Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 305/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 208, 209 Cod Penal-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 305
Ședința publică de la 15 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Trifănescu JUDECĂTOR 2: Doru Filimon
- - - JUDECĂTOR 3: George Ciobanu
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 11 aprilie 2008, consemnate prin încheierea de la aceeași dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 190 din 05 septembrie 2007, pronunțată în dosarul cu nr- (număr în format vechi 1591/P/2006) al Tribunalului O l
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 1855/30.11.2006 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 4984/2006, în baza art. 208-209 al. 1 lit. e, g, i cu înlăturarea art. 37 al. 1 lit. a și cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. b, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 7 din leg. 543/2003, s-a revocat beneficiul grațierii condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare ce i s-a aplicat inculpatului prin sentința penală nr. 761/2004 a Judecătoriei Turda, definitivă la data de 10.01.2005 pentru infracțiunea prev. de art. 264 al. 1, pe care o constată ca executată.
În baza art. 71, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a - c pe timpul detenției.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina cu nr. 4272/P/2005 înregistrat pe rolul Judecătoriei Slatina la nr. 4984/2006, a fost trimis în judecată inculpatul pentru infracțiuni având încadrarea juridică menționată.
Pe baza probelor administrate în cauză, instanța de fond a constatat în fapt că, în noaptea de 1/2.11.2005, inculpatul s-a deplasat pe raza municipiului S unde, prin efracție a pătruns în interiorul autoturismului VW Passat de culoare neagră cu nr. de înmatriculare OT.96. proprietatea părții vătămate, ce se afla parcat pe str. -. În continuare inculpatul a condus acest autovehicul până pe raza jud. în localitatea, l-a depozitat în incinta unui service auto aparținând martorului G, unde vehiculul a fost identificat apoi de organele de poliție în ziua de 4.11.2005, potrivit proceselor - verbale întocmite și aflate la filele 16-19 din dosarul de urmărire penală.
S-a reținut astfel de prima instanță că, în momentul identificării autoturismului, organele de poliție au constatat că acesta nu mai avea montate plăcuțele originale de înmatriculare cu nr. Ot.96. întrucât au fost înlocuite de inculpat cu alte plăcuțe, pe care se găsea menționat numărul MS.01.6991, numere provizorii ce aparținuseră unui alt autoturism cu aceeași marcă dar cumpărat de soția acestuia pe numele fratelui său, martorul.
S-au reținut ca fiind concludente probele rezultând din declarația martorului G, care a arătat că, în ziua de 2.11.2005 în jurul orelor 8,00 plecat din Rm. de la domiciliul socrului său spre comuna unde deține un service în curtea căruia l-a găsit pe inculpat cât și un autoturism marca VW Passsat de culoare neagră despre care i-a spus că are o defecțiune și l-a rugat să îl păstreze o perioadă în acel imobil.
Tot cu caracter concludent s-a reținut declarația martorului, care a relatat că în aceeași zi a observat la service-ul din comuna al martorului de mai sus, un autoturism marca VW Passat de la volanul căruia a coborât o persoană de sex masculin ce a stat de vorbă cu patronul service-ului. În plus, din aceeași declarație de martor s-a reținut că, ulterior, i-au fost prezentate spre recunoaștere un nr. de 6 fotografii, în una din acestea a recunoscut persoana inculpatului, despre care a aflat că se numește.
Fapta săvârșită de către inculpat privind actele materiale de deposedare a părții vătămate de vehicul și de imposedare a sa, s-a constatat de prima instanță că realizează acțiunea ce ține de latura obiectivă a infracțiunii de furt calificat având încadrarea juridică de mai sus iar vinovăția inculpatului, sub aspectul laturii subiective a aceleași infracțiuni, este dovedită sub forma intenției directe pe baza conduitei celui în cauză. În acest sens s-a avut în vedere probele rezultând din declarația de parte vătămată în coroborare cu procesele verbale de cercetare la fața locului și cu planșa foto, cu procesul verbal de restituire a bunului, cu raportul de constatare tehnico științifică traseologică, cu acela privind efectuarea experimentului judiciar și cu procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere în coroborare cu declarațiile de martor.
In aceste condiții, instanța de fond a stabilit că se impune condamnarea inculpatului, iar la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72, atât cele cu caracter real cât și cele cu personal.
Față de cele arătate, prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii reprezentată de chiar minimul special și s-a înlăturat starea de recidivă post condamnatorie prev. de art. 37 al. 1 lit. a, întrucât s-a constatat în baza datelor din cazierul judiciar și din copia sentinței penale nr. 4868/2001 că nu sunt definitive condamnările suferite de inculpat, atâta timp cât sentințele penale atașate în copie la dosar nu sunt definitive, conform datelor din referatele întocmite în acest sens. Totuși în sarcina inculpatului s-a reținut starea de recidivă postexecutorie prev. de art. 36 al. 1 lit. b întrucât noua infracțiune se arată că a fost comisă după executarea pedepsei de 7 luni închisoare aplicată în baza art. 288 al. 1 prin sentința penală menționată în acest alineat, dar mai înainte de a interveni reabilitarea de drept.
Prima instanță a mai constatat că fapta penală dedusă judecății a fost comisă în termenul de condiție al grațierii pedepsei de 4 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 264 al. 1 prin aceeași sentință. De aceea, în baza art. 7 din. 543/2002 s-a revocat această grațiere însă nu s-a procedat la cumulul aritmetic cu pedeapsa nou aplicată întrucât s-a constatat ca executată pedeapsa de 4 luni închisoare. În acest sens s-a reținut că din dispozitivul aceleași sentințe în perioada 7.02.2001 - 17.08.2001 inculpatul a fost arestat preventiv și prin deducerea acestei măsuri preventive din durata pedepsei implicit a executat din pedeapsa de 7 luni închisoare pentru art. 288 al. 1 o perioadă mai mare de 4 luni, infracțiune ce este concurentă cu aceea prev. de art. 264 al. 1 pentru care a fost condamnat la 4 luni închisoare.
In baza art. 71 s-a aplicat pedeapsa accesorie de interzicere de drepturi prev. de art. 64 al. 1 lit. a-c pe timpul detenției.
Sub aspectul laturii civile a procesului, prima instanță a luat act de împrejurarea că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, atâta timp cât prejudiciul a fost recuperat, prin restituirea bunului sustras.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, iar prin decizia penală nr. 190 din 05 septembrie 2007, pronunțată în dosarul cu nr- (număr în format vechi 1591/P/2006), Tribunalului Olta respins ca fiind nefondat apelul declarat de inculpat, iar conform dispozițiilor art. 192 alin. 2.C.P.P. l-a obligat pe apelant la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei, din care, suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu către Baroul O l
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat că situația de fapt reținută de prima instanță este conformă cu probele administrate, care atestă consumarea infracțiunii și calitatea de infractor a inculpatului în cadrul raportului de drept penal stabilit cu partea vătămată, iar vinovăția inculpatului rezultat și din conduita acestuia, ce dovedește - pe de o parte - că a avut reprezentarea faptei penale, iar - pe de altă parte - că, din punct de vedere volitiv, urmărit scopuri ilicite.
Instanța de apel a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost temeinic individualizată în raport de criteriile de art. 72, atât cu caracter real cât și personal, în acest sens reținându-secă circumstanțele reale ale infracțiunii, dar mai ales existența în speță a stării de recidivă postexecutorii prev. de art. 37 al. 1 lit. b, în condițiile termenilor recidivei menționați mai sus impuneau ca, prin aplicația normelor cu caracter dispozitiv ale art. 39 al. 4, să se orienteze spre o pedeapsă relativ mai ridicată în raport de limitele de pedeapsă legale. În aceste condiții se impune constatarea că opțiunea primei instanțe de a pronunța condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea reprezentând chiar minimul special, nu este de natură să realizeze prin nivelul său scopul preventiv și funcțiile coercitivă și educativă ale acestei sancțiuni.
Cu toate acestea, reținându-se că se află doar în calea de atac a inculpatului, instanța de apel a constatat nu se poate accepta reformarea sentinței în sensul majorării nivelului de pedeapsă cu închisoarea, întrucât apelantului i s-ar agrava situația și s-ar încălca astfel efectul acestei căi de atac prev. de art. 372 (neagravarea situației în propriul apel).
Susținerile apelantului-inculpat privind caracterul subiectiv al declarației martorului, deși sunt utile, nu au caracter concludent, întrucât probele menționate anterior au atestat că participant - ca autor la comiterea infracțiunii - a fost inculpatul, fără ca acest martor să comită vreun act material conștient ce ține de acțiunea de sustragere reținută în sarcina inculpatului. În acest fel afirmațiile inculpatului făcute cu referire la acest martor nu au fost susținute de restul probelor administrate, între care, în primul rând s-au reținut cele ale martorilor G și, care nu au confirmat că martorul ar fi fost prezent în comuna, jud. la service-ul martorului G, relatând că acolo s-a aflat doar inculpatul. Deși dovedite elementele de fapt care atestă că martorul a avut o întâlnire cu inculpatul în ziua de 3.11.2005 cu care ocazie s-au întâlnit în municipiul Pitești și au ajuns în municipiul S, s-a apreciat a fi relevante pentru soluționarea cauzei, întrucât nu atestă participarea penală a inculpatului prin cooperarea sa la săvârșirea infracțiunii ce face obiect al prezentei cauze. Este evident în acest context că aceste temeiuri faptice justifică situația de față în care în speță de către procuror nu s-a cerut extinderea procesului penal cu privire la martorul în conformitate cu art. 337 C.P.P. Totodată, pentru aceleași motive s-a reținut ca fiind nefondată susținerea inculpatului privind faptul că nu a comis infracțiunea ce s-a reținut în sarcina sa.
În vederea clarificării pe deplin a situației de fapt și a verificării apărărilor formulate de inculpat, instanța de prim control judiciar a procedat la ascultarea martorului, fără a exista însă probe de natură să conducă la alte constatări decât cele reținute și de instanța de fond.
Împotriva acestei decizii, precum și împotriva hotărârii instanței de fond, a declarat recurs, în termen, inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul laturii penale, susținând în esență că: pe toată durata derulării cercetării penale, nu i s-a numit un apărător din oficiu, deși infracțiunile pentru care era cercetat sunt cele prevăzute de art. 208 și art. 209 din Cod Penal, iar conform art. 6.C.P.P. dreptul la apărare este garantat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în tot curul procesului penal, în dosarul de cercetare penală nu există nici un proces-verbal privitor la drepturile ce mi-au fost aduse la cunoștință și nici vreo dovadă a desemnării apărătorului din oficiu, așa cum cer dispozițiile art. 171 pct. 1 și 41/3C.P.P.; actele de procedură, în special rechizitoriul Parchetului și minuta sentinței penale nr. 1855/30.11.2006, nu i-au fost comunicate, ceea ce constituie motiv de casare a hotărârii, instanța neconformându-se dispozițiilor art. 360 pct. 21.C.P.P.; instanțele de fond și de apel nu și-au îndeplinit rolul activ și au omis să se pronunțe asupra cererilor esențiale privitoare la probatoriul pe care l-a solicitat în apărare, iar instanța de fond i-a respins neîntemeiat și nemotivat cererea de probatoriu, împiedicând astfel derularea unui proces echitabil, ceea ce a condus la condamnarea sa, deși este nevinovat; întregul probatoriu administrat în cauză a fost greșit interpretat și evaluat de către instanțele care au judecat cauza pe fond și în apel, ceea ce a determinat condamnarea sa pentru săvârșirea unor fapte penale de care nu se face vinovat.
A solicitat în final admiterea recursului, casarea hotărârilor instanței de fond și de apel și, în rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, achitarea inculpatului.
Recursul este nefondat.
Curtea apreciază că în speță nu este incident cazul de casare prev. de art. 3859pct. 6.
C.P.P.Față de dispozițiile art. 171 alin. 2 și 3.C.P.P. asistența juridică este obligatorie pentru inculpații aflați în stare de libertate numai în cursul judecății, în cazul în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare. Ca urmare, asistența juridică nu era obligatorie în cursul urmăririi penale pentru inculpatul cercetat în stare de libertate, inculpat care nu se afla în nici una din situațiile prev. de art. 171 alin. 2.C.P.P. indiferent de pedeapsa prev. de alege pentru fapta reținută în sarcina sa.
De asemenea, Curtea apreciază că nerespectarea dispozițiilor prev. de art. 6 alin. 5.C.P.P. referitoare la consemnarea in procesul verbal a unor mențiuni despre aducerea la cunoștința inculpatului a dreptului de a fi asistat de un avocat, atrage sancțiunea nulității relative în măsura în care inculpatul face dovada unei vătămări, sancțiune ce poate fi invocată în condițiile prev. de art. 197 alin. 4.
Cod PenalNu sunt incidente în cauză nici cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 10 și 18.
C.P.P.În privința cazului de casare prev. de art. 3859pct. 10.C.P.P. se constată că instanța de fond a analizat și a soluționat toate cererile formulate de apărătorul inculpatului privind administrarea unor probe.
De asemenea instanța de apel a audiat inculpatul în prezența unui apărător ales, și de asemenea a procedat la audierea martorului ca urmare a cererii formulate de inculpat.
Instanțele de fond și apel au reținut o situație de fapt corectă, concordantă cu probele administrate în cauză.
Sunt neîntemeiate criticile formulate de inculpat în privința greșitei condamnări pentru infracțiunea de furt calificat.
Săvârșirea de către inculpat a unei infracțiuni de furt calificat constând în sustragerea autoturismului marca VW Passat nr. de înmatriculare - aparținând părții vătămate este confirmată de Declarațiile martorilor G, raportul de constatare tehnico-științifică traseologică.
Martorii G și au declarat că l-au văzut pe inculpat la data de 02.11.2005 conducând autoturismul sustras și parcând acest autoturism în incinta unui service aflat în localitatea.
De asemenea s-a apreciat corect de către instanța de apel că, în raport cu pricipiul non reformatio in pejus pedeapsa aplicată inculpatului nu poate fi majorată, reindividualizarea pedepsei ce s-ar fi impus ca urmare a incidenței disp. art. 37 lit. b și Cod Penal art. 39.
Cod PenalAvând în vedere considerentele de mai sus, Curtea în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 190 din 05 septembrie 2007, pronunțată în dosarul cu nr- (număr în format vechi 1591/P/2006) al Tribunalului O l
Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 240 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care, suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. Jud. -
Jud. apel:.
Președinte:Valentina TrifănescuJudecători:Valentina Trifănescu, Doru Filimon, George Ciobanu
