Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 32/2010. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr- - art. 209 Cod penal -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE RECURS

DECIZIA PENALĂ Nr. 32

Ședința publică de la 15 Ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Valentina Trifănescu JUDECĂTOR 2: George Ciobanu

JUDECĂTOR 3: Doru Filimon

Judecător - -

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.

.

Pe rol, soluționarea recursurilor penale formulate de terții deținători, și împotriva deciziei penale nr. 211 de la 07 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Penală în dosarul cu nr-, privind pe intimații - inculpați, și.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurenții - terți deținători, și; avocat reprezentând pentru intimatul - inculpat (lipsă), același apărător reprezentând - în substituirea avocatului desemnat din oficiu - și pe intimații inculpați și (lipsă); intimatul - parte civilă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra dezbaterilor.

Recurenții - terți deținători, și, având pe rând cuvântul, au susținut toți, în esență, că nu au nici o vină în cauza ce privește pe partea vătămată și că au fost executați pe nedrept, deoarece a cumpărat cu bună credință elemente de plug din care a realizat un plug pe care l-a valorificat ulterior, deoarece nu știau că acele componente aparțineau părții vătămate.

Intimatul - parte civilă, având cuvântul, susține că lui i s-a furat un plug care s-a găsit la familia și că, până în prezent nu a primit nici plug și nici o sumă de bani de la această familie, primind bani în urma unei executări silite, de la executorul judecătoresc care i-a depus la.

Partea vătămată mai susține că familia știa de faptul că plugul îi aparține și că nu trebuie să-l înstrăineze, lucru care era menționat și în procesul-verbal de percheziție și custodie, act care a fost lăsat și acestei familii de organele de poliție.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor, ca nefondate, deoarece paguba dintr-o infracțiune se recuperează, în primul rând prin restituirea bunului către proprietar, iar recurenții aveau calitatea doar de detentori, ei fiind obligați prin procesul de custodie să nu înstrăineze plugul ce aparținea părții vătămate. În prezent, recurenții nu pot solicita despăgubiri pe latură civilă, în condițiile în care nu s-au constituit părți civile pe parcursul procesului penal eventuale pretenții ale recurenților putând fi valorificate pe calea unei acțiuni civile separate.

Avocat, având cuvântul pentru intimații - inculpați, și, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate, deoarece recurenții nu s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal.

Dezbaterile fiind încheiate;

CURTEA:

Asupra recursurilor penale de față;

Prin sentința penală cu nr. 4417 din 13 octombrie 2006, Judecătoria Craiova a condamnat pe inculpații:

- - fiul lui și, născut la 02.08.1978, în Băilești, cu domiciliul în comuna, județul D, cetățean român, șofer, căsătorit, 2 copii minori, fără antecedente penale -;

- - fiul lui și, născut la 10.04.1968, în comuna, județul D, cetățean român, studii - școala profesională, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale - la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2, art. 74 lit. a și 76 lit. c cod penal (infracțiune continuată, consumată în noaptea de 27.08.2003 în dauna părților vătămate, COM SRL C și SRL C);

În baza art.11 pct.2 lit. rap.la art.10 lit.c cod procedură penală, inculpatul fost achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, i cod penal (faptă reținută a fi săvârșită în dauna părții vătămate, la data de 23/24.06.2003).

În baza art. 81 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru fiecare dintre cei doi inculpați, pe durata termenului prev. de art.82 cod penal, cu aplicarea art.83 cod penal;

- - fiul lui și, născut la 20.09.1971 în comuna, județul D, cu domiciliul în aceeași comună,-, județul D, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, concubinaj, recidivist - la pedepsele de: 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, i cod penal cu art. 41 alin.2 cod penal și art. 37 lit.a cod penal; câte 3 ani și 6 luni închisoare, pentru fiecare din cele două infracțiuni prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. g,i cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a cod penal (săvârșite la datele de 25/26.02.2004 și în perioada 5.07.2004 - 30.07.2004, părți vătămate fiind și ); - 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. g, i cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit. a cod penal (infracțiune continuată consumată în baza aceleiași rezoluțiuni la datele de 21/22.04.2004, 31.05./01.06.2004, 9/10.03.2004).

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 61 cod penal, s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 697 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa anterioară de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.2967/2002 a Judecătoriei Craiova, rest de pedeapsă ce s-a contopit cu pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului pentru infracțiunile ulterior săvârșite, în final, dispunându-se ca acesta să execute 4 ani și 6 luni închisoare, în condițiile interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a și b cod penal, pe perioada prev.de art.71 cod penal.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

1. În noaptea de 23/24.06.2004, prin escaladarea gardului, inculpatul, a pătruns în curtea locuinței părții vătămate, din comuna, județul D, iar de aici în bucătăria imobilului, de unde a sustras suma de 10.000.000 lei.

După săvârșirea furtului, inculpatul și-a cumpărat bicicletă, frecventând zilnic barurile de pe raza comunei.

2. În baza aceleiași rezoluțiuni infracționale, prin forțarea lacătelor ce asigurau grilajul și ușile de acces, în nopțile de 26/27.08.2003 și, respectiv 11/12.09.2003, inculpații, și, au pătruns în magazinele ce aparțineau SC COM SRL și SC SRL, din comuna județul D, de unde au sustras diverse sume de bani, cât și bunuri ce aparțineau societăților respective.

3. În noaptea de 25/26.02.2004, inculpatul a pătruns în curtea locuinței părții vătămate de unde a sustras un plug PP.2, pe care l- scos din spatele curții, transportându-l apoi la domiciliul său, unde l-a demontat, ascunzând piesele componente într-un canal de irigații aflat în afara comunei.

4. În nopțile de 21/22.04.2001, 31.05/01.06.2004, din curtea locuinței părții vătămate, situată în comuna, județul D, inculpatul a sustras mai multe piese cu care erau echipate unele utilaje agricole, respectiv o pompă hidraulică cu, un cilindru de forță, un electromotor de la un tractor, un variator, o de transmisie combină, cât și cantitatea de 40- 50 litri motorină.

În același mod de operare, în noaptea de 9/10.03.2004, inculpatul a sustras de la tractorul ce aparținea părții vătămate, o pompă hidraulică și cilindru de forță de la disc.

5. În perioada 05.07.2004 - 30.07.2004, același inculpat - - prin forțarea sistemelor de închidere, a pătruns în locuința părții vătămate din comuna, de unde a sustras mai multe bunuri, respectiv un geamantan, un magnetofon marca, 4 cauciucuri, un disc de ambreiaj tip auto, un electromotor, 2 canistre metalice, 2 bidoane din material plastic, un aparat de sudură cu cablu de alimentare.

Situația de fapt reținută de prima instanță, existența faptelor și vinovăția inculpaților au fost demonstrate de un probatoriu constând în declarațiile părților vătămate, acestea coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cele două faze ale procesului, cu concluziile expertizelor judiciare și a constatărilor tehnico științifice, cât și cu celelalte acte și lucrări ale dosarului.

În drept, instanța de fond a stabilit că activitatea infracțională a inculpaților - astfel cum a fost descrisă mai sus - întrunește conținutul constitutiv al infracțiunilor de furt calificat, iar în ceea ce privește infracțiunea descrisă la pct.1 din rechizitoriu, reținută în sarcina inculpatului - constând în aceea că în noaptea de 23/24.06.2004, prin efracție, ar fi sustras din locuința părții vătămate suma de 1.000 lei noi - s-a apreciat că probatoriul nu a demonstrat că inculpatul este autorul faptei, astfel că, făcând trimitere la disp. art. 75, art. 52și art. 66 cod procedură penală, a fost adoptată o soluție corespunzătoare, de achitare în baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. c cod procedură penală.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpaților, cât și la stabilirea modalităților de executare, prima instanță a avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, decurs din întinderea prejudiciilor cauzate, cât și din modul de operare adoptat de inculpați - pe de o parte, dar și unele elemente ce privesc persoana acestora - unii relativ sinceri în raport cu învinuirile aduse, necunoscuți cu antecedente penale, iar alții aflați în stare de recidivă (cazul coinculpatului ) - pe de altă parte.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, inculpații, cât și partea civilă, iar Tribunalul Dolj, prin decizia penală nr. 124 din 11 aprilie 2007, admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, a desființat sentința cu privire la inculpatul, a înlăturat implicit dispozițiile în baza cărora acesta a fost achitat pentru art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a, g, i cod penal (faptă săvârșită în noaptea de 23/24.06.2003 în dauna părții vătămate ), astfel că, în baza acestui din urmă text de lege, a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 74 lit.a și 76 lit. c cod penal.

În baza art.33 lit.a, 34 lit.b cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate acestui inculpat, dispunându-se să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.

Față de această pedeapsă, tribunalul a aplicat dispoz. art. 81 cod penal, dispunând suspendarea executării pe durata prev.de art.82 cod penal, cu aplicarea art.83 cod penal.

o astfel de soluție în latura penală a cauzei, tribunalul a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă, față de care, inculpatul a fost obligat la 1000 RON despăgubiri civile.

Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații și, iar apelul declarat de partea civilă a fost privit ca tardiv, fiind respins, ca atare.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței.

astfel, tribunalul, în ce privește infracțiunea de furt săvârșită în dauna părții vătămate în noaptea de 23/24.06.2003, a făcut trimitere la depoziția martorului, acesta din urmă confirmând faptul că inculpatul înainte de săvârșirea furtului propriu-zis, a pătruns într-o locuință învecinată cu aceea a părții vătămate, împrejurare ce conduce la concluzia că inculpatul, în aceeași manieră, a pătruns și în domiciliul lui

Această concluzie, a apreciat instanța de apel, este întărită și de alte împrejurări ce privesc faptul că, după sustragerea banilor, inculpatul, împreună cu prietenul său, s-au deplasat în comuna, la prietenele lor, ocazie cu care au cheltuit sume de bani, frecventând barurile din zonă, în condițiile în care aceștia nu realizau în mod obișnuit venituri.

Cât privește apelurile declarate de cei doi inculpați și, tribunalul a apreciat că situația de fapt reținută de prima instanță este concordantă cu probatoriile administrate, iar pedepsele ce s-au aplicat acestor inculpați reflectă corespunzător criteriile înscrise în art.72 cod penal.

Întrucât s-a apreciat că este declarat peste termenul prevăzut de lege, apelul declarat de partea civilă a fost respins ca tardiv.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, critica vizându-l doar pe inculpatul, cât și inculpatul și, p rin decizia penală nr.754 din 20 septembrie 2007 pronunțată în dosar nr-, Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva deciziei penale nr.124 din 11 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-; a casat decizia cu privire la inculpatul și, în rejudecare, s-au înlăturat dispoz.art.81,82 și 83 cod penal aplicate față de acest inculpat.

În baza art.71 și 64 lit.a și b cod penal, acest inculpat va executa pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție.

S-au menținut restul dispozițiilor deciziei și s-a respins, ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva aceleiași decizii.

Onorariul de avocat în sumă de 100 lei, vizând apărarea din oficiu a inculpatului - în recurs, se va plăti din fondul J către Av.

A obligat pe recurentul inculpat la 120 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a recurs a avut în vedere faptul că, potrivit art. 81 alin. 2 cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei poate fi acordată și în caz de concurs de infracțiuni, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin.1 lit. b și c, și numai atunci când pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani, însă, stabilind în apel o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, g, i cod penal, tribunalul - ca consecință a aplicării dispoz. art. 74 lit. și 76 lit. c cod penal - a făcut în cauză o judicioasă individualizare, însă, făcând aplicarea dispoz. art. 81, 82 cod penal cu privire la pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, stabilită potrivit art. 33 lit. a și 34 lit. b cod penal - instanța de apel a încălcat legea, respectiv dispozițiile art. 81 alin. 2 cod penal, încălcare ce face aplicabil cazul de casare prev.de art.3859pct.14 teza II-a Cod procedură penală.

Cu privire la recursul declarat de inculpatul, Curtea, cu referire la discuțiile art.72 cod penal, a apreciat că pedepsele ce i-au fost aplicate acestuia, dar și modalitatea de executare aleasă pentru pedeapsa rezultantă, sunt stabilite cu luarea în seamă a gradului de pericol social concret al faptelor săvârșite, decurs din multitudinea acestora, cât și din întinderea mare a prejudiciilor cauzate, alături de unele elemente ce privesc persoana acestui inculpat, nesincer în raport cu învinuirile aduse și aflat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.37 lit. a cod penal.

Împotriva sentinței penale nr. 4417 din 13.10.2006 a Judecătoriei Craiova pronunțată în dosar nr-, au declarat apel, și arătând că, la instanța de judecată, și nu au fost citați, iar, deși a fost citat și s-a prezentat la proces, nu a fost audiat și nici întrebat dacă are pretenții civile sau nu, deoarece - așa cum am a arătat - - a fost cumpărător de bună credință. Au mai arătat că prima instanță a admis în parte acțiunea civilă și a făcut o dublă obligare - de restituire în natură, către partea vătămată, au unui plug aflat în custodia martorei și de asemenea, plata contravalorii acestui plus în cuantum de 100 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă și, prin decizia penală nr.1 din 12 ianuarie 2009, Tribunalul Olta respins apelul peste termen ca fiind tardiv, cu obligarea terților deținători la câte 200 lei, cheltuieli judiciare statului.

Astfel, tribunalul a constatat că martorii și au formulat apel peste termen, care însă este tardiv. Pe de o parte, apelul formulat de către martori nu a putut fi considerat inadmisibil, așa cum susține intimatul parte vătămată, pentru următoarele considerente:

S-a constatat că martorii, în ceea ce privește posibilitatea de a ataca sentința penală, sunt titulari ai dreptului de apel privind dispoziții care nu se referă la fondul cauzei, respectiv persoane ale căror interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanței prev. de art. 362 C.P.P. text ce este în concordanță și cu respectarea art.13 din convenția pentru apărarea drepturilor omului libertăților fundamentale, fiind întrunite cele trei condiții, deoarece acestea din urmă, fiind titulare ale dreptului de apel privind soluția de fond a cauzei, nu pot ataca soluția de fond a cauzei, respectiv soluția de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, ci doar acele măsuri și acte ale instanței cu privire la chestiuni adiacente fondului; măsura sau actul instanței să fi produs o vătămare de natură directă și personală.

Pe de altă parte, potrivit art.363 al.1 C.P.P. termenul de apel este de 10 zile, termen ce curge de la pronunțare pentru părțile prezente la dezbateri sau la pronunțare și pentru procuror și de la comunicarea copiei de pe dispozitiv pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri cât și la pronunțare, precum și pentru inculpatul deținut ori concentrat, elev al unei instituții militare de învățământ ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau institut medical-educativ, care a lipsit de la pronunțare.

Cum în cauză, apelanților - care au calitatea de martori - nu li s-a comunicat copia de pe dispozitiv, având în vedere dispoz. art. 360.C.P.P. a nu le recunoaște dreptul de a ataca sentința penală, în condițiile în care dispozițiile civile ale hotărârii le poate aduce o vătămare de natură directă și personală, constituie o încălcare a dispoz. art. 13 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și libertăților fundamentale, potrivit cărora, "orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor oficiale".

Cum în cauză este vorba de un martor de bună credință și persoana cărora le-a fost lăsat în custodie bunul sustras, tribunalul a apreciat că aceste persoane pot fi titulare ale dreptului de apel, astfel cum prevede art. 362 lit. f C.P.P. însă calea de atac fiind apelul peste termen, întrucât instanța de fond nu avea obligația comunicării dispozitivului sentinței penale, martorii lipsind atât de la judecată cât și de la pronunțare, după a rezultat din actele și lucrările dosarului, dar și pentru a nu contraveni disp. art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertățile fundamentale.

Apelul peste termen fiind formulat la data de 31.01.2008, cu depășirea termenul de 10 zile de la începerea executării dispozițiilor civile ale sentinței penale, Tribunalul a constatat că acesta este tardiv.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal, și, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece în mod eronat Tribunalul Dolja apreciat că apelul a fost declarat peste termenul legal, în condițiile în care recurenții nu au fost de față atunci când plugul a fost lăsat în custodia lor de organele de poliție și au adus la cunoștință faptul că acesta nu se mai află la domiciliul lor, executorului judecătoresc care, deși a înțeles situația în care se aflau, a fost în imposibilitate de a-i ajuta în vreun mod atâta vreme cât au fost obligați să plătească contravaloarea plugului sau să-l predea prin hotărâre judecătorească.

Cu ocazia concluziilor puse asupra recursurilor, procuratorul părții civile a ridicat două excepții, respectiv lipsa calității procesuale de apelanți a celor trei recurenți, precum și tardivitatea apelului peste termen declarat de către aceștia, cu consecința inadmisibilității recursului.

Referitor la calitatea procesuală a recurenților, Curtea a contatat că în considerentele deciziei recurate se analizează detaliat și în mod just calitatea recurenților de apelanți în proces, ei fiind încadrați în mod legal de către instanță în categoria persoanelor care intră sub incidența prev. art. 362 lit. f Cod procedură penală, având în vedere calitatea lor de persoană ale căror interese legitime au fost vătămate prin hotărârea apelată. În ceea ce privește vătămarea, în mod corect Tribunalul Dolja apreciat că aceasta nu rezultă din calitatea lor de simpli martori în proces, ci de martori de bună credință, respectiv persoană căreia i-a fost lăsată în custodie, această calitate fiind în concordanță și cu dispozițiile art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Concluzionând, Curtea a apreciat că această excepție ridicată de către procuratorul părții civile nu este întemeiată, Tribunalul Dolj apreciind în mod legal că apelanții au calitate procesuală în prezenta cauză.

În ceea ce priește cea de-a doua excepție, Curtea a constatat că aceasta este identică cu motivul de recurs invocat de recurenți, în sensul că în mod greșit s-a considerat de către Tribunalul Dolj că apelul peste termen declarat este tardiv, prin raportare la dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. a Cod procedură penală și art. 365 Cod procedură penală.

În sensul celor de mai sus, din considerentele deciziei Tribunalului Dolja rezultat că acesta a considerat că apelul peste termen a fost formulat la data de 31 ianuarie 2008, depășind astfel termenul de 10 zile de la începerea executării dispozițiilor civile ale sentinței penale apelate, respectiv 17 decembrie 2007. Însă, examinând actele și lucrările dosarului, s-a constatat că data de 17 decembrie 2007 fost considerată eronat de către tribunal ca fiind data începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile, deoarece la acea dată doar s-a încercat realizarea acestei executări, ea nefiind însă demarată efectiv.

Sub acest aspect, s-a constatat din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către recurent și existente și la Tribunalul Dolj, că primul act începător al executării dispozițiilor privind despăgubirile civile din hotărârea apelată împotriva lui, s-a realizat la data de 22 ianuarie 2008 ( conform copiei cuponului de pensie) dată de la care se apreciază că trebuie calculat termenul de 10 zile prev. de art. 365 Cod procedură penală, deoarece de la această dată terțul deținător a avut cunoștință despre începerea efectivă a executării împotriva sa. Or, calculând termenul de 10 zile de la data de 22 ianuarie 2008, Curtea a constatat că apelul declarat de 31 ianuarie 2008 se încadrează în termenul legal de 10 zile prev. de art. 365 Cod procedură penală, astfel încât s-a apreciat că în mod nelegal a fost respins apelul peste termen ca tardiv.

Astfel, prin decizia penală pronunțată în cauză de Curtea de APEL CRAIOVA, s-au admis recursurile declarate de terții deținători, și împotriva deciziei penale nr.1 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, privind pe inculpații, și; s-a casat decizia și s-a trimis cauza pentru judecarea apelului la Tribunalul Dolj.

Prin decizia penală nr. 211 de la 07 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Penală, s-a dispus espingerea apelului declarat peste termen - ca fiind nefondat - de terții deținători, și, împotriva sentinței penale nr. 4417 din 13 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr- și a obligat pe fiecare apelant la plata a câte 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezentând onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru inculpați.

Verificând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, atât prin prisma disp. art. 371 Cod Procedură penală, cât și a criticilor formulate, instanța de apel a constatat în esență că, în urma rămânerii definitive a sentinței penale s-au pus în executare dispozițiile civile, așa încât, executorul judecătoresc a - care a emis somația la data de 29.11.2007 a fixat termenul de executare și a încunoștiințat debitorii și.

Deși se susține de către martorul că debitorul este, Tribunalul a constatat că nu acesta din urmă este debitorul, ci martorul, în custodia căruia a fost lăsat bunul și i-a fost adusă la cunoștință obligația păstrării bunului, după cum a rezultat din înscrisurile dosarului, însă nu s-a conformat, și executorul judecătoresc a fost în imposibilitate să execute hotărârea, sesizând Casa Județeană de Pensii D pentru poprire.

De asemenea, Tribunalul a constatat că prima instanță a procedat corespunzător prin necitarea martorului, calitatea de martor raportându-se doar la persoana căreia i-a fost lăsat un bun în custodie, cu obligațiile ce decurg din această calitate.

Depășirea momentului citirii actului de sesizare în fața primei instanțe, atrage decăderea din exercitarea dreptului procesual de a se constitui parte civilă în procesul penal, rămânându-ți deschisă posibilitatea de a exercita o acțiune civilă separată, în cadrul unui proces civil.

S-a constatat deci că apelantul nu poate să se constituie parte civilă în calea de atac, aceasta fiind tardivă, însă martorii se pot adresa cu acțiune civilă, separat, în cadrul unui proces civil.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs - în termen legal - terții deținători, - și, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând prin motivele scrise, precum și oral, în timpul dezbaterilor, că membrii familiei nu au știut faptul că plugul provine din comiterea unei infracțiuni de furt; că hotărârea judecătorească de condamnare nu le-a fost comunicată, deși aveau calitatea de părți; că, deși nu a avut nici o calitate și nu a fost citat, a fost obligat la despăgubiri și, în consecință, solicită recunoașterea calității de părți vătămate și obligarea inculpaților la plata contravalorii plugului și a cheltuielilor de judecată.

Recursurile sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, cu următoarea motivare:

Așa cum temeinic și legal a reținut instanța de apel, recurenții nu s-au constituit - potrivit art. 15 alin. 2 Cod Procedură penală - părți în cadrul procesului penal care avea ca obiect, printre altele, și judecarea infracțiunii de furt cu privire la plugul ce aparținea părții civile, deși ar fi avut această posibilitate, fiindcă persoana executată în prezent pentru plata contravalorii plugului înstrăinat ulterior de familia, respectiv, a avut calitatea de martor în cadrul procesului penal, iar în această calitate nu a cerut și nu s-a constituit - până la citirea actului de sesizare - parte civilă, în cazul în care ar fi avut pretențiile pe care le reclamă în prezent. Din această cauză, recurenții nu pot fi persoane vătămate și, cu atât mai mult părți civile în sensul art. 15 alin. 2 Cod Procedură penală, deoarece constituirea ca părți civile s-a făcut după citirea actului de sesizare, în apel.

Cu motivarea reținută, neexistând motivul de casare invocat în temeiul art. 3859pct. 18 și 21 Cod Procedură penală și neconstatându-se din oficiu motive de fapt ori de drept care să impună casarea deciziei, în baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b Cod Procedură penală, recursurile vor fi respinse, ca nefondate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 Cod Procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile penale declarate de terții deținători, și împotriva deciziei penale nr. 211 de la 07 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Penală în dosarul cu nr-, privind pe intimații - inculpați, și.

Obligă fiecare recurent la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat - reprezentând onorariu apărător oficiu pentru inculpatul în sumă de 300 lei, ce va fi avansat prin Curtea de APEL CRAIOVA, către Baroul Dolj.

Cheltuielile judiciare în sumă de 600 lei, reprezentând onorariu apărător oficiu pentru inculpații și, ce vor fi avansate prin Curtea de APEL CRAIOVA, către Baroul Dolj, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2010.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red. jud.: -

Jud. apel:

Dact. 2 ex./ - 15.03.2010

Președinte:Valentina Trifănescu
Judecători:Valentina Trifănescu, George Ciobanu, Doru Filimon

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 32/2010. Curtea de Apel Craiova