Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 322/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 322/R/2009
Ședința publică din 2 iulie 2009
PREȘEDINTE: Rus Claudia JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 02.10.1989, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr.101/A din 6 aprilie 2009, pronunțată de tribunalul Bihor, decizie prin care s-a menținut în totul sentința penală nr.73/P din 26 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, e, g și i Cod penal cu aplicarea art.99 alin.2 Cod penal și art.33 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de avocat - în substituirea apărătorului desemnat din oficiu avocat -, în baza împuternicirii avocațiale de substituire emisă la 02.07.2009 de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat, lipsă fiind partea responsabilă civilmente intimată, partea vătămată intimată, partea vătămată intimată - - B, Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria O și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor.
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu partea vătămată intimată - - B, fila de citare fiind restituită cu mențiunea - mutat de la adresă, iar noul locatar nu permite afișarea.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
La întrebarea instanței inculpatul recurent învederează că recursul vizează reducerea pedepsei.
Instanța, în aceste condiții apreciază procedura de citare legal îndeplinită în cauză, efiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent avocat - solicită admiterea recursului, casarea și modificarea hotărârii Tribunalului Bihor în sensul reducerii pedepsei care să fie orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.73 din 26 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Oradeas -a hotărât în temeiul art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit.g și i Cod penal cu aplicarea art.99 alin. 2 Cod penal ( 5 R ) și art. 109 Cod penal condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
S-a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice din art. 208 alin.1-209 alin.1 lit.a,e,g,i Cod penal cu aplicarea art.99 alin. 3 Cod penal în art. 213 Cod penal.
În baza art. 334 Cod procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică din art. 208 alin.1-209 alin.1 lit.a,e,g,i Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal ( 11 R ) în art.208 alin.1-209 alin.1 lit. a, Cod penal cu aplicarea art.99 alin. 2 Cod penal, text în baza căruia cu aplicarea art. 109 Cod penal același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, în regim de detenție.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 05.12.2005 la 21.07.2006.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art.71 alin. 2 Cod penal s-a aplicat inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală cu referire la art. 998 cod civil inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 3.427,76 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile - INTERNATIONAL SRL.
S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părții civile.
In baza art.191 alin.1, 3 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea din 19.05.2005 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea a 8 infracțiuni de furt calificat comise în perioada 03.12.2004-05.12.2005 pe raza municipiului O, cauza fiind înregistrată sub dosar nr.10.617/2005 a Judecătoriei Oradea.
Prin sentința penală nr.800/2007 a Judecătoriei Oradeas -a dispus disjungerea cauzei în ceea ce privește faptele de la pct.5 și 11 din rechizitoriu și restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, hotărârea fiind casată de Tribunalul Bihor prin decizia penală nr. 814/R/2007 în care s-a stabilit că ulterior disjungerii cauza trebuia judecată de Judecătoria Oradea, motiv pentru care s-a dispus rejudecarea cauzei.
Din conținutul dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
5. În noaptea de 27/28.07.2005, inculpatul a pătruns prin efracție în sediul - Internațional SRL situat în O,-, de unde a sustras o unitate centrală de calculator cu monitor, tastatură și mouse.
Întrucât prejudiciul nu a fost recuperat partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.427,76 lei.
Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză: declarația părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică în care s-a concluzionat că,urmele papilare prezentate în foto 1-3, ridicate de pe geamul ferestrei forțată de autori - partea interioară a ferestrei găsită forțată și pervazul interior al aceleiași ferestre, în cauza privind furtul prin spargere comis la data de 27/28.07.2005 în dauna - Internațional SRL din O-, conțin elemente dactiloscopice caracteristice de coincidență care se întâlnescpe fișa dactiloscopică decadactilară"ce aparține inculpatului. Prin urmare, susținerile inculpatului cu ocazia audierii în fața instanței ( fila 128 ) în sensul că,nu am fost prezent în nici o împrejurare în imobilul respectiv, prin urmare nu am atins nici un bun din această instituție" au fost apreciate de prima instanță ca fiind nesincere și reprezentând o încercare de sustragere de la răspunderea penală.
Inculpatul urmează să răspundă penal, întrucât prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză cu privire la această infracțiune ( fila 108 ) s-a concluzionat că inculpatul a avut discernământ la data comiterii faptei.
Fapta inculpatului descrisă mai sus și dovedită conform probelor amintite, de a sustrage pe timp de noapte, prin efracție, din interiorul societății Internațional SRL un calculator cu monitor, tastatură și mouse, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.g, i Cod penal cu aplicarea art.99 alin.2 Cod penal ( fapta fiind comisă de către inculpat la vârsta de 15 ani împliniți ), text în baza căruia instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond avut în vedere criteriile generale de individualizare, gradul de pericol social concret al faptei comise, circumstanțele comiterii faptelor: pe timp de noapte, prin efracție, bunurile sustrase fiind bunuri de valoare ușor vandabile, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care chiar dacă era minor la data comiterii faptelor, a dat dovadă de nesinceritate, a refuzat să recunoască comiterea faptei în ciuda probelor evidente care îi dovedeau vinovăția și nu a ajutat în nici un fel la recuperarea prejudiciului. În plus, inculpatul este o persoană cu multiple condamnări, beneficiind anterior de clemența legii, fiind condamnat cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, împrejurare în care nu se mai poate aprecia în acest moment că scopul pedepsei ar putea fi atins fără executarea efectivă.
11. În data de 23.05.2005 inculpatul i-a solicitat părții vătămate, ce aștepta autobusul în stația din fața Bibliotecii Județene B, să îi dea telefonul pentru a da un telefon. Partea vătămată, însoțit la acel moment de martorul i-a dat inculpatului telefonul celular marca Nokia 3220, dar inculpatul a fugit cu telefonul, în acest interval de timp paza fiind asigurată de învinuitul. Constatând că inculpatul pleacă cu telefonul său, partea vătămată a pornit împreună cu martorul după acesta, dar nu au reușit să-l mai găsească.
Cu privire la starea de fapt inculpatul a declarat în cursul cercetării judecătorești ( fila 128 ) că nu recunoaște săvârșirea faptei, arătând că,este adevărat că în împrejurarea respectivă am cerut împrumut telefonul părții vătămate, telefon pe care însă i l-am restituit după ce am făcut un apel, în acea împrejurare am observat că o persoană de sex masculin pe care nu o cunosc ea cerut la rândul lui părții vătămate să-i permită să facă un apel d e pe telefonul acestuia din urmă și acesta este persoana care a sustras telefonul".
Pentru stabilirea stării de fapt în cauză a fost audiat martorul ( fila 110 ), care nu a recunoscut nici implicarea sa în săvârșirea faptei și nici faptul că inculpatul i-ar fi sustras părții vătămate telefonul mobil, arătând, absolut fără nici o bază reală că, inculpatul i-a cerut părții vătămate telefonul, a sunat, după care i-a restituit telefonul și a plecat revenind după 2 ore și găsindu-l pe martor în același loc, solicitându-i acum să-l însoțească să-l caute pe partea vătămată, sub motivul că ar fi rămas în telefonul părții vătămate cartela de telefon a inculpatului. În cauză a fost audiat și martorul ( fila 84 dosar urmărire penală ) care a declarat că în timp ce se afla împreună cu partea vătămată, dar nu a fost atent la cele petrecute în jurul său, l-a auzit pe partea vătămată strigând că i s-a furat telefonul, moment în care împreună cu partea vătămată au început să fugă după 2 băieți care alergau, dar nu au reușit să-i ajungă întrucât aceștia s-au făcut nevăzuți la intersecția cu str. -.
În cursul urmăririi penale, cu ocazia audierii ( fila 65 dosar urmărire penală ) inculpatul a susținut o cu totul altă variantă, arătând că este reală împrejurarea că părții vătămate i s-a sustras telefonul, dar a arătat că autorul furtului ar fi.
Partea vătămată a mai declarat ( fila 82 ) că în seara aceleiași zile a fost căutat de inculpatul pentru a-i restitui telefonul, aspect confirmat în procesul de confruntare din 24.05.2005 și de inculpatul, care a arătat că după ce au recuperat telefonul de la învinuitul l-a căutat pe partea vătămată pentru a i-l restitui, dar negăsindu-l, a predat telefonul la poliție.
Din declarația inculpatului și a învinuitului, instanța de fond a reținut că aceștia încearcă să arunce vina unul pe celălalt, în timp ce încearcă să se sustragă răspunderii penale, declarațiile lor fiind apreciate de instanță ca nesincere și prin urmare înlăturate.
Analizând probele de la dosar, instanța de fond a apreciat ca dovedită împrejurarea că inculpatul, beneficiind de naivitatea părții vătămate, și-a însușit telefonul pe care acesta i-l dăduse doar pentru a face un apel, dovadă în acest sens fiind și declarația singurului martor obiectiv, precum și faptul că inculpatul a fost cel care a predat poliției telefonul mobil, care nu avea cum să se găsească asupra sa, dacă inculpatul ar fi restituit părții vătămate telefonul după efectuarea apelului, așa cum în mod nesincer a declarat în cursul cercetării judecătorești, atât el, cât și învinuitul.
Fapta inculpatului care beneficiind de ajutorul dat de învinuitul, prin asigurarea pazei, de a sustrage telefonul mobil de la partea vătămată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, e cu aplicarea art.99 alin.2 Cod penal, întrucât fapta a fost comisă când inculpatul avea 15 ani împliniți.
Întrucât prin rechizitoriul parchetului inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin. 1 - 209 alin.1 lit.a, e, g, i Cod penal cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal, prima instanță, în baza art.334 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică din art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,e,g,i Cod penal cu aplicarea art.99 alin. 3 Cod penal ( 11 R ) în art.208 alin.1-209 alin.1 lit. a, Cod penal cu aplicarea art.99 alin. 2 Cod penal, text în baza căruia, cu aplicarea art. 109 Cod penal l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În ceea ce privește schimbarea încadrării juridice solicitată de apărătorul inculpatului din infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, e, g, i Cod penal în infracțiunea de abuz de încredere prev. și ped. de art.213 Cod penal, în practică s-a stabilit că fapta comisă de inculpatul, astfel cum a fost descrisă mai sus, nu întrunește nici elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere și nici a celei de înșelăciune, întrucât s-a apreciat că în acest caz inculpatul are doar un simplu contact material cu bunul și nu a dobândit nici posesia și nici detenția acestuia în momentul în care partea vătămată i-a dat telefonul pentru a face un apel. În această situație fapta comisă de către inculpat nu constituie infracțiunea de abuz de încredere, întrucât refuzul de restituire nu are autonomie infracțională, el este doar urmarea sustragerii bunului în scopul însușirii și nu constituie nici infracțiunea de înșelăciune, întrucât așa cum s-a mai arătat inculpatul nu a intrat în posesia bunului, ci a avut doar contactul material al acestuia, astfel că intrarea bunului în posesia inculpatului s-a făcut fără consimțământul acestuia ( în cazul înșelăciunii bunul ajunge în posesia inculpatului cu consimțământul acestuia, dar cu un consimțământ obținut prin vicleșug ).
Pentru aceste considerente instanța de fond a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice din art.208 alin.1-209 alin.1 lit. a,e,g,i Cod penal cu aplicarea art.99 alin. 3 Cod penal în art. 213 Cod penal, formulată de apărătorul inculpatului și nu a schimbat încadrarea juridică a faptei nici în infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.99 alin.2 Cod penal.
Inculpatul urmează să răspundă penal, întrucât prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză cu privire la această infracțiune ( fila 108 ) s-a concluzionat că inculpatul a avut discernământ la data comiterii faptei.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond avut în vedere criteriile generale de individualizare, gradul de pericol social concret al faptei comise, circumstanțele comiterii faptelor: profitând de naivitatea unui adolescent, bunul sustras fiind din categoria bunurilor de valoare, ușor vandabile, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care, chiar dacă era minor la data comiterii faptelor, a dat dovadă de nesinceritate, a refuzat să recunoască comiterea faptei încercând să dea vina pe un alt participant la faptă. În plus, inculpatul este o persoană cu multiple condamnări, beneficiind anterior de clemența legii, fiind condamnat cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, împrejurare în care nu se mai poate aprecia în acest moment că scopul pedepsei ar putea fi atins fără executarea efectivă.
Pentru același considerente avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, instanța de fond a apreciat că în nici un caz nu se poate reține că faptele comise nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.
Întrucât aceste două infracțiuni au fost comise în concurs real, în baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, în regim de detenție.
În prezenta cauză inculpatul a fost trimis în judecată la data de 19.12.2005 în stare de arest preventiv, măsura fiind luată în baza mandatului de arestare preventivă nr.64/M/06.12.2005, anterior fiind reținut, motiv pentru care în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 05.12.2005 la 21.07.2006.
Prima instanță a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art.71 alin. 2 Cod penal s-a aplicat inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală cu referire la art.998 Cod civil inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 3.427,76 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile - INTERNATIONAL SRL.
S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părții civile.
In baza art.191 alin.1, 3 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal apel inculpatul, solicitând, prin intermediul apărătorului său, admiterea apelului declarat în cauză, casarea hotărârii primei instanțe și, rejudecând cauza, a se dispune achitarea inculpatului apelant în baza art.10 lit.c Cod procedură penală, sub aspectul comiterii infracțiunii reținute la punctul 5 din rechizitoriu, în contextul în care la dosar nu sunt probe din care să rezulte vinovăția sa. In ceea ce privește infracțiunea reținută la punctul 11 din rechizitoriu se solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt în infracțiunea de abuz de încredere și constatându-se lipsa plângerii prealabile a părții vătămate, a se face aplicarea art. 10 lit.f Cod procedură penală în sensul de a se dispune încetarea procesului penal pentru această faptă. In acest sens se arată că raportat la starea de fapt rezultă cu certitudine că partea vătămată a predat telefonul mobil inculpatului la cererea acestuia, după care inculpatul a părăsit locul faptei, neavând asupra sa telefonul în cauză, refuzând să-l mai restituie părții vătămate.
Prin decizia penală nr.101/A din 6 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, a fost respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.73 din 26.01.2009 pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost menținută în totul și a fost obligat apelantul să plătească statului suma de 100 RON, cheltuieli judiciare în apel.
Analizând hotărârea atacată prin prisma apelului declarat în cauză, cât și din oficiu, dar în limitele și conform dispozițiilor art.371 Cod procedură penală, cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev. de art.378 Cod procedură penală, tribunalul a reținut că acesta este nefondat, astfel că l-a respins în consecință.
Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, just argumentată, conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptei comise de inculpat fiind legală.
In mod corect și judicios, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului, din probele administrate în cauză, coroborate cu declarațiile părților vătămate și ale martorilor audiați în cauză, rezultând fără dubii următoarea stare de fapt:
În noaptea de 27/28.07.2005, inculpatul a pătruns prin efracție în sediul - Internațional SRL situat în O,-, de unde a sustras o unitate centrală de calculator cu monitor, tastatură și mouse.
În data de 23.05.2005 inculpatul i-a solicitat părții vătămate, ce aștepta autobuzul în stația din fața Bibliotecii Județene B, să îi dea telefonul pentru a da un telefon. Partea vătămată, însoțit la acel moment de martorul i-a dat inculpatului telefonul celular marca Nokia 3220, dar inculpatul a fugit cu telefonul, în acest interval de timp paza fiind asigurată de învinuitul. Constatând că inculpatul pleacă cu telefonul său, partea vătămată a pornit împreună cu martorul după acesta, dar nu au reușit să-l mai găsească.
Deși inculpatul contestă atât în fata primei instanțe, cât și în apel, vinovăția sa în ce privește săvârșirea infracțiunii de furt în dauna părții vătămate - Internațional SRL O, starea de fapt este pe deplin dovedită, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică în care s-a concluzionat că "urmele papilare prezentate în foto 1-3, ridicate de pe geamul ferestrei forțată de autori - partea interioară a ferestrei găsită forțată și pervazul interior al aceleiași ferestre, în cauza privind furtul prin spargere comis la data de 27/28.07.2005 în dauna - Internațional SRL din O-, conțin elemente dactiloscopice caracteristice de coincidență care se întâlnescpe fișa dactiloscopică decadactilară ce aparține inculpatului ".
Cu privire la fapta descrisă ca fiind comisă în data de 23 mai 2005 atât în fata instanței de fond, cât și în apel, inculpatul, prin apărătorul său, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat în cea de abuz de încredere. Instanța de apel a apreciat ca nefondată această solicitare, cerere respinsă în mod corect de instanța de fond. A fost avută în vedere la stabilirea vinovăției inculpatului declarația părții vătămate ( fila 133 dosar instanță ) care se coroborează cu declarația singurului martor obiectiv ( fila 84 dosar urmărire penală, a cărei depoziție a fost citată în instanță, incidente fiind dispozițiile art.327 alin.3 Cod procedură penală ), probe care la rândul lor se coroborează cu împrejurarea că inculpatul a fost cel care a predat poliției telefonul mobil aparținând părții vătămate. Aceste aspecte infirmă apărarea inculpatului care în timpul cercetării judecătorești a susținut că a restituit în final părții vătămate telefonul după efectuarea acelui apel. Față de această stare de fapt este evident că fapta descrisă nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere în condițiile în care inculpatul nu a dobândit nici posesia și nici detenția telefonului în momentul în care partea vătămată i-a predat acel telefon pentru a efectua un apel. Inculpatul a avut doar contact material cu acel telefon, context în care nu se poate vorbi nici de săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune astfel cum s-a acreditat în fața primei instanțe.
Raportat la pericolul social concret al infracțiunilor săvârșite, modul și împrejurările comiterii acestora, conduita nesinceră a inculpatului, antecedența sa penală - inculpatul fiind cunoscut cu multiple condamnări având în prezent o condamnare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, tribunalul a apreciat că atât cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, cât și modalitatea de executare a acesteia, sunt în deplină concordanță cu prevederile art.72 Cod penal, hotărârea apelată fiind pe deplin legală și temeinică.
Fiind dovedită vinovăția inculpatului, în mod corect instanța de fond a dispus obligarea acestuia în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata de despăgubiri în favoarea părții civile - Internațional SRL.
Față de toate acestea, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul penal inculpatul împotriva sentinței penale nr.73 din 26.01.2009 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a menținut-o în totul.
Reținând culpa procesuală a apelului, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a obligat apelantul să plătească statului suma de 100 RON, cheltuieli judiciare în apel.
Împotriva acestei decizii, inculpatul recurent a declarat recurs în termen, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și reducerea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege.
Verificând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța constată că acesta este nefondat.
În mod legal și temeinic prima instanță l-a condamnat pe inculpatul la 2 pedepse a câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în perioada minoratului, pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani închisoare în regim de detenție, reținându-se în sarcina sa faptul că, în noaptea de 27/28.07.2005 a pătruns prin efracție în sediul - Internațional SRL din O de unde a sustras o unitate centrală de calculator cu monitor, tastatură și mouse, prejudiciul fiind în cuantum de 3427,76 RON, nerecuperat, precum și faptul că, în data de 23.05.2005, inculpatul, în timp ce aștepta autobusul în stația din fața Bibliotecii Județene B, i-a cerut părții vătămate să îi dea celularul pentru a da un telefon, după care inculpatul a fugit cu telefonul.
Față de faptele săvârșite, împrejurările în care s-au comis acestea, față de persoana inculpatului, atitudinea de nerecunoaștere, faptul că este cunoscut cu antecedente penale din perioada minoratului întrucât a mai săvârșit mai multe asemenea infracțiuni de furt calificat pentru care a fost judecat și condamnat, fapt care denotă persistența sa în câmpul infracțional, instanța apreciază că pedeapsa aplicată este just individualizată și nu se impune reducerea acesteia sub minimul prevăzut de lege.
Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.101/A/6.04.2009 a Tribunalului pe care o va menține în întregime.
Va obliga pe recurent să plătească statului în solidar cu partea responsabilă civilmente 300 RON cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 RON onorariu pentru avocat din oficiu - conform delegației nr.2669/19.05.2009 va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pctr.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 20 oct.1989 din Penitenciarul Oradea împotriva deciziei penale nr.101/ din 6 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului în solidar cu partea responsabilă civilmente suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu -, cu delegație nr.2669/19.05.2009 va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
în concediu de odihnă în concediu de odihnă
semnează președintele semnează președintele
completului jud. completului jud.
decizie - jud.- -
În concept - 13.07.2009
Judecători apel -;
Judecător fond - C
decizie - - -
3 ex./16.07.2009
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Condrovici Adela, Popovici Corina
