Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 31/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.31/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.01.2008
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate
JUDECĂTOR 3: Mița
GREFIER-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului penal promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva deciziei penale nr. 326/04.07.2007 a Tribunalului Galați (sentință fond nr. 43/29.01.2007 a Judecătoriei Tecuci ).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.01.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 17.01.21008.
CURTEA
Asupra recursului penal de față.
Examinând actele și lucrările dosarului,constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 43/29.01.2007 a Judecătoriei Tecucia fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de1 (un) an închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. e, g și i penal cu aplicarea art.74 lit.a și c - art.76 lit. penal.
Conform art.81 - 82.penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenul de încercare de 3 (trei) ani.
Conform art. 359.pr.penală s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art.83 pen.
A fost condamnat inculpatul - la o pedeapsă de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.78 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplic art.13 penal și art.41 alin.2 penal.
Conform art.85 penal s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare aplicate prin sentința penală nr.387/13.04.2005 a Judecătoriei Tecuci.
S-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare în pedepsele componente prin înlăturarea sporului astfel:
- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicate pentru infracțiunea prev. de art.78 alin.1 din OUG 195/2002;
- pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art.81 alin.1 din OUG 195/2002;
- pedeapsa de 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art.184 alin.2 și 4.penal.
Conform art.34 lit.b penal și art.35 penal s-a dispus contopirea pedepsei aplicate prin prezenta cu pedepsele aduse în individualitatea lor ca urmare a descontopirii, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare sporită la 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a și c penal pe durata prev. de art.71 penal.
S-au admis în parte pretențiile civile formulate de partea civilă domiciliată în T, str.-, -.1,.12, județul G și în consecință a fost obligat inculpatul a-i plăti suma de 11.769,95 lei reprezentând despăgubiri civile.
Au fost respinse ca nefondate restul pretențiilor civile.
Au fost obligați inculpații a plăti statului câte 80 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În noaptea de 05/06.01.2005, inculpatul a sustras din municipiul T, din parcarea de pe strada -, un autoturism marca 1310 cu număr de înmatriculare VN 03508, aparținând părții vătămate.
La sfârșitul lunii ianuarie 2005 inculpatul a vândut autoturismul sustras, inculpatului - contra sumei de 500 euro.
Inculpatul - a condus acest autoturism în mod repetat pe drumurile publice, deși nu poseda permis de conducere.
Atât în faza cercetării judecătorești, cât și în faza de urmărire penală inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei și a declarat că nu-l cunoaște pe inculpatul -, că prima dată l-a văzut la organele de poliție.
Inculpatul - a recunoscut fapta reținută în sarcina sa și a declarat că a cumpărat de la inculpatul autoturismul marca cu suma de 500 euro pe care a plătit-o la discoteca din localitatea.
Prima instanță a reținut că vinovăția celor doi inculpați este dovedită prin coroborarea declarațiilor date de partea vătămată, cu declarațiile martorilor, și, precum și cu declarațiile inculpatului.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului, care, în noaptea de 05/06.01.2005 a sustras din loc public autoturismul părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin, 1-209 alin. 1 lit.e,g și i Cod penal.
Fapta inculpatului - care, în cursul lunii ianuarie 2005, în mod repetat, a condus pe drumuri publice un autoturism fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.78 alin.1 din OUG 195/2002.
La individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal.
Împotriva sentinței penale nr.43/29.01.2007 a Judecătoriei Tecuci au declarat apel ambii inculpați precum și partea civilă.
Prin Decizia penală nr. 326/04.07.2007 Tribunalul Galația admis apelul declarat de inculpatul, a desființat în parte sentința penală apelată, și în rejudecare:
A înlăturat dispozițiile care-l privesc pe inculpatul, inclusiv cea referitoare la cheltuielile judiciare către stat.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod pr.penală in ref.la art. 10 lit. c Cod pr.penală, a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1-209 al. 1 lit. e,g,i Cod penal.
În baza art. 346 al. 3 Cod pr.penală nu a acordat despăgubiri părții vătămate/ parte civilă.
În baza art.192 al. 3 Cod pr.penală a dispus ca cheltuielile judiciare avansate de stat la judecata în fond și care-l privesc pe inculpatul să rămână in sarcina statului.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul - și de partea vătămată/parte civilă, împotriva sentinței penale nr. 43/29.01.2007 a Judecătoriei Tecuci.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că privitor la inculpatul hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, atât în ceea ce privește stabilirea vinovăției pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.78 alin. 1 din OUG 195/2002 cât și sub aspectul individualizării pedepsei.
Instanța de prim control judiciar a reținut însă că hotărârea primei instanțe este nelegală în ceea ce-l privește pe inculpatul, deoarece în mod greșit a fost reținută în sarcina acestuia infracțiunea de furt calificat, fără a exista probe directe din care să rezulte că acesta a sustras autoturismul 1310 aparținând părții vătămate.
Astfel, tribunalul a considerat că nu pot fi luate în considerare declarațiile martorilor și, și nici declarațiile inculpatului, deoarece sunt nesincere și nu sunt credibile.
S-a reținut că sunt nesincere declarațiile mai sus menționate deoarece inculpatul - și martorii - și sunt prieteni buni, fiind implicați în activități comune, iar elemente cum ar fi activitatea infracțională a acestui inculpat, care face obiectul acestei cauze, precum și cea din trecut pentru care a fost condamnat, au determinat pe cei doi martori să facă declarații favorabile inculpatului - pentru ca, eventual, să nu fie considerați și ei participanți în vreun fel la respectiva activitate ilicită.
De asemenea, s-a reținut că nu sunt credibile respectivele părți din declarațiile menționate întrucât se prezintă o tranzacție făcută într-o discotecă cu privire la un autoturism, pentru o sumă derizorie raportată la valoarea de circulație a unui astfel de bun.
Nu este credibilă această tranzacție, întrucât inculpatul - a încheiat respectiva vânzare-cumpărare cu o persoană pe care nu o cunoștea, pe un preț derizoriu și într-un loc impropriu pentru astfel de activități.
Față de soluția adoptată pe latura penală a cauzei, privitor la infracțiunea de furt calificat, în sensul că această faptă nu a fost comisă de inculpatul, Tribunalul, făcând aplicarea dispozițiilor art.346 alin.3 Cod procedură penală, a constatat că inculpatul nu poate fi obligat la plata despăgubirilor civile și, pe cale de consecință, a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă.
Împotriva Deciziei penale nr. 326/04.07.2007 a Tribunalului Galația declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, invocând nelegalitatea acesteia pentru motivul că în mod greșit instanța de apel a dispus achitarea inculpatului,înlăturând probele care fac dovada săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e,g și i din Codul penal.
Recursul este fondat;
Examinând hotărârea instanței de apel în raport cu motivele de recurs,Curtea constată că aceasta este nelegală în ceea ce privește achitarea inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1-209 alin. 1 lit.e,g,i din Codul penal.
Chiar dacă în cauză nu au putut fi adminJ. probe directe privind săvârșirea infracțiunii de furt, a fost pe deplin dovedit un fapt conex, și anume împrejurarea că inculpatul este cel care a vândut inculpatului - autoturismul proprietatea părții vătămate,care fusese sustras în noaptea de 5/6.01.2005 dintr-o parcare,în municipiul
Această împrejurare este dovedită prin coroborarea declarațiilor inculpatului, cu declarațiile martorilor și.
Din aceste declarații rezultă că într-o seară, spre sfârșitul lunii ianuarie 2005, inculpatul, împreună cu cei doi martori, au mers la discoteca din comuna, județul G, unde inculpatul, care se întorsese de curând din Italia, a oferit martorilor de băut.
În timp ce inculpatul și cei doi martori se aflau la o masă și consumau bere,purtând diverse discuții-context în care inculpatul și-a manifestat intenția de a-și cumpăra un autoturism -de masa lor s-a apropiat un tânăr pe care nu-l cunoșteau (recunoscut ulterior în persoana inculpatului ) și care a afirmat că are de vânzare un autoturism 1310 adus din Ungaria.
După ce inculpatul a văzut mașina, care era parcată în apropierea discotecii, a achitat prețul de 500 euro, asupra căruia au convenit,apoi, inculpatul a condus autoturismul până în localitatea de domiciliu a inculpatului (satul S Băneasa, comuna ),deoarece acest din urmă inculpat nu avea permis de conducere.
În timp ce se aflau în discotecă, inculpatul a discutat despre intenția de a-și cumpăra un autoturism și cu martorul, căruia i-a oferit o sticlă cu bere.
Întrucât inculpatul era la acea dată cercetat într-o altă cauză penală, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, el a vrut să ascundă tatălui său,martorul, faptul că și-a cumpărat un autoturism, motiv pentru care parcat mașina timp de 3 zile în curtea bunicului său, martorul, după care a mutat-o în curtea martorului, iar după alte 9 zile a dus mașina în curtea tatălui său, care între timp aflase despre cumpărarea acesteia.
Întrucât inculpatul și martorii mai sus menționați au fost audiați pentru prima dată după mai bine de 2 luni, aceștia nu au putut indica în mod precis datele la care s-au consumat faptele, dar au oferit indicii, în sensul că, autoturismul a fost cumpărat în ultima sau penultima sâmbătă din luna ianuarie 2005, a fost ținut în curtea martorului timp de 3 zile, până când a căzut prima ninsoare din luna ianuarie, iar apoi a fost mutat în curtea martorului, datorită faptului că drumul era mai accesibil în condiții de iarnă.
Coroborând aceste indicii cu relațiile comunicare de Stația (fila 167 urm.penală), din care rezultă că prima ninsoare a început la 25 ianuarie și a ținut, cu întrerupere, până la 30 ianuarie, se desprinde concluzia că autoturismul a fost cumpărat de inculpatul de la inculpatul în ziua de sâmbătă,22 ianuarie 2005.
Așa fiind, în mod corect prima instanță apreciat ca nesincere declarațiile martorilor și, audiați la cererea inculpatului, are au relatat că au văzut autoturismul în curtea martorului încă la mijlocul lunii ianuarie, încercând să acrediteze ideea că cel care a sustras autoturismul la data de 5/6 ianuarie 2005 este inculpatul.
Întrucât declarațiile inculpatului și cele ale martorilor, și se coroborează cu faptele și împrejurările care rezultă din celelalte probe concludente și pertinente adminJ. în cauză-în mod greșit instanța de apel a considerat că aceste declarații sunt nesincere.
Argumentul instanței de apel, în sensul că nu este credibilă tranzacția de vânzare-cumpărare a unui autoturism încheiată între două persoane care nu se cunosc, la un preț derizoriu și într-un loc impropriu (respectiv într-o discotecă), ignoră contextul în care a fost încheiată această tranzacție.
În condițiile în care mașina era sustrasă și, neavând acte de proveniență, nu putea fi înmatriculată (aspect pe care inculpatul l-a adus la cunoștința inculpatului, sugerându-i că pentru aop utea înmatricula este necesar să "cumpere" actele altui autoturism) tranzacția încheiată între cei doi inculpați, din care amândoi aveau de câștigat, este perfect credibilă.
De altfel, în zilele următoare, inculpatul a și încercat să "cumpere" de la martorul actele unei mașini avariate ( file 106 urm.pen)
Împrejurarea că inculpatul, fiind supus testului poligraf, a prezentat un comportament simulat față de întrebările relevante referitoare la furtul autoturismului nu are relevanță în contextul materialului probator și poate avea ca explicație faptul că inculpatul a avut încă de la momentul încheierii tranzacției bănuiala că autoturismul este furat (relevantă sub acest aspect fiind împrejurarea că autoturismul nu avea acte de proveniență,nu putea fi înmatriculat și nu avea dispozitivul pentru "contact", fiind pornit prin atingerea două cabluri- fapt ce rezultă din declarațiile martorului -filele 90-91 urm.pen.) dar a acceptat totuși să-l cumpere datorită prețului foarte convenabil.
Față de considerentele de mai sus, Curtea reține că este pe deplin dovedit faptul că inculpatul este cel care, în cursul lunii ianuarie 2005, vândut inculpatului autoturismul 1310 proprietatea părții vătămate, care fusese sustras din parcare în noaptea de 5/6 ianuarie 2005.
Atâta vreme cât inculpatul nu a dat nicio explicație privind împrejurările în care a ajuns în posesia autoturismului, pe carte ulterior l-a vândut cu numerele de înmatriculare schimbate și fără a deține acte, solicitând un preț foarte redus, Curtea își formează convingerea că inculpatul este autorul furtului
Această convingere este susținută și de faptul că la domiciliul inculpatului, cu prilejul percheziției au fost găsite mai multe piese și componente auto, precum și două plăcuțe cu numere de înmatriculare pentru care inculpatul nu a prezentat acte de proveniență și nu a oferit o justificare credibilă.
Față de aceste considerente, urmează a fi admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, va fi casată în parte Decizia penală nr. 326/04.07.2007 a Tribunalului Galați, numai în ceea ce îl privește pe inculpatul, vor fi înlăturate dispozițiile privind achitarea inculpatului și va fi menținută sentința penală nr. 43/29.01.2007 a Judecătoriei Tecuci atât în ceea ce privește latura penală a cauzei, cât și latura civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.
Casează în parte Decizia penală nr.326/04.07.2007 a Tribunalului Galați (sentință fond nr. 43 din 29.01.2007 a Judecătoriei Tecuci ), numai în ceea ce îl privește pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 04.10.1974 în comuna, județ G, domiciliat în comuna, județ G,CNP -) și, în rejudecare:
Înlătură din decizia penală recurată dispozițiile privind achitarea inculpatului, menținând și privitor la acest inculpat dispozițiile din sentința penală nr.43/ 29.01.2007 a Judecătoriei Tecuci, atât în ceea ce privește latura penală cât și latura civilă.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul (fiul lui și, născut la data de 20.02.1986, domiciliat în comuna, sat S Băneasa, județ G,CNP -) va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.01.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehnored.T/2 ex/4.02.2008
Jud.apel-
Jud.fond-
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate, Mița
