Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 274/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.274/
Ședința publică din data de 13 Mai 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu președinte secție penală
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
Procuror-șef Secție judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului penal formulat de recurentul-inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art.208 Cod penal, împotriva Deciziei penale nr.27/31.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.929 emise de Baroul Brăila -Cabinet de Avocatură " ",depusă la fila 16 dosar, lipsă fiind intimatul parte vătămată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că acest termen a fost acordat pentru lipsă de apărare și lipsă de procedură; prin Încheierea de ședință de la termenul de judecată din 11.04.2008 s-a dispus amendarea apărătorului ales al recurentului-inculpat cu suma de 500 lei, după care;
Întrebat fiind, avocat precizează că la termenul de judecată precedent nu s-a putut prezenta în instanță deoarece a trebuit să fie prezent la Judecătoria Rm. S intr-o cauză penală în care s-a luat măsura arestării preventive insă nu poate prezenta instanței, la acest termen, o copie a acelei încheieri de ședință.
Reprezentantul Ministerului Public arată că poate fi verificată susținerea avocatului în sensul că în acea zi a fost la Judecătoria Rm.
Curtea, deliberând, față de susținerile formulate de avocat, în sensul că s-a aflat la o arestare preventivă la Judecătoria Rm. S, având în vedere și că la termenul anterior a fost constatată lipsă de procedură, împrejurări ce au condus la amânarea judecării cauzei,în baza dispozițiilor art.199 Cod procedură penală, dispune ridicarea amenzii în sumă de 500 lei, aplicate dlui. avocat prin incheierea de ședință din 11 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr-.
Recurentul-inculpat, prin apărător, arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp. art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurentul-inculpat, prin apărător, având cuvântul în susținerea recursului promovat împotriva Deciziei penale nr.27/31.01.2008 a Tribunalului Brăila, apreciază că această hotărâre este netemeinică.
Învederează că atât instanța de apel cat și instanța de fond au reținut în mod greșit situația de fapt. Infracțiunea prevăzută de art.208 Cod penal presupune luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia fără consimțământul acestuia pentru a și-l însuși pe nedrept. Or, în cauză, nu rezultă că recurentul-inculpat ar fi luat bunurile respective fără consimțământul celui care le deținea, respectiv.
În fapt, ducându-se la sediu unde se demola, inculpatul a constatat că erau încărcate și niște utilaje care aparțineau unei societăți pe care o administra și, cu acordul lui, s-a făcut o chitanță. A transportat utilajele la sediul societății și, ulterior urma să se discute comercializarea acestora.
Deși martorul a convenit cu inculpatul ca acesta să transporte la sediu; s-a făcut și un contract de vânzare-cumpărare valabil. Deși au fost niște tranzacții comerciale, cele două instanțe au reținut săvârșirea infracțiunii de către recurent.
În ceea ce privește chitanțele și facturile reținute de instanță arată că, deși s-a efectuat o expertiză grafoscopică, nu rezultă participarea recurentului-inculpat la întocmirea acelor chitanțe.
Apreciază că în cauză nu a fost săvârșită o infracțiune, solicită a se dispune, conform art.38515pct.2 în ref. la art.3859pct.13 Cod procedură penală admiterea recursului, desființarea Sentinței atacate și pronunțarea unei hotărâri de achitare a inculpatului-rcurent în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură coroborat cu 10 lit.b Cod procedură penală.
Ca o consecință a acestei decizii, urmează ca, potrivit art.346 alin.4 Cod procedură penală să nu se soluționeze latura civilă și să fie înlăturate dispozițiile privind confiscarea specială, prev. de art.118 lit.e Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul declarat de inculpatul este nefondat, hotărârile pronunțate în cauză de Judecătoria Brăila și Tribunalul Brăila sunt legale și temeinice.
Ambele instanțe au reținut corect situația de fapt, pe care o expune, pe scurt, vinovăția inculpatului, dând faptei încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale. Acestea au motivat pe larg, arătând că din probele administrate în cauză rezultă existența faptei și a săvârșirii acesteia cu vinovăție de către inculpat.
Instanțele au avut în vedere declarațiile administratorului, care au arătat că pe data de 14 septembrie 2001, inculpatul s-a prezentat în locul în care erau depozitate cele două prese, care nu mai aveau nicio legătură cu societatea unde inculpatul avusese anterior o procură de a administra SC - SRL B, a apreciat că are o anumită calitate de asociat la acea societate și că cele două prese de ulei aparțin acelei societăți.
de ulei fuseseră vândute anterior societății administrate de, chitanțele și facturile care fac dovada plății se aflau înregistrate în evidența contabilă a acestei societăți comerciale.
Apreciază că pedeapsa a fost corect individualizată de către instanță; hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice și solicită respingerea recursului cu obligarea la cheltuieli.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, se consideră nevinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa. Precizează că și utilajele firmei sale erau încărcate de numitul. Acele utilaje cântăresc 20 tone și nu avea posibilitatea de a le lua pentru a le vinde. Arată că a găsit utilajele la numitul împreună cu utilajele firmei sale; în acest context a întocmit o chitanță de mână în care a consemnat ceea ce a găsit în camioane. Nu a luat el presele, nu el a scris factura. se găsesc și în prezent la numitul, împreună cu utilajele firmei sale.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față.
Inculpatul a declarat recurs împotriva Deciziei penale nr.27/31.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr.27 din 31 ianuarie 2008, dată în dosarul nr-, Tribunalul Brăilaa respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva Sentinței penale nr.1978 din 12.10.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Brăilaa reținut următoarele:
Prin Sentința penală nr.1978 din 12.10.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul penal nr- s-a dispus, în baza art.208 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și art.76 lit.d Cod penal, condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea la data de 14.09.2001 a infracțiunii de furt.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare prevăzut de art.82 Cod penal.
În baza art.71 al.5 Cod penal s-a dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii să se suspende și executarea pedepselor accesorii privind drepturile prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra consecinței nerespectării dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.346 Cod procedură penală s-a constatat că nu are calitate de parte vătămată, respingându-i-se pretențiile civile.
În baza art.118 lit.e Cod penal s-a confiscat de la inculpat în folosul statului suma de 11.750 lei.
În baza art.189 - 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare datorate statului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Mari- Caa vut închiriat un spațiu în B pe șos. - nr.14-16, unde a funcționat o fabrică de ulei, iar în incinta aceluiași spațiu își desfășurau activitatea mai multe societăți comerciale printre care -- B, reprezentată de, și Trans B, administrată de.
-- LBa fost proprietara a două prese de ulei comestibil dotate cu toate accesoriile necesare pentru a putea funcționa.
În anul 1996, societatea -- Lac ontractat un împrumut de la -Sucursala G, pe care l-a gajat cu cele două prese de ulei, astfel că a fost întocmit contractul de gaj nr.2651/22.10.1996 între -- reprezentată de în calitate de debitor garant și Sucursala G în calitate de creditor în următoarele condiții:
- debitorul garant se obliga să constituie în favoarea băncii gaj asupra bunurilor din proprietatea sa în valoare de 129.600.000 lei rol conform convenției de credit în garantarea creditului acordat de bancă în sumă de 80.000.000 lei rol.
- bunurile aduse în gaj, proprietatea debitorului garant, situate în B, șos. -, sunt bine conservate, funcționabile și nu sunt afectate de sarcini.
Ulterior, prin procura nr.1110/29.05.1997 încheiată la Biroul notarului public G, administrator al societății -- B, l-a împuternicit pe inculpatul să administreze societatea, să semneze orice act, document, să încheie și să deruleze contracte, etc.
În data de 01.09.1997, între societatea -- L B, reprezentată de inculpatul, și societatea Mari- C, reprezentată prin, a fost încheiat un contractat de închiriere potrivit căruia -- a închiriat societății Mari-, în vederea exploatării fabrica de ulei situată în spațiul din șos. - nr.14-16.
În contract s-a menționat că utilajele ce compun fabrica de ulei, respectiv două prese de ulei, 4 bazine ulei, etc. sunt închiriate în vederea desfășurării activității de producție, fiind în stare de funcționare.
Întrucât societatea -- B nu a restituit împrumutul contractat s-a procedat la valorificarea garanțiilor mobiliare ale societății, astfel că prin licitația din 07.05.1998, bunurile gajate (două prese de ulei, două bazine ulei) au fost adjudecate de societatea Mari- C, reprezentată de, intrând în patrimoniul firmei.
În luna mai 2001, Primăria mun. B, proprietara spațiului situat pe șos. - nr.14-16, închiriat societăților Mari-, -- și Trans B, a reziliat contractele de închiriere cu aceste societăți, solicitând eliberarea spațiilor deoarece imobilul urma a fi demolat.
Mari- LCp rin reprezentantul său legal - nu a avut cunoștință despre această situație întrucât locuia în T și trecea pe la firma din B periodic - nu a eliberat spațiul, astfel că utilajele fabricii de ulei au rămas în acel spațiu când a început demolarea imobilului.
La data de 08.05.2001 a început demolarea imobilului, situație în care angajații societății Mari- au predat cele două prese de ulei și alte bunuri societății Trans B, reprezentată de, sens în care s-a întocmit un proces verbal de custodie semnat la rubrica "primitor" de către, iar la rubrica predător de, și ( angajații societății Mari- ).
Potrivit declarației martorului, în primăvara anului 2001 utilajele au început a fi demontate pentru a fi la fier vechi ori la societatea Trans unde urmau a fi lăsate în custodie. Hotărârea de a demonta utilajele a fost luată de angajații societății întrucât demolarea spațiului începuse, iar piesele nu fuseseră ridicate de proprietar. În această situație cele două prese de ulei care erau în bună stare de funcționare au fost lăsate în custodia lui reprezentantul legal al societății Trans
Aceste aspecte au fost confirmate de martorii, și, care au mai declarat că în timp ce se pregăteau să transporte în aceleași condiții și alte utilaje la sediul societății lui, a apărut inculpatul care le-a spus acestora că este proprietarul utilajelor și deține documente ce atestă această situație, iar operațiunea salariaților este ilegală.
În condițiile expuse mai sus inculpatul nu le-a arătat salariaților documentele.
În luna mai 2001 inculpatul l-a căutat pe. Acesta din urmă îl cunoștea pe inculpat din vedere întrucât îl văzuse la fabrica de ulei.
Inculpatul i-a spus lui că utilajele fabricii de ulei sunt ale lui, prezentându-i în acest sens procura mai sus-menționată care atesta că este reprezentantul societății -- B, precum și documentele care atestau proveniența pieselor de la fabrica de ulei.
Deoarece utilajele erau încărcate în camion, a convenit cu inculpatul să transporte utilajele la sediul societății și ulterior să discute posibilitatea comercializării utilajelor.
După aproximativ 5 zile, inculpatul l-a contactat pe spunându-i că va preda utilajele la fier vechi, împrejurare în care acesta din urmă având certitudinea că inculpatul este proprietarul utilajelor l-a întrebat dacă nu îi vinde utilajele sens în care inculpatul a consimțit.
După aproximativ două luni, cei doi au convenit asupra prețului, inculpatul comunicându-i lui că va aduce factura fiscală și chitanța.
În luna septembrie 2001, inculpatul a prezentat factura fiscală nr.-/14.09.2001 pe care erau trecute utilajele fabricii de ulei aflate în custodie la. La rubrica "semnătura și ștampila furnizorului" se afla aplicată ștampila --, precum și o semnătură. Prețul total convenit de cei doi consemnat și pe factură a fost de 117.500.600 lei rol. a semnat factura fiscală la rubrica "semnătura de primire".
La diferite intervale de timp, inculpatul s-a prezentat cu câte o chitanță, pe fiecare fiind trecută suma de bani primită de la până la totalul sumei de 117.500.600 lei rol. a înregistrat factura fiscală și cele patru chitanțe în evidența contabilă, iar ulterior a pus în funcțiune presele de ulei.
La data de 22.06.2004, a depus plângeri la Poliția municipiului B solicitând a fi efectuate cercetări față de și.
Printr-o cerere adresată instanței( fila 32 dosar) și asociați ai Mari- C au declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 20 milioane Euro.
în fața instanței (fila 60 dosar) inculpatul a negat săvârșirea faptei susținând că deși a primit procură de la administratorul firmei -- nu a semnat și nu a încheiat factura fiscală datată 14.09.2001 și nici cele 4 chitanțe ce au fost înregistrate în contabilitatea societății Trans administrată de.
Situația de fapt expusă mai sus, care evidențiază vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de furt, a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă; procura nr.1110/29.05.1997 prin care inculpatul era împuternicit să administreze societatea -- L, factura fiscală nr.-/14.09.2001 prin care inculpatul îi vinde lui presele de ulei iar la rubrica "semnătura și ștampila furnizorului" apare aplicată ștampila societății -- B, contractul de gaj nr.2651/22.10.1996, contractul de închiriere, proces verbal de custodie, plângerea părții vătămate Mari- C, declarațiile reprezentantului legal a părții vătămate și declarațiile martorilor, și.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Motivând apelul, inculpatul a arătat că rechizitoriul Parchetului se baza, în esență, pe bănuiala că dacă era împuternicitul "-- L, inculpatul era și posesorul unității, presupunându-se că numai el putea să o aplice pe factură și cele 4 chitanțe. Această prezumție se corelează cu declarația martorului, care este persoană interesată în cauză.
S-a invocat în motivele de apel că este singurul care susține că a primit bani de la inculpat, că acesta i-a prezentat factura fiscală și că, la intervale diferite de timp, i-a înmânat cele 4 chitanțe pentru suma de 11.750 lei, neexistând nici o altă probă împotriva inculpatului.
S-a mai invocat în motivele de apel că instanța de fond a ignorat complet probele propuse în apărare de inculpat, respectiv martorii și Mercedesa, care declară că în perioada în care s-a făcut vânzarea celor două utilaje, clădirea în care se aflau inițial acestea a fost supusă demolării.
Arhiva și toate documentele necesare funcționării "-- " se aflau într-un fișet depozitat în spațiul ce era demolat.
S-a mai invocat faptul că din declarațiile martorilor rezultă că demolarea spațiilor comerciale s-a făcut haotic, iar în cursul acestei operațiuni s-au distrus bunuri aparținând mai multor societăți comerciale care funcționare în aceste spații.
Referitor la faptă, în motivele de apel se arată că încadrarea juridică este eronată, neputând fi calificată ca o faptă de furt, activitatea inculpatului, fiind vorba de un litigiu civil și nu de unul penal.
Analizând sentința penală atacată, atât prin prisma motivelor de apel, dar și din oficiu, conform art.371 Cod procedură penală, Tribunalul Brăilaa constatat că apelul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
În cererea de apel, inculpatul a invocat, în esență, că fapta penală nu există, iar dacă aceasta ar fi dovedită, ar fi de natură civilă și nu penală.
Sub aspectul existenței faptei, instanța de fond a reținut corect situația de fapt care evidențiază, având suport probatoriu, că inculpatul, folosindu-se de procura nr.1110 din 29.05.1997, prin care îl împuternicește să administreze societatea -- B, a sustras din patrimoniul societății Mari - C reprezentată de, două prese de ulei și alte bunuri ce se aflau în custodia lui.
Nu a putut fi primită susținerea din motivele de apel în sensul că rechizitoriul Parchetului se bazează în esență pe bănuiala că dacă era împuternicitul "-- ", inculpatul era și posesorul ștampilei unității, această prezumție fiind corelată cu depozițiile martorilor audiați.
De altfel, din depozițiile martorilor și rezultă că inculpatul, în primăvara anului 2001, atunci când începuse operațiunea de demontare a utilajelor, s-a prezentat, făcând afirmația că este proprietarul acestora și deține documente ce atestă acest aspect.
Inculpatul susține că nu se afla în posesia ștampilei, întrucât documentele firmei se aflau în birou, inculpatul fiind anunțat de un fost angajat că sediul firmei a fost spart și documentația distrusă.
S-a constatat că aceste susțineri nu se confirmă, ci dimpotrivă, sunt contrazise de depozițiile martorilor,.
Referitor la martorii și Mercedesa, audiați la cererea inculpatului, Tribunalul Brăilaa reținut că aceștia au relatat doar aspectele privind demolarea clădirii, făcând însă precizarea că aceste împrejurări le-au aflat de la inculpat.
Nu a putut fi primit motivul de apel în sensul că instanța de fond a ignorat aceste depoziții, în condițiile în care martorii arătați nu relatează aspecte care să vizeze fapta inculpatului.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei, instanța de fond a reținut corect că inculpatul a sustras din patrimoniul societății Mari - C două prese de ulei și alte bunuri aflate în custodia lui.
Nu poate fi vorba de un litigiu civil, inculpatul având cunoștință despre faptul că bunurile aflate în posesia "Mari - " aparțineau acestei societăți, scopul fiind vădit acela de a și-l însuși pe nedrept.
Acest din urmă aspect rezultă chiar din modalitatea în care le-a vândut martorului.
Chiar dacă inculpatul a negat faptul că ar fi dispus de bunurile respective fără a avea nici un drept, din probatoriile administrate rezultă că el a fost cel care i-a propus lui să-i vândă bunurile.
S-a reținut faptul că avea în custodie temporară bunurile "Mari-" C, aceasta din urmă păstrându-și posesia asupra bunurilor.
Împotriva Deciziei penale nr.27/2008 pronunțată de Tribunalul Brăilaa declarat recurs inculpatul, criticând-o sub aspectul netemeiniciei, în sensul că în mod greșit instanța a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea unei fapte de furt, în realitate, activitatea sa constituind un litigiu civil.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia civilă recurată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, prin prisma prevederilor art.3859al. 3 Cod procedură penală, precum și pe baza susținerilor inculpatului - recurent, Curtea constată că atât Tribunalul Brăila cât și Judecătoria Brăila au pronunțat hotărâri legale și temeinice, stabilind în mod corect existența faptei, vinovăția inculpatului, iar la stabilirea pedepsei aplicate, respectând prevederile art.72 din Codul penal.
Nu poate fi reținută apărarea inculpatului conform căreia fapta săvârșită de acesta ar fi de natură civilă și că nu întrunește conținutul constitutiv al unei infracțiuni.
Conform procurii nr.1110/29.05.1997 încheiată la Biroul notarului public G, aflată la dosar, administratorul societății -- SRL B, l-a împuternicit pe inculpatul să administreze societatea, mandat dat în condițiile art.1436 al.l Cod civil, ce nu transferă proprietatea către acesta și nu-l legitimează să înstrăineze bunurile acesteia, în sensul alineatului 2 al aceluiași articol.
Chiar în condițiile necesității vânzării unor bunuri aparținând societății, ca urmare a unei mai bune administrări, nu justifică faptul că inculpatul a lăsat să se înțeleagă că bunurile vândute, respectiv presele de ulei îi aparțin, încasând contravaloarea lor în calitate de proprietar.
Faptul că inculpatul a luat bunuri aparținând societății comerciale pe care a fost împuternicit să o administreze, pe care și le-a apropriat, dispunând de ele ca un proprietar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt și nu un simplu act de natură civilă.
Având în vedere aceste considerente, coroborat cu probele existente la dosarul cauzei și analizate pe larg în cele două hotărâri recurate, Curtea urmează ca, în baza disp.art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, să respingă recursul inculpatului declarat împotriva Deciziei penale nr.27/2008 a Tribunalului Brăila, ca nefondat și să-l oblige la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 al.2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 26.11.1952 în B, județul B, cu domicilii cunoscute în: B, cartier, - 1, apartament 50, județul B; în B,-, - 52, scara 2, apartament 39, județul B; și în B, cartier strada -, - 55, apartament 104, județul B) împotriva Deciziei penale nr.27/31.01.2008 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr-, - Sentința penală nr.1978/12.10.2007 a Judecătoriei Brăila, pronunțată în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /20.05.2008
Tehnored. -/2 ex./21.05.2008
Fond: /,
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea, Petruș Dumitru
