Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 311/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 311/
Ședința publică din data de 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Liviu
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA împotriva deciziei penale nr. 29 din 28 ianuarie 2009 Tribunalului Vrancea pronunțată în dosarul nr- privind pe inculpatul.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27 aprilie 2009 și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 05.05.2009, apoi la data 11.05.2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală 1224/03.09.2009 a Judecătoriei Focșani, conform art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit, a, g, i Cod penal.
Prin aceeași hotărâre a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal la o pedeapsă de 3 ani și 2 luni închisoare.
Conform art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare (din sentința penală 2572/14.09.2005 a Judecătoriei Focșani ) și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa totală de 6 ani și 2 luni închisoare.
S-au aplicat acestui inculpat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a teza II și b Cod penal.
A fost obligat inculpatul către la despăgubiri civile în sumă de 820 lei RON.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 19.02.2006, inculpații și, împreună cu numitul s-au deplasat din satul în satul Jorăsti la niște prieteni, unde au consumat o cantitate mai mare de băuturi alcoolice, așa cum rezultă din declarațiile date în cursul urmăririi penale.
La întoarcerea spre satul, inculpații și martorul s-au oprit la un bar, consumând din nou băuturi alcoolice, însă la un moment dat, datorită unui conflict cu numitul, inculpatul a părăsit în fugă barul - SRL Joraști, îndreptându-se spre, în timp ce și au rămas în bar până în jurul orei 24,00.
Ajungând în apropierea magazinului AF VÂNĂTORI, aparținând părții vătămate și profitând de faptul că nu este urmărit de nici o persoană, inculpatul a luat hotărârea infracțională de a sustrage bunuri din incinta unității comerciale. În acest scop, a forțat geamurile de la magazin, a întins mâna printre gratii și a luat mai multe bunuri textile, țigări, produse alimentare și sticle de băuturi alcoolice.
După sustragerea bunurilor, inculpatul s-a deplasat către satul, iar datorită stării de ebrietate, pe traseu a scăpat pe jos o parte din sticlele de băuturi alcoolice.
Fiind audiat, inculpatul a susținut în mod constant că la sustragerea bunurilor din magazinul parții vătămate a participat și inculpatul. Acesta a detaliat modalitatea în care coinculpatul a participat la comiterea faptei, susținând că întâi s-a deplasat singur la magazin, a forțat geamurile și printre gratii a luat doar bunuri textile, apoi s-a îndreptat spre casă, însă în stația de autobuz s-a întâlnit cu și, iar la propunerea lui s-au reîntors la locul faptei de unde au sustras țigări, băuturi alcoolice și produse alimentare.
Inculpatul a mai susținut că după ce a sustras bunurile, împreună cu s-au îndreptat spre casĂ, însă pe drum s-au întâlnit cu, de la acesta din urmă aflând a doua zi, ca în cursul nopții ar fi incendiat o parte din bunuri.
Inculpatul, atât în cursul urmăririi penale, cât și la cercetarea judecătorească a negat ca ar fi participat la comiterea faptei alături de, precizând că a plecat din barul-discotecă - SRL Jorăști în jurul orei 23,00 împreună cu, iar până la domiciliu nu s-au întâlnit cu.
Martorul, fiind audiat în cursul urmăririi penale și la cercetarea judecătorească, a dat declarații contradictorii, acestea nefiind în măsura să contureze o situație de fapt neechivocă.
Astfel, în cursul urmăririi penale, martorul a susținut în toate declarațiile, cât și cu ocazia confruntării că a plecat împreună cu pe șoseaua principală, spre Vânători, iar lângă Dispensarul Veterinar erau așteptați de, având asupra sa un cearșaf ambalat într-o punga din plastic. Martorul a mai afirmat că l-a întrebat de proveniența cearșafului, însă a refuzat să-i dea un răspuns, împrejurare în care bănuit că acesta era sustras. Martorul a mai precizat că și-a continuat drumul spre casă, în timp ce și s-au întors înapoi spre Jorăști, iar în dreptul barului - - Vânători s-a reîntâlnit cu cei doi coinculpați, aceștia având asupra lor mai multe pachete de țigări și sticle de băuturi alcoolice.
În declarația dată în primul ciclu de judecată, martorul a relatat că i-a văzut pe cei doi inculpați cum au spart magazinul parții vătămate și cum au sustras din interior o lenjerie.
În declarația dată în rejudecare, după casare, martorul a relatat că în noaptea de 19/20 februarie 2006 plecat din barul - SRL, singur spre casă, în timp ce și au rămas în continuare în bar, ca în noaptea respectivă nu s-a mai întâlnit cu cei doi și că abia a doua zi l-a vizitat la domiciliu, ocazie cu care ar fi recunoscut că împreună cu au sustras o lenjerie și mai multe perechi de pantaloni. Martorul a mai precizat că imediat după ce luat la cunoștință de fapta inculpaților a anunțat organele de politie.
Susținerile de mai sus sunt infirmate de martorul, din declarația căruia rezultă că după conflictul cu acesta nu s-a mai reîntors în bar, în timp ce și au continuat să ramână în acel loc.
Având în vedere contradicțiile vădite din declarația martorului, faptul că relatările acestuia nu contribuie la lămurirea situației de fapt și nici nu se coroborează cu vreo alta probă, instanța a înlăturat-o, ca neavând relevanță juridică în cauză.
Referitor la declarațiile date de inculpatul, și potrivit cărora la săvârșirea infracțiunii ar fi participat, în calitate de coautor și, atâta timp cât afirmațiile acestuia nu se coroborează cu nici o alta probă administrată în cauză, instanța a apreciat că nu este suficientă pentru a răsturna prezumția de nevinovăție.
De altfel, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea de vinovatie a inculpatului pe baza de probe sigure, certe, iar în cazul în care probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se impune a se da eficiență principiului " in dubio pro reo."
În consecință, având in vedere declarațiile contradictorii ale martorului, nesinceritatea afirmațiilor inculpatului și concluziile raportului de constatare științifico-dactiloscopică, potrivit căruia urmele prelevate din interiorul magazinului aparțin administratorului magazinului și neexistând alte probe, care să dovedească o altă situație de fapt, instanța a apreciat că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în actul de sesizare, astfel încât a dispus achitarea în temeiul art. 11 pct.2. lit. a pr. pen. rap.- la art. 10 lit.c pr. pen.
În ce privește pe inculpatul, instanța a reținut vinovăția acestuia și a dispus condamnarea, urmând ca la individualizarea pedepsei să aibă în vedere criteriile generale prev. de art. 27. pen. starea de recidivă, poziția procesuală sinceră cu privire la propria-i faptă, valoarea prejudiciului și nerecuperarea acestuia, apreciind astfel că aplicarea unei pedepse în cuantumul minim prevăzut de lege, dar cu executare în regim privativ de libertate va fi de natură să-și atingă scopul educativ și preventiv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani.
În motivele de apel ale procurorului s-au arătat în, esență următoarele: sentința penală atacă este nelegală și netemeinică, întrucât situația de fapt a fost reținută în mod greșit, este neconformă cu adevărul și în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului și s-a dispus condamnarea inculpatului, deși acesta pentru aceeași faptă fusese condamnat definitiv prin sentința nr. 510/10.03.2007 a Judecătoriei Focșani.
În ceea ce privește achitarea inculpatului s-a considerat că aceasta este greșită, întrucât din probele administrate atât în timpul urmăririi penale cât și în timpul judecății rezultă cu certitudine că și acesta a participat împreună cu inculpatul la furtul săvârșit în dauna părții vătămate.
Astfel, deși prin sentința penală nr. 510/01.03.2007 a Judecătoriei Focșani inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de șase ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și s-a reținut ca situație de fapt că la această infracțiune a participat și inculpatul, ultima instanță de fond nu a reținut ca autoritate de lucru judecat faptul că inculpatul execută în prezent pedeapsa închisorii în Penitenciarul Focșani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin 1 lit. a, gi C od penal, reținându-se și agravanta săvârșirii faptei de două sau mai multe persoane.
Declarațiile inculpatului în tot cursul urmăririi penale și al judecății arată în mod clar că acesta nu a săvârșit singur fapta de furt, ci împreună cu inculpatul.
De asemenea, și martorul afirmă, în esență, în declarațiile sale aceleași lucruri și anume că și inculpatul a participat la săvârșirea acestei fapte. Eventualele mici contradicții între declarațiile acestui martor nu pot fi puse decât pe seama faptului că aceste declarații au fost date la intervale mari de timp, prima la 22.02.2007, iar ultima în 30.04.2008, deci la o perioadă timp mai mare de un an.
Este eronată situația de fapt reținută de instanță și reținerea ca nesinceră a poziției procesuale a inculpatului în ceea ce privește relatările acestuia despre participarea celuilalt inculpat, de vreme ce pe baza aceleiași declarații și a acelorași probe, acest inculpat, este condamnat și urmare a declarației de recunoaștere a săvârșirii propriei fapte.
În mod greșit instanța de fond a reținut că martorul spune adevărul, întrucât este puțin probabil ca la aproape un an și J de la săvârșirea faptei el să-și mai aducă aminte amănunte despre fapte petrecute într-o zi oarecare în cursul anului 2006; mai mult decât atât, în declarația dată în fața instanței acest martor face referire la data de 10.02.2007 și nicidecum la data săvârșirii faptei de furt, și anume, 19.02.2006.
De altfel, între declarația acestuia și toate declarațiile inculpatului există vădite contradicții întrucât inițial inculpatul a declarat că după plecarea lui a mai rămas la discotecă aproximativ 20 de minute (confruntare cu ), iar ulterior în fața instanței de judecată declară că a mai rămas aproximativ o oră, de la ora 22,00 la ora 23,00, în vreme ce martorul afirmă că numiții și inculpatul au mai rămas în discotecă aproximativ o oră și J; împotriva martorului fost întocmită o sesizare din oficiu pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal cauza fiind înregistrată la nr. 3996/P/2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani.
De remarcat este faptul că inculpatul a fost condamnat de trei ori în trecut pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului și, așa cum rezultă din conținutul sentinței penale nr. 2884/21.11.2003, a săvârșit fapte de furt în dauna unor baruri și magazine mixte pe raza comunei Vînători, sustrăgând țigări și băuturi alcoolice, deci produse similare cu cele pentru care este acuzat în prezent.
Prin decizia penală 29/28.01.2009 a Tribunalului Vranceaa fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani.
S-a desființat sentința penală 1224/2008 a Judecătoriei Focșani, în parte, și în rejudecare:
S-a înlăturat dispoziția de condamnare a inculpatului, precum și dispozițiile complementare privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicarea pedepsei accesorii și constarea arestării în altă cauză.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prima instanța a soluționat cauza cu neobservarea limitelor sesizării; în concret, prima instanța a fost sesizată prin decizia penală nr. 1224/2008 a Curții de APEL GALAȚI, prin care s-a casat cu trimitere în rejudecare decizia penală nr. 192/2007 a Tribunalului Vrancea și sentința penală nr. 510/2007 a Judecătoriei Focșani; fiind vorba de un act de sesizare neoriginal, prima instanță trebuia să-i determine limitele prin raportare la dispozițiile art. 3856și 3857. pr. pen. precum și la art. 38518. pr. pen. din examinarea deciziei penale pronunțată in recurs, în lipsa unor precizări concrete privind limitele rejudecării tribunalul a constatat că, dat fiind faptul că s-a admis recursul inculpatului, fără a se face aplicațiunea dispozițiilor art. 3857. pr. pen. privind efectul extensiv al acestuia și la inculpatul și având în vedere că potrivit art. 3856. pr. pen. cauza a fost devoluată în fața instanței de recurs numai cu privire la situația inculpatului, casarea cu trimitere în rejudecare a operat numai cu privire la acesta; situația juridică a inculpatului fiind stabilită definitiv prin sentința penală nr. 510/2007 a Judecătoriei Focșani, care de altfel a și fost pusă în executare.
În aceste condiții, tribunalul a constatat că prima instanță în rejudecare a procedat la condamnarea inculpatului, deși față de el exista o sentința definitivă de condamnare pentru același capăt de acuzare; s-a nesocotit astfel principalul efect al sentinței penale menționată, și anume, acela a autorității lucrului judecat, context în care sentința penala apelată, a primei instanțe, pronunțată în rejudecare se impune a fi reformată pe această linie. Inculpatul fiind în executarea pedepsei aplicată prin sentință penală nr. 510 /2007 a Judecătoriei Focșani, cu toate ca în mod greșit prima instanța l-a constatat arestat în altă cauză, ceea ce justifică critica procurorului pe acest aspect.
În privința inculpatului, cu privire la care s-a purtat rejudecarea cauzei, tribunalul a găsit critica procurorului ca fiind lipsită de relevanță; în concret, principalul martor al acuzării, a fost oscilant în declarațiile sale, culminând cu ocazia ultimei depoziții când a precizat că "si-a amintit amănuntele relatate - CD - deoarece a fost audiat de șeful de post al poliției săptămâna trecuta. Cu acea ocazie, la poliție mi s-au citit declarațiile anterioare". În aceste condiții, depoziția acestuia induce cel puțin îndoială privind veridicitatea, iar alte probe cu care să se contureze participarea inculpatului la comiterea infracțiunii dedusă judecății nu mai exista. Declarația coinculpatului nu poate nici ea fi primită favorabil pe acest aspect, întrucât nu se coroborează cu alte probe existente la dosar în sensul prevederilor art. 69. pr. pen.
Celelalte aspecte relevate de procuror, privind contradicțiile din declarațiile inculpatului, îndoielile privind declarația martorului care în cursul procesului a fost cercetat pentru mărturie mincinoasă, în dosarul nr. 3996/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, unde s-a dat o soluție de netrimitere în judecată nu sunt de natură a justifica susținerile procurorului, ci din contra fiind vorba de îndoială în procesul penal, aceasta profită inculpatului.
Astfel, tribunalul a constatat că probele de la dosarul cauzei nu sunt de natură a evidenția, dincolo de orice îndoială rezonabilă, participarea inculpatului la comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, de aceea tribunalul a găsit ca fiind legală și temeinică soluția de achitare a primei instanțe, iar critica procurorului pe acest aspect vădit neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA criticând-o pe motive de nelegalitate sub aspectul greșitei achitări a inculpatului
S-a arătat că probatoriile administrate în cauză relevă împrejurarea că inculpatul a participat la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, sens în care s-a solicitat condamnarea acestuia, urmând a se face și aplicarea disp. art. 61 Cod penal pentru restul de pedeapsă neexecutat de 474 zile.
Prin al doilea motiv de recurs s-a invocat nelegalitatea deciziei penale 29/2009 în ceea ce privește obligarea inculpaților în solidar la plata despăgubirilor către partea civilă, deși se reținuse doar participarea inculpatului la săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Recursul este fondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu în limita cazurilor de casare prevăzute de art. 3859Cod procedură penală, se constată următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată, împreună cu inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Prin decizia penală recurată nr. 29 din 28.01.2009 a Tribunalului Vranceas -a menținut soluția de achitare conform art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. c Cod procedură penală a inculpatului, dispusă prin sentința penală 1224/03.09.2008 a Judecătoriei Focșani.
Cauza s-a aflat în rejudecare la instanța de fond, ca urmare a admiterii recursului declarat de inculpatul.
Inițial, prin sentința penală 510 din 01.03.2007 a Judecătoriei Focșani, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Din analiza întregului material probator administrat în cauză considerăm că vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat (împreună cu inculpatul ) este dovedită și se impunea condamnarea acestuia.
Motivarea instanței de fond sub aspectul achitării inculpatului suportă critici.
Astfel, cu ocazia analizării probatoriilor administrate în cauză, instanța de fond arată că declarațiile martorului nu se coroborează cu vreo altă probă, aceeași susținere fiind făcută și cu privire la declarația coinculpatului, în sensul că acestea nu se coroborează cu nicio altă probă.
Or, analizând susținerile din declarațiile inculpatului, considerăm că acestea se coroborează cu declarațiile martorului.
Pe tot parcursul procesului penal inculpatul a susținut că la infracțiunea de furt calificat dedusă judecății a participat și inculpatul.
Martorul a declarat că în momentul în care inculpatul i-a propus lui și inculpatului să meargă să fure din magazin, el a refuzat însă inculpatul a fost de acord.
A mai arătat martorul, cu ocazia audierii la instanța de fond (fila 45) faptul că inculpatul a recunoscut că împreună cu inculpatul au spart magazinul.
De asemenea, martorul a susținut că după comiterea faptei s-a reîntâlnit cu cei doi inculpați care aveau asupra lor mai multe sticle cu băuturi alcoolice și pachete cu țigări (fila 45 verso dosar urmărire penală).
Aceeași declarație o face martorul și în momentul audierii la instanța de apel (fila 54) susținând că inculpatul i-a propus inculpatului să spargă împreună magazinul, iar acesta a fost de acord. Cei doi au plecat, martorul i-a așteptat în stația de autobuz, iar după puțin timp aceștia s-au întors având asupra lor băutură și țigări LM.
În concluzie, considerăm că nu există mari contradicții între declarațiile martorului date pe parcursul procesului penal, ci acestea relevă aceleași aspecte ce pot servi la aflarea adevărului, și avem în vedere în acest sens declarația dată în faza urmăririi penale, declarația dată la instanța de fond (în primul ciclu de judecată) și declarația dată cu ocazia soluționării apelului (dosar nr-).
Contrar susținerilor instanței de fond, considerăm că declarația martorului nu poate conduce la achitarea inculpatului.
Acesta a fost audiat la data de 11.06.2008 (la aproximativ 2 ani și 4 luni de la data comiterii faptei) susținând că la data de 19.02.2007 (deși fapta a avut loc la 19.02.2006) a plecat singur din discotecă, iar și au mai rămas circa 1 oră și J, după care au plecat împreună. Ale amănunte cu privire la infracțiunea de furt calificat nu au mai fost relatate de martorul.
Aspectele mai sus arătate de martorul se coroborează în parte cu declarația martorului, acesta susținând faptul că după plecarea din discotecă a inculpatului, a rămas împreună cu inculpatul în acel loc circa J de oră, după care au plecat împreună.
Contradicțiile existente între declarațiile celor doi martori se referă doar la perioada de timp în care inculpatul și martorul au mai rămas în discotecă, însă acestea nu confirmă nevinovăția inculpatului.
Împrejurarea că la fața locului nu au fost găsite urme papilare ale inculpatului nu este de natură să conducă la achitarea acestuia.
Având în vedere cele mai sus arătate, prin coroborarea probatoriilor administrate în cauză, considerăm că vinovăția inculpatului este dovedită, impunându-se condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Se va dispune, conform art. 61 Cod penal, revocarea restului de 474 zile, rămas neexecutat din sentința penală 2884/2003 a Judecătoriei Focșani, rest ce va fi contopit cu pedeapsa din prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, având în vedere modalitatea de soluționare a laturii penale, se impune obligarea inculpatului în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile cauzate părții vătămate, constând în contravaloarea bunurilor sustrase.
Față de cele de mai sus, se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA.
Se va casa în parte decizia penală 29/2009 a Tribunalului Vrancea și în parte sentința penală 1224/2008 a Judecătoriei Focșani și în rejudecare:
Va fi condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal (faptă comisă la data de 19.02.2006).
Se va revoca beneficiul liberării condiționate pentru restul neexecutat de 474 zile, rest ce va fi contopit cu pedeapsa din prezenta cauză stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
Se vor aplica inculpatului dispozițiile art. 71 și 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
Va fi obligat inculpatul în solidar cu inculpatul la plata sumei de 820 lei cu titlu de despăgubiri civile către.
Conform art. 191 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat la fond.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA împotriva deciziei penale nr. 29 din 28.01.2009 a Tribunalului Vrancea (sentința penală nr. 1224/03.09.2008 a Judecătoriei Focșani pronunțată în dosarul nr-) și în consecință:
Casează, în parte, decizia penală nr. 29/28.01.2009 a Tribunalului Vrancea și în parte sentința penală nr. 1224/03.09.2008 a Judecătoriei Focșani, și în rejudecare:
În baza prev. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, condamnă pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 02.10.1981 în F, CNP -, domiciliat în comuna Vânători, sat, județul V) la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă comisă la 19.02.2006, parte civilă "" com. Vânători, jud. V).
În baza art. 61 Cod penal, revocă restul de 474 zile, rămas neexecutat din sentința penală nr. 2884/21.11.2003 a Judecătoriei Focșani și contopește acest rest cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de3 ani închisoare.
În baza prev. art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) tz. II și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza prev. art. 14 Cod procedură penală, art. 346 Cod procedură penală, art. 998-999 Cod civil, obligă pe inculpatul în solidar cu inculpatul la plata sumei de 820 lei către "", com. Vânători, jud. V, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 191 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la fond.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor penale atacate.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/15.05.2009
Tehnored. /2 ex./12.06.2009
Fond:
Apel:,
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Liviu
