Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 293/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 27 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Iulia Elena Ciobanu I - -
Grefier - - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 293
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 435 din data de 02 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru inculpatul recurent și inculpatul intimat, în stare de deținere, lipsă fiind partea vătămată intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Instanța, având în vedere că recursul formulat de inculpatul nu-l vizează pe coinculpatul, care în prezent execută pedeapsa aplicată prin decizia contestată de recurent, constată că acesta a fost citat în cauză în mod greșit și că nu este necesară asigurarea asistenței juridice.
Instanța, din oficiu, invocă excepția de inadmisibilitate a recursului declarat de inculpatul, având în vedere că prin decizia penală nr. 435 din data de 02 octombrie 2007 Tribunalul Iași respins ca inadmisibil apelul declarat de inculpat.
Ab., solicită respingerea excepției, arătând că în mod greșit apelul a fost respins ca inadmisibil, reținându-se că inculpatul uzase de calea apelului, însă apelul înregistrat la data de 19.09.2005 a fost declarat de către av. în numele ambilor inculpați. Av. îl asistase doar pe inculpatul la fond și nu a avut contract de asistență juridică cu inculpatul. Solicită a se constata că primul apel, din data de 19.09.2005 a fost declarat de o persoana care nu avea calitate și că nu a fost însușit de inculpatul, ci doar de coinculpatul, care a fost prezent în cursul judecării cauzei în apel.
Inculpatul a declarat apel la momentul la care familia sa a aflat de soluția de condamnare, după ce coinculpatul a fost arestat. Încă din cursul urmăririi penale inculpatul a plecat la munca în Spania, iar familia a vândut apartamentul în care locuiau, situat în I, str. -, adresă la care a fost citat pe parcursul judecării cauzei la prima instanță, procedura de citare realizându se prin afișare. Dacă inculpatul ar fi avut cunoștință de existența dosarului ar fi venit în țară pentru a fi prezent la judecată. În prezent inculpatul este în Spania, acolo are loc de muncă, familie, un copil minor, circumstanțe față de care ar putea beneficia de o pedeapsă cu suspendare.Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a deciziei recurate și trmiterea cauzei pentru rejudecarea apelului declarat de inculpatul - la Tribunalul Iași.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere excepției și de respingere a recursului ca inadmisibil, soluția instanței de apel fiind legală și temeinică. Potrivit dispozițiilor legale, inculpatul era obligat să anunțe organele de urmărire penală de schimbarea domiciliului, iar nelegala citare invocată astăzi poate constitui motivul promovării unei cereri de revizuire. Solicită a se avea în vedere că nici cea de a doua cerere de apel nu a fost formulată de inculpat, acesta fiind plecat din țară.
Av., solicitând cuvântul în replică, arată că principalul motiv de recurs îl constituie faptul că primul apel a fost declarat de o persoana ce nu avea calitate.
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Judecătoria Iași prin sentința penală nr. 3797/08.09.2005 a hotărât condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. "a,e" alin. 2 lit. "b" Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. "a", 76 Cod penal.
Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 208, 209 alin. 1 lit. "a,e", alin. 2 lit. "b" Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. "b" Cod penal.
S-au aplicat inculpaților dispozițiile art. 64 și 71 Cod penal.
S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților perioada reținerii de o zi. Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ziua de 2.05.2004, ora 19,30, partea vătămată se afla la Municipal unde se desfășura festivalul berii.
Acesta era însoțit de martorii - și -.
La un moment dat, în timp ce partea vătămată stătea la standul, la rând, pentru cumpăra mici și bere, inculpatul s- împins în acesta, iar inculpatul i- sustras din buzunarul stâng al pantalonilor portofelul ce conținea suma de 336.000 lei, un card și unul -, cartea de identitate seria nr. -, permisul de conducere, cartea de alegător.
Partea vătămată, simțind că i- fost sustras portofelul s- întors, moment în care i- văzut pe inculpați, care au făcut în acest timp câțiva pași.
Partea vătămată le- cerut celor doi inculpați să- restituie portofelul.
Cei doi au negat că portofelul s-ar afla la ei, însă, inculpatul, care avea pe mâna dreaptă giacă, i-, cu mâna, portofelul inculpatului.
fost dat din nou inculpatului care l- lui. În final portofelul ajuns la inculpatul.
Inculpații au continuat să se deplaseze și să discute în același timp cu partea vătămată timp în care în jurul lor s-au adunat mai multe persoane.
La un moment dat apărut un lucrător al Comandamentului de Jandarmi Județean I, care l- imobilizat pe inculpatul .
Inculpatul fugit, fiind prins de partea vătămată și martorul - în apropiere.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa iar inculpatul a avut o poziție procesuală oscilantă.
În prima declarație pe care inculpatul a dat-o în faza de urmărire penală a recunoscut că a sustras portofelul din buzunarul părții vătămate și că era împreună cu inculpatul.
Această situație a fost confirmată și de partea vătămată care a precizat că a simțit o împunsătură la spate și în același timp a simțit cum cineva îi sustrăgea portofelul din partea, la spate.
Partea vătămată a declarat că a văzut când cei doi inculpați își pasau portofelul sustras de la unul la altul.
În a doua declarație pe care a dat-o inculpatul a precizat că a luat portofelul de jos și nu din buzunarul părții vătămate.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea aptei reținute în sarcina sa, susținând că în momentul în care s-ar fi produs furtul reclamat se afla la 5- 6 metri de inculpatul și avea câte un pahar de bere în fiecare mână.
Apărarea inculpaților nu poate fi primită atâta timp cât din declarațiile martorilor -, -, ale părții vătămate și inculpatului rezultă că inculpatul nu avea în mâini câte un pahar de bere, ba mai mult, rezultă că acesta a stat la rând, lângă inculpatul, în spatele părții vătămate, și că după ce au sustras portofelul s-au îndepărtat fiind urmăriți de partea vătămată care le-a cerut să-i restituie portofelul.
Coroborând probele administrate în cauză și anume: plângerea și declarația părții vătămate, procesul-verbal de prindere în flagrant, procesul-verbal de predare-primire, procesul-verbal de percheziție corporală, proces-verbal de predare-primire, declarațiile martorilor -, -, proces-verbal de confruntare între inculpații și și declarațiile inculpaților, instanța apreciază că săvârșirea faptelor și vinovăția inculpaților au fost dovedite.
În drept fapta inculpatului de a sustrage în ziua de 02.05.2004, împreună cu inculpatul un portofel care conținea bani și acte, de la partea vătămată ce se afla la festivalul berii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "furt calificat", prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. "a,e", alin. 2 lit. "b" Cod penal, iar fapta inculpatului care, în ziua de 02.05.2004, l-a ajutat pe inculpatul să sustragă de la partea vătămată ce se afla în loc public portofelul ce conținea bani și acte de identitate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "complicitate la furt calificat", prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. "a,e" alin. 2 lit. "b" cod penal.
În sarcina inculpatului se va reține că a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată în stare de recidivă postexecutorie motivat de faptul că din fișa de cazier a acestuia rezultă că la data de 21.02.2003 a fost liberat condiționat din pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 714/10.12.2002 a Tribunalului Iași, rămânându-i de executat un rest de 117 zile.
Pentru săvârșirea acestor infracțiuni inculpații urmează să fie condamnați la câte o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de partea specială a Codului penal.
La individualizarea judiciară a pedepselor în cadrul criteriilor generale prevăzute la art. 72 Cod penal, se vor avea în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, circumstanțele care agravează sau atenuează răspunderea penală, precum și persoana inculpaților.
Având în vedere poziția procesuală oscilantă a inculpatului și de nerecunoaștere a inculpatului, modalitatea de săvârșire a infracțiunilor și consecințele săvârșirii acestora precum și persoana inculpaților, inculpatul este recunoscut cu antecedente penale iar inculpatul este recidivist, instanța apreciază că scopul pedepsei prevăzut la art. 52 Cod penal va putea fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenție al cărui cuantum va fi orientat spre minimul special prevăzut de lege pentru inculpatul și sub minimul special prevăzut de lege pentru inculpatul, potrivit prevederilor art. 74 lit. "a" și 76 Cod penal.
Va interzice inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 Cod penal pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal.
Inculpații au fost reținuți în faza de urmărire penală o zi.
Potrivit prevederilor art. 88 Cod penal va deduce din pedepsele aplicate acestora perioada reținerii de o zi.
Va constata că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă deoarece și-a recuperat prejudiciul în totalitate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel prin avocatul angajat, în termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală, inculpații și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului inculpatul prin avocatul solicită redozarea pedepsei aplicate, având în vedere circumstanțele personale și cele reale.
Inculpatul solicită achitarea întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 355/04 mai 2006 a admis apelurile declarate de inculpați, a desființat în parte în latura penală sentința penală nr. 3797/08.09.2005 a Judecătoriei Iași și a înlăturat interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal, aplicată inculpaților și rejudecând a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a,b,c,e" pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Instanța de control judiciar a reținut următoarele:
În ceea ce privește motivele de apel privitoare la nelegala citare a inculpaților în fața primei instanțe, tribunalul reține că acestea sunt nefondate. Astfel, prima instanță i-a citat pe inculpați la domiciliile declarate de aceștia în cursul urmăririi penale, cât și prin afișare la ușa Consiliului Local
La ultimul termen de judecată, procedura de citare cu inculpații a fost corectă, la domiciliile lor, fiind realizată prin afișare. Mai mult, prima instanță a dat dovadă de rol activ, solicitând I, relații privitoare la adresele corecte ale inculpaților și i-a citat la acestea, deși, potrivit art. 177 alin. 2 și 3 Cod procedură penală, dacă ar fi intervenit vreo schimbare a adresei, inculpații erau cei care aveau obligația eaî ncunoștința autoritățile judiciare despre acest lucru.
Legal citați, inculpații nu s-au prezentat deloc în fața primei instanțe, iar inculpatul nici în fața tribunalului, din datele culese, în timpul urmăririi penale, rezultând că, la acel moment, acesta plecase în străinătate.
Inculpatul s-a prezentat în fața tribunalului doar la primul termen de judecată, când nu a putut fi audiat deoarece apărătorul său ales a solicitat amânarea cauzei pentru a depune motivele de apel, dar și datorită lipsei de procedură cu celălalt inculpat.
În ceea ce privește fondul cauzei se reține că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt (chiar dacă a făcut o cercetare judecătorească superficială, ce a fost suplinită de tribunal) ce nu comportă critici. Mai mult, prima instanță a dat eficiență art. 356 lit. "c" Cod procedură penală făcând o analiză amănunțită a probelor ce au justificat condamnarea inculpaților, precum și a apărărilor acestora.
Tribunalul reține că probele administrate pe tot parcursul procesului penal, inclusiv în fața sa, dovedesc, pe deplin,vinovăția inculpaților. Aceste mijloace de probă sunt următoarele: a) procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante în care inculpatul a recunoscut că a sustras portofelul de la partea vătămată, iar a arătat că-l însoțea pe celălalt inculpat și că a găsit un portofel pe jos; b) procesul-verbal de percheziție corporală a celor doi inculpați, prilej cu care asupra inculpatului s-a găsit portofelul părții vătămate, în care se aflau bunurile indicate de aceasta; c) procesele-verbale de predare-primire a bunurilor sustrase și recuperate; d) declarațiile nuanțate și constante ale părții vătămate; e) declarațiile constante ale martorilor oculari - și -; f) procesul-verbal de confruntare între inculpați; g) declarațiile date în cursul urmăririi penale de către inculpați, în special de către, care a recunoscut comiterea faptei, arătând că a fost ajutat de către celălalt inculpat ( 38-43 ); h) declarația dată în fața tribunalului d e către martorul -, care a infirmat apărările inițiale ale inculpaților, în special pe cele ale lui. Analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă menționate relevă, fără putință de tăgadă, că în ziua de 02.05.2004, în timp ce se aflau într-un loc public - respectiv la organizat la ștrandul din I - cei doi inculpați, prin acțiuni conjugate, au sustras de la partea vătămată, care stătea la rând la un stand de bere, un portofel în care se aflau acte de identitate, două carduri și suma de 336.000 lei vechi.
Aceleași probe relevă că inculpatul a acționat în calitate de autor, fiind cel ce a sustras efectiv bunul, cu ajutorul inculpatului (ce a acționat în calitate de complice moral și material), care: i-a sporit curajul primului, s-a împins în partea vătămată pentru a facilita reușita comiterii faptei și a primit de la celălalt inculpat, de mai multe ori, portofelul în timp ce partea vătămată li-l cerea înapoi. Se mai reține și că inculpații au acționat după o înțelegere prealabilă, fiind surprinși în flagrant.
Raportat la toate cele mai sus arătate, tribunalul reține că motivul de apel al inculpatului privitor la nevinovăția sa este nefondat.
Se mai reține și că prima instanță a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților, reținând în mod corect, incidența stării de recidivă postexecutorie față de inculpatul.
Trecând la individualizarea judiciară a pedepselor, prima instanță a făcut o corectă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 82 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele reale, cât și de cele personale ale fiecărui inculpat.
Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul, în mod corect, s-a reținut că acesta a avut o poziție procesuală oscilantă în cursul urmăririi penale (cât privește locul sustragerii bunului și participarea celuilalt inculpat). prin raportare la faptul că acest inculpat nu s-a prezentat în fața instanțelor de judecată (sustrăgându-se, prin plecarea în străinătate), la caracterul flagrant al faptei și la împrejurările comiterii ei, cât și la faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de prima instanță a fost dozată corespunzător. Ea nu se impune a fi redusă, întrucât prima instanță a reținut deja în favoarea sa circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. "a" Cod penal (referitoare la conduita bună avută anterior comiterii infracțiunii) și, ca efect a acesteia, a coborât pedeapsa sub minimul special de 3 ani.
Având în vedere toate datele cauzei, criteriile sus-enumerate și atitudinea procesuală necorespunzătoare a inculpatului, în mod just, prima instanță a stabilit că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea efectivă a acesteia. prin urmare, criticile acestui inculpat privitoare la individualizarea pedepsei sunt nefondate.
Și în privința inculpatului, prima instanță i-a aplicat o pedeapsă dozată corespunzător. Pentru cuantumul de 3 ani a pedepsei aplicată acestui inculpat, pe lângă criteriile sus enunțate, pledează, în special, următoarele: a) atitudinea procesuală de nerecunoaștere constantă a faptei și de încercare de inducere în eroare a organelor judiciare, prin intermediul martorului; b) faptul că este recidivist, anterior fiind condamnat pentru o faptă de tâlhărie; c) faptul că mai este cercetat și într-o altă cauză penală, după cum rezultă din fișa de cazier.
Apelurile inculpaților sunt întemeiate însă pentru un motiv invocat din oficiu, acela al greșitei interziceri în cadrul aplicării pedepsei accesorii a tuturor drepturilor revăzute de art. 64 Cod penal și, în special, al celui prevăzut de art. 64 lit. "d" Cod penal referitor la drepturile părintești.
Natura infracțiunii pentru care inculpații au fost condamnați nu justifică interzicerea și a acestui drept. în acest sens sunt și dispozițiile hotărârii în cauzele " și Pârcălab contra României",precum și "Cumpănă și Mazăre contra României" prin care s-a stabilit că interzicerea drepturilor părintești în cadrul aplicării pedepsei accesorii, în mod automat și independent de natura infracțiunilor ce a determinat condamnarea - care, în speță, nu are legătură cu autoritatea părintească ori cu maniera de exercitare a drepturilor părintești - constituie o încălcare a dispozițiilor art. 8 din "Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale". Or, potrivit art. 3 din Legea nr. 30/1994 - de ratificare a Convenției -, a art. 1 și art. 32 alin. 2 din Convenție, cât și a art. 11 și 20 din Constituția României, jurisprudența este obligatorie pentru autoritățile judiciare române, precum și interpretarea dată Convenției de instanța europeană.
Față de cele expuse mai sus, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală, urmează să admită apelurile inculpaților și, numai sub acest aspect, invocat din oficiu, sens în care va desființa sentința apelată, în parte, în latură penală.
Reținând cauza și rejudecând-o, în limitele menționate, tribunalul va aplica inculpaților și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a,b,c și e" Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că din probele administrate în cauză nu rezultă că ar fi comis infracțiunea de furt, fiind dovedită împrejurarea că el nu a cunoscut proveniența portofelului.
Prin sentința penală nr. 248/20.03.2007 a Curții de apel Iașis -a respins ca nefondat recursul inculpatului, menținându-se decizia penală nr. 355/2006 a Tribunalului Iași, iar inculpatul-recurent a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanța de recurs a reținut următoarele:
Cazul de casare privind comiterea de către instanțe a unei erori grave de fapt se referă la situația în care, contrar probelor indubitabile existente în cauză, prima instanță a pronunțat, iar cea de control judiciar a menținut una dintre soluțiile prevăzute de art. 345 alin. 1, pe baza unor fapte reținute în mod vădit greșit, care nu corespund realității.
Acest caz de casare presupune deci un viciu în stabilirea situației de fapt, în sensul că din considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă în mod evident din probele administrate, existând o vădită neconcordanță între modul în care acestea au fost percepute și analizate în hotărâre.
În speță, prima instanță a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptă și împrejurările cauzei precum și la persoana făptuitorului, reținând în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului.
Coroborând probele administrate în faza cercetării penale și în mod direct pe parcursul cercetării judecătorești, rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat, soluția de condamnare a acestuia dispusă și menținută de instanța de apel fiind în concordanță deplină cu toate mijloacele de probă administrate în cauză.
Astfel, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de percheziție corporală a celor doi inculpați, ocazie cu care s-a găsit asupra inculpatului portofelul părții vătămate, procesul-verbal de predare-primire a bunurilor sustrase, declarația părții vătămate, procesul-verbal de confruntare dintre inculpați, declarația părții vătămate și ale martorilor, toate acestea formează un material probator complet ce dovedește cu certitudine că inculpatul a comis cu vinovăție fapta pentru care este judecat.
În ce privește tratamentul sancționator aplicat, Curtea constată că în procesul de individualizare a pedepsei s-a făcut o corectă analiză și o justă evaluare atât a datelor privind fapta săvârșită cât și a elementelor care caracterizează persoana inculpatului, cu respectarea prevederilor art. 72 Cod penal.
Condițiile concrete de săvârșire a faptei coroborate cu datele personale ale inculpatului care este recidivist, susțin concluzia instanței de fond și respectiv a celei de apel că pedeapsa aplicată inculpatului este de natură a contribui la realizarea funcțiilor și a scopului acesteia, prevăzut de art. 52 Cod penal.
Pentru considerentele ce preced, constatând că nu este incident nici vreunul din motivele de casare ce se iau în considerare din oficiu, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, urmează a fi respins ca nefondat recursul inculpatului.
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași sub nr. 4193/2005 din 23.04.2007 inculpatul, prin avocat angajat formulează un nou apel împotriva sentinței penale nr. 3797/08.09.2005 a Judecătoriei Iași, invocând îndeplinirea condițiilor unui apel peste termen.
Inculpatul arată că a fost plecat în și nu a cunoscut de existența dosarului. Prin decizia penală nr. 435/02 octombrie 2007 Tribunalului Iașis -a respins ca inadmisibil apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 3797/2005 a Judecătoriei Iași, reținându-se următoarele:
Analizând dosarul nr. 4193/2005 al Judecătoriei Iași se constată că împotriva sentinței penale nr. 3797 din 8.- Judecătoriei Iași, inculpații și au declarat apel la data de 19.09.2005, acestea fiind soluționate prin decizia penală nr. 355 din 4.05.2006 Tribunalului Iași.
Și această decizie fost atacată de inculpatul, recursul fiind soluționat prin decizia penală nr. 248 din 20.03.2007 Curții de Apel Iași.
Având în vedere că o sentință penală poate fi atacată în apel doar o singură dată în baza art. 379 pct. 1 lit. a) Cod procedură penală se va respinge ca inadmisibil apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 3797 din 8.09.2005 Judecătoriei Iași, definitivă prin deciziile penale nr. 355 din 4.05.2006 Tribunalului Iași și nr. 248 din 20.03.2007 Curții de Apel Iași.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Examinând recursul declarat în raport de criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Împotriva sentinței penale nr. 3797/08.09.2005 a Judecătoriei Iași au declarat apel la data de 19.09.2005 inculpații și,prin avocat --, care a depus la fila 3 dosar apel și delegația de angajament pentru redactare și introducere apel.
La termenul de judecată din 08 decembrie 2005, față de precizările av. că nu are delegație de susținere pentru inculpatul, ci doar pentru redactarea motivelor de apel, inculpatului i-a fost desemnat avocat din oficiu în persoana dlui. Atât în fața instanței de fond cât și de apel, inculpatul a fost legal citat, conform normelor procedurale, la domiciliile declarate și prin afișare la ușa Consiliului Local
Față de această situație în mod corect Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 435/02.10.2007 a respins ca inadmisibil apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 3797/08.09.2005 a Judecătoriei Iași și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, întrucât nu pot fi declarate două apeluri împotriva aceleiași hotărâri de către aceeași parte.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "a" Cod procedură penală, se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 435/02.10.2007 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în acest recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 453 din 02.10.2007 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 mai 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
-
03.06.2008/2 ex.-
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Ciubotariu, Iulia Elena Ciobanu
