Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 298/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 298/2008
Ședința publică din 29 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Mircea Bădilă
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- Procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 43/A/03 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că s-au înregistrat la dosar motive de recurs formulate de inculpat, prin avocat.
Nefiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice. Solicită să se aprecieze dacă pedepsele aplicate sunt legale raportat la conduita inculpatului, colaborarea acestuia cu organele judiciare, circumstanțe care ar fi putut duce la aplicarea unei pedepse mai reduse. Cu privire la latura civilă arată că s-a reținut în mod greșit suma sustrasă de inculpat, fără a exista dovezi concrete care să justifice cuantumul acesteia, singura dovadă fiind registrul de casă în care se regăsește soldul din zilele 2,3,4 septembrie 2007 iar ca dată a întocmirii este data de 01.09.2007.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului apreciind că instanța de fond a evaluat corect circumstanțele reale și personale și a stabilit corect cuantumul prejudiciului.
Inculpatul -, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penala nr.6/2008 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia in dosar nr- în baza art.208 al. 1, 209 alin.1 lit. g, i Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
In baza art.215 al. l, 3 Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art.86 alin. l din OUG 195/2002 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art.33 lit. a, 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 6 luni, urmând ca inculpatul să execute în final 3 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 lit. a-c Cod penal.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu 5.09.2007 la zi.
În baza art.357 al.2 lit. C.P.P. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.346 rap.C.P.P. la art.14 C.P.P. art. 998, 999 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 100 Euro sau contravaloarea acesteia, iar părții civile SC SRL Tg M suma de 8000 lei actualizată în raport cu data inflației, cu titlu daune materiale.
A fost menținută măsura asiguratorie dispusă prin ordonanța procurorului nr.2896/P/2007 asupra autoturismului marca BMW 320 aparținând inculpatului până la concurența sumelor la care a fost obligat inculpatul cu privire la latura civilă a cauzei.
S-a făcut aplicarea dispoz. art. 191 Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut ca stare de fapt din coroborarea întregului material probator existent la dosarul cauzei că în cursul lunii iulie 2007 inculpatul a indus în eroare partea vătămată cu prilejul încheierii la data de 01.07.2007 a unui contract de închiriere privitor la un apartament situat în A I, Bd. -,.lC.14, prin aceea că s-a prezentat ca fiind proprietar al imobilului, lucru neadevărat.
Urmare a încheierii contractului de închiriere, inculpatul a încasat de la partea vătămată suma de 200 euro din care și-a însușit suma de 100 euro.
Ulterior, în noaptea de 03.09.2007 inculpatul, folosind fără drept cheile originale, a sustras din incinta A-I, aparținând SC SRL Tîrgu M suma de 6040 lei și 27385 lei.
La data de 04.09.2007 și respectiv 05.09.2007 inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul marca BMW 320, fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie.
In drept s-a reținut că faptele inculpatului astfel cum au fost descrise și dovedite cu mijloacele de probă administrate în cauză întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 al.l, 3 Cod penal, furt calificat prev.de art.208 al.l, 209 al.l lit.g, i Cod penal, conducere a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev.de art.86 alin.l din OUG 195/2002.
In baza acestor texte de lege s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.
Procedându-se la aplicarea pedepselor accesorii au fost interzise inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a-c Cod penal.
Pronunțându-se în conformitate cu disp.art.357 Cpp a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
Sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei pentru prejudiciul material cauzat părților civile a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile.
In vederea recuperării prejudiciului cauzat părților civile a fost menținută măsura asiguratorie dispusă în cursul urmăririi penale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal statuat de art.363 C.P.P. inculpatul aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
In expunerea motivelor de apel s-a relevat în esență ca prim aspect critic împrejurarea că infracțiunile prev. de art.215 al. l, 3 Cp și art.86 al. l din OUG 195/2002 nu prezintă în concret gradul de pericol social al unor infracțiuni, aspect ce impune adoptarea unei soluții de achitare și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Al doilea aspect critic a vizat nereținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art.74, 76 Cp raportat la atitudinea adoptată de acesta pe parcursul procesului penal.
Al treilea aspect critic s-a referit la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului în sensul că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate, argument pentru care se impune înlăturarea sporului de pedeapsă și aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere.
Un ultim aspect critic a vizat soluționarea laturii civile a cauzei, despăgubirile civile acordate fiind disproporționate cu prejudiciul cauzat, aspect pentru care se impune reducerea cuantumului acestora.
A solicitat prin urmare ridicarea măsurii sechestrului asigurător dispusă în cursul urmăririi penale.
Prin decizia penală nr. 43/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- s-a respins ca nefondat apelul inculpatului, s-a computat timpul reținerii și arestării preventive de la 05.09.2007 la zi, s-a menținut măsura arestării preventive, iar în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:
Potrivit art. 18/1 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Stabilirea gradului de pericol social al infracțiunii este rezultatul verificării modului și mijloacelor de săvârșire a infracțiunii, a scopului urmărit și a împrejurărilor în care fapta a fost comisă, a urmării produse și a circumstanțelor personale ale făptuitorului.
În cauză, este de constatat că inculpatul, la începutul lunii iulie 2007, cu prilejul încheierii unui contract de închiriere a indus în eroare partea vătămată prin prezentarea ca și proprietar al imobilului închiriat (fapt neadevărat), obținând în acest mod pentru sine un folos material.
Ulterior, la data de 4.09.2007, respectiv 5.09.2007 a condus pe drumurile publice autoturismul marca BMW 320, fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule.
Prin urmare, raportat la modalitatea de săvârșire a faptelor, a scopului urmărit, a urmării produse nu s-a putut reține că s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege și prin conținutul lor concret fiind lipsite în mod vădit de importanță, așa cum nefondat a susținut inculpatul
De altfel, în esența lor infracțiunile la regimul circulației pe drumurile publice, ca infracțiuni de pericol, incriminează fapte prin care sunt puse în pericol valorile sociale, inclusiv viața persoanei implicate în circulația pe drumurile publice, chiar dacă aceste valori nu sunt vătămate efectiv.
A aplica o sancțiune cu caracter administrativ, înseamnă a minimaliza pericolul social al faptelor inculpatului, apreciind în mod nejustificat că nu este realizat pericolul pe care-1 presupune o infracțiune.
Nefondat s-a privit a fi și cel de-al doilea aspect critic expus, întrucât la individualizarea și proporționalizarea pedepselor aplicate, analiza actelor și pieselor dosarului atestă că prima instanță a realizat o justă proporționalizare a sancțiunii penale aplicate, cu aplicarea strictă a criteriilor generale de individualizare statuate de art. 72 Cp.
Circumstanțele invocate de inculpat, respectiv conduita adoptată în cursul procesului concretizată în recunoașterea și regretul faptei comise, au reprezentat temeiuri pe care instanța le-a avut în vedere în pronunțarea unor pedepse orientate spre minim.
De altfel, fișa de cazier judiciar existentă la dosarul cauzei (116), denotă că inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală, ceea ce denotă persistența infracțională a acestuia și conduita de sfidare a ordinii de drept.
Vizând modalitatea de executare a pedepsei aplicate, în mod corect prima instanță a apreciat raportat la contextul probator al cauzei că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins doar prin privarea în libertate a inculpatului.
în acest sens au fost pe lângă gradul de pericol concret al faptelor, valoarea prejudiciului creat precum și modul de desfășurare a activității infracționale.
Raportat la pluralitatea infracțiunilor săvârșite, natura acestora, gradul de pericol social, Tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță, urmare a contopirii pedepselor a aplicat un spor de pedeapsă inculpatului.
De asemenea, la dozarea sporului de pedeapsă au contribuit și elementele care au conturat profilul socio-moral al inculpatului cu referire la statutul său de persoană care nu se află la prima confruntare cu legea penală.
Ca atare, critica inculpatului privitoare la înlăturarea sporului și aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a apărut a fi nefondată.
Referitor la soluționarea acțiunii civile exercitată de partea civilă Se Com SRL Târgu M punct de lucru AIs -a reținut că valoarea prejudiciului cauzat de inculpat urmare a furtului comis în noaptea de 03/04.09.2007 se ridică la suma de 45.923,8 lei din care s-a recuperat suma de 5300 EURO și 7350 lei, astfel că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 21300 lei despăgubiri civile reprezentând prejudiciu nerecuperat.
Întrucât potrivit contractului de asociere în participațiune, partea civilă SC Com SRL în calitate de "partener" avea o cotă de participare la beneficii de 40%, restul de 60% revenind "organizatorului" SC SRL, care nu s-a constituit parte civila în cauză, în mod corect a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8000 lei cu titlu despăgubiri civile.
Critica inculpatului potrivit căreia registrul de casă ar fi fost întocmit cu trei zile înainte de data comiterii faptei nu a putut fi primită raportat la cuantumul sumelor găsite asupra inculpatului coroborate și cu declarațiile acestuia.
În ceea ce privește măsura asiguratorie, instanța a constatat că prin ordonanța nr. 2896/P/2007 din 24.09.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, s-a dispus indisponibilizarea prin instituirea sechestrului asigurător asupra autoturismului marca BMW 320 cu număr de înmatriculare 242.
Întrucât măsurile asigurătorii se iau în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune (art. 163 al. 5 C.P.P.) raportat și la valoarea relativ ridicată a prejudiciului cauzat părților civile, în mod corect prima instanță a menținut măsura asiguratorie a sechestrului.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs inculpatul.
Recursul a fost declarat în termen.
În motivarea recursului inculpat a criticat hotărârea atacată, sub aspect penal și civil, privind individualizarea judiciară a pedepselor, solicitând reducerea acestora, reținerea de circumstanțe atenuante și, sub aspect civil, s-a susținut că SC Com SRL nu avea calitate de parte civilă iar dubiul privind registrul de casă profita inculpatului, solicitându-se reducerea despăgubirilor acordate părții civile la 2800 lei și ridicarea sechestrului.
Criticile formulate de inculpat se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859alin.1 pct. 14 Cod procedură penală, vizând greșita individualizare a pedepsei.
Din perspectiva acestui caz de casare, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța apreciază că acesta este nefondat din următoarele considerente:
Instanțele au administrat probele necesare elucidării laturii obiective și subiective a cauzei reținând corect starea de fapt, din care rezultă că în luna iulie 2007 inculpatul a indus în eroare partea vătămată cu prilejul încheierii la data de 01.07.2007 a unui contract de închiriere, prezentându-se ca proprietar, fapt neadevărat, încasând suma de 200 euro, din care și-a însușit 100; în noaptea de 03.04.2007 inculpatul, folosind fără drept cheile originale, a sustras din incinta A I, aparținând SC Com SRL M, suma de 6040 lei și 27.385 lei; în data de 04.09.2007 și 05.09.2007 inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul marca BMW 320, fără a poseda permis de conducere.
Raportat la starea de fapt instanțele au făcut o justă încadrare juridică a faptelor, potrivit art. 215 alin. 1,3 Cod penal, art. 208 alin. 1 raportat la art. 201 alin. 1 lit. g, i Cod penal și art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, precum și o judicioasă individualizare judiciară a pedepselor.
În cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepselor stabilite pentru fiecare infracțiune, acestea fiind stabilite spre limita inferioară, iar pedeapsa rezultantă este de 3 ani și 6 luni închisoare, prin aplicarea contopirii celor trei pedepse și a unui spor de 6 luni închisoare, ținând seama că faptele au fost săvârșite în concurs real, iar conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu are permis de conducere s-a făcut în formă continuată.
Sub aspectul laturii civile instanțele au angajat în mod corect răspunderea civilă delictuală, fiind obligat inculpatul la plata sumei de 8.000 lei către partea civilă SC Com SRL și 100 Euro către partea civilă.
Instanțele au reținut corect că data înscrisă în registrul de casă este consecința unei erori materiale, deoarece asupra inculpatului a fost găsită suma de 5.300 euro și 7.350 lei, iar din declarațiile inculpatului rezultă că acesta a cumpărat obiecte de îmbrăcăminte pentru fiul său, un telefon mobil, s-a cazat la un hotel și a jucat la ruletă, împrejurări care nu evidențiază un dubiu de natură a fi interpretat în favoarea inculpatului.
Ținând seama de prejudiciul nerecuperat în mod corect instanțele au menținut sechestrul asigurător dispus în cursul urmăririi penale asupra autoturismului BMW 320.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Conform art. 38516alin. 2 Cod procedură penală instanța va computa timpul reținerii și arestării preventive, adăugând timpul scurs de la pronunțarea hotărârii în apel.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor fi suportate de inculpatul recurent.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 43/3 martie 2008 Tribunalului Alba.
Deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive cu începere de la 5.09.2007 până în prezent.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată astăzi 29 mai 2008 în ședință publică.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.
3 ex./10.06.2008
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș, Mircea Bădilă
