Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 280/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.280/R/2009
Ședința publică din 06 mai 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Monica Rodina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin: -, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.57/A din 02 aprilie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. g, i pen. și art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,g,i pen. cu aplic.art.37 lit.b pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și partea civilă, lipsă fiind partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că-și menține recursul și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
S-a procedat la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului-verbal depus la dosar.
Apărătorul inculpatului solicită a fi întrebată partea civilă dacă îi aparțin telefonul mobil și laptopul, despre care se susține că le-ar fi sustras inculpatul.
Partea civilă civilă arată că laptopul și telefonul mobil se aflau în casa ei la data comiterii faptei, însă numai laptopul îi aparține, telefonul fiind al concubinului său.
Apărătorul inculpatului solicită părții civile să precizeze valoarea laptopului din suma de 650 lei la care a fost obligat inculpatul cu titlu de despăgubiri civile, întrucât contravaloarea telefonului nu o poate solicita, din moment ce nu-i aparține.
Instanța respinge solicitarea apărătorului inculpatului și nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior și rejudecând să se dispună în principal, achitarea inculpatului pentru a doua faptă reținută în sarcina sa, deoarece nu inculpatul a sustras bunurile din încăpere, iar în subsidiar reducerea pedepselor aplicate pentru cele două infracțiuni. Inculpatul este doar complice și nu autor, pentru că nu a pătruns în locuința lui. Nu există probe la dosar, din care să rezulte că inculpatul a fost cel care s-a aflat în locuință. Martorul nu l-a putut identifica pe inculpat ca fiind cel care a sărit pe geam din încăpere. Inculpatul are o explicație plauzibilă pentru faptul că s-au identificat urmele sale papilare pe pervaz, și anume pentru că s-a uitat în încăpere pentru a vedea dacă îl observă cineva, dar nu a sustras nimic. De altfel, asupra inculpatului nu s-au găsit bunurile sustrase. Solicită în ceea ce privește prima faptă, raportat la împrejurarea că inculpatul a recunoscut această faptă și la valoarea prejudiciului, aplicarea unei pedepse orientată spre minimul general prevăzut de lege de 3 ani închisoare. Pentru a doua faptă, solicită reducerea pedepsei aplicate, având în vedere valoarea prejudiciului, dar și participația inculpatului. Referitor la latura civilă a cauzei, solicită respingerea constituirilor de părți civile, întrucât niciuna din părțile vătămate nu au dovedit că acele bunuri mobile au avut valoarea indicată de acestea. Partea vătămată nu era proprietara telefonului mobil, acesta aparținând lui, care nici nu s-a constituit parte civilă în cauză. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Cu onorar avocațial din.
Partea civilă solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea hotărârilor pronunțate anterior ca fiind legale și temeinice. Arată că, în ciuda susținerilor sale, inculpatul nu se putea urca singur pe geam, întrucât era o distanță de circa 2 metri de la pământ până la geam.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea hotărârilor pronunțate anterior ca fiind legale și temeinice. În ce privește a doua faptă pentru care s-a solicitat achitarea, arată că prin declarația martorului s-a înlăturat afirmația inculpatului că a sustras haine de copil, deoarece nu existau haine pe sârmă. papilare aparțin inculpatului, iar modul de comitere este similar cu cel de la prima faptă. Ca atare, nu se impune achitarea pentru cea de-a doua faptă. În ce privește pedeapsa aplicată, raportat la antecedența penală a inculpatului, acesta fiind condamnat anterior tot pentru furt din locuințe, în mod corect a fost individualizată pedeapsa aplicată. Valoarea prejudiciului nici nu are relevanță în cauză. Referitor la latura civilă a cauzei, și aceasta a fost corect soluționată, având în vedere că pe piață, valoarea bunurilor este aceeași cu valoarea indicată de părțile civile. În concluzie, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei aplicate, aceasta fiind prea M raportat la fapta comisă. Întrebat fiind, arată că atunci când va fi eliberat va încerca să recupereze prejudiciul, dar acum nu are posibilitatea să achite despăgubirile la care a fost obligat, nici el, nici familia sa.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 313 din 16 februarie 2009, Judecătoria Baia Marea dispus condamnarea inculpatului ( fiul lui și, născut la 16.12.1977 în Aurit, jud. S M), recidivist la următoarele pedepse:
- 4 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal (pct. 1 rechizitoriu, parte vătămată ),
- 4 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal (pct. 2 rechizitoriu, parte vătămată ).
În temeiul art. 33 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni.
În baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II - a Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 88 Cod penal a fost dedusă din pedeapsă perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 24.11.2008 la zi.
În baza art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 346 alin. 1 Cod procedură penală și art. 998 și următoarele cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 RON reprezentând despăgubiri civile către partea civilă, domiciliată în B M,-/3 și la plata sumei de 650 RON reprezentând despăgubiri civile către partea civilă, domiciliată în B M,-/4.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că n seara zilei de 19.08.2008 în jurul orelor 2200în timp ce se afla pe str. - din BMi nculpatul a observat geamul deschis al unei camere de la parterul blocului cu numărul 32, hotărându-se să intre pentru a sustrage bunuri. A escaladat geamul și din interior a sustras de pe un birou un telefon mobil marca Nokia ce aparținea părții civile. În aceeași seară și următoarea zi, inculpatul a apelat de pe acel telefon mobil mai multe numere printre care și unul din Italia. Ulterior inculpatul a vândut telefonul mobil unor necunoscuți pentru suma de 50 RON.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere declarația inculpatului care recunoaște săvârșirea faptei, raportul de constatare tehnico științifică dactiloscopică (filele 37-42 dosar ) din care reiese că urmele papilare ridicate cu ocazia cercetării la fața locului de pe pervazul geamului aparțin inculpatului, imaginile surprinse de camera de supraveghere, listingul de convorbiri de pe telefonul sustras, declarația părții vătămate.
Judecătoria a apreciat că în drept, fapta inculpatului care la data de 19.08.2008 în jurul orelor 2200în timpul nopții și prin escaladare, a sustras un telefon mobil marca Nokia aparținând părții vătămate, întrunește obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal, fiind săvârșită în stare de recidivă postexecutorie față de pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt califica, aplicată prin Sentința penală nr. 248/14.02.2002 a Judecătoriei Baia Mare, pedeapsă din care a fost liberat condiționat la data de 21.12.2004.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 52 și 72 Cod penal, reținând în acest sens: gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările și modalitatea de comitere a acesteia, valoarea relativ redusă a prejudiciului care însă nu a fost recuperat, starea de recidivă postexecutorie în care se află inculpatul, care a suferit mai multe condamnări anterioare. Raportat la poziția inculpatului de nerecunoaștere inițială a faptei și apreciind că schimbarea poziției acestuia în cea de recunoaștere s-a realizat după administrarea unor probe în cauză, instanța a apreciat că în cauză nu se poate face aplicarea dispozițiilor privitoare la reținerea circumstanțelor atenuante.
Astfel, ținând cont de cele arătate mai sus și de faptul că inculpatul a fost condamnat anterior tot pentru infracțiuni de furt calificat, pedeapsă din care a fost liberat condiționat și care nu și-a îndeplinit rolul, prezenta faptă fiind săvârșită în stare de recidivă postexecutorie instanța l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție, apreciind că prin aceasta se poate satisface scopul preventiv și represiv al sancțiunii penale.
În noaptea de 24/25.08.2008 inculpatul împreună cu 4 persoane rămase neidentificate, s-a deplasat pe str. - din B M la imobilul cu numărul 14, unde observând geamul unui apartament de la parter deschis, a luat hotărârea ca împreună cu celelalte persoane să sustragă bunuri din acel apartament. Astfel, după ce unul dintre autorii rămași neidentificați a pătruns în interior, inculpatul, ținut de picioare de alți doi autori rămași neidentificați, a escaladat geamul pe partea exterioară, ținându-se cu mâinile de rama interioară a ferestrei a primit de la persoana aflată în interior un laptop și un telefon mobil pe care le-a transmis la rândul său unei a 5-a persoane aflate în apropierea geamului și rămasă neidentificată. În acest timp, în acea cameră dormea martorul care s-a trezit și mergând la geam a strigat la inculpat și la persoanele ce-l însoțeau, aceștia fugind în direcții diferite. După câteva momente, persoana ce se afla în interior a sărit peste geam îndepărtându-se în fugă. Martorul a plecat în urmărirea inculpatului și a persoanelor ce-l însoțeau observându-i în zona - B M, însă pierzându-le urma.
Pentru a reține această situație de fapt instanța a avut în vedere concluziile raportului de constatare tehnico științifică dactiloscopică (filele 49-55 dosar ) - din care reiese că urmele papilare ridicate cu ocazia cercetării la fața locului de pe tocul interior al geamului apartamentului de pe str. - 14/4 aparțin inculpatului, declarațiile martorului - care arată că o persoană ținută de picioare de altele două în afară, stătea prinsă cu mâinile de geam și oap atra persoană din exterior ținea în mână laptopul, fapt ce se coroborează cu concluziile raportului de constatare tehnico științifică dactiloscopică prin raportare la locul din care au fost fixate și ridicate urmele papilare prin procesul verbal de cercetare la fața locului. Totodată, instanța a înlăturat apărarea inculpatului potrivit căreia ar fi sustras haine de copii de pe o sârmă aflată în apropiere, din declarația martorei reieșind că pe acea sârmă nu erau lăsate haine peste noapte, susținerile inculpatului necoroborându-se cu ansamblul probator realizat în cauză.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului care în noaptea de 24/25.08.2008 în jurul orelor 0300, împreună cu alte persoane rămase neidentificate, în timpul nopții și prin escaladare, a sustras un laptop și un telefon mobil aparținând părții vătămate, întrunește obiectiv și suvbiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 208 alin. 1, art.209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b pen. aceasta fiind comisă în stare de recidivă postexecutorie față de pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, aplicată prin Sentința penală nr. 248/14.02.2002 a Judecătoriei Baia Mare, pedeapsă din care a fost liberat condiționat la data de 21.12.2004. Instanța a apreciat că inculpatul are calitatea de autor, întrucât acțiunea de preluare a bunurilor de la persoana neidentificată aflată în interior și care la rândul său a luat bunurile de pe o masă aflată la câțiva metri distanță de locul în care se afla inculpatul și predarea acestora mai departe persoanelor din exterior se subsumează tot activității specifice autorului.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 52 și 72 Cod penal, reținând în acest sens: gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările și modalitatea de comitere a acesteia, valoarea prejudiciului creat care nu a fost recuperat, starea de recidivă postexecutorie în care se află inculpatul care a suferit mai multe condamnări anterioare pentru același gen de infracțiuni. Raportat la poziția inculpatului de nerecunoaștere a faptei, instanța a apreciat că în cauză nu se poate face aplicarea dispozițiilor privitoare la reținerea circumstanțelor atenuante.
Astfel, ținând cont de cele arătate mai sus și de faptul că inculpatul a fost condamnat anterior tot pentru infracțiuni de furt calificat, inculpatul sâvârșind prezenta faptă după ce s-a împlinit restul rămas în urma liberării condiționate dar până la împlinirea termenului de reabilitare, în stare de recidivă postexecutorie instanța l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție, apreciind acest cuantum de natură a satisface scopul preventiv și represiv al sancțiunii penale.
Având în vedere că cele două fapte se află în concurs real potrivit art. 33 lit. a, fiind săvârșite înainte de intervenirea unei condamnări definitive pentru una dintre ele, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. 1 lit b Cod penal și a dispus contopirea celor două pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni.
În temeiul dispozițiilor art. 71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului pe durata executării în regim de detenție a pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal. Dată fiind natura faptei săvârșite, care nu are legătură cu calitatea de părinte a inculpatului, s-a apreciat că nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. d și e Cod penal. De asemenea, urmând raționamentul Curții Europene a Drepturilor Omului din cauza și împotriva României, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c Cod penal, deoarece infracțiunea comisă de către inculpat nu-l face pe acesta nedemn de a ocupa o funcție, de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, inculpatul nefolosindu-se pentru săvârșirea infracțiunii de vreuna dintre acestea.
În timpul urmăririi penale, prin ordonanța din data de 24.11.2008 inculpatul a fost reținut, iar prin încheierea penală din 2612/25.11.2008 a Judecătoriei Baia Mare inculpatul a fost arestat preventiv pentru 29 de zile, măsură menținută în faza de judecată, motiv pentru care, văzând dispozițiile art. 350 Cod procedură penală instanța a menținut starea de arest a inculpatului.
Totodată, potrivit art. 88 Cod penal instanța a dedus din pedeapsă perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 24.11.2008 la zi.
În ce privește acțiunile civile formulate de părțile civile și, instanța a constatat că sunt întrunite în speță condițiile răspunderii civile delictuale stabilite de art. 998-999 Cod civil. Astfel, prin săvârșirea de către inculpat a faptei ilicite-delictul penal, s-a produs părților civile un prejudiciu, care prezintă un caracter cert și este nereparat, la nivelul sumei de 350 RON în ce o privește pe partea civilă, contravaloarea telefonului mobil sustras și a sumei de 650 RON în ce o privește pe partea civilă, contravaloarea laptopului și a telefonului sustras, între faptele ilicite și pagubele rezultate existând raport de cauzalitate. De asemenea, s-a apreciat că în cauză, culpa inculpatului rezultă din probele administrate.
Pe cale de consecință, în temeiul prevederilor art. 346 Cod procedură penală rap. la art. 14 alin. 3 lit. b Cod procedură penală, cu aplicarea art. 998 - 999 Cod civil, instanța a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile și l-a obligat pe inculpat să achite acesteia suma de 350 lei cu titlu de daune materiale precum și cea formulată de partea civilă, obligând inculpatul la plata către aceasta a sumei de 650 RON cu titlu de daune materiale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând prin apărătorul desemnat din oficiu, pronunțarea unei noi hotărâri, apreciind că pedeapsa ce i-a fost aplicată este mult prea M, doar una dintre faptele pentru care a fost condamnat fiind recunoscută de acesta și pentru care a solicitat a se reține toate circumstanțele. A solicitat aplicarea unei pedepse mai mici.
Prin decizia penală nr.57/A/02.04.2009, Tribunalul Maramureșa respins ca nefondat apelul formulat de inculpat, a menținut starea de arest a acestuia și l-a obligat la 240 lei, cheltuieli judiciare către stat.
S-a constatat de către instanța de apel că prima instanță a reținut, ca stare de fapt, că în noaptea de 24/25.08.2008 inculpatul împreună cu 4 persoane rămase neidentificate a intrat în imobilul cu numărul 14 situat pe str. - din B M și pătrunzând geamul deschis al unui apartament de la parter, a sustras din interior un laptop și un telefon mobil.
Această infracțiune nu a fost recunoscută de către inculpat, dar a fost dovedită cu raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, din care a reieșit că urmele papilare ridicate cu ocazia cercetării la fața locului aparțin inculpatului.
În consecință, susținerile acestuia în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa la punctul 2 din rechizitoriu sunt nefondate și fost primite în apel.
În aceeași modalitate, în noaptea de 19.08.2008 inculpatul a pătruns în imobilul aparținând părții vătămate, situat în B M pe Bulevardul - nr.32, de unde a sustras un telefon mobil marca Nokia, și această infracțiune fiind dovedită cu probațiunea administrată în cauză în cursul cercetării judecătorești și la urmărire penală.
Astfel, în mod justificat instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru ambele infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, individualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate acestuia fiind realizată în concordanță cu dispozițiile art.52 și 72 Cod penal, fiind stabilite pedepse al căror cuantum este în concordanță cu gravitatea faptei și periculozitatea infractorului.
Împotriva deciziei Tribunalului Maramureș, în termen legal a declarat recurs inculpatul inculpatul, solicitând prin apărător, casarea celor două hotărâri și rejudecând, să se dispunăîn principal, achitarea inculpatului pentru a doua faptă reținută în sarcina sa, deoarece nu el este autorul, iarîn subsidiarreducerea pedepselor aplicate pentru cele două infracțiuni.
S-a arătat în motivarea recursului că, pentru a doua faptă reținută în sarcina inculpatului nu există probe la dosar că ele este autorul, iar în privința primei fapte, raportat la împrejurarea că inculpatul a recunoscut această faptă și la valoarea prejudiciului, se impune aplicarea unei pedepse orientată spre minimul general prevăzut de lege. Pentru a doua faptă, de asemenea, se poate reduce pedeapsa aplicată, având în vedere valoarea prejudiciului, dar și participația inculpatului. Referitor la latura civilă a cauzei, s-a arătat că, niciuna din părțile vătămate nu au dovedit că bunurile sustrase au avut valoarea indicată de acestea.
Verificând hotărârea atacată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 pr.pen. Curtea constată nefondat recursul în cauză pentru următoarele considerente.
Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios interpretate, instanțele au reținut o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că inculpatul, în cursul lunii august 2008 comis două acte de sustragere de bunuri, în scopul însușirii pe nedrept, din locuințele a două părți vătămate din municipiul B M, respectiv a sustras un telefon mobil din laboratorul pe timp de noapte și prin escaladare și, în aceeași modalitate, dar împreună cu alte persoane rămase neidentificate, un telefon mobil și un laptop din locuința părții vătămate.
Inculpatul nu a recunoscut decât primul act de sustragere, pentru cel de al doilea act recunoscând prezența la locul faptei ( în felul acesta explicând și urmele sale papilare găsite pe rama geamului), dar nu și furtul celor două obiecte, afirmând că a luat doar niște hăinuțe de copil de pe o sârmă din spatele blocului, urcându-se pe geamul părții vătămate pentru a verifica dacă este văzut de cineva din interior în timp ce ia hainele.
În mod corect însă, ambele instanțe au înlăturat apărările inculpatului constatând că acestea sunt infirmate de probele dosarului, respectiv: prezența inculpatului la locul faptei a fost dovedită cu urmele papilare ridicate de pe rama geamului, urme ce s-au constatat a fi ale inculpatului; declarația martorului, care a arătat că a văzut o persoană prinsă cu mâinile de geamul apartamentului în care se afla și sprijinită de alte două persoane din exterior; declarația martorei, care era singura persoană ce folosea sârma de rufe indicată de inculpat și care a declarat că nu i s-au furat lucruri de pe sârmă.
S-a realizat de către instanță o încadrare juridică corespunzătoare a faptelor în două infracțiuni de furt calificat, reținându-se și incidența dispoz. art. 37 lit.b pen. față de comiterea prezentelor infracțiuni după executarea pedepsei de de 4 ani închisoare, tot pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, aplicată prin Sentința penală nr. 248/14.02.2002 a Judecătoriei Baia Mare, pedeapsă din care a fost liberat condiționat la data de 21.12.2004.
eficient criteriile prev. de art.52 pen. s-au aplicat pedepse just individualizate ca și cuantum și modalitate de executare, în măsură să asigure realizarea scopului prev. de art.52 pen. S-au avut în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptelor - pe timp de noapte, prin escaladare, de către mai multe persoane împreună, precum și persoana inculpatului - cu o atitudine parțial sinceră, recunoscând doar un act de sustragere, recidivist, cu multiple condamnări anterioare tot pentru infracțiuni de furt, ceea ce denotă perseverența infracțională a acestuia și, imposibilitatea reabilitării, reintegrării social, în lipsa unor sancțiuni ferme.
Corect a fost soluționată și latura civilă a cauzei, fiind obligat inculpatul la plata contravalorii bunurilor sustrase, respectiv un telefon mobil "Nokia" în valoare de 350 lei, precum și un telefon mobil "Nokia" și un laptop - în valoare de 650 lei, bunuri pentru care, chiar dacă nu s-au prezentat acte de proveniență pentru a dovedi prețul, s-a apreciat corect valoarea, având în vedere că sunt de notorietate prețurile de piață ale unor astfel de bunuri.
Pentru aceste considerente, hotărârea atacată se constată a fi temeinică și legală, astfel că recursul în cauză fiind nefondat, urmează a fi respins în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.
În baza art. 88. penal se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 24.11.2008 și până în prezent.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 16.12.1977 în Aurit, jud. S M), deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 57/A din 2 aprilie 2009 Tribunalului Maramureș.
Potrivit art. 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 24.11.2008 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 6 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact.
4 ex./ 12.05.2009
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Vasile Goja Monica Rodina
