Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 333/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 333/2009
Ședința publică de la 19 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Oana Maria
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale numărul 69/A/16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat av. în substituirea av. - cu delegație din oficiu pentru inculpatul recurent, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecând, dând o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestuia, reducerea pedepsei aplicate.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca temeinică și legală, pedeapsa aplicată inculpatului fiind just individualizată în cuantumul stabilit, avându-se în vedere fișa de cazier a acestuia.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 152/2008 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Brada condamnat pe inculpatul -, la:
-2(doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art.208 alin.1 pen. art.209 alin.1 lit. Cod penal, cu aplicarea art. 74, art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal și art.37 lit. Cod penal ( comisă la data de 25.07.2007).
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 alin. 2 pen.
A obligat pe inculpat să plătească părții vătămate-parte civilă, suma de 849,99 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art.191 alin.1 pr.pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu de avocat din oficiu în cursul judecății, a stabilit să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 25.07.2007, în jurul orelor 13, inculpatul - s-a deplasat la sala de internet aparținând din B, unde partea vătămată lucra în calitate de operator, în local fiind prezente mai multe persoane, printre care și martorul .
La un moment dat, pretextând că dorește să trimită un SMS, inculpatul solicitat părții vătămate sa-i permită să utilizeze în acest scop telefonul sau mobil, marca Nokia 6170, lucru pe care partea vătămată l-a acceptat și a înmânat inculpatului telefonul.
După ce a primit telefonul de la partea vătămată, inculpatul a ieșit din sala de internet până într-un hol de la intrare, unde timp de câteva minute a fost observat de partea vătămată în timp ce folosea telefonul, însă în momentul când partea vătămată nu i-a mai acordat atenție, inculpatul a plecat de la local cu telefonul asupra sa, iar ulterior în cursul aceleași zile l-a înstrăinat unei persoane necunoscute, după cum el însuși susține.
Observând dispariția inculpatului din holul de la intrarea in sala de internet, partea vătămată a mai așteptat câteva minute în că inculpatul va reveni cu telefonul, și văzând că acest lucru nu se întâmplă, a sunat de pe un alt telefon la numărul telefonului cu care plecase inculpatul, dar la apelare nu a răspuns nimeni, iar ulterior nu a mai putut fi contactat acel număr de telefon din telefonul părții vătămate.
În cursul aceleiași zile, martorul, care s-a aflat în sala de internet când partea vătămată i-a dat inculpatului telefonul, la observat pe inculpat la un alt local din B, inculpatul a fost avertizat de un cunoscut al său că se apropie martorul și atunci s-a ascuns la toaleta localului; tot în cursul aceleiași zile, partea vătămată l-a căutat prin oraș pe inculpat, și întâlnindu-l ia cerut înapoi telefonul, inculpatul susținând cu acea ocazie că nu mai are telefonul întrucât i-l luase din mână o altă persoană.
Telefonul mobil marca Nokia 6170, în discuție, are o valoare de 849,99 lei inclusiv TVA ( 7 verso, ).
În cursul judecății, inculpatul a optat să nu dea o declarație în fața instanței, iar în cursul urmăririi penale a recunoscut că a cerut și primit de la partea vătămată telefonul mobil al acesteia pentru a suna pe cineva, și că ulterior nu i l-a mai restituit; într-o primă declarație, inculpatul a arătat că după ce a ieșit cu telefonul din local și vorbea la acesta, a venit la el un băiat, al cărui nume nu îl divulgă pentru a nu-i crea probleme, și i-a luat din mână telefonul în contul unei datorii bănești a inculpatului față de el( 10 ); ulterior, inculpatul a declarat că nu este reală susținerea sa inițială în sensul că telefonul i-ar fi fost luat de o altă persoană în contul unei datorii, și că, în realitate după ce a vorbit la telefonul părții vătămate a plecat cu telefonul, pe care l-a vândut unei persoane necunoscute, fără să mai rețină cu ce sumă de bani ( 15 ).
La prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul a declarat că recunoaște învinuirea ce i se aduce, regretă fapta și se străduiește să repare prejudiciul cauzat părții vătămate ( 16 ), și având ultimul cuvânt la dezbaterea cauzei în fond, a arătat că el nu a furat telefonul parții vătămate, ci aceasta i l-a dat ( vezi practicaua).
Potrivit art. 208 alin 1.pen, constituie infracțiune de furt " luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept".
Examinând apărarea inculpatului exprimată la dezbaterea în fond a cauzei, ce pare să fie în sensul că nu a luat telefonul, ci i-a fost dat de partea vătămată pentru a-l utiliza și că astfel ar fi ajuns să aibă el detenția cu consimțământul părții vătămate, s-a constat că această apărare nu poate fi primită, câtă vreme prin acțiunea părții vătămate a de îngădui inculpatului să utilizeze telefonul pentru scurt timp și sub supravegherea sa pentru transmiterea unui SMS nu s-a realizat un raport juridic prin care să se transmită detenția sau posesia asupra bunului de la partea vătămată la inculpat.
Întreaga stare de fapt descrisă precum și maniera în care a acționat inculpatul începând cu solicitarea de a utiliza telefonul, continuând cu plecarea aproape imediat de la local cu telefonul asupra sa și vânzarea acestuia în aceeași zi, cu încercarea de evitare prin oraș a martorului care fusese de față când luase telefonul de la partea vătămată, și cu afirmarea în mod nereal către partea vătămată că o altă persoană i-a luat telefonul din mână, au format instanței de fond convingerea că în realitate inculpatul a acționat de la început tocmai în scopul însușirii pe nedrept a telefonului.
Fapta inculpatului de a sustrage telefonul mobil al parții vătămate în maniera descrisă mai sus, comisă într-un loc public, a fost calificată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art.208 alin.1 pen. art.209 alin.1 lit. Cod penal.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a reținut că, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 865 lei ( 3 verso ), precizând apoi suma de 850 lei ( 4-5 ), reprezentând contravaloarea telefonului mobil sustras de inculpat.
Având în vedere soluția pronunțată pe latura penală a cauzei, precum și copia facturii fiscale de la fila 7 verso, din care rezultă că telefonul mobil marca Nokia 6170 a fost achiziționat cu suma de 849,99 lei inclusiv TVA, văzând și dispozițiile art. 14,15, art.346 pr.pen. art. 998, 999. Civ. inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate-parte civilă suma de 849,99 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termen, inculpatul solicitând redozarea pedepsei, dându-se o mai mare eficiență prevederilor art. 74, 76 Cod penal ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.
Prin decizia penală nr.69/A/2009 a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul .
Inculpatul apelant a fost obligat să plătească statului suma de 230 lei cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut următoarele considerente:
Instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului cu privire la fapta reținută în sarcina acestuia, pe baza probelor administrate în cauză, a căror apreciere s-a făcut în condițiile prev. de art. 63 alin. 2 Cod proc. penală.
S-a făcut o încadrare juridică legală a faptei.
Prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate, avându-se în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, respectiv limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social concret al faptei, împrejurările în care a fost comisă și datele care caracterizează persoana și conduita inculpatului.
S-a apreciat în mod corect că raportat la gravitatea infracțiunii și conduita inculpatului manifestată prin perseverența în comiterea de fapte antisociale se justifică, printre altele, interzicerea dreptului prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza I Cod penal, respectându-se principiul proporționalității.
În ceea ce privește despăgubirile civile acordate părții civile intimate s-a arătat că acestea au fost just stabilite pe baza probelor administrate, din care rezultă cu certitudine valoarea telefonului mobil sustras de inculpat.
Raportat la fapta comisă, împrejurările concrete în care a fost săvârșită, valoarea prejudiciului nerecuperat și persoana inculpatului, care este recidivist în condițiile recidivei postexecutorii, tribunalul a motivat că nu se justifică solicitarea de reducere a duratei pedepsei aplicate.
Împotriva acestor soluții a declarat recurs inculpatul solicitând casarea deciziei recurate și în rejudecare acordarea unei eficiențe mai mari circumstanțelor atenuante reținut în favoarea sa.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivului invocat și în limitele prevăzută de art. 385 indice 9 alin 3 din codul d e procedură penală Curtea reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanțele au reținut o corectă stare de fapt și au dat o încadrare juridică legală faptei săvârșite de inculpat. Verificând din oficiu aceste aspecte de legalitate și temeinicie instanța de recurs nu a constatat existența vreunei erori în stabilirea stării de fapt ori în aplicarea dispozițiilor legale în privința soluționării laturii penale și civile a cauzei.
În ceea ce privește modul de individualizare a pedepsei, singurul aspect contestat de inculpat criticile acestuia sunt nefondate.
În stabilirea pedepsei de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art.208 alin.1 pen. art.209 alin.1 lit. Cod penal, instanța a avut în vedere atât criteriile generale de individualizare a pedepsei prev de art.72 din codul penal, respectiv modul de săvârșire a infracțiunii, pericolul social concret al faptei săvârșite, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii - respectiv atitudinea sinceră a acestuia, faptul că prejudiciul nu este foarte mare, existența circumstanțelor personale respectiv circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 din codul penal precum și a cauzei de agravare a pedepsei prevăzute de existența stării de recidivă postexecutorii.
În acest context instanțele au dat eficiență circumstanței atenuante în condițiile art.80 din codul penal pronunțând o pedeapsă orientată sub minimul special, în condițiile în care pentru infracțiunea săvârșită de inculpat limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt între 3 ani și 15 ani închisoare.
Reducerea pedepsei aplicate de instanța de fond nu este justificată, deoarece raportat la persoana inculpatului, care nu este la prima confruntare cu legea penală, mai fiind și anterior condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de aceeași natură, nu există garanții în sensul că scopul pedepsei, așa cum este acesta reglementat de art.52 din codul penal poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse mai mici.
Față de cele ce preced Curtea în temeiul art.385 indice 15 alin 1 pct. 1 litera b din codul d e procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În temeiul art. 192 alin 2 din codul d e procedură penală inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 440 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorarul apărătorului numit din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului d e Justiție către Baroul d e avocați
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 69/A/16.02.2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.
În baza art. 192 al. 2.pr.pen. obligă recurentul la plata sumei de 440 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile MJ în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored. LS/2ex/29.05.2009
Jud.fond:
Jud.apel:,
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Monica Farcaș, Oana Maria
