Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 324/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DOSAR NR-
76/2010
DECIZIA PENALĂ NR.324/
Ședința publică din data de 22 februarie 2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Damian Dolache
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiectrecursuldeclarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.84/A din data de 07 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală în Dosarul nr- și Sentinței penale nr.227/F din data de 07 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat G, personal, aflat în stare de deținere și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, în baza delegației nr.-/19.02.2010 emisă de Baroul București (atașată la fila 27 din dosar), lipsă fiind intimații părți vătămate și SC SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează comunicarea la dosar a informațiilor solicitate, prin adresele efectuate la termenul anterior, de la Judecătoria Bolintin Vale, Penitenciarul Rahova și Penitenciarul Giurgiu.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea dispozițiilor art.38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, potrivit art.3859alin.1 pct.14 din Codul d e procedură penală și, pe fond, reducerea pedepselor aplicate acestuia pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa, apreciindu-le ca fiind prea mari în raport cu faptele săvârșite.
În acest sens, solicită a se avea în vedere, pe de o parte, atitudinea procesuală a inculpatului, de recunoaștere și regret, iar, pe de altă parte, împrejurarea recuperării în întregime a prejudiciului.
Reprezentantul Ministerului Public susține că, în speță, este incident cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.171din Codul d e procedură penală, întrucât, prin hotărârile atacate, s-a făcut o greșită aplicare a legii, în primul rând în ceea ce privește pedeapsa stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.78 alin.1 din OUG nr.195/2002, încălcându-se principiulnon reformatio in pejus, prin aplicarea unei pedepse mai mari decât cea inițială de 1 an închisoare, pronunțată prin sentința de condamnare ulterior desființată în calea de atac a inculpatului.
În al doilea rând, în raport cu același caz de casare, susține că, în ceea ce privește pedepsele accesorii, în mod greșit s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza I și lit.c din Codul penal, apreciind că, în cauză, se justifică numai interzicerea, cu acest titlu, a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
În al treilea rând, invocând același caz de casare, arată că, în mod greșit, s-a dispus confiscarea de la inculpat a autoturismului proprietatea acestuia, deoarece bunul respectiv nu a fost folosit, în sensul legii penale, la săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, astfel că se impune restituirea lui.
În ceea ce privește această din urmă infracțiune, apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost în mod corect individualizată, neexistând motive de reducere a acesteia.
Drept urmare, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea celor două hotărâri atacate, în sensul celor anterior menționate și deducerea din pedeapsa rezultantă a perioadelor executate, de la data de 09 aprilie 2003 până la data de 19 mai 2003, de la data de 05 august 2006 până la data de 12 decembrie 2006 și de la data de 20 februarie 2010 până la zi, avându-se în vedere relațiile comunicate pentru termenul de astăzi de către Penitenciarele G și.
Recurentul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, arată că lasă soluția ce se va pronunța la aprecierea instanței de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinSentința penală nr.60/F din data de 19 februarie 2004, pronunțată în Dosarul nr.606/2003, Judecătoria Bolintin Valea hotărât astfel:
În baza art.208 - 209 lit.a, e, i cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal, a condamnat peinculpatul(fiul lui G și, născut la data de 24 aprilie 1957 în B) la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 din Codul penal.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv, începând cu data de 09 aprilie 2003 și până la data de 19 mai 2003.
În baza art.26 rap. la art.208 - 209 lit.a, e, i cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal, a condamnat peinculpatul(fiul lui și, născut la data de 07 iunie 1976 în B) la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.
În baza art.78 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile public a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b din Codul penal, a contopit cele două pedepse aplicate inculpatului și a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 din Codul penal.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv, începând cu data de 09 aprilie 2003 și până la data de 19 mai 2003.
A constatat acoperit integral prejudiciul cauzat de către cei doi inculpați părții vătămate (administrator al SC SRL).
A obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de 1.300.000 ROL, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 ROL, reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a reținut în fapt că, la data de 08 aprilie 2003, pe raza localității BVd in județul G, într-un loc public, inculpatul, beneficiind de ajutorul inculpatului G, în baza unei înțelegeri prealabile cu acesta, a sustras din autoturismul părții vătămate, prin efracție (spargerea unui geam), suma de 30.000.000 ROL, din care suma de 25.000.000 ROL i-a revenit primului inculpat, iar diferența de 5.000.000 ROL i-a revenit celui de-al doilea inculpat. În plus, la aceeași dată, inculpatul Gac ondus pe drumurile publice, fără a poseda permis, autoturismul cu număr de înmatriculare B-30-.
Împotriva acestei sentințe,au declarat apelîn termenul legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale (la data de 25 februarie 2004), precum și inculpații și G (amândoi la data de 26 februarie 2004).
Parchetul a invocat, în motivele scrise de apel, greșita individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, precum și omisiunea primei instanțe de a se pronunța, în sensul confiscării, cu privire la autoturismul cu număr de înmatriculare B-30-, indisponibilizat de către organele de poliție la data de 10 aprilie 2003 și respectiv cu privire la pașaportul ridicat cu ocazia percheziției realizate în data de 09 aprilie 2003 la domiciliul inculpatului.
Inculpații au invocat neregularități în desfășurarea urmăririi penale și a cercetării judecătorești în primă instanță, desemnarea nelegală a avocatului din oficiu, deși aveau angajat un apărător ales care să le acorde asistență juridică, precum și judecarea cauzei în condițiile lipsei de procedură cu partea vătămată, care nu a fost legal citată.
PrinDecizia penală nr.294/A din data de 22 septembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr.633/2004, Tribunalul Giurgiu, în baza art.379 pct.2 lit.b din Codul d e procedură penală, a admis toate apelurile cu care a fost sesizat, a desființat în întregime sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a constatat că, la judecarea cauzei în primă instanță, partea vătămată nu a fost legal citată, iar Judecătoria a încălcat dreptul la apărare al inculpaților, procedând în mod nelegal la desemnarea avocatului din oficiu care le-a acordat asistență juridică la ultimul termen de judecată, deși aceștia aveau apărător ales.
În rejudecarea fondului, prinSentința penală nr.559/F din data de 08 noiembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr.1820/R/2004, Judecătoria Bolintin Valea hotărât astfel:
În baza art.208 - 209 lit.a, e, i cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal, a condamnat peinculpatulla pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
A făcut aplicarea art.71 - 64 din Codul penal.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv, începând cu data de 09 aprilie 2003 până la data de 19 mai 2003.
În baza art.26 rap. la art.208 - 209 lit.a, e, i cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal, a condamnat peinculpatulla pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.
În baza art.78 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b din Codul penal, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare.
A făcut aplicarea art.71 - 64 din Codul penal.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv, începând cu data de 09 aprilie 2003 până la data de 19 mai 2003.
A constatat acoperit integral prejudiciul cauzat părții vătămate SC SRL.
A dispus restituirea către inculpatul a pașaportului seria -.
A dispus confiscarea de la inculpatul Gaa utoturismului proprietatea acestuia, marca 1300, de culoare, cu număr de înmatriculare B-30-.
A obligat pe fiecare inculpat la plata către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, a sumei de 2.000.000 ROL, din care suma de câte 1.000.000 ROL, reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a reținut aceeași situație de fapt cu cea descrisă în prima sentință de condamnare.
În baza acestei sentințe, Judecătoria Bolintin Valea emis, la data de 09 decembrie 2005,nr.1251/2005, pe numele inculpatului G, care a fost arestat, în executarea acestuia, la data de 05 august 2006.
Împotriva acestei sentințe,au declarat apel(la data de 19 ianuarie 2006) inculpații și G, care au invocat nelegala citare, la judecata în primă instanță, a părții vătămate.
PrinDecizia penală nr.258/A din data de 12 decembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul Giurgiu, în baza art.364 din Codul d e procedură penală, a respins cererea inculpatului G de repunere în termenul de apel și, în consecință, în baza art.379 pct.1 lit.a din Codul d e procedură penală, a respins, ca tardiv, apelul declarat de acesta.
În schimb, în baza art.364 din Codul d e procedură penală, a admis cererea inculpatului de repunere în termenul de apel, în baza art.379 pct.2 lit.b din Codul d e procedură penală, a admis apelul declarat de acesta, ale cărui efecte le-a extins, în baza art.373 din Codul d e procedură penală, și cu privire la inculpatul G, a desființat în întregime sentința atacată și a dispus, din nou, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță,anulândtotodatănr.1251/2005, emis pe numele celui din urmă inculpat și hotărând punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză și obligându-l la plata către stat a cheltuielilor judiciare în sumă de 50 RON, în baza art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a constatat că prima instanță nu s-a conformat dispozițiilor din decizia de desființare, citând în mod greșit în cauză, în calitate de parte vătămată, pe SC SRL, iar nu pe, care a figurat, în această calitate, pe tot parcursul procesului penal.
Inculpatul G, care a fost deținut în executarea nr.1251/2005, începând cu data de05 august 2006și până la data de12 decembrie 2006, când a fost pronunțată decizia penală anterior menționată, nu a fost pus în libertate, conform acesteia, întrucât, potrivit informațiilor comunicate de către Penitenciarul Giurgiu, începând cu data de 13 decembrie 2006, el a început executarea pedepsei de 8 luni închisoare, la care a fost condamnat prin Sentința penală nr.2395/2006 a Judecătoriei Sectorului 6 B, în baza căreia a fost emis de aceeași instanță nr.7105/2006.
În a doua rejudecare a fondului, prinSentința penală nr.227/F din data de 07 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr-, Judecătoria Bolintin Valea hotărât astfel:
În baza art.208 - 209 lit.a, e, i cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal, a condamnat peinculpatulla pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
A făcut aplicarea art.71 - 64 lit.a, b, c din Codul penal.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv, începând cu data de 09 aprilie 2003 până la data de 19 mai 2003.
În baza art.26 rap. la art.208 - 209 lit.a, e, i cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal, a condamnat peinculpatulla pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.
În baza art.78 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere.
În baza art.33 - 34 din Codul penal, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare.
A făcut aplicarea art.71 - 64 lit.a, b, c din Codul penal.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv, începând cu data de 09 aprilie 2003 până la data de 19 mai 2003.
A constatat prejudiciul acoperit integral.
A dispus restituirea către inculpatul a pașaportului seria -.
În baza art.118 lit.b din Codul penal, a confiscat de la inculpatul G autoturismul marca 1300, de culoare, cu număr de înmatriculare B-30-, proprietatea acestuia.
A obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a constatat, pe baza probatoriului administrat în cauză, că ambii inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, iar, la individualizarea pedepselor aplicate acestora, a dat eficiență criteriilor prevăzute de art.72 din Codul penal.
Astfel, Judecătoria a reținut în fapt că, în ziua de 08 aprilie 2003, în jurul orei 1100, partea vătămată s-a deplasat cu autoturismul marca Opel având număr de înmatriculare B-- la Agenția BCR din orașul B Partea vătămată a parcat autoturismul în fața sediului Administrației Financiare, după care a intrat în sediul agenției respective, de unde intenționa să ridice o sumă de bani. După ce a îndeplinit formalitățile necesare, partea vătămată a ridicat suma de 30.000.000 ROL, în bancnote de 100.000 ROL din plastic și hârtie, punând acești bani într-o geantă tip diplomat. Când a ajuns la locul unde parcase autoturismul și a vrut să plece cu acesta, partea vătămată a constatat că are, motiv pentru care a dus acel autoturism în parcarea agenției, l-a încuiat și s-a îndepărtat circa 300 de metri, pentru a aștepta un prieten cu care vorbise la telefon.
În tot acest timp, inculpații și G se aflau în autoturismul marca 1300, având număr de înmatriculare B-30-, care era și el parcat pe din fața aceleiași agenții. Inculpații se deplasaseră anterior din B până în orașul B V, cu acel autoturism, care a fost condus de inculpatul G, deși acesta nu poseda permis de conducere.
Din locul în care se aflau, inculpații au observat toate mișcările părții vătămate iar, în momentul în care aceasta s-a îndepărtat de autoturismul său, în care lăsase geanta cu bani, au acționat. Astfel, inculpatul Gar ămas la volan, în timp ce inculpatul a mers la autoturismul părții vătămate, a spart geamul din dreapta față, a luat geanta respectivă și a revenit la autoturismul în care era așteptat. Întrucât atunci când au vrut să plece, motorul acestui autoturism nu a mai pornit, inculpatul a plecat cu geanta printre blocuri iar, în momentul în care inculpatul Gar eușit să pună în mișcare acel autoturism, s-a dus după el, l-a luat înăuntru și au plecat împreună.
Inculpații s-au deplasat mai întâi în satul, la domiciliul concubinei inculpatului, mergând pe o ocolitoare, prin satul, pe drum luând banii din geantă, pe care au aruncat-o pe câmp. Inculpatul Gap rimit astfel, din banii furați, suma de 5.000.000 ROL, restul banilor fiind păstrați de inculpatul. Ulterior, inculpații au plecat spre
După ce a sesizat dispariția genții cu bani, partea vătămată a sesizat organele de poliție. Deoarece activitatea inculpaților fusese observată de o persoană care locuia vis-a-vis de Agenția BCR și care și-a notat numărul autoturismului cu care se deplasau aceștia, organele de poliție au organizat un filtru, reținându-i pe inculpați în momentul în care intrau în B cu acel autoturism. Cu ocazia perchezițiilor corporale, asupra inculpatului Gaf ost găsită suma de 5.000.000 ROL, iar asupra inculpatului suma de 24.100.000 ROL.
În ziua de 09 aprilie 2003, organele de poliție au găsit și geanta aruncată de inculpați în păpuriș, între localitățile B V și, restituind-o părții vătămate, împreună cu bunurile aflate în aceasta (ștampile, un carnet cu file CEC).
Împotriva acestei sentințe,au declarat apelîn termenul legal inculpații și G (amândoi la data de 18 decembrie 2007, primul dintre ei prin intermediul mamei sale, ).
Inculpații nu și-au motivat în scris apelurile declarate și nu s-au prezentat pentru a le susține, avocații desemnați din oficiu pentru a le asigura asistența juridică solicitând reducerea pedepselor la care au fost condamnați în primă instanță.
PrinDecizia penală nr.58/A din data de 08 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul Giurgiu - Secția Penală, în baza art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de către cei doi inculpați, pe care i-a obligat, în baza art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, la plata către stat a sumei de 150 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, onorariile avocaților din oficiu, în sumă de câte 200 lei, fiind achitate din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a constatat că pedepsele aplicate inculpaților de către prima instanță au fost în mod corect individualizate, neexistând motive pentru a fi reduse.
În urma pronunțării acestei decizii, Judecătoria Bolintin Valea emis, la data de 30 septembrie 2008,nr.459/2008, pe numele inculpatului G, executarea acestui mandat începând, potrivit informațiilor comunicate de către Penitenciarul Rahova, la data de20 februarie 2010.
Anterior însă pronunțării deciziei din apel, respectiv la data de 20 august 2008, inculpatul Gaf ost arestat în executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, la care a fost condamnat prin Sentința penală nr.9/2008 a Judecătoriei C, în baza căreia a fost emis de aceeași instanță nr.26/2008.
Împotriva acestei decizii,a declarat recurs(la data de 10 noiembrie 2008) inculpatul G, care a invocat nelegala sa citare la judecarea apelului, întemeindu-se pe cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.21 din Codul d e procedură penală.
PrinDecizia penală nr.210/R din data de 09 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală a admis cererea inculpatului G de repunere în termenul de recurs și, pe fond, a admis recursul declarat de acesta, a casat în parte decizia atacată, numai în ceea ce îl privește și a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului său la aceeași instanță, menținând celelalte dispoziții din decizia recurată.
De asemenea, a dispusanularea nr.459/2008emis de Judecătoria Bolintin Vale, însă a constatat că inculpatul G este arestat în altă cauză și, în consecință, a respins, ca nefondată, cererea acestuia de suspendare a executării pedepsei, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea, reținând incidența în speță a cazului de casare invocat, a constatat că judecarea apelului a avut loc în mod nelegal în lipsa inculpatului G, care, la acel moment, se afla în stare de deținere.
În rejudecarea apelului, Tribunalul a procedat, conform art.378 alin.11din Codul d e procedură penală, la ascultarea inculpatului G (neaudiat la judecata în primă instanță), care a recunoscut săvârșirea ambelor infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.
PrinDecizia penală nr.84/A din data de 07 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul Giurgiu - Secția Penală, în baza art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G și l-a obligat pe acesta, în baza art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, a fost achitată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a constatat că probatoriul administrat în cauză dovedește vinovăția inculpatului apelant și că pedepsele aplicate acestuia pentru cele două infracțiuni ce fac obiectul judecății au fost în mod corect individualizate, în favoarea sa neputând fi reținute circumstanțe atenuante judiciare, întrucât nu a avut o comportare bună anterior acelor infracțiuni, pe care, dimpotrivă, le-a săvârșit în stare de recidivă postexecutorie, nu a depus vreo stăruință pentru a înlătura rezultatul infracțiunii de prejudiciu, nu a avut o atitudine sinceră și cooperantă în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești în primă instanță, recunoscând faptele abia în apel și, de asemenea, nu se identifică alte împrejurări care să îi fie favorabile.
Împotriva sentinței de condamnare din primă instanță și a ultimei decizii din apel,a declarat recursîn termenul legal (la data de 15 decembrie 2009), dar nemotivat în scris, conform art.38510alin.2 din Codul d e procedură penală, inculpatul G, care, cu ocazia dezbaterilor de la termenul de astăzi, a invocat exclusiv greșita individualizare a pedepselor ce i-au fost aplicate, întemeindu-se pe cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 din Codul d e procedură penală și a solicitat, în consecință, reducerea acestora, în considerarea atitudinii procesuale sincere și a împrejurării recuperării integrale a prejudiciului cauzat.
Analizând toate hotărârile pronunțate în cauză, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivul invocat de inculpat, precum și din oficiu, cu luarea în considerare și a celorlalte cazuri de casare prevăzute în art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Cu privire lapedepsele principale, Curtea constată incidența în speță a cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 din Codul d e procedură penală.
Astfel, în ceea ce privește pedeapsa stabilită pentru infracțiunea prevăzută deart.78 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal(1 an și 6 luni închisoare), Curtea constată că aceasta este nelegală, aplicarea ei realizându-se cu încălcarea principiului neagravării situației în propria cale de atac (non reformatio in pejus).
În acest sens, Curtea reține că, prin Sentința penală nr.559/F din data de 08 noiembrie 2005 Judecătoriei Bolintin Vale (pronunțată în prima rejudecare a fondului cauzei), inculpatul a fost condamnat, pentru infracțiunea în discuție, la pedeapsa de 1 an închisoare.
Sentința respectivă a fost ulterior desființată, exclusiv în apelul inculpatului, prin Decizia penală nr.258/A din data de 12 decembrie 2006 Tribunalului Giurgiu, astfel că, în a doua rejudecare a fondului cauzei, dispusă prin acea decizie, acestuia nu i se putea aplica, în considerarea principiului anterior menționat (reglementat de art.372 alin.1 din Codul d e procedură penală), decât o pedeapsă de cel mult1 an închisoare, care se încadrează în limitele speciale de pedeapsă prevăzute în norma de incriminare (închisoare de la 1 la 5 ani).
În ceea ce privește pedeapsa stabilită pentru infracțiunea prevăzută deart.26 rap. la art.208 - 209 lit.a, e, i cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal(4 ani închisoare), Curtea constată că, deși legală, aceasta a fost în mod greșit individualizată în raport cu prevederile art.72 din Codul penal, potrivit cărora, printre criteriile care trebuie avute în vedere la aplicarea pedepsei, se află și dispozițiile părții generale a Codului penal.
Or, conform art.27 din partea generală a Codului penal, deși complicele se sancționează generic cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor, la stabilirea în concret a pedepsei se ține seama de contribuția proprie la săvârșirea infracțiunii.
În speță, contribuția de complice a inculpatului recurent a fost mai mică decât cea a autorului infracțiunii de furt calificat, constând în asigurarea pazei acestuia, în timpul săvârșirii nemijlocite a acțiunii de sustragere prin efracție a genții cu bani din autoturismul părții vătămate și respectiv în înlesnirea părăsirii rapide a locului faptei, prin preluarea lui în autoturismul propriu. De altfel, contribuția mai scăzută a inculpatului recurent este evidențiată și de împrejurarea că acestuia i-a revenit numai 1/6 din suma de bani obținută prin infracțiune.
În aceste condiții, dând eficiența cuvenită criteriului legal de individualizare anterior menționat, Curtea constată că și pedeapsa aplicată inculpatului recurent, în calitate de complice, trebuie să fie mai mică decât cea aplicată autorului infracțiunii (inculpatul ), care a fost condamnat în mod definitiv la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Astfel fiind, Curtea constată că o pedeapsă de3 ani și 6 luni închisoareeste proporțională cu gravitatea concretă a propriei fapte a inculpatului recurent și, în același timp, reflectă în mod corespunzător perseverența infracțională a acestuia, care este recidivist, fiind condamnat anterior de mai multe ori, inclusiv pentru infracțiuni similare cu cea în discuție, dar și pentru alte infracțiuni (lipsire de libertate în mod ilegal, violare de domiciliu, lovire sau alte violențe).
În schimb, Curtea constată că motivele invocate de inculpat în susținerea cererii de reducere a pedepselor nu pot fi avute în vedere, întrucât, pe de o parte, atitudinea procesuală a acestuia a fost multă vreme nesinceră, el recunoscând comiterea faptelor deduse judecății abia în declarația dată în ultimul apel, iar, de pe altă parte, repararea integrală a prejudiciului, prin restituirea în natură a bunurilor sustrase, nu este rezultatul unui demers voluntar personal, ci consecința intervenției prompte a organelor de poliție, care i-au identificat pe cei doi participanți la săvârșirea infracțiunii de furt calificat cu ajutorul unui martor ocular.
În raport cu pedepsele anterior menționate, Curtea constată că, în urma contopirii acestora, potrivit art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b din Codul penal, pedeapsa rezultantă pe care inculpatul urmează să o execute este de 3 ani și 6 luni închisoare.
II. Cu privire lapedepsele accesorii, Curtea constată incidența în speță a cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.171din Codul d e procedură penală (repus în vigoare ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr.783 din data de 12 mai 2009).
Astfel, interzicerea, cu acest titlu, în temeiul art.71 din Codul penal, a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza I și lit.c din Codul penal s-a realizat prin aplicarea greșită a legii.
În acest sens, Curtea reține că, prin Decizia nr.LXXIV (74) din data de 05 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii și obligatorie pentru toate instanțele, cât privește dezlegarea dată problemei de drept judecate, conform art.4142alin.3 din Codul d e procedură penală, Înalta Curte de Casație și Justiție, în Secții Unite, a statuat că "dispozițiile art.71 din Codul penal, referitoare la pedepsele accesorii, se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a - c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 din Codul penal".
În speță, infracțiunile săvârșite de inculpat, care nu au o natură electorală, nu justifică interzicerea dreptului constituțional de a alege, iar împrejurările concrete ale cauzei nu relevă niciun motiv pertinent pentru interzicerea dreptului de a ocupa o funcție, de a exercita o profesie sau de a desfășura o activitate, întrucât inculpatul nu s-a folosit, în acțiunile infracționale, de o anume astfel de ocupație.
În schimb, deși nemotivată în fond și apel, Curtea constată că este legală și temeinică interzicerea, cu același titlu, a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice și în funcții elective publice și respectiv dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), întrucât această măsură este proporțională în raport cu gravitatea infracțiunilor săvârșite și, totodată, răspunde necesității de a-l împiedica pe inculpat să hotărască în legătură cu treburile societății, ale cărei reguli de conviețuire le-a încălcat în mod grav de mai multe ori, fără a-și reconsidera vreodată conduita, în sensul respectării lor.
III. Cu privire lamăsura de siguranță a confiscării speciale, Curtea constată, de asemenea, incidența în speță a cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.171din Codul d e procedură penală.
Astfel, confiscarea de la inculpat a utoturismului marca 1300, de culoare, cu număr de înmatriculare B-30-, proprietatea acestuia (ridicat conform procesului verbal întocmit de Poliția B V la data de 10 aprilie 2003 - fila 70, ), s-a realizat prin aplicarea greșită a legii, în concret a dispozițiilor art.118 lit.b din Codul penal.
În acest sens, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor anterior menționate, sunt supuse confiscării bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă, aparținând altei persoane, acesta a cunoscut scopul folosirii lor.
În speță, autoturismul în discuție nu a servit în mod efectiv și esențial la realizarea elementului material al laturii obiective a vreuneia dintre cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, astfel încât confiscarea sa este nelegală, impunându-se a fi restituit acestuia, în temeiul art.357 alin.2 lit.e din Codul d e procedură penală.
IV. Cu privire ladeducerea perioadelor cât inculpatul a fost arestat, Curtea constată, în aplicarea dispozițiilor art.38516alin.2 rap. la temeiul art.381 alin.1 din Codul d e procedură penală, că, în mod nelegal, s-au omis a fi deduse din pedeapsa rezultantă aplicată acestuia, pe lângă durata arestării preventive, începând cu data de 09 aprilie 2003 și până la data de 19 mai 2003, și perioadele executate conform nr.1251/2005 și nr.459/2008, ambele emise de Judecătoria Bolintin Vale, ca instanță de executare, în baza unor hotărâri pronunțate în prezenta cauză (care au fost ulterior desființate sau casate), și anume începând cu data de 05 august 2006 și până la data de 12 decembrie 2006 și respectiv începând cu data de 20 februarie 2010 și până la zi, sens în care sunt și informațiile comunicate Curții, la cererea din oficiu a acesteia, de către Penitenciarele și G, prin adresele nr.-/01.02.2010 și nr.19038/09.02.2010 (filele 18 și 22, ).
Astfel fiind, Curtea, în temeiul art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală (la care face trimitere art.38517alin.4 din același cod) rap. la art.88 alin.1 din Codul penal, Curtea va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului toate perioadele în care acesta a fost privat de libertate (cu caracter preventiv sau executoriu) în cauza dedusă judecății, anulând nr.459 din data de 30 septembrie 2008 emis de Judecătoria Bolintin Vale (pus în executare de Penitenciarul Rahova începând cu data de 20 februarie 2010) și dispunând emiterea unui nou mandat de executare, conform prezentei decizii.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, va admite recursul declarat de inculpatul G, va casa în întregime Decizia penală nr.84/A din data de 07 decembrie 2009 Tribunalului Giurgiu - Secția Penală și respectiv în parte Sentința penală nr.227/F din data de 07 decembrie 2007 Judecătoriei Bolintin Vale și, rejudecând cauza în fond, va decide în sensul celor anterior menționate, menținând celelalte dispoziții ale sentinței, în privința cărora nu este incident niciun caz de casare.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare în apel și recurs vor rămâne în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a inculpatului recurent, fiind suportat din fondul Ministerului Justiției, potrivit art.189 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, admite recursul declarat de inculpatul G împotriva Deciziei penale nr.84/A din data de 07 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală în Dosarul nr- și Sentinței penale nr.227/F din data de 07 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale în Dosarul nr-.
Casează, în întregime, decizia și, în parte, sentința și, în fond, rejudecând:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.26 rap. la art.208-209 lit.a, e și i cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal de la 4 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.78 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an închisoare.
În temeiul art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b din Codul penal, contopește pedepsele astfel reduse și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art.71 din Codul penal, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art.118 lit.b din Codul penal, privind luarea față de inculpat a măsurii confiscării autoturismului marca 1300 de culoare cu număr de înmatriculare B-30- (ridicat conform procesului verbal întocmit de Poliția B V la data de 10 aprilie 2003 - fila 70, ) și, în temeiul art.357 alin.2 lit.e din Codul d e procedură penală, dispune restituirea acestui bun către inculpat.
În temeiul art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală rap. la art.88 alin.1 din Codul penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive, începând cu data de 09 aprilie 2003 și până la data de 19 mai 2003, precum și perioadele executate, începând cu data de 05 august 2006 și până la data de 12 decembrie 2006 și începând cu data de 20 februarie 2010 și până la zi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Anulează nr.459 din data de 30 septembrie 2008 emis de Judecătoria Bolintin Vale și dispune emiterea unui nou mandat de executare, conform prezentei decizii penale.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare în apel și recurs rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. jud.
Ex.2 / 03.03.2010
/ -
- B-
Președinte:Damian DolacheJudecători:Damian Dolache, Carmen Veronica Găină, Niculae
