Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 290/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică din data de 29 Aprilie 2009
DECIZIA PENALĂ NR. 290/
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze
cu Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de - procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul -, domiciliat în comuna, sat, județul G, împotriva deciziei penale nr. 469 din 13 noiembrie 2008 Tribunalului Galați.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.04.2009 și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 13.04.2009, la data de 21.04.2009, apoi la data de 29.04.2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 149/22.04.2008 a Judecătoriei Tg. B s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 al.1-209 al.1 lit. e și g pen. cu aplicarea art. 37 lit. b pen, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a în C.P.P. referire la art. 10 lit. c.
C.P.P.S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă și a fost obligată să plătească cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea hotărârii s-a arătat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. B nr. 1659/P/2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e și g Cod penal, cu aplicarea articolul. 37 lit. b Cod penal.
În fapt, s-a reținut că în seara zilei de 27.10.2006, în jurul orelor 19,30, partea vătămată - din satul com. - jud. G, a mers cu cei doi cai și căruța să-i adape.
La adăpătoare se mai afla o căruță înaintea sa, iar partea vătămată a lăsat caii și căruța nesupravegheate și s-a dus să bea apă. Pe lângă căruța sa a trecut cu bicicleta numitul, iar în acel moment caii s-au speriat și au început să fugă pe digul de lângă baza de recepție și au ieșit la drum. Partea vătămată a fugit după căruță, dar nu a putut să o ajungă, însă martorul s-a deplasat cu bicicleta după căruță, dar nici el nu a ajuns-o din urmă.
Partea vătămată, împreună cu un agent de la Postul de Poliție, au găsit caii în aceeași zi, în jurul orelor 23,00, în localitatea -, iar căruța au găsit-o într-o râpă la data de 25.11.2006.
La termenul din 27.06.2007 partea vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal.
Prezent în instanță și audiat la termenul din 27.06.2007, inculpatul nu a recunoscut fapta, însă a declarat că are acasă 4 căruțe și nu are ce să facă cu căruța părții vătămate.
Din declarațiile martorului din lucrări (fila 22,70) rezultă că la data de 25.10.2006 a fost rugat de prietenul său, să meargă cu mașina 1307 în satul la sora lui,. La întoarcere a văzut o căruță cu doi cai fără căruțaș și după ce a depășit-o, inculpatul a coborât jos din mașina care a oprit căruța care era în mișcare, dar restul nu mai știe nimic.
Martora a declarat la termenul din 18.07.2007 (fila 21), că s-a deplasat cu autoturismul de la la -, condus de martorul, și a văzut căruța și calul, iar din mașină a coborât o persoană, dar nu a aflat dacă cineva a luat căruța și calul.
Din declarația martorului ( 56) rezultă că se afla în autoturismul închiriat de el împreună cu mama sa și întrucât era în stare de ebrietate nu știe dacă în mașină se mai afla altcineva.
Din plângerea și declarațiile părții vătămate -, rezultă că a găsit caii la circa 8 km de localitatea împreună cu organele de poliție, iar căruța a găsit-o într-o râpă.
S-a arătat că, sub aspectul laturii obiective infracțiunea de furt presupune în primul rând o acțiune de luare a bunului mobil de la altul. Acțiunea de luare produce o mutație efectivă, obiectivă în realitatea patrimoniului lezat, în sensul că sunt scoase din acesta bunuri care sunt trecute în stăpânirea faptului, ceea ce în realitate nu s-a întâmplat. Lipsa scopului nedreptei însușiri face ca fapta să nu aibă caracter infracțional.
S-a reținut că, în speță, nu se poate vorbi de luarea căruței din posesia părții vătămate de a și-l însuși pe nedrept, lipsind latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e și g Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. B arătând că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului, sentința apelată fiind nemotivată cu privire la temeiul achitării prev. de art. 10 lit. c C.P.P. că motivarea cu privire la neexistenta laturii obiective este pur teoretică, fără a se face vreo referire la probatoriile administrate în cauză, solicitând condamnarea inculpatului.
Prin decizia penală nr. 469/13.11.2008 a Tribunalului Galați, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Baf ost admis.
S-a desființat sentința penală nr. 149/22.04.2008 a Judecătoriei Tg. B și în rejudecare:
A fost condamnat inculpatul la pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e și g penal, cu aplicare art. 37 lit. b penal (fapta din 25.10.2006).
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b pen.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, la fond.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că hotărârea nu este motivată cu privire la achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. c C.P.P. Prima instanță nu arătat de ce inculpatul nu ar fi autorul faptei deduse judecății.
Practic, motivarea instanței se bazează pe un alt temei, respectiv art. 10 lit. d prin C.P.P. aceea că ar lipsi scopul însușirii pe nedrept și latura obiectivă (acțiunea de luarea a căruței din posesia părții vătămate), motivare care contrazice dispozitivul și care nu este argumentată prin probele administrate.
Pe baza probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate -, ale martorilor, actele aflate la dosarul de urmărire penală, Tribunalul a reținut că, în seara zilei de 25.10.2006, în timp ce partea vătămată coborâse din căruță pentru a bea apă, până îi venea rândul să-și adape caii, aceștia s-au speriat și au luat-o la fugă cu căruța ieșind la strada principală din localitatea.
Partea vătămată s-a luat după ei, dar nu i- ajuns din urmă.
Martorul, fiind cu bicicleta, s-a luat după cai și căruță.
Pe lângă martorul și caii cu căruța a trecut un autoturism condus de martorul, în care se aflau martorii și, precum și inculpatul.
Inculpatul, văzând căruța cu cai fără ca cineva să o conducă, i-a cerut martorului să oprească mașina. Acesta a oprit la circa 20 în fața căruței, inculpatul a coborât din mașină, a oprit căruța, s-a urcat în ea și a plecat cu aceasta peste calea ferată către localitatea.
Martorul a văzut că din mașina care a trecut pe lângă el, și care a oprit în fața căruței cu cai, a coborât o persoană care a oprit căruța, s-a urcat în ea și a fugit peste calea ferată către, nemaiputând astfel să ajungă din urmă caii cu căruța părții vătămate.
Coroborând declarațiile martorului cu cele ale martorilor și (care au arătat că inculpatul este persoana care a coborât din mașină, a oprit căruța și s-a urcat în ea) rezultă cu certitudine că inculpatul este autorul faptei deduse judecății.
Vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză.
și căruța au fost ulterior recuperate de către partea vătămată. i-a găsit în aceeași seară în localitatea, iar căruța dezmembrată într-o râpă din apropierea locuinței inculpatului.
Declarațiile martorilor și din cursul judecății, în care au arătat că în mașină nu s-ar fi aflat inculpatul, ci o altă persoană, au fost înlăturate întrucât sunt nesincere, fiind date "pro cauza" pentru a-l scăpa pe inculpat de răspunderea penală. De altfel, martorul și-a retractat această declarație, menținând-o pe cea dată în faza urmăririi penale ( 70 dosar de fond).
În drept, faptele inculpatului, care în seara zilei de 25.10.2006, pe timp de noapte și un loc public, a sustras căruța și caii părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1 -209 al.1 lit.e, g pen.
La individualizarea pedepsei au fost avute în criteriile prevăzute de art. 72.pen. respectiv dispozițiile părții generale ale pen. limitele de pedeapsa, gradul de pericol social al infracțiunii, persoana făptuitorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Împotriva deciziei penale nr. 469/A/13.11.2008 a Tribunalului Galația declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate.
Sub un prim aspect, a invocat că, în condițiile în care instanța de apel a reținut că hotărârea instanței de fond este nemotivată și că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, soluția era de desființare a hotărârii și de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Sub al doilea aspect, a invocat că din probele administrate în cauză și în special din probele administrate în faza de judecată, nu rezultă că el este cel care a sustras caii și căruța părții vătămate, situație în care soluția de achitare în temeiul art. 11 pct 1 lit. a în ref. la art. 10 lit. c Cod proc. penală este corectă.
Recursul este fondat.
Potrivit disp art. 3859alin. (1) pct. 9 Cod proc. penală, hotărârile sunt supuse casării când motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege.
Analizând sentința penală recurată se constată că în motivarea soluției, pentru a dispune achitarea, prima instanță a reținut următoarele:
"conform art. 208 Cod penal constituie infracțiunea de furt luarea unui bun mobil din posesia sau detenție altuia fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept.
Sub aspectul laturii obiective infracțiunea de furt presupune în primul rând o acțiune de luare a bunului mobil de la altul. Acțiunea de luare produce o mutație efectivă, obiectivă în realitatea patrimoniului lezat, în sensul că sunt scoase din acesta bunuri care sunt trecute în stăpânirea faptului (probabil făptuitorului), ceea ce în realitate nu s-a întâmplat
Lipsa scopului nedreptei însușiri face ca fapta să nu aibă caracter infracțional.
În speță, nu se poate vorbi de luarea căruței din posesia părții vătămate de a și-l însuși pe nedrept, lipsind latura obiectivă a infracțiuni prev. de art. 208 alin. 1 - 2099 alin. 1 lit. e și g Cod penal".
Din motivarea de mai se poate trage concluzia, pe de o parte că, în realitate caii și căruța nu au fost sustrași din patrimoniul părții vătămate, situație în care fapta nu a existat și achitarea trebuia dispusă în temeiul art. 10 lit. a Cod proc. penală, iar, pe de altă parte, concluzia că bunurile nu au fost luate din posesia părții vătămate în scopul însușirii pe nedrept, situație în care achitarea trebuia dispusă în temeiul art. 10 lit. d Cod proc. penală, iar din dispozitivul hotărârii rezultă că achitarea a fost dispusă în temeiul art. 10 lit. c Cod proc. penală - fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
Hotărârea instanței de fond este nemotivată, ceea ce echivalează cu o nesoluționare a cauzei în fond. Sub acest aspect se constată că în motivare hotărârii nu se precizează dacă a fost reținută aceeași situație de fapt ca în rechizitoriu, sau dacă, pe baza probelor administrate, instanța a reținut o altă situație de fapt, nu a fost analizată nici o probă, nu s-a arătat care sunt probele pe care instanța, motivat, le-a reținut și probele pe care le-a înlăturat.
Potrivit art. 287 alin. 1 în ref. la art. 3 și art. 4 Cod proc. penală, instanța de judecată trebuie să-și exercite atribuțiile în mod activ, în vederea aflării adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei și cu privire la persoana făptuitorului.
Conform art. 287 alin. 2 în ref. la art. 62 Cod proc. penală, instanța trebuie să-și formeze convingerea și aflarea adevărului trebuie să se facă pe bază de probe, iar potrivit art. 65 Cod proc. penală, sarcina administrării probelor revine organelor de urmărire penală și instanței de judecată.
Potrivit dispozițiilor legale de mai sus, instanța trebuie să-și manifeste rolul activ, să analizeze atât probele administrate în faza de urmărire penală cât și probele administrate în faza de judecată, să analizeze atât probele administrate în acuzare cât și probele administrate în apărare și să lămurească contradicțiile existente.
În cauză, deși atât partea vătămată cât și martorii și și, la judecarea cauzei în fond, și-au schimbat declarațiile, instanța de fond nu și-a exercitat în nici un fel rolul activ pentru a lămuri contradicțiile dintre declarațiile acestora.
Nu se poate reține că prima instanță și-a exercitat rolul activ, în condițiile în care s-a limitat doar la citarea martorilor indicați în citativul rechizitoriului, fără să observe că în faza de urmărire penală, au fost audiați în calitate de martori și numiții, și, nu s-au făcut verificări pentru a se stabili locul exact în care caii au fost găsiți și motivele pentru care organele de poliție nu s-au sesizat încă din data de 25.10.2006.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. c și art. 192 alin. 3 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 17.01.1972 în comuna -, județul G, CNP -, domiciliat în comuna -, județul G) împotriva deciziei penale nr. 469 din 13.11.2008 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 149/22.04.2008 a Judecătoriei Tg. B)și în consecință:
Casează decizia penală 469/13.11.2008 a Tribunalului Galați și sentința penală 149/22.04.2008 a Judecătoriei Tg. B și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Judecătoria Tg.
Menține actele procedurale efectuate în cauză până la termenul de judecată din 08.04.2008.
În baza disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./tehnored. motivare /18.05.2009
Tehnored. hot. G,/2 ex./18.05.2009
Fond:
Apel:, Fl.
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Aurel
