Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 311/2008. Curtea de Apel Brasov

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINOR

DECIZIA PENALĂ NR.311/ DOSAR NR-

Ședința publică din 18 aprilie 2008

Complet de judecată compus din:

PREȘEDINTE: Alina Constanța Mandu C - - JUDECĂTOR 2: Gheorghe Radu

G - - JUDECĂTOR 3: Elena

- - judecător

- grefier

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.10/Ap din 15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate cu mijloace tehnice audio - video.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții inculpați și în stare de arest ( deținuți în Penitenciarul Codlea ) asistați de apărător ales, avocat, lipsă fiind intimatele părți vătămate, și intimatul parte civilă.

Procedura îndeplinită.

Avocat, depune la dosar împuternicire avocațială pentru recurenții inculpați, motive de recurs, o adresă din partea d-nei avocat în care arată că a reziliat contractul de asistență juridică pe care îl avea cu inculpați și motive de recurs formulate de către aceasta.

Apărătorul ales al inculpaților și reprezentantul Ministerului Public, arată că nu au cereri de formulat în cauză.

Constatând că nu sunt cereri de formulat, cauza fiind în stare de judecată, instanța în temeiul art. 385¹³Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursurilor.

Avocat pentru recurenții inculpați și, arată că principalul motiv de recurs îl reprezintă greșita condamnare a celor 2 inculpați pentru infracțiunile judecate în condițiile în care la dosar nu s-au administrat probe concludente care să dovedească vinovăția inculpaților.

Primul motiv de recurs invocat în scris vizează o excepție care se întemeiază pe dispozițiile art. 197 alin.2 Cod procedură penală - inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a 5 infracțiuni de furt calificat, două în calitate de autor și altele 3 acte de complicitate la infracțiuni pretins comise cu inculpata, una dintre infracțiuni fiind disjunsă și judecată separat.

Printre infracțiunile care fac obiectul sesizării instanței se numără cea presupus săvârșită la data de 23.11.2005 în dauna părții vătămate (punctul 5 din rechizitoriu).Toate actele procedurale premergătoare rechizitoriului, respectiv rezoluția de începere a urmăririi penale, ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, procesul - verbal de aducere la cunoștința inculpaților învinuirii formulate menționează această dată a infracțiunii, preluată corespunzător și în mandatul de arestare preventivă emis de judecător.

Din alte înscrisuri ale dosarului rezultă că infracțiunea de furt reclamată de partea vătămată s-ar fi consumat la data de 3.11.2005.

Neconcordanța nu a fost observată în cursul urmării penale și nici in cadrul verificării legalității procedurii ci ulterior spre finalul cercetării judecătorești când s-a considerat că este o simplă eroare materială strecurată în rechizitoriu motiv pentru care procurorul de ședință a întocmit un proces verbal în care constată că adevărata dată a faptelor nu este 23.11.2005 ci 3.11.2005. Acest proces verbal este întocmit în temeiul art. 195 Cod procedură penală privind îndreptarea de eroare materială care s-a considerat pe parcursul acestei judecății că este în măsură să corecteze, teză cu care nu sunt de acord în primul rând pentru că o eroare materială rezultă dintr-o simplă comparare a actelor, fiind vorba de o succesiune de acte pentru a se putea ajunge la concluzia că nu este 23.11.2005 ci 3.11.2005, a fost cu adevărat interpretat materialul probator.

În al doilea rând un astfel de proces verbal este întocmit de către procuror de ședință sub număr de dosar de urmărire penală, păstrându-și natura de act de urmărire penală nu putea surveni nici cum la momentul ulterior terminării, este inadmisibil în faza de cercetare judecătorească.

Este un proces verbal care rectifică conținutul rechizitoriului și creează o contradicție între rechizitoriu și celelalte acte procedurale.

Dispozițiile art. 264 Cod procedură penală, consideră că orice act prin care se tinde la modificarea limitelor sesizării instanței trebuie supus aceleași proceduri, în caz contrar fiind neregulat întocmit.

Obiectul judecății este foarte clar și este reglementat de dispozițiile art. 317 Cod procedură penală și el nu poate fi modificat.

Consideră că este nulitate absolută și această cauză ar trebui restituită la parchet pentru a se reface toate actele de urmărire penală.

În situația în care se va trece peste această cerere, solicită în temeiul art. 385¹⁵alin.2 lit.d Cod procedură penală solicită admiterea recursului și achitarea inculpaților în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportata la art. 10 lit. c Cod procedură penală.

Judecătoria Brașov nu a efectuat cercetare judecătorească, probele cheie în dosar sunt declarațiile părților vătămate, care sunt nesigure și chiar contradictorii, nu au fost verificate nemijlocit de instanță corespunzător cerințelor judecății înscrise3 cu valoare de principiu în art. 289 Cod procedură penală.

Conform art. 200 Cod procedură penală, urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

Cu privire la infracțiunea săvârșită din data de 22.01.2005 principalul argument al condamnării îl constituie susținerile oscilante ale părții vătămate din cursul urmării penale, consideră că ar fi util și pertinent audierea acestuia de către instanța de recurs, având în vedere că la Tribunalul Brașovs -a admis cererea inițial și fost respinsă ulterior ca inutilă. De asemenea consideră că se impune ca instanța de recurs să vizioneze înregistrarea de imagini în mediul ambiental fixate pe CD și reținute ca mijloace de probă la pronunțarea condamnării pentru fapta din 9.11.2006.

În raport de cele menționate solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și reținerea cauzei spre rejudecare în vederea suplimentării probatoriului în cauză.

Dacă nu se admite această cerere, atunci solicită admiterea recursului, achitarea inculpaților în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală. Pedepsele aplicate inculpaților sunt excesive în raport cu natura infracțiunilor deduse judecății, se întemeiază pe o stare de fapt care a fost stabilită greșit în raport cu probele administrate.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor formulate de către inculpați, ca nefondate, menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice. Ambele instanțe au reținut o corect stare de fapt, sunt suficiente probe pentru condamnarea inculpaților, declarațiile părților vătămate se coroborează cu declarațiile date de martorii în această cauză, respectiv declarațiile date de, precum și a martorului. De asemenea aceste declarații se coroborează și cu imaginile filmate de către Poliție cu ocazia săvârșirii infracțiunii.În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, nu sunt de acord, faptele săvârșite de inculpați sunt grave, ei au săvârșit multiple fapte iar anterior au mai fost condamnați pentru fapte similare.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, depune la dosar un memoriu în care arată ce nu au avut în vedere celelalte instanțele de judecată și solicită să fie avut în vedere la soluționarea cauzei. De asemenea arată că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Inculpata, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovată și solicită achitarea ei.

CURTEA

Asupra recursurilor de față,

Prin sentința penală nr. 1137 din 14.06.2007 a Judecătoriei Brașovs -a hotărât astfel:

În temeiul art. 26 Cod penal, raportat la art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a și Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 litera a Cod penal l-a condamnat pe inculpatul fiul lui și, născut la 30.03.1973 în CNP -, domiciliat în,- la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 26 Cod penal raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a și Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal în dauna părții vătămate.

În temeiul art. 61 alin. 1 Cod penal a revocat liberarea condiționată privind pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1078/09.05.2002 a Judecătoriei Brașov și a contopit restul rămas de executat din pedeapsa anterioară, de 630 zile, cu pedeapsa aplicată, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de trei ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an închisoare, în total inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 26 Cod penal, raportat la art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a, e și g, alin. 2 lit. Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 litera b Cod penal a condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 26 Cod penal raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a,e și g, alin. 2 lit. Cod penal, cu art. 37 lit. b Cod penal în dauna părții vătămate.

În temeiul art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit., alin. 2 lit. Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 litera b Cod penal a condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. e, alin. 2 lit. Cod penal, cu art. 37 lit. b Cod penal în dauna părții vătămate.

În temeiul art. 33 alin. 1 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal a contopit cele trei pedepse, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an închisoare, urmând ca inculpatul să execute în total o pedeapsă de 5 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 Cod penal și art. 64 alin. 1 literele a teza a doua, b Cod penal.

În temeiul art. 350 Cod de procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului și în temeiul art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore, din data de 21.12.2006 și durata arestării preventive de la data de 21.12.2006 la zi.

În temeiul art. 11 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. c Cod de procedură penală a achitat același inculpat pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal, cu art. 37 lit. b Cod penal, în dauna părții vătămate din data de 03.11.2005.

În temeiul art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a și Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 litera a Cod penal a condamnat-o pe inculpata fiica lui și, născută la 22.12.1975 în CNP -, domiciliată în,-, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a și e Cod penal, cu art. 37 lit. a Cod penal în dauna părții vătămate.

În temeiul art. 61 alin. 1 Cod penal a revocat liberarea condiționată privind pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 81/S/04.04.2002 a Tribunalului Brașov și a contopit restul rămas de executat din pedeapsa anterioară, de 463 zile, cu pedeapsa aplicată, stabilind ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de trei ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, în total inculpata urmând să execute o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a, e și g, alin. 2 lit. Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 litera b Cod penal a condamnat aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a, e și g, alin. 2 lit. Cod penal, cu art. 37 lit. b Cod penal în dauna părții vătămate.

În temeiul art. 33 alin. 1 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal a contopit cele două pedepse, a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpata să execute în total o pedeapsă de 4 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 Cod penal și art. 64 alin. 1 literele a teza a doua, b Cod penal.

În temeiul art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore, din data de 21.12.2006.

În temeiul art.14 și 346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 998 și 999 cod civil a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă și a obligat inculpatul să achite acestei părți suma de 390 de Euro în echivalentul lei din data plății și suma de 800 de lei.

A luat act că părțile vătămate, și nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

În temeiul art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal a confiscat de la cei doi inculpați suma de 300 lei, prejudiciul cauzat părții vătămate și suma de 500 lei, prejudiciul cauzat părții vătămate, în total suma de 800 de lei.

În temeiul art.191 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul să achite statului suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare.

În temeiul art.191 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpata să achite statului suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:

1. În data de 22.01.2005 partea vătămată a mers, în jurul orelor 11.45 în târgul de mașini din cartierul Noua, localitatea B, pentru a cumpăra diferite obiecte.

La un moment dat, când partea vătămată se uita la un obiect pe care dorea să-l cumpere a observat cum era înghesuit de mai multe persoane, iar în momentul în care s-a întors a observat-o pe inculpata în imediata lui apropiere, situată în spatele său.

Verificându-și imediat buzunarul genții a observat că îi lipsește un plic în care se afla suma de 500 de lei, un card bancar și o hârtie pe care era notat codul PIN.

În această situație partea vătămată i-a cerut inculpatei să-i restituie bunurile sustrase din geantă, dar în acest moment a intervenit inculpatul care l-a apostrofat pe partea vătămată întrebându-l cum îndrăznește să-i facă soția hoață, inițiind astfel o ceartă cu partea vătămată.

În timpul în care inculpatul se certa cu partea vătămată inculpata a reușit să se facă nevăzută, plecând de la locul săvârșirii infracțiunii cu bunurile sustrase.

Ulterior a plecat și inculpatul iar partea vătămată l-a urmărit pe acesta până pe strada - din localitatea B, unde a văzut cum inculpatul s-a urcat în autoturismul marca cu număr de înmatriculare -.

Partea vătămată a recunoscut de pe planșă foto pe cei doi inculpați ca fiind femeia ce i-a sustras plicul cu bani, respectiv ul care l-a apostrofat că-i face soția hoață.

În drept s-a apreciat că fapta inculpatului, care în data de 22.01.2005, în timp ce se afla în târgul de mașini în cartierul Noua a înlesnit sustragerea de către inculpata a unui plic cu bani din geanta părții vătămate, într-un loc public prin faptul că a asigurat scăparea acesteia după săvârșirea infracțiunii, existând o asemenea înțelegere între cei doi inculpați înainte de săvârșirea infracțiunii întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută si pedepsită de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 al 1, art. 209 al 1 lit. a, e Cod penal.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod Penal, referitoare la gradul de pericol social al infracțiunii comise, împrejurările și modalitățile în care a fost săvârșită, urmările acesteia precum și persoana și conduita inculpatului.

Instanța a reținut gradul de pericol social concret mare al faptei, de natură să-i facă pe cetățeni să-și piardă siguranța în locurile publice și aglomerate, unde săvârșirea unor asemenea fapte este mai ușor de realizat dar și prejudicial mic cauzat, participarea relativ mică la săvârșirea faptei a inculpatului, faptul că nu el a avut inițiativa săvârșirii infracțiunii, ci inculpata.

Instanța a reținut din fișa de cazier judiciar că acesta a suferit mai multe condamnări pentru infracțiuni de furt calificat fiind liberat condiționat din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1078/09.05.2002 Judecătoriei Brașov la data de 13.05.2003, cu un rest de pedeapsă de 630 de zile. muncă și să-și câștige mijloacele de existență în mod cinstit.

Instanța a făcut aplicarea art. 61Cod penal și a dispus revocarea liberării condiționate privind pedeapsa de 5 ani închisoare și a contopit restul rămas de executat, de 630 zile, cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea pe care a săvârșit-o, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.

Instanța a reținut că infracțiunea este săvârșită de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie, fapta sa constituind cel de-al doilea termen al recidivei, primul termen al recidivei fiind pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1078/09.05.2002 Judecătoriei Brașov, dar nu a aplicat tratamentul penal al recidivei ci tratamentul penal special al liberării condiționate, prevăzut de art. 61 Cod penal, astfel cum a fost descris mai sus.

S-a apreciat că se impune aplicarea unui spor de pedeapsă în urma contopirii pedepsei aplicate pentru infracțiunea săvârșită în timpul liberării condiționate cu restul de pedeapsă rămas de executat având în vedere cuantumul mare ( 630 zile ) al restului rămas de executat.

Inculpatul s-a bucurat de încrederea acordată prin punerea sa în libertate înainte de executarea pedepsei aplicate dar în loc să se conformeze regulilor de conviețuire socială a înțeles să săvârșească noi infracțiuni.

În drept s-a reținut că fapta inculpatei, care în data de 22.01.2005 sustras un plic ce conținea suma de 500 de lei și un card bancar din geanta părții vătămate, într-un loc public (în târgul de mașini din cartierul Noua din B ) întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 al 1, art. 209 al 1 lit. a, Cod penal.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei instanța a avut în vedere disp art. 72 Cod Penal, referitoare la gradul de pericol social al infracțiunii comise, împrejurările și modalitățile în care a fost săvârșită, urmările produse precum și persoana și conduita inculpatei.

Instanța a reținut și în cazul acestei inculpate gradul de pericol social concret mare al faptei, de natură să-i facă pe cetățeni să-și piardă siguranța în locurile publice și aglomerate, unde săvârșirea unor asemenea fapte este mai ușor de realizat dar și prejudicial mic cauzat părții vătămate și modalitatea concretă de săvârșire a faptei.

Din analiza fișei de cazier judiciar instanța a reținut că inculpata a suferit mai multe condamnări pentru infracțiuni de furt calificat, fiind liberată condiționat din executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 81/S/04.04.2002 a Tribunalului Brașov la data de 14.01.2004, cu un rest de pedeapsă de 463 de zile.

S-a făcut aplicarea art. 61Cod penal, s-a dispus revocarea liberării condiționate privind pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și a fost contopit restul rămas de executat, de 463 zile, cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea pe care a săvârșit-o, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea.

Instanța va reținut că infracțiunea este săvârșită de inculpată în stare de recidivă postcondamnatorie, fapta sa constituind cel de-al doilea termen al recidivei, primul termen al recidivei fiind pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 81/S/04.04.2002 a Tribunalului Brașov, dar nu s-a aplicat tratamentul penal al recidivei, ci tratamentul penal special al liberării condiționate, prevăzut de art. 61 Cod penal, astfel cum a fost descris mai sus.

Instanța a apreciat că se impune aplicarea unui spor de pedeapsă în urma contopirii pedepsei aplicate pentru infracțiunea săvârșită în timpul liberării condiționate cu restul de pedeapsă rămas de executat având în vedere cuantumul mare ( 463 zile ) al restului rămas de executat.

Inculpata s-a bucurat de încrederea acordată prin punerea sa în libertate înainte de executarea pedepsei aplicate dar în loc să se conformeze regulilor de conviețuire socială a înțeles să săvârșească noi infracțiuni.

2. În data de 27.09.2006, în din B, partea vătămată s-a oprit în fața unui magazin cu pentru a cumpăra un de.

După ce a cumpărat și plătit florile a introdus portofelul în buzunarul exterior al genții, a asigurat geanta prin tragerea fermoarului și a mers la un alt magazin unde se vindeau pentru a mai cumpăra un alt, magazin situat în imediata apropiere a primului magazin (o distanță de aproximativ 4- 5 metri ).

În tot acest timp inculpatul se plimba prin piață în aceeași zonă în care se afla și partea vătămată, aparent fără nici un motiv anume, fiind observat și de către partea vătămată.

În momentul în care ajuns în fața celui de-al doilea magazin partea vătămată a simțit cum cineva îi umblă în geantă, s-a întors și l-a văzut pe inculpat la câțiva centimetri de el și când s-a uitat la geantă a observat că fermoarul era deschis iar portofelul lipsea.

Fiind surprins în acel moment inculpatul a negat în fața părții vătămate că ar fi sustras portofelul și în acest sens a scos afară toate buzunarele arătându-i acesteia că nu are portofelul său în buzunar.

Declarația părții vătămate se coroborează cu declarațiile date de martorele și.

Martora, vânzătoarea de la primul magazin de, a declarat în faza de urmărire penală, declarație pe care și-a menținut-o și în fața instanței de judecată, că a văzut o persoană, identificată ulterior de pe planșă foto de martoră în persoana inculpatului, care se tot plimba în jurul părții vătămate în acel moment iar după 5 minute a văzut cum inculpatul și partea vătămată se certau la standul alăturat.

Aceeași situație de fapt reiese și din declarația martorei, vânzătoarea de la cel de-al doilea magazin cu.

Aceasta a declarat un aspect deosebit de important, ce se coroborează cu declarația părții vătămate, în sensul că în acel moment în zonă nu se mai afla nici o altă persoană în afară de partea vătămată și inculpat.

În condițiile în care partea vătămată a pus portofelul în geantă, s-a deplasat 5 metri spre o altă tonetă de, în acest moment simțind că cineva îi umblă în geantă și uitându-se a observat că i-a dispărut portofelul iar martorii audiați au declarat că inculpatul era singura persoană ce s-a aflat în jurul părții vătămate în acel moment reiese cât se poate de clar că acesta era singura persoană ce putea să-i sustragă portofelul, ceea ce s-a și întâmplat de fapt.

Faptul că nici una dintre martore nu a observat în mod direct momentul în care inculpatul a deschis geanta și a sustras portofelul nu poate avea o relevanță mare întrucât fiecare dintre martore erau ocupate cu o altă activitate în acel moment și nici nu aveau cum să fie foarte atente la ceea ce făcea inculpatul spre a surprinde momentul sustragerii.

De asemenea faptul că inculpatul și-a scos buzunarele în afară și i le-a arătat părții vătămate nu are nicio relevanță întrucât un portofel poate fi ascuns în mult mai multe locuri decât în buzunare iar un hoț de buzunare cu experiență nici nu o să-l ascundă în buzunar spre a nu fi văzut.

În drept s-a constatat că fapta inculpatului, care în data de 27.09.2006, în din a sustras din geanta părții vătămate un portofel ce conținea acte de identitate, sumele de 390 de euro, 800 de lei cărți de vizită și carduri, faptă săvârșită într-un loc public întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 al 1, art. 209 al 1 lit., alin. 2 lit. b Cod penal.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod Penal; a reținut gradul de pericol social concret mare al faptei, de natură să-i facă pe cetățeni să-și piardă siguranța în locurile publice și aglomerate, unde săvârșirea unor asemenea fapte este mai ușor de realizat dar și prejudiciul relativ mic cauzat precum și modalitatea concretă de săvârșire a faptei.

Instanța a mai reținut că inculpatul a săvârșit această infracțiune în stare de recidivă postexecutorie, primul termen al recidivei fiind pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 1078/09.05.2002 a Judecătoriei Brașov, fapta descrisă mai sus constituind cel de-al doilea termen al recidivei postexecutorii, din moment ce a fost săvârșită după considerarea ca executată a pedepsei de 5 ani închisoare, motiv pentru care la aplicarea pedepsei se va ține seama și de această stare facultativă de agravare a pedepsei.

Pentru aceste motive instanța a aplicat inculpatului pentru această faptă o pedeapsă echivalentă cu minimul special.

3. În fapt, s-a constatat că în seara zilei de 09.11.2006, în jurul orei 19.35, partea vătămată s-a așezat la rând la chioșcul de ziare din zona stației de microbuze din fața B pentru a-și cumpăra un pachet de țigări.

Partea vătămată a scos din geanta ce o avea pe umărul drept portofelul și a plătit țigările după care a introdus portofelul în geantă.

În timp ce stătea la rând inculpatul a venit prin partea dreaptă a părții vătămate, în locul unde aceasta ținea geanta pe umăr, și a început să se împingă discret în aceasta, moment în care inculpata, ce se afla în spatele părții vătămate, a deschis geanta părții vătămate și a sustras portofelul din interior, după care cei doi inculpați s-au îndepărtat din acea zonă.

Din declarația părții vătămate reiese că persoana de sex masculin ce s-a împins în el din partea dreaptă avea semnalmentele: circa 35.40 de ani, înălțime 1,80-1,85, brunet, purta pe cap o . de culoare neagră și avea o geacă din piele de culoare închisă, precum și că acesta a plecat însoțit de o femeie imediat după ce s-a împins în el.

S-a reținut că portofelul a fost sustras în mod cert în acel moment din geanta părții vătămate, întrucât așa cum a declarat aceasta după ce a scos banii din portofel să plătească țigările a pus portofelul înapoi în geantă, după care inculpatul s-a împins în el, iar după ce a cumpărat țigările și a dorit să pună restul primit înapoi în portofel acesta dispăruse.

Declarația părții vătămate se coroborează cu imaginile interceptate de organele de poliție cu ocazia săvârșirii infracțiunii, precum și cu fotografiile efectuate și care se află la dosarul de urmărire penală din care reiese această situație de fapt descrisă mai sus.

Din aceste înregistrări reiese faptul că inculpata s-a așezat inițial în spatele părții vătămate, în timp ce aceasta s-a așezat la rând, și a încercat să-i desfacă geanta.

Nereușind să deschidă geanta, a solicitat sprijinul soțului său, inculpatul. Acesta a venit la rând și s-a împins din partea dreaptă în partea vătămată (în locul unde se afla geanta acesteia) înlesnind astfel acțiunea de sustragere a portofelului de către inculpata.

Aceasta a reușit să deschidă geanta părții vătămate și să sustragă portofelul din geantă, așa cum se observă în fotografii inculpata a scos un obiect de mici dimensiuni de culoare închisă și s-a depărtat împreună cu inculpatul din acel loc.

Deși din fotografii și înregistrările video nu se disting foarte clar fizionomiile celor doi inculpați instanța a apreciat că nu există nici un dubiu cu privire la identitatea celor două persoane care au săvârșit infracțiunea ca fiind cei doi inculpați, cu atât mai mult cu cât descrierea făcută de partea vătămată corespunde cât se poate de exact felului în care inculpatul era îmbrăcat în acel moment.

În drept s-a reținut că fapta inculpatului, care în data de 09.11.2006, în jurul orei 19.35, a înlesnit sustragerea de către inculpata a unui portofel din geanta părții vătămate, într-un loc public (în zona B) și pe timp de noapte, în portofel aflându-se un act de identitate și un card bancar BCR întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev si ped de art 26 Cod penal raportat la art. 208 al 1, art. 209 al 1 lit. a, e, g, alin. 2 lit. b Cod penal.

La individualizarea pedepsei aplica inculpatului instanța a avut în vedere și de această dată dispozițiile art. 72 Cod Penal și prevederile art. 37 lit. b Cod Penal și a aplicat inculpatului o pedeapsă echivalentă cu minimul special.

În drept s-a reținut că fapta inculpatei, care în data de 09.11.2006, în jurul orei 19.35, sustras un portofel din geanta părții vătămate, într-un loc public( în zona B ) și pe timp de noapte, în portofel aflându-se un act de identitate și un card bancar BCR întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 al 1, art. 209 al 1 lit. a, e, alin. 2 lit. b Cod penal și individualizând pedeapsa aplicată pe baza criteriilor prevăzute de art. 72 Cod Penal a stabilit pentru această infracțiune o pedeapsă echivalentă cu minimul special.

Instanța a reținut că cele trei infracțiuni săvârșite de inculpatul sunt concurente, fiind săvârșite mai înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru vreuna dintre ele astfel că a făcut aplicarea art. 33 alin. 1 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal și a contopit cele trei pedepse și aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, sporită cu 1 an închisoare.

De asemenea cele două infracțiuni săvârșite de inculpata sunt concurente astfel că s-a făcut aplicarea art. 33 alin. 1 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal și s-au contopi cele trei pedepse aplicându-i-se inculpatei pedeapsa cea mai grea, sporită, de asemenea cu 6 luni închisoare.

Instanța a apreciat că cei doi inculpați ( soț și soție) și-au făcut un mod de a trăi prin săvârșirea de furturi de la diverse persoane în locuri publice, profitând de aglomerație și de neatenția oamenilor.

Această modalitate de operare nu este neapărat periculoasă prin modalitățile concrete de săvârșire a faptelor (deși uneori infracțiunea de furt a fost la un pas să se transforme în cea de tâlhărie - în cazul părții vătămate ), ci mai mult prin nesiguranța ce o generează asemenea gen de fapte față de public.

Instanța a făcut aplicarea art. 71 Cod penal și art. 64 alin. 1 literele a teza a doua, b Cod penal față de cei doi inculpați.

În temeiul art. 350 Cod de procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului și în temeiul art. 88 Cod penal a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore, din data de 21.12.2006 și durata arestării preventive de la data de 21.12.2006 la zi.

În temeiul art. 88 Cod penal a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatei perioada reținerii de 24 de ore, din data de 21.12.2006.

Cu privire la infracțiunea din data de 03.11.2005, în dauna părții vătămate instanța a reținut:

În data de 03.11.2005 partea vătămată a mers la Autogara 1 B pentru a conduce pe sora sa la un microbuz ce pleca din acea autogară. În timp ce se aflau la pentru a urca în microbuz, inculpatul s-a așezat în ușa de acces în acel microbuz pentru a împiedica persoanele să urce creând astfel o aglomerație la urcarea în mijlocul de transport.

În această aglomerație părții vătămate i-a fost deschisă geanta ce o ținea pe umăr de unde i-a fost sustras portofelul ce conținea o sumă de bani și alte bunuri.

După scurt timp inculpatul s-a dat la o parte din ușă, a luat-o de umăr pe partea vătămată și a condus-o afară din aglomerație.

Partea vătămată și-a dat seama că i-a fost sustras portofelul din geantă abia când a ajuns acasă, fără a putea preciza în ce moment i-a fost sustras portofelul.

Sigur este faptul că portofelul i-a fost sustras în acea aglomerație dar nu se poate ști precis dacă atunci când inculpatul se afla în dreptul ușii de acces în microbuz sau atunci când acesta a luat-o de umăr pentru aoc onduce afară din aglomerație.

Fiind audiată în fața instanței partea vătămată a precizat că inculpatul nici nu avea cum să-i umble în geantă din moment ce s-a aflat tot timpul în fața sa, iar geanta se afla pe umăr, dar în spatele său.

S-a mai arătat în aceeași declarație că în acea zonă se mai afla un grup de aproximativ 10 persoane, din care făcea parte și inculpata.

Deși partea vătămată nu poate preciza concret când i s-a sustras portofelul, instanța a apreciat că inculpatul nu s-a aflat nici un moment într-o situație care să-i permită să deschidă geanta părții vătămate și să sustragă portofelul.

Astfel atunci când acesta se afla în ușa microbuzului nu avea cum să deschidă geanta părții vătămate întrucât el se afla cu fața la aceasta iar geanta se afla în spate, iar în momentul în care a luat-o de umăr pe partea vătămată iarăși inculpatul nu avea posibilitatea de a-i deschide geanta cu o singură mână fără ca partea vătămată să nu vadă.

Pe de altă parte chiar dacă partea vătămată ar fi văzut că inculpatul i-a sustras portofelul din geantă, potrivit art. 75 Cod de procedură penală declarația părții vătămate poate servi la aflarea adevărului doar în măsura în care se coroborează cu alte mijloace de probă și s-a apreciat că în cauză nu există alte mijloace de probă care să dovedească vinovăția inculpatului. Martorul -, fiul părții vătămate, a declarat că el nu a văzut să se fi produs nici un incident la urcarea în acel microbuz întrucât el a mers în spatele microbuzului pentru a așeza bagajele.

De asemenea martorul nu l-a văzut nici pe inculpat în acea zonă.

Pentru aceste motive instanța a apreciat că infracțiunea de furt a portofelului ce aparținea părții vătămate nu a fost săvârșită de inculpat, ci de o altă persoană astfel că în temeiul art. 11 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. c Cod de procedură penală l-a achitat pe inculpatul pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, în dauna părții vătămate din data de 03.11.2005.

În temeiul art.14 și 346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 998 și 999 Cod civil instanța a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă și a obligat inculpatul să achite acestei părți suma de 390 de Euro în echivalentul lei din data plății și suma de 800 de lei.

Instanța a lua act că părțile vătămate, și nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

În temeiul art.191 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul să achite statului suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare și inculpata să achite statului suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, criticând-o sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna părții vătămate la data de 03.11.2005 și sub aspectul greșitei aplicări a art. 118 lit. e Cod penal și inculpații, solicitând achitarea lor pentru fiecare infracțiune în parte în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, deoarece nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Prin decizia penală nr. 10/A din 15.01.2008 a Tribunalului Brașovs -a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov și s-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare aplicată inculpatului și s-au repus în individualitatea lor cele 3 pedepse componente.

În baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna părții vătămate.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal s-a contopit pedeapsa aplicată cu celelalte 3 pedepse aplicate în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu 1 an, astfel că în final inculpatul urmează să execute 5 ani închisoare.

S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. e Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpatul suma totală de 1530 lei, reprezentând suma sustrasă de la partea vătămată și din sumele sustrase de la părțile vătămate și și de la inculpata suma de 400 lei reprezentând din sumele sustrase de la părțile vătămate și.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate și s-au respins apelurile inculpaților.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că n privința faptei din 22.01.2005 având-o ca parte vătămată pe, instanța de fond a analizat și interpretat corect probele administrate în legătură cu această faptă, stabilind vinovăția ambilor inculpați.

Declarația părții vătămate, - care a sesizat momentul în care inculpata i-a tras geanta în spate și i-a luat din buzunarul genții plicul în care avea suma de 5 000 000 lei vechi și cardul bancar cu hârtia pe care era înscris codul PIN și a precizat că în momentul în care s-a întors și i-a reproșat inculpatei că i-a sustras bunurile a intervenit inculpatul, care s-a angajat într-o discuție în contradictoriu cu partea vătămată, reproșându-i că îi jignește soția acuzând-o pe nedrept de furt, asigurând astfel retragerea inculpatei de la locul faptei - se coroborează cu declarația martorului, care arată că a vândut inculpatului autoturismul de culoare albă cu nr. de înmatriculare -, în care partea vătămată l-a văzut pe inculpat urcându-se după ce l-a urmărit, în urma discuției purtate după sustragerea plicului. Nu există contradicții între declarațiile date de partea vătămată la 26.01.2005, respectiv 21.12.2006 (filele 64-65, 66-67 ) iar lipsa mențiunilor privind martorii asistenți dintr-un proces verbal nu atrag nulitatea absolută a acestui mijloc de probă.

Inculpatul nu a invocat vreo vătămare care să rezulte din modul în care a fost întocmit procesul verbal de la fila 171 cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală (fila 253DUP), astfel încât instanța a constat că a fost depășit termenul prevăzut de art. 197 al. 4 Cod Procedură Penală și nu se impune analizarea din oficiu a nulității invocate, aspectul constatat în procesul verbal contestat rezultând și din celelalte mijloace de probă administrate. Faptul că adresa inculpatului identificat de partea vătămată după fizionomie nu corespunde cu adresa corectă din actele de identitate ale inculpatului nu afectează validitatea recunoașterii întrucât nu există nici un dubiu cu privire la persoana inculpatului, a cărui fotografie din albumul poliției este reprodusă în dosarul de urmărire penală, iar numele acestuia este corect menționat. Identificarea inculpatei s-a realizat în prezența martorilor asistenți care au fost audiați în faza de urmărire penală ( -fila176 ) și au confirmat legalitatea procedurii. Mai mult, identificarea inculpatului corespunde declarației martorului care a arătat că a vândut mașina proprietate personală cu nr. - inculpatului, care nu a realizat formalitățile de înmatriculare pe numele său, ci ulterior a revândut-o altei persoane care a afirmat că a dezmembrat- Martorul a fost identificat după numărul mașinii relatat de partea vătămată și el este cel care a făcut precizarea că a vândut autovehiculul inculpatului, astfel încât apare ca evident faptul că inculpatul a fost cel care a intervenit în favoarea soției sale, inculpata, acuzată de furt, asigurându-i scăparea.

Inculpatul a negat însuși faptul că ar fi fost prezent în târgul Noua și că ar fi avut o discuție în contradictoriu cu partea vătămată legat de o pretinsă acuzație formulată împotriva soției sale, or, partea vătămată nu avea cum să-l recunoască după planșa fotografică și să indice mașina al cărei proprietar a fost inculpatul dacă nu l-ar fi văzut urcând în mașina respectivă. Apărarea inculpatului potrivit căreia nu se poate stabili dacă la data respectivă autovehiculul se afla în posesia sa nu este de natură să-l exonereze, întrucât sarcina de a proba faptul că a înstrăinat mașina anterior datei la care a fost comisă fapta îi revenea. Câtă vreme formalitățile de înmatriculare a autovehiculului pe numele inculpatului nu s-a realizat organele de cercetare penală și instanța s-au aflat în imposibilitate de a stabili succesiunea înstrăinărilor și datele la care acestea s-au realizat. Apare însă, ca evident faptul că la momentul săvârșirii faptei inculpatul se afla în posesia mașinii întrucât partea vătămată l-a recunoscut nu numai după mijlocul de transport, dar și după fizionomie și a recunoscut-o și pe inculpata. Nu i se poate reproșa părții vătămate faptul că nu a alertat opinia publică prin țipete și că nu a urmărit-o pe inculpata, întrucât acesta a reacționat prompt în momentul în care și-a dat seama că i-a fost furat plicul cu bani, cerându-i inculpatei să i-l restituie, dar a fost împiedicat de inculpatul să o urmărească și să-și recupereze bunurile, scopul intervenției acestuia din urmă fiind tocmai acela de a asigura soției sale posibilitatea de a se pierde în mulțime cu bunul sustras asupra ei. Complicitatea dintre cei doi inculpați rezultă din calitatea lor de soți, din faptul că se aflau în acel moment împreună la locul săvârșirii faptei, că inculpatul a intervenit imediat ce fapta inculpatei a fost descoperită și a asigurat acesteia posibilitatea de se îndepărta. Este evident că inculpata a acționat cu mai mult curaj la adăpostul protecției oferite de soțul ei care, așa cum a arătat partea vătămată, a creat premisa sustragerii bunului prin senzația de înghesuială dată de apropierea de partea vătămată. Participarea și a unei alte persoane la comiterea faptei - sub forma complicității - care se întrevede din declarația părții vătămate - nu înlătură contribuția inculpaților și nu-i exonerează pe aceștia de răspundere.

Faptul că nu s-au efectuat verificări privind utilizarea cardului sustras (în condițiile în care partea vătămată a precizat că în contul respectiv se aflau cel mult 100 000 lei vechi) nu influențează soluția în cauză, eventuale verificări putând evidenția traseul cardului ulterior sustragerii acestuia. Ceea ce interesează pentru stabilirea elementului material al laturii obiective a infracțiunii de furt calificat este momentul deposedării părții vătămate și al împosedării inculpatei, existând posibilitatea ca ulterior aceasta să abandoneze cardul sau să-l transmită altei persoane în vederea utilizării sale ilicite, cunoscut fiind că o mare parte din bancomate sunt dotate cu camere de supraveghere.

În privința faptei din 03.11.2005, comisă împotriva părții vătămate tribunalul a reținut următoarele:

Declarația părții vătămate din faza de urmărire penală relevă prezența inculpatului în imediata apropiere a poșetei aflate pe umărul stâng al părții vătămate și faptul că inculpatul a creat în mod artificial senzația de înghesuială, împingând-o pe partea vătămată din partea, moment după care poșeta părții vătămate a ajuns în spatele acesteia, pentru ca ulterior să o conducă spre ieșirea din aglomerație, punându-i mâna pe spate. Din declarația părții vătămate rezultă că inculpatul nu a urcat în autobuz (filele 61-63 ). În declarația dată în fața instanței de fond (fila 75 dosar fond) partea vătămată a precizat că inculpatul nu avea cum să-i sustragă portmoneul din geantă, întrucât s-a aflat în fața sa, iar nu în spate, însă această declarație, dată la peste 1 an și J de la comiterea faptei trebuie analizată cu rezervă. Partea vătămată omite de această dată să relateze episodul inițial în care inculpatul a împins-o din partea, unde avea poșeta și relatează doar faptul că a cuprins-o cu mâinile în jurul umerilor și a condu-o de la intrarea în maxi-taxi spre ieșirea din îmbulzeala creată. În declarația dată în fața instanței de apel partea vătămată precizează din nou că inculpatul s-a aflat în stânga sa în îmbulzeala de la ușa de intrare în microbuz. Partea vătămată a mai arătat că a simțit că este privită de inculpat înainte de sosirea microbuzului, că acesta din urmă s-a așezat la intrarea în mijlocul de transport în comun și a început să împingă oamenii care așteptau să urce, că nici inculpatul și nici celelalte persoane care îl însoțeau nu au urcat în microbuz și că singurul moment în care portmoneul din geantă ar fi putut să fie sustras a fost cel al îmbulzelii create la intrarea în microbuz, întrucât imediat după ce a ieșit din acea îmbulzeală a urcat în mașina fiului ei și următoarea oprire a fost în fața chioșcului unde a constatat că portmoneul lipsește.

Inculpatul, care a fost recunoscut după planșă fotografică de partea vătămată, se afla fără un motiv întemeiat în autogara B împreună cu alte persoane, că a fixat-o cu privirea pe partea vătămată înainte de sosirea mijlocului de transport, că s-a aflat în imediata apropiere a ușii de intrare în microbuzul în care partea vătămată o ajuta pe sora sa să se urce, că împins-o pe partea vătămată din partea, după care a condu-o spre ieșirea din aglomerație luând-o de umeri și nu a urcat în microbuz. În acea îmbulzeală părții vătămate i-a fost sustras portmoneul din poșeta, care la început se afla pe umărul stâng al părții vătămate și după ce inculpatul a împins-o s-a deplasat spre spate. Este evident în acest context că inculpatul a avut o contribuție esențială în sustragerea portmoneului, specifică formei de participare a autoratului. Este posibil ca la comiterea faptei să fi participat și alte persoane, însă acest aspect nu influențează forma de răspundere a inculpatului pentru comiterea acestei fapte, implicarea inculpatului fiind atât de importantă în derularea furtului încât depășește forma complicității. în vedere contactul fizic direct dintre inculpat și partea vătămată, care a durat atât timp cât aceasta din urmă s-a aflat în zona în care s-a derulat fapta și atenția nejustificată manifestată de inculpat după ce sora părții vătămate a urcat în microbuz.

Referitor la fapta din 27.09.2006 săvârșită împotriva părții vătămate instanța a reținut următoarele:

Partea vătămată a dat în fața instanței de apel o declarație amplă, descriind în detaliu felul în care s-a desfășurat furtul portmoneului. Acesta a precizat că era aproape goală și că l-a remarcat pe inculpat care se plimba în aparență fără nici un scop. Partea vătămată a precizat că avea portmoneul într-o geantă cu fermoar, cu bretea pe umăr și că o ținea în față. A cumpărat de la o, le-a plătit, a pus portmoneul în geantă, a tras fermoarul și s-a îndreptat la altă pentru a cumpăra. După ce a ales ghiveciul pe care voia să-l compere l-a simțit pe inculpat în spatele său, la câțiva centimetri distanță, a simțit cum geanta îi este trasă în spate, a tras-o în față, moment în care a simțit o ușoară rezistență care a cedat imediat și când a verificat geanta a văzut fermoarul deschis și portmoneul lipsea, iar inculpatul încerca să se îndepărteze. L-a acuzat pe inculpat de furtul portmoneului și i-a cerut să i-l restituie, dar inculpatul a susținut vehement că este nevinovat și i-a cerut părții vătămate să-l caute în buzunare, iar la refuzul acestuia de a proceda astfel, a i-a arătat el însuși că are în buzunar numai un telefon mobil. Partea vătămată a susținut că este foarte sigur că inculpatul este autorul furtului întrucât pe de o parte nu s-a mai aflat nimeni în apropiere, iar pe de altă parte a sesizat exact momentul în care a acționat inculpatul, care se afla în spatele său, "mai avea puțin și îl lua în brațe", după cum s-a exprimat partea vătămată. Partea vătămată a mai subliniat că este o persoană cu abilități deosebite în remarcarea detaliilor și este în generat vigilent și atent cu bunurile sale. A mai subliniat că imediat după incident a întrebat vânzătoarele din apropiere dacă au observat ceva și deși acestea au dat un răspuns negativ și-a dat seama după expresiile fețelor lor că le era teamă și din acest motiv nu erau dispuse să spună ce știau.

Declarația părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorelor și. Astfel, martora în declarațiile date în faza de urmărire penală (filele 127, 128 ) a arătat că a văzut un înalt de 1,80-1,85 care se tot învârte în jurul unui îmbrăcat în geacă roșie și după 5 minute a văzut cum cei doi se ceartă, cel brunet fiind acuzat de celălalt de furtul portmoneului. Martora -vânzătoare la o de din - (filele 134-135 ) a arătat în faza de urmărire penală că s-a aplecat să-i dea părții vătămate florile cerute, și când s-a ridicat a văzut cum partea vătămată se certa cu un înalt de 1,80-1,85 acuzându-l că i-a furat portmoneul și afirmând că l-a simțit când i-a umblat în geantă. Martora a mai subliniat că în apropiere nu se afla nici o altă persoană. Aceste declarații se coroborează cu procesele verbale de recunoaștere după planșă foto și declarațiile martorei în legătură cu recunoașterile făcute. Mai mult, comiterea faptei de către inculpat este confirmată de depoziția martorului, coroborată cu susținerile părții vătămate; partea vătămată a afirmat că la sediul secției de poliție, după ce l-a identificat pe inculpat după planșă fotografică a văzut cum un polițist a dat un telefon, după care i-a spus părții vătămate că are șanse să-și recupereze bunul furat, iar a doua zi partea vătămată și-a găsit în poștă portmoneul cu actele și cardurile bancare, dar din acesta lipseau sumele de bani în lei și valută. Martorul, polițist la secția de poliție unde a fost depusă reclamația de către partea vătămată a arătat că la sediul secției există evidențe cu numerele de telefon ale persoanelor suspectate de comiterea de fapte penale și că după ce partea vătămată a depus plângere și l-a identificat pe inculpat i-a dat acestuia telefon cerându-i să restituie portmoneul. Martorul a arătat că inculpatul este singurul suspect cu care a luat legătura telefonic în acest caz, dar că este o practică frecventă aceea de a comunica telefonic cu suspecții, chiar utilizând telefoanele proprii.

Toate aceste elemente probatorii sunt apte să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul în baza legii, făcând dovada săvârșirii de către inculpat a infracțiunii de furt cu vinovăție sub forma intenției directe.

Apărările inculpatului în sensul că bunul sustras nu a fost descoperit asupra sa nu sunt convingătoare. Partea vătămată nu avea autoritatea de a efectua, în momentul în care a descoperit furtul, o percheziție corporală asupra inculpatului, iar faptul că acesta a prezentat de bună voie conținutul buzunarelor nu face dovada nevinovăției sale. Așa cum a subliniat și instanța de fond bunul sustras putea fi ascuns oriunde altundeva decât în buzunarele inculpatului, acesta din urmă fiind în mod evident locul cel mai puțin potrivit pentru a depozita un portmoneu sustras. De altfel, susținerea inculpatului în sensul că se afla în piață pentru a face cumpărături este infirmată de propriile apărări, întrucât din declarațiile persoanelor care au asistat la discuțiile dintre partea vătămată și inculpat imediat după comiterea faptei nu rezultă că inculpatul ar fi avut asupra sa bani pentru cumpărături sau vreo plasă sau geantă în care să-și transporte cumpărăturile. În acest sens trebuie amintită și declarația martorului - confirmată de ambii inculpați - potrivit căreia inculpații au fost amendați în repetate rânduri pentru că se aflau în locuri publice constituiți în grup în vederea comiterii de fapte antisociale.

Este adevărat că nu s-au administrat probe certe privind cuantumul sumei de bani pe care partea vătămată o avea în portmoneu, însă o astfel de teză probatorie este cvasi-imposibil de dovedit și instanța apreciază că nu există motive pentru a fi pusă la îndoială susținerea părții vătămate cu privire la conținutul portofelului sustras, cu atât mai mult cu cât declarațiile sale în acest sens au fost constante.

În privința neregularităților procedurale invocate de inculpat, instanța a constat că aspectele evidențiate nu constituie încălcări ale normelor procedurale ce reglementează faza de urmărire penală. Înregistrarea plângerii părții vătămate cu mențiunea AN (autor necunoscut) sau omisiunea organelor de cercetare penală de a-l audia pe inculpat în ziua identificării sale nu afectează cu nimic drepturile procesuale ale inculpatului, care a fost audiat cu privire la toate faptele pentru care a fost cercetat în prezența avocatului ales și a avut dreptul să propună probe în apărare și să ofere explicații pe parcursul desfășurării întregului proces penal.

În ceea ce privește fapta comisă la 09.11.2006 împotriva părții vătămate tribunalul a constatat că partea vătămată a relatat în faza de urmărire penală modul de derulare a evenimentelor.

Comiterea faptei este înregistrată video în baza autorizației eliberate de instanță. Singura apărare formulată de inculpați vizează lipsa de claritate a imaginilor, (atât a celor de pe CD cât și a celor surprinse pe planșele fotografice depuse la dosar). Înregistrarea video a fost vizionată de către membrii completului care au soluționat apelul, în prezența inculpaților, în ședință publică și inculpații au declarat că se recunosc în imaginile ce preced momentul săvârșirii faptei. Deși fizionomiile nu pot fi distinse cu ușurință instanța apreciază că identificare inculpaților este posibilă, iar imaginile fac dovada modului în care a fost comisă fapta și a participării fiecărui inculpat la săvârșirea ei în modalitatea reținută de instanța de fond.

Deși partea vătămată a declarat în fața instanței de apel că nu este posibil ca inculpatul să fi fost persoana care l-a împins, întrucât cel în cauză era cu un cap mai mic decât partea vătămată, din vizionarea înregistrării rezultă fără dubiu că inculpatul a fost cel care s-a aflat în dreapta părții vătămate, în timp ce inculpata se afla în spate și căuta în geantă. Este adevărat că în partea a părții vătămate se afla un mai scund, însă acesta nu corespunde descrierilor constante făcute de partea vătămată anterior, în sensul că persoana respectivă are capul descoperit și este evident că fapta a fost comisă de cei doi inculpați în modalitatea reținută de instanța de fond, modalitate care, de altfel, este susținută și de toate declarațiile anterioare ale părții vătămate.

În plus față de aspectele particulare reținute în legătură cu fiecare infracțiune în parte, tribunalul are în vedere declarația inculpatului de la fila 92 din dosarul de urmărire penală, - dată în prezența avocatului ales - în care acesta recunoaște că soția sa, inculpata "fură din buzunare" și că "a mai mascat-o pe soția sa când fura din buzunare". De asemenea, cu titlul de circumstanțe care confirmă săvârșirea de către inculpați de furturi ca activitate obișnuită, ca sursă de întreținere, tribunalul are în vedere realitatea (necontestată de inculpați și evidențiată de martorul ) că ambii soți au fost în numeroase rânduri amendați de către polițiști pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 pct. 2 din L 61/1991, că în mod constant sunt identificați în zone aglomerate de pe raza municipiului B: târguri, piețe, autogară, gară, fără a-și putea motiva prezența în aceste locuri prin desfășurarea de activități licite, că în mod constant sunt acuzați de diferite persoane pe care nu le cunosc de săvârșirea de furturi din buzunare (din studiul dosarului de urmărire penală rezultă că și în alte cauze disjunse din dosarul nr. 7390/P/2005 s-au formulat acuzații de furt la adresa inculpaților: vezi declarațiile părților vătămate -fila 70, -fila 50, fila dup. etc) și în ciuda afirmațiilor legate de prosperitatea familiei nu există nici o dovadă privind surse licite de venituri, cu excepția venitului minim garantat evidențiat în ancheta socială și care nu poate acoperi nevoile materiale ale unei familii formate din 6 membri. De asemenea subliniem că inculpata față de care nu s-a luat măsura arestării preventive în prezenta cauză a fost arestată preventiv în altă cauză, în cursul soluționării prezentului apel, fiind cercetată pentru fapte similare.

Împotriva acestei decizii au declarat recursuri inculpații, solicitând casarea deciziei atacate pentru următoarele motive:

- primul motiv de recurs invocat vizează o excepție care se întemeiază pe dispozițiile art. 197 alin.2 Cod procedură penală - inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a 5 infracțiuni de furt calificat, două în calitate de autor și altele 3 acte de complicitate la infracțiuni pretins comise cu inculpata, una dintre infracțiuni fiind disjunsă și judecată separat.

Din alte înscrisuri ale dosarului rezultă că infracțiunea de furt reclamată de partea vătămată s-ar fi consumat la data de 3.11.2005.

Este un proces verbal care rectifică conținutul rechizitoriului și creează o contradicție între rechizitoriu și celelalte acte procedurale.

Obiectul judecății este foarte clar și este reglementat de dispozițiile art. 317 Cod procedură penală și el nu poate fi modificat.

Consideră că este nulitate absolută și această cauză ar trebui restituită la parchet pentru a se reface toate actele de urmărire penală.

- al doilea motiv de recurs vizează achitarea în temeiul art. 11 pct.2 lit. a raportata la art. 10 lit. c Cod procedură penală, a inculpaților întrucât Judecătoria Brașov nu a efectuat cercetare judecătorească, probele cheie în dosar sunt declarațiile părților vătămate, care sunt nesigure și chiar contradictorii, nu au fost verificate nemijlocit de instanță corespunzător cerințelor judecății înscrise3 cu valoare de principiu în art. 289 Cod procedură penală.

Cu privire la infracțiunea săvârșită din data de 22.01.2005 principalul argument al condamnării îl constituie susținerile oscilante ale părții vătămate din cursul urmării penale, consideră că ar fi util și pertinent audierea acestuia de către instanța de recurs, având în vedere că la Tribunalul Brașovs -a admis cererea inițial și a fost respinsă ulterior ca inutilă. De asemenea consideră că se impune ca instanța de recurs să vizioneze înregistrarea de imagini în mediul ambiental fixate pe CD și reținute ca mijloace de probă la pronunțarea condamnării pentru fapta din 9.11.2006.

Recursurile sunt întemeiate pentru alte motive.

În ceea ce privește primul motiv de recurs, curtea reține că, greșita menționare a datei când s-a reținut săvârșirea faptei inculpaților în dauna părții vătămate nu atrage nulitatea absolută și restituirea cauzei la procuror, neconcordanța între cele două date menționate în rechizitoriu și apoi în timpul judecății în fond, prin procesul verbal întocmit de procuror, este o simplă eroare materială, care nu afectează actul de sesizare al instanței și nici actele de urmărire penală efectuate.

Cu privire la al doilea motiv de recurs, nu se poate dispune achitarea inculpaților în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, întrucât, contrar cum s-a susținut în motivele de recurs, instanța de fond a efectuat cercetarea judecătorească, prin administrarea probelor și a celor solicitate de inculpați în apărarea lor, din care rezultă fără nici un dubiu că aceștia se fac vinovați de infracțiunile reținute în sarcina lor.

Recursurile inculpaților sunt întemeiate sub aspectul aplicării sporurilor de 1 an pentru inculpatul și respectiv 6 luni pentru inculpata, ca urmare a contopirii pedepselor în temeiul prevederilor art. 33 alin. 1 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, întrucât aplicarea acestora nu se justifică, în raport de gravitatea faptelor săvârșite de inculpați, pedepsele aplicate acestora și persoanele acestora.

Curtea apreciază că pedepsele rezultate, ca urmare a aplicării concursului de infracțiuni sunt îndestulătoare pentru inculpați și își ating scopul preventiv educativ al pedepsei, fără a fi necesară aplicarea sporului, motive pentru care aceste sporuri urmează a fi înlăturate, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 4 ani închisoare, iar inculpata pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

Față de considerentele arătate mai sus, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală urmează a se admite recursurile declarate de inculpați, cu privire la individualizarea pedepselor aplicate.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.10/Ap din 15.01.2008 a Tribunalului Brașov pe care o casează, cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, desființează și sentința penală nr.1137 din 14.06.2007 a Judecătoriei Brașov, în aceleași limite și, rejudecând.

Înlătură aplicarea sporurilor de 1 an aplicat inculpatului și respectiv 6 luni aplicat inculpatei ca urmare a contopirii pedepselor în temeiul prevederilor art. 33 alin.1 lit. a, art. 34 alin.1 lit. b Cod penal.

În final inculpatul execută pedeapsa de 4 ani închisoare, iar inculpata execută pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 18 aprilie 2008.

Președinte Judecător Judecător

- C - G - -

Grefier

red. /06.05.08

dact.Gh./7.05.08/5 ex

jud.fond -

jud.apel-,

Președinte:Alina Constanța Mandu
Judecători:Alina Constanța Mandu, Gheorghe Radu, Elena

#Judecator Alina Constanta Mandu

Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 311/2008. Curtea de Apel Brasov

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 311/2008. Curtea de Apel Brasov