Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 32/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE PENALĂ Nr. 32/2008

Ședința publică de la 08 Aprilie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea

JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție

Judecător - -

Grefier - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - procuror

Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 249/A/5.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar penal nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:

- recurent Inculpat - personal și asistat de avocat ales, din Baroul

- recurent Inculpat - - personal și asistat de avocat ales, din Baroul A,

- intimat Parte responsabilă civilmente - personal, lipsind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a înregistrat la dosar memoriu formulat de inculpații apelanți prin apărător ales și împuternicire avocațială.

S-au audiat pe rând inculpații, declarațiile acestora fiind consemnate separat la dosar.

Apărătorul ales al inculpaților recurenți și reprezentanta parchetului arată că nu mai are alte cereri de formulat împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al inculpaților recurenți, avocat solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați, casarea celor două hotărâri atacate și rejudecând cauza a se pronunța o hotărâre de achitare a inculpaților în baza disp. art. 11 pct.2 lit. a și art. 10 lit. c cod pr. penală, cu exonerarea de la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului și respingerea pretențiilor civile formulate de partea civilă.

În esență susține că cele două instanțe au reținut o greșită stare de fapt, pronunțând o hotărâre de condamnare a inculpaților, întrucât nu aceștia sunt autorii faptei reținută în sarcină. Solicită ca la soluționarea cauzei să se țină seama de memoriu depus la dosar.

Reprezentanta parchetului pune concluzii de respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate, întrucât la dosar există probe relevante din coroborarea cărora rezultă cu certitudine vinovăția inculpaților.

Astfel din procesul verbal de constatare, planșele fotografice, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal a bunurilor sustrase, procesul verbal de identificare a inculpaților, confruntarea dintre inculpați și martori, rezultă că inculpații au sustras din incita părții civile material de natură feroasă, pe care apoi au încercat să-l valorifice, primind în prima faza suma de 700.000 lei.

În contextul dat, instanța corect interpretat probele și corect a reținut starea de fapt. Este de reținut apoi că instanța a analizat în detaliu și a motivat înlăturarea depozițiilor martorilor, iar inculpatul nu a atacat hotărârea, achiesând la aceasta, motiv pentru care recursul acestuia este inadmisibil, însă ar fi putut beneficia de extinderea efectelor recursului, dar nu este cazul în speță, întrucât nu este justificat în raport de întreg ansamblul probator.

În replică apărătorul ales al inculpaților recurenți susține că din procesele verbale și planșele fotografice nu rezultă că inculpații ar fi autorii faptei, probele nefiind relevante în cauză. Ulterior s-au dat acele declarații de martori, după care pe parcurs și le-au schimbat. Susține că inculpatul a fost minor și nu a știut că trebuie să declare apel, dar aceasta nu înseamnă că a achiesat la hotărâre și că ar fi recunoscut săvârșirea faptelor, dar conform at.385/7 cod pr. penală prin extensie poate să beneficieze de efectele recursului.

Partea responsabilă civilmente intimată susține că s-a produs o greșeală întrucât fiul său este nevinovat.

Inculpatul recurent având ultimul cuvânt susține că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa.

Inculpatul recurent având ultimul cuvânt de asemenea susține că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor penale de față;

Prin sentința penală nr.63/2007 pronunțată de Judecătoria Cîmpeni în dosar penal nr- au fost condamnați inculpații:

1., la:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped.de art.208 al.1 Cod penal, 209 al.1 lit.a, g Cod penal cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal.

În baza art.81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani, ce constituie termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev.de art.83 Cod penal.

2., la:

- 1,6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.208 al.1, 209 al.1 lit.a, g Cod penal cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal.

În baza art.110 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani, ce constituie termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev.de art.83 Cod penal.

S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părții civile și au fost respinse pretențiile civile formulate.

S-a făcut aplicarea art.189, 191 Cpp.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut ca stare de fapt că cei doi inculpați au sustras împreună, pe timp de noapte și prin efracție, piese și subansamble, aparținând părții vătămate Filiala Montană în val.de 2453,015 lei.

În drept s-a reținut că faptele inculpaților așa cum au fost descrise și dovedite cu probele administrate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.208 al.1, 209 al.1 lit.a, g Cod penal cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal la inculpatul și art.208 al.1, 209 al.1 lit.a, g Cod penal cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal.

În baza acestor texte de lege s-a dispus condamnarea celor 2 inculpați la pedeapsa închisorii, conform criteriilor prev.de art.72 Cod penal și art.99 Cod penal.

În privința mandatului de executare a pedepsei s-a făcut aplicare art.81 Cod penal și art.110 Cod penal.

Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a constatat că prejudiciul cauzat a fost recuperat, fiind respinse pretențiile civile formulate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal prev.de lege inculpatul, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.

În expunerea motivelor de apel se relevă în esență că în mod greșit a fost condamnat de instanța fondului, deoarece din probele administrate nu rezultă că el este autorul infracțiunii de furt și nici coinculpatul, solicitând admiterea apelului, extinderea efectelor acestuia cu privire și la coinculpatul și adoptarea unei sentințe de achitare conform art.10 lit.c Cpp.

Prin decizia penală nr. 249/A/2007, Tribunalul Alba - secția penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 63/2007 a Judecătoriei Câmpeni.

Pentru a hotărî în acest mod, Tribunalul a reținut următoarele:

Din ansamblul probelor administrate în cauză, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, procesul verbal de ridicare predare a bunurilor sustrase, procesul verbal de identificare din grup a inculpaților, procesul verbal de confruntare, declarațiile martorilor, rezultă că în noaptea de 25/26.10.2005 cei doi inculpați au adus spre vânzare, la punctul de achiziție a materialelor feroase din satul, gestionat de martorul, piese și subansamble, pe care în prealabil le-au sustras din incinta uzinei de preparare G Roșiei, aparținând de Filiala SA Montană, transportându-le cu autoturismul cu nr.de înmatriculare - pentru fierul predat, inculpații au primit de la martorul suma de 700.000 lei vechi, urmând ca diferența de bani să li se achite a doua zi, când urmau să prezinte și actul de identitate. În următoarea zi, spre seară, cei doi inculpați s-au prezentat la centrul de colectare a fierului vechi pentru a încasa și diferența de bani.

Martorul a refuzat însă să le plătească diferența de bani, ca urmare a faptului că inculpații au refuzat să prezinte actul de identitate.

În acest context, cei doi inculpați au insistat să le li se plătească banii și totodată i-au solicitat martorului să spună organelor de poliție că alte persoane i-au adus fierul vechi și că oricum ei nu vor recunoaște că au adus fierul.

Inculpatul a încercat să-l determine și pe martorul să vorbească cu martorul și să-l convingă să spună organelor de poliție că nu inculpații au adus materialul feros și că nu cunoaște cine l-a adus.

Raportat la ansamblul probator, Tribunalul a apreciat ca nesincere susținerile inculpaților potrivit cărora, în noaptea de 25/26.10.2005 s-au aflat la o petrecere organizată de martorul, astfel încât nu au putut comite fapta.

S-a reținut de asemenea că deși martorii, au confirmat prezența celor doi inculpați la domiciliul martorului, acest fapt nu înlătură participarea acestora la săvârșirea infracțiunii câtă vreme celelalte probe administrate în cauză confirmă cu certitudine că cei doi inculpați s-au prezentat cu fierul vechi la centrul de colectare, în noaptea de 25/26.10.2005, unde au revenit și în ziua de 26.10.2005 pentru a-și încasa diferența de bani.

Împotriva deciziei penale nr. 249/A/2007 a Tribunalului Alba - Secția penală au declarat recurs in termen inculpații și, solicitând casarea deciziei atacate și a sentinței penale nr. 63/06.03.3007 a Judecătoriei Câmpeni iar în rejudecare să se dispună achitarea inculpaților, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de furt calificat, exonerarea de plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului și respingerea acțiunii civile.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că cele două instanțe au stabilit o greșită stare de fapt ca urmare a luării în considerare a unor probe testimoniale ale acuzării și a înlăturării probelor testimoniale propuse de inculpați, pronunțând o soluție de condamnare deși inculpații nu au săvârșit infracțiunea reținută în sarcina lor.

Astfel, potrivit procesului verbal încheiat la 26.10.2005 de lucrătorii Poliției Montană, martorul nu i-a indicat pe inculpați ca fiind cei care au adus materialele feroase sustrase și a declarat că mașina cu care au fost aduse era o de culoare. Abia la 27.10.2005 acest martor și-a amintit că inculpații sunt cei care au adus materialele feroase indicând și numărul de înmatriculare al mașinii. Acest martor, care a influențat apoi și alți membri ai familiei sale pentru a declara în același mod, nu a mai putut fi audiat în faza cercetării judecătorești deoarece a părăsit țara.

de aceasta, din procesul verbal de cercetare la fața locului și declarația martorului, rezultă că materialele feroase sustrase nu puteau fi manipulate decât cu utilaje corespunzătoare, ceea ce ar fi creat zgomote care ar fi fost auzite de paznicul unității, or acesta a declarat că nu a observat nimic deosebit în timpul serviciului său iar peste gardul societății nu se puteau sustrage decât materialele ușoare.

La acestea se adaugă declarațiile martorilor prezenți la petrecerea organizată de care au arătat că pe parcursul nopții cei doi inculpați au fost prezenți la petrecere și nu au lipsit un timp mai îndelungat.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385/9 alin. 3 Cod procedură penală, curtea constată că recursul inculpatului este nefondat iar al inculpatului este inadmisibil, pentru considerentele ce vor urma.

În speță, probele administrate au răsturnat prezumția de nevinovăție de care inculpații beneficiază.

Astfel, din declarațiile martorilor,

, rezultă că inculpații au adus materialele feroase sustrase în noaptea de 25/26.10.2005 la centrul de colectare a fierului vechi din și le-au predat martorului.

inculpaților la același centru de colectare în după amiaza zilei de 26.10.2005 a fost confirmată de martorii și. Totodată, martorul a confirmat încercările inculpaților de a-l determina pe să spună organelor de poliție că nu ei au adus materialul feros.

Având în vedere aceste probe, împrejurarea confirmată de martorii, privind participarea inculpaților la petrecerea organizată la domiciliul martorului, aflat relativ aproape de locul de unde materialele au fost sustrase, nu este un element probatoriu care să inducă un dubiu privind comiterea faptei de către inculpați, odată ce dat fiind numărul mare al participanților, o eventuală lipsă a lor putea să nu fie observată.

Nici împrejurarea relevată de inculpați privind greutatea pieselor sustrase nu este un element care să facă incertă săvârșirea faptei de către ei, odată ce nu s-a dovedit imposibilitatea transportării materialelor de către două persoane.

Constatând așadar că în speță instanțele de fond și de apel au făcut o corectă apreciere a probelor administrate în cauză care au dovedit existența faptei și săvârșirea ei cu vinovăție de către inculpați, recursul declarat de inculpatul se privește a fi nefondat, motiv pentru care urmează a fi respins, în temeiul art. 385/15 pt. 1 lit. b Cod procedură penală.

Cât privește recursul inculpatului, prealabil curtea constată că acesta nu a formulat apel împotriva sentinței de fond or, potrivit dispozițiilor art. 385/1 al. 4 Cod procedură penală nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele nu au folosit calea de atac a apelului, dacă lege prevede această cale de atac.

Pentru acest motiv recursul inculpatului urmează a fi respins ca inadmisibil, conform art. 385/15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală.

În baza art. al.2 Cod de Procedură Penală, vor fi obligați inculpații să plătească în favoarea statului sumele de câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 249/A/5.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași decizii.

În baza art.192 al.2 Cod de Procedură Penală, obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului sumele de câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 08 Aprilie 2008.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - - -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored. 2 ex/11.06.2008

apel ,

fond

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

MINUTA DECIZIE PENALĂ Nr. 32/2008

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 249/A/5.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași decizii.

În baza art.192 al.2 Cod de Procedură Penală, obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului sumele de câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 08 Aprilie 2008.

Președinte, Judecător, Judecător,

Ss - - - ss - - ss - -

Pentru conformitate,

Președinte:Marius Aurel Motolea
Judecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 32/2008. Curtea de Apel Alba Iulia