhic inferioare prin reținerea de circumstanțe atenuante, având în vedere poziția de recunoașterea și recuperarea integrală a prejudiciului.
Analizând recursul declarat din prisma motivelor invocate și a probatoriului administrat până în acest moment, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanțele ierarhic inferioare au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea necontestată de către inculpat și fundamentată pe probele administrate, atât în cursul urmăririi penale cât și cu ocazia cercetării judecătorești.
Astfel, in sarcina inculpatului recurent s-a reținut că în data de 15 mai 2008, în jurul orelor 22,30, în timp ce se afla în din BMa observat parte vătămată care se afla în avansată stare de ebrietate și care avea asupra sa un telefon mobil și bani.
Profitând de starea părții vătămate, s-a apropiat de aceasta, a îmbrâncit-o ușor și i-a sustras din buzunarul de la cămașă bunurile mai sus menționate după care a părăsit în fugă locul faptei.
Un echipaj de poliție a încercat să-l legitimeze pe recurent însă acesta a luat-o la fugă abandonând bunurile sustrase. Organele de poliție l-au urmărit și au reușit să-l imobilizeze pe inculpat.
Această stare de fapt este dovedită prin declarațiile inculpatului, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarația părții vătămate, a martorului și din dovezile existente la filele 15 și 16 din dosarul de urmărire penală.
Vinovăția inculpatului este dovedită fără putință de tăgadă, iar fapta comisă de acesta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzute de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e și g cu Cod Penal aplicarea art.37 lit.a
Cod PenalInstanțele ierarhic inferioare, in mod corect, au reținut starea de recidivă postcomdamnatorie a inculpatului, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată recurentului prin sentința penală nr.1026/2006 a Judecătoriei Baia Mare, pedeapsă a cărei executare a început-o la 21 martie 2006 fiind liberat condiționat la data de 1 aprilie 2008 cu un rest neexecutat de 353 zile.
Pedeapsa aplicată inculpatului de 3 ani și 6 luni închisoare a fost just individualizată având în vedere gradul de pericol social concret al acesteia, împrejurările în care a fost săvârșită - profitând de starea de ebrietate a părții vătămate -, persoana inculpatului care nu este la prima confruntare cu legea penală, suferind numeroase condamnări pentru fapte similare începând cu anul 2000, intervalul de timp foarte scurt scurs de la momentul liberării condiționate (aprilie 2008) și până la momentul comiterii unei noi fapte penale (mai 2008) dând dovada de perseverență infracțională și de faptul că pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul de reeducare a acestuia.
Într-adevăr inculpatul recurent a avut o poziție sinceră și prejudiciul a fost integral recuperat însă această din urmă împrejurare s-a datorat doar faptului că a fost depistat de organele de poliție și urmărit de către acestea motiv pentru care a dorit să se debaraseze de corpurile delicte.
Pentru aceste motive considerăm că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante și in consecință reducerea cuantumului pedepsei aplicate, motiv pentru care, neexistând motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii recurate, în baza art.38515pct.1 lit.b va C.P.P. fi respins ca nefondat recursul declarat conform dispozitivului.
Văzând și dispozițiile art.189 și 192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul născut la data de 27.07.1981, arestat în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 206 din 25 noiembrie 2008 Tribunalului Maramureș.
Potrivit art. 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 15 mai 2008 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 15 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Monica Șortan, Chitidean Valentin Săndel Macavei
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
4 ex./19.01.2008
Președinte:Monica ȘortanJudecători:Monica Șortan, Chitidean Valentin Săndel Macavei
