Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 324/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 324
Ședința publică din 30.04. 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adrian Bogdan
JUDECĂTORI: Adrian Bogdan, Nimineț Ștefan Anti Silviu
- -
GREFIER. - -
*******
MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - este reprezentat legal prin procuror -
*
Pe rol fiind pronunțarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU și partea vătămată COMPANIA NAȚIONALĂ FERATE CFR SA - SUCURSALA REGIONALĂ FERATE I, împotriva deciziei penale nr. 12/A din 08.01.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza au avut loc în ședința publică din data de 16.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
DELIBERÂND
Prin sentința penală nr. 1835/8.10.2008 a Judecătoriei Bacău pronunțată în dosar penal - s-a dispus în baza art. 334 cpp schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e,f,g, al. 3 lit. f Cp cu aplicarea art. 41 al. 2, art. 276 al. 1 Cp, art. 4 al. 1, 2 și art. 6 al. 1 din Legea 289/2005 cu aplicarea art. 33 lit. a și 37 lit. a Cp în infracțiunile prev. de:
- art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. f, g, al. 2 lit. b Cp cu aplicarea art. 37 lit. b Cp (faptă din 23.06.2006 - parte vătămată )
- art. 6 al. 1 din Legea 289/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp și art. 4 al. 1, 2 din Legea 289/2005 cu aplicarea art. 41 al 2 Cp totul cu aplicarea art. 37 lit. b și art. 33 lit. a Cp (fapte din 20.12.2006 și 18.01.2007)
- art. 208 al. 1 - 209 al. 1lit. f și al. 3 lit. f Cp, art. 276 al. 1 Cp cu aplicarea art. 37 lit. b Cp și art. 33 lit. b Cp (faptă din 04.01.2007).
În baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. f, g, al. 2 lit. b Cp cu aplicarea art. 37 lit. b Cp, art. 74 lit. c și art. 76 lit. c cp a fost condamnat inculpatul, fiul lui și născut la data de 02.01.1964 în com., jud. B, cetățean român, studii 12 clase, necăsătorit, fără ocupație, stagiul militar satisfăcut, recidivist domiciliat în com., jud B, CNP - la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă din 23.06.2006 - parte vătămată ).
În baza art. 6 al. 1 din Legea 289/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp,art.37 lit. b, art. 74 lit. c și art. 76 lit. c cp a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare(fapte din 20.12.2006 și 18.01.2007).
În baza art.11 pct. 2 lit. a cpp rap. la art. 10 lit.d cpp a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 al. 1, 2 din Legea 289/2005 cu aplicarea art. 41 al 2 Cp și art. 37 lit. b (fapte din 20.12.2006 și 18.01.2007).
În baza art. 11 pct.2 lit. a cpp rap. la art. 10 lit.c cpp a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1lit. f și al. 3 lit. f Cp, art. 276 al. 1 Cp cu aplicarea art. 37 lit. b Cp și art. 33 lit. b Cp (faptă din 04.01.2007).
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b cp au fost contopite pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
Pedeapsă de executat 2 ani închisoare.
În baza art.71 al.2 cp au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II a și b cp pe durata executării pedepsei principale.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art.14 cpp și art.346 cpp, art 998 și urm. civ. a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume cu titlu de daune materiale:1600 lei către partea civilă (fostă ) și 251,90 lei către partea civilă Compania Națională de "CFR"SA-Sucursala Regionala de Ferate
În baza art. 346 al.3 cpp a fost respinsă cererea părții civile Compania Națională de "CFR"SA-Sucursala Regionala de Ferate I privind obligarea inculpatului la plta sumei de 9224,49 lei contravaloarea prejudiciului produs prin săvârșirea faptei din 04.01.2007.
S-a luat act că partea civilă Compania Națională de "CFR"SA-Sucursala Regionala de Ferate I nu a formulat pretenții civile pentru săvârșirea faptei din 20.12.2006.
În baza art. 118 lit. e cp s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2395,6 lei care nu servește la despăgubirea părții civile Compania Națională de "CFR"SA-Sucursala Regionala de Ferate
Prin decizia penală nr. 12/A/08.01.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău, s-a dispus în baza art. 379 pct. 2 lit. a cod pr. penală:
Admiterea apelurilor formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BACĂU și de partea civilă CNCF CFR SA împotriva sentinței penale nr. 1835/06.10.2008 a Judecătoriei Bacău pronunțată în dosar nr-, cu privire la latura penală a cauzei și a greșitei respingeri a despăgubirilor civile pentru fapta din 04.01.2001.
S-a desființat sentința apelată sub aspectul arătat, s- reținut cauza spre rejudecare și în consecință:
În baza art. 334 cpp s- dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e,f,g, al. 3 lit. f Cp cu aplicarea art. 41 al. 2, Cp și 37 lit a cod penal în infracțiunea prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit.e, f, g, al. 2 lit. b, alin 3 lit f Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b, art 41 alin 2 Cp; din infracțiunea prev de art 6 al. 1 din Legea 289/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp,art.37 lit. a cod penal în infracțiunea prev de art. 6 al. 1 din Legea 289/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp, art.37 lit. b cod penal și din infracțiunea prev de art. 4 al. 1, 2 din Legea 289/2005 cu aplicarea art. 41 al 2 Cp și art. 37 lit. a cod penal în infracțiunea prev de art. 4 al. 1, 2 din Legea 289/2005 cu aplicarea art. 41 al 2 Cp și art. 37 lit. b cod penal toate cu art 33 cod penal.
A fost condamnat inculpatul - fiul lui și născut la data de 02.01.1964 în com., jud. B,cetățean român, studii 12 clase, necăsătorit, fără ocupație stagiul militar satisfăcut, recidivist domiciliat în com., jud B CNP - - pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
- art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit.e, f, g, al. 2 lit. b, alin 3 lit f Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b, art 41 alin 2 Cp, art. 74 lit. c și art. 76 lit. c cp condamnă inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă din 23.06.2006 - parte vătămată și faptă din 04.01.2007).
- art. 6 al. 1 din Legea 289/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp,art.37 lit. b, art. 74 lit. c și art. 76 lit. c cp condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare(fapte din 20.12.2006 și 18.01.2007)
- art. 4 al. 1, 2 din Legea 289/2005 cu aplicarea art. 41 al 2 Cp și art. 37 lit. b și art. 74 lit. c și art. 76 lit. c cp (fapta din 4.01.2001) la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit a și 34 lit b cod penal s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
PEDEAPSĂ DE: 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin 1 cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit a și b cod penal.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
A fost bligat inculpatul și la plata sumei de 9224, 49 lei către partea civilă CN CF CFR S
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a arătat că:
Din declarația părții vătămate () (fl. 10,11 și fl. 36), coroborată cu declarațiile inculpatului (fl. 88 verso și fl. 13) rezultă că în noaptea de 23.06.2006 partea vătămată călătorea cu trenul accelerat 1654 - V D - B, având loc la vagonul 3 nr. 46.
În jurul orelor 3.00, înainte ca trenul să ajungă în stația CFR Adjud, a ieșit din compartimentul în care se afla pentru a merge la toaletă, lăsându-și geanta lângă scaunul de la geam.
Acest lucru a fost observat de către inculpat, care, profitând de faptul că în acel compartiment mai era o persoană care dormea, a pătruns în compartiment, a luat geanta în care se aflau două telefoane mobile, ochelari de vedere, agendă telefonică, cosmetice, chei și un portmoneu ce conținea suma de 180 lei, carte de identitate, permis de conducere, legitimația de serviciu, certificat de înmatriculare auto, geantă pe care a ascuns-o într-o sacoșă pe care o avea asupra sa, după care s-a deplasat spre ultimele vagoane ale trenului.
Pentru a căuta bunuri ce pot fi valorificate, inculpatul a intrat într-o toaletă, a luat cele două telefoane mobile și suma de 180 lei, după care geanta cu restul bunurilor a aruncat-o pe fereastră. mobile sustrase de la partea vătămată au fost vândute de către inculpat în autogara Adjud unui conducător auto contra sumei de 60 lei bucata, banii obținuți fiind cheltuiți de către inculpat în scopuri personale.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1600 lei contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate.
În noaptea de 20.12.2006 inculpatul s-a deplasat la liniile dintre stațiile Sascut și cu intenția infracțională de a sustrage cupru și ajungând în apropierea unui pod metalic unde a observat două cutii metalice pe care se aflau montate cabluri din cupru și a rupt șapte cabluri din cupru de diferite dimensiuni, a smuls una dintre cutii și s-a deplasat cu aceasta pe câmp, la aproximativ două sute metri pentru a nu fi văzut, a scos din interiorul acesteia cuprul, după care a curățat de izolație cablurile sustrase vânzând materialul obținut la un centru de colectare de fier vechi din zona
Această situație de fapt rezultă din declarațiile inculpatului coroborată cu procesul verbal de cercetare la fața locului (fl. 28 - 37 ), din care rezultă că de la km 263 + 500 pe firul 1 de circulație Sascut - s-a constatat lipsa unei funii de cupru scurtă și borna de legătură între de joantă și linia ferată smulsă din corpul bobinei, pe firul 2 s-a constat lipsa unei bobine de joantă și a două funii de cupru (una lungă, una scurtă) și la km 264 + 450 pe firul 1 de circulație s-a constatat lipsa a două funii de cupru, iar pe firul 2 tot două funii de cupru, prin sustragerea acestor componente ale instalațiilor LC nefiind pusă în pericol siguranța traficului feroviar.
Din devizul întocmit (fl. 39 ) rezultă că valoarea pagubei este de 5818,13 lei, dar partea vătămată Compania Națională Ferate CFR SA - Sucursala Ferate nu s-a constituit parte civilă cu această sumă, deși pe parcursul cercetării judecătorești s-au făcut adrese în acest sens.
În noaptea de 18.01.2007 inculpatul, cu aceeași intenție infracțională, de a sustrage cupru, s-a deplasat cu trenul de la B la stația, tot pe timp de noapte, după care s-a întors pe jos pe calea ferată spre B căutând locurile unde se aflau cabluri din cupru și ajungând în apropierea unui semnal luminos, cu ajutorul unui clește a sustras trei funii din cupru, a curățat izolația iar a doua zi le-a predat la un centru de colectare a fierului vechi, banii obținuți fiind cheltuiți de către inculpat în interes personal.
Această situație de fapt rezultă din declarația inculpatului coroborată cu procesul verbal de cercetare la fața locului (fl. 61 ) din care rezultă că la secțiunea izolată X - 1AD de pe -araoani - s-a constatat lipsa a trei funii din cupru scurte, la fața locului observându-se urma de tăiere a acestor funii cu ajutorul unui corp de debitat metale.
Din devizul întocmit (fl. 63 ) rezultă că valoarea prejudiciului a fost de 251,90 lei, sumă cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă (fl. 62 ).
În drept fapta inculpatului care la data de 23.06.2006, pe timp de noapte, într-un mijloc de transport în comun (trenul accelerat 1654) a sustras părții vătămate () poșeta în care se aflau mai multe bunuri, printre care și cartea de identitate, permisul de conducere și legitimația de serviciu, acte care servesc pentru dovedirea stării civile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. f, g, al. 2 lit. b Cp.
Sub aspectul laturii subiective, vinovăția inculpatului există sub forma intenției directe în ceea ce privește furtul poșetei (inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui și sub forma intenției indirecte în ceea ce privește actele de stare civilă (a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea ca în geanta părții vătămate să se afle actele de stare civilă).
În drept, faptele inculpatului, care în baza aceleiași rezoluții infracționale, la data de 20.12.2006 și 18.01.2007, pe timp de noapte a sustras o de joantă și mai multe funii de cupru de la instalațiile liniilor de contact între stații CFR întrunește elementele constitutive ele infracțiunii prev de art. 6 la. 1 din Legea 289/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp.
Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 4 al. 1,2 din Legea 289/2005 instanța a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, având în vedere că potrivit acestor dispoziții este sancționată pătrunderea fără drept în zona de siguranță feroviară și refuzul de aop ărăsi și nu simpla pătrundere.
În aceste condiții, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp rap la art. 10 lit. d Cp a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
Referitor la fapta din 04.01.2007 instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în faza de urmărire penală și săvârșirea acesteia, pentru ca în fața instanței să adopte o poziție de negare.
Potrivit art. 5 ind. 2 Cpp care consacră prezumția de nevinovăție, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă. În cazul în care probele referitore la vinovăție nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, se aplică regula "in dubio pro reo", potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului.
Faptul că inculpatul a fost inconsecvent în declarații, în faza de urmărire penală recunoscând săvârșirea faptei nu are nici o relevanță, întrucât potrivit art. 69 Cpp declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Martorul Caa rătat faptul că inculpatul i-a relatat faptul că sustrage cupru de la liniile de cale ferată, iar martora a arătat că a primit de la inculpat mai multe cantități de cupru, fără aoi nteresa de proveniența acestora, dar nici unul dintre ei nu a confirmat că la data de 04.01.2007 inculpatul a sustras din stația mai multe cabluri din cupru, la dosar neexistând nici o altă probă care să dovedească fără putință de tăgadă că inculpatul este autorul faptei.
Având în vedere că la pronunțarea unei condamnări instanța trebuie să-și întemeieze convingerea privind vinovăția inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au caracter cert, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia orice îndoială este în favoarea inculpatului ("in dubio pro reo").
Așa fiind, instanța în baza art. 334 Cpp a dispus schimbarea încadrării juridice și a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. g și al. 3 lit. f Cp, art. 276 al. 1 Cp (faptă din 04.01.2007), întrucât fapta nu a fost comisă de către inculpat.
La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev de art. 72 Cp și anume: gradul de pericol social al faptelor, împrejurările concrete în care au fost comise faptele, urmările produse sau care s-ar fi putut produce.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, săvârșind faptele în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b Cp raportat la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală 65/2002 a Judecătoriei Bicaz, liberat condiționat la 12.11.2003 cu rest de 447 zile, pedeapsă considerată ca executată la data săvârșirii faptelor și care a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a faptelor, prezentându-se în fața organelor judiciare, împrejurări ce au fost reținute ca circumstanțe atenuante conform art. 74 - 76 Cp, în temeiul cărora instanța a aplicat o pedeapsă sub minimul special.
La aplicarea pedepsei rezultante instanța a dat eficiență regimului sancționator propriu concursului de infracțiuni prev. de art. 33 lit. a și 34 lit. b Cp.
În baza art. 71 al. 2 Cp a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. teza a II-a și b Cp pe durata executării pedepsei principale.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
Sub aspectul laturii civile, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în baza 14 și 346 Cpp, art. 998 și urm. civ. a obligat inculpatul la plata următoarelor sume cu titlu de daune materiale: 1600 lei către partea civilă (fostă ) și 251,90 lei către partea civilă Compania Națională de "CFR" SA - Sucursala Regională Ferate
În baza art. 346 al. 3 Cpp a respins cererea părții civile Compania Națională de "CFR" SA - Sucursala Regională Ferate I privind obligarea inculpatului la plata sumei de 9224,49 lei contravaloarea prejudiciului produs prin săvârșirea faptei din 04.01.2007.
S-a luat act că partea civilă Compania Națională de "CFR" SA - Sucursala Regională Ferate I nu a formulat pretenții civile pentru săvârșirea faptei din 20.12.2006.
În baza art. 118 lit. e Cp s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2395,6 lei care nu servește la despăgubirea părții civile Compania Națională de "CFR" SA - Sucursala Regională Ferate
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și partea civilă CNFR SA
Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacăua criticat soluția primei instanțe sub aspectul netemeiniciei soluției de achitare a inculpatului întrucât instanța de fond în mod greșit a considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Partea civilă CN CF CFR SA Bac riticat soluția primei instanțe sub aspectul soluționării laturii civile, motivat de faptul că în mod greșit inculpatul nu a fost obligat la plata integrală a daunelor create societății.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, apreciază că apelurile declarate sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse:
Instanța de judecată în mod eronat a dispus achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.4 alin. 1, 2 din Legea 289/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cp. si art.37 lit.b ( fapte din 20.12.2006 si 18.01.2007) considerând că fapta nu întrunește elementele
constitutive ale acestei infracțiuni.
În cazul faptei prevăzute in art.4 din Legea 289/2005 este incriminata atât acțiunea de pătrundere fără drept în zonele prevăzute in art. 1 si 2,cat si acțiunea de refuz de a parasi acele locuri. Că cerința esențială este condiția ca pătrunderea sau refuzul de a le părăsi să fie "fără drept", însă elementul material al infracțiunii consta atât intr-o acțiune cat si intr-o inacțiune.
Infracțiunea analizata, având conținuturi alternative, prin săvârșirea oricăreia dintre activitățile prevăzute de text se realizează elementul material al laturii obiective.
Astfel, infracțiunea prevăzuta la art. 4 alin. l din Legea 289/2005 se prezintă sub forma simpla (pătrunderea fără drept in zonele respective refuzul de a le părăsi ) dar si in modalitățile agravate reglementate in art. 4 alin.2, respectiv atunci când fapta se săvârșește de o persoana având asupra sa o arma; de doua sau mai multe persoane împreuna; în timpul nopții sau prin violenta).
În aceste condiții apreciat că pătrunderea fără drept a inculpatului, in zona de siguranța feroviara pe timp de noapte, în data de 20.12.2006, respectiv18.01.2007 realizează elementul material al infracțiunii prevăzute de ari.4 alin. 1,2 din Legea 289/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp. astfel încât în cauză se impunea condamnarea acestuia, soluția de achitare fiind nejustificată.
Referitor la fapta din 04.01.2007, instanța a reținut ca inculpatul a recunoscut in faza de urmărire penala si săvârșirea acesteia, pentru ca in fata instanței sa adopte o poziție de negare.
Astfel, instanța nu a putut retine vinovăția inculpatului în legătura cu săvârșirea acestei fapte, apreciind ca la dosar nu exista nici o alta proba care sa dovedească fără putința de tăgada ca inculpatul este autorul faptei, in speța făcându-se aplicarea principiului "in dubio pro reo". Insa aceste probe exista, sunt pertinente si concludente si constau in declarația martorei, care arata ca in luna decembrie a anului 2006 si la începutul anului 2007, primit de la inculpat mai multe cantități de cupru cat si in declarațiile inculpatului din faza de urmărire penala precum si procesele-verbale de reconstituire, ocazie cu care inculpatul a indicat cu exactitate si precizie locurile de unde a sustras componentele caii ferate.
Potrivit art.63 alin.2 probele C.P.P. nu au o valoare dinainte stabilita, insa dispoziția legala trebuie privita si înțeleasă în dublu sens: nimic nu îndrituiește a se crede ca probele de la urmărirea penala sunt invalabile. Simpla susținere a inculpatului că nu este autorul faptei nu este concludenta, in lipsa unei dovezi care sa justifice revenirea asupra declarației credem ca trebuie acordata valoare probatorie primelor declarații care conduceau automat la stabilirea vinovăției si pronunțarea unei soluții de condamnare.
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 66 alin.l Cp. inculpatul nu este obligat sa-si probeze nevinovăția dar alin.2 al aceluiași articol prevede ca, in cazul in care exista probe de vinovăție, inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie, ceea ce acesta nu a făcut.
De fapt în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut că în jurul datei de 4-5.01.2007 a sustras mai multe cabluri de cupru de diferite lungimi, oferind amănunte precise legate de modul de operare. În faza cercetării judecătorești a revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penala în care recunoștea vinovăția sa, fără însa a oferi o explicație veridica.
Într-adevăr, în cursul reaudierii in cadrul cercetării judecătorești, părțile si martorii pot reveni asupra declarațiilor date în faza de urmărire penala, în asemenea cazuri instanța urmând a le reține numai pe acelea care, în raport de toate elementele cauzei, pot fi considerate că exprimă adevărul, indiferent în ce stadiu au fost făcute. Așadar, retractarea totală sau parțială a unei declarații nu este de natură, prin ea însăși să înlăture acea declarație deoarece ar lipsi de eficiență o probă administrata in mod legal. Înlăturarea unei declarații se face numai in măsura in care retractarea este temeinic motivată, iar împrejurările cauzei formează convingerea ca relatările anterioare nu reprezintă realitatea.
În cadrul cercetării judecătorești instanța readministrează în condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate probele strânse în cursul urmăririi penale putând, totodată, să administreze orice alte probe noi pe care le considera necesare, reținându-le, însă, doar pe acelea care servesc aflării adevărului în cauză.
În aceste condiții instanța a acordat valoare probatorie declarației inculpatului din faza cercetării judecătorești, înlăturând din ansamblul probator supus aprecierii, valoarea probanta a declarațiilor acestuia din faza de urmărire penala, unde a recunoscut in mod constant ca este autorul faptei din data de 04.01.2007, cât și celelalte mijloace de probă administrate în mod legal, lipsindu-le astfel de eficiență.
Consideră că probele trebuiau evaluate la justa lor valoare în momentul deliberării, înlăturarea probelor administrate in cursul urmăririi penale nefiind justificată, aceasta întrucât sunt infracțiuni, cum este cea de fata, care prin modul de săvârșire si specificul lor nu sunt susceptibile de a beneficia de prezenta unor martori oculari.
S-a apreciat că toate elementele dovedesc vinovăția inculpatului -, astfel încât în cauză se impunea condamnarea lui, soluția de achitare fiind nejustificată în raport de probatoriul administrat.
Față de toate aceste aspecte, tribunalul a apreciat că o consecință directă a celor arătate că apelul părții civile este fondat, motiv pentru care în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a cod pr. penală a admis apelurile declarate, sub aspectul soluționării laturii penale a cauzei și a greșitei respingeri a despăgubirilor civile pentru fapta din 4.01.2001, a desființat sentința penală sub aspectele arătate.
A reținut cauza spre rejudecare și în fond:
În temeiul art. 334 cod pr. penală a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare al instanței, pentru infracțiunea de furt din data de 23.06.2006 în sensul reținerii și a alin. 2 lit. b cod penal față de faptul că inculpatul a sustras geanta părții vătămate în care se aflau și actele de identitate ale acesteia. De asemenea, instanța a reținut la încadrarea juridică a faptei, dispozițiile art. 37 lit. b cod penal întrucât în raport de antecedentele penale ale acestuia, respectiv sentința penală 65/2002 a Judecătoriei Bacău, din care a fost liberat condiționat la data de 12.11.2003 cu un rest de 447 zile rezultă cu claritate că se află în prezența stării de recidivă postexecutorie și nu postcondamnatorie.
Având în vedere pericolul social concret al faptelor comise, urmărilor produse, precum și conduita inculpatului, tribunalul a dispus condamnarea acestuia și a aplicat pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina sa câte o pedeapsă cu închisoarea, orientată însă spre minimul special prevăzut de lege ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. C cod penal.
Față de faptul că infracțiunile supuse judecății sunt concurente făcut în cauză aplicarea regulilor prevăzute de art. 33 lit. a și 34 lit. b cod penal și a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea.
A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și b cod penal în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 al. 2 cod penal.
Ca o consecință directă constatării vinovăției inculpatului pentru fapta cu privire la care a fost achitat, tribunalul a constatat incidente condițiile răspunderii delictuale și a obligat inculpatul și la plata acestor despăgubiri civile cu titlu de daune materiale către CNCF CFR SA
În cauză a formulat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, pentru omisiunea instanței de apel dea se pronunța asupra infracțiunii prevăzută de art. 276 alin. 1 solicitând condamnarea inculpatului și pentru această faptă.
De asemenea, a formulat recurs partea civilă CN CF CFR SA B solicitând obligarea inculpatului și la plata sumei de 5818,13 lei, prejudiciu suferit în data de 20.12.2006. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia penală recurată, prin prisma motivelor invocate în termenul dispus în art. 38510alin. 2 precum C.P.P. și a celor care pot fi luate în considerare din oficiu potrivit art. 3859alin. 3 Curtea C.P.P. de Apel reține următoarele:
Instanța de apel a apreciat în mod corect că din probele administrate legal de către prima instanță rezultă situația de fapt redată în considerentele sentinței penale apelate și vinovăția inculpatului. De asemenea a dat încadrare juridică legală, în concordanță cu faptele reținute, omițând însă să se pronunțe și cu privire la săvârșirea infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă, prevăzută de art. 276 alin. 1 deși a desființat sentința penală în ceea ce privește latura penală.
Rejudecând cauza sub acest aspect, instanța de recurs constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, sub aspectul elementului material, care nu poate fi decât sub forma distrugerii, degradării ori aducerii în stare de neîntrebuințare. Or, inculpatul a sustras componente care ar fi putut pune în pericol siguranța mijloacelor de transport, faptă pentru care a fost condamnat și sancționat, starea de pericol creată și sancționată prin infracțiunea prevăzută de art. 276 alin. 1 fiind astfel luată în calcul la stabilirea răspunderii penale în varianta circumstanțială agravantă prevăzută de art. 209 alin. 1 lit. f
Cele două modalități de a sancționa penal starea de pericol creată siguranței feroviare se diferențiază tocmai prin elementul material comis de inculpat, în acest caz fiind cel de furt, iar nu de o simplă distrugere.
Pe de altă parte, instanța de apel indică în mod eronat data comiterii infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 284/2005, drept ziua de 04.01.2001, deși îl condamnă pe inculpat pentru o infracțiune continuată, iar în considerente reține în mod corect că activitatea infracțională, sub acest aspect, a fost comisă în zilele de 2o.12.2006 și 18.01.2007.
Urmează a fi modificată decizia penală și cu privire la acest lucru.
Tot din oficiu, instanța de recurs constată că instanța de apel a făcut o greșită individualizare a pedepsei accesorii interzicând inculpatului dreptul de a vota, prevăzut de art. 64 lit."a" prima teză cod penal. Deși art. 71 cod penal, astfel cum a fost modificat prin legea nr. 278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. "a-c "se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe viață, este de observat că potrivit art. 11 alin. 2 și art. 20 alin. 2 din Constituție, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern și au prioritate atunci când privesc drepturile omului și sunt mai favorabile decât legile interne. Or, interdicția absolută de a vota, impusă persoanelor condamnate, contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie. Indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor.In consecință, inculpatului trebuia să i se interzică numai drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit.a, teza 2 și lit."b" cod penal.
În ceea ce privește recursul părții civile, se constată că pentru suma de 5818, 13 lei CN CF CFR SA nu s-a constituit parte civilă, ca în cazul celorlalte prejudicii pentru care inculpatul a fost obligat la acoperirea lor( fl. 57 și 62 dos. urm. pen.), devizul aflat la fila 39 dosar urm. pen. în nici un caz neputând fi calificat de instanța ca cerere de constituire de parte civilă, numai și pentru simplu fapt că acesta nu era adresat așa cum rezultă din conținutul său, unui organ judiciar.
De altfel, prima instanță a solicitat recurenței relații cu privire la poziția sa procesuală( fl. 52) neprimind nici un răspuns.
Prin urmare, primele instanțe în mod corect nu a acordat despăgubiri pentru daunele suferite la data de 2o.12.2006, întrucât nu au fost solicitate, recursul părții civile urmând a fi respins ca nefondat în baza art. 38515pct. 1 lit.b
C.P.P.În consecință, neconstatându-se întemeiat niciun alt caz de casare ce poate fi luat în considerare din oficiu, în baza art. 38515pct.2 lit. d se C.P.P. va admite recursul declarat de procuror cu privire la aspectele arătate, care vor fi remediate de instanța de recurs în rejudecare.
Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
Văzând și dispozițiile art. 189, 192 alin. 2 și 3
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515, pct.2, lit.d pr.pen. admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva deciziei penale nr.l2/A/08.01.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău, numai în ceea ce privește omisiunea pronunțării asupra infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă, prevăzută de art.276, alin.l pen. menționarea greșită a datei faptei pentru care a fost condamnat în baza art.4, alin.l și 2 din Legea nr.289/2005, precum și conținutul pedepselor accesorii.
Casează decizia penală recurată cu privire la acest aspecte și pe fond.
în baza art.ll, pct.2, lit.a, raportat la art.10, lit.d pr.pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă, prevăzută de art.276, alin.l pen. întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
Indică drept date ale faptelor pentru care a fost condamnat inculpatul în baza art.4, alin.l și 2 din Legea nr.289/2005, zilele de 20.12.2006 și 18.01.2007, cum este corect, în loc de 04.01.2001, cum greșit s-a trecut.
Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64, lit.a, teza a-II-a și b pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art.71, alin.2 pen.
II. In baza art.385, pct.l, lit.b pr.pen. respinge recursul formulat de recurenta-parte civilă CN CF CFR SA B, împotriva aceleiași decizii penale, ca nefondat.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
În baza art.189 pr.pen. dispune plata din fondurile MJ a sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu,.
În baza art.192, alin.2 și 3 pr.pen. obligă recurenta-parte civilă la plata a 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar 200 lei rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2009, cu opinia separată a domnului judecător care este pentru admiterea recursurilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Adrian Bogdan, Nimineț Ștefan Anti Silviu
- - - -
Pt. - - - aflat în
PREȘEDINTE DE COMPLET,
GREFIER,
- -
Red. NC
Red. M/ Gh
Red.
Tehnored. PE/19.05. 2009/4 ex
OPINIE SEPARATĂ
A DOMNULUI JUDECĂTOR 2: Nimineț Ștefan Anti Silviu
În cauză se impunea admiterea recursurilor formulate de parchet și partea civilă în temeiul art. 385/15 pct.2 lit.c Cod pr. penală, casarea deciziei penale și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Esteevident,că subzistă motivul de casare prevăzut de art.385/9 al.1 pct. 10.pr.penală, întrucât tribunalul nus-a pronunțatcu privire la infracțiunea prevăzută de art.276 al.1 penal ce a fost reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare și cu privire la suma de 5818,13 lei pentru fapta din 20.XII.2006.
Instanța de recurs nu se poate pronunța cu privire la aceste omisiuni întrucât ar lipsi parchetul, partea civilă și pe inculpat de o cale de atac.
De altfel, textul art.385/15 pct.2 lit.c pr.penală este imperativ în ce privește casarea cu trimitere la motivul de casare prevăzut de art.385/9 pct.10 pr.penală.
JUDECĂTOR,
- -
Red.op. Șt.
Tehnord./19.05.2009
4 ex.
Președinte:Adrian BogdanJudecători:Adrian Bogdan, Nimineț Ștefan Anti Silviu
