Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 343/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2976/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 343/
Ședința publică din data de 23 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 3: Mihai
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, pronunțarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.171/A/24.11.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 februarie 2010 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, iar Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.306 teza a II-a a C.P.P. amânat pronunțarea asupra cauzei la data de astăzi, 23 februarie 2010, când în aceeași compunere, a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 78/2009, Judecătoria Lehliu Gară în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. art. 10 lit. c Cod procedură penală a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat prev. de art. art. 20 din rap.Cod Penal la art. 208 al.1 -209 al.1 lit.g și i Cod Penal, cu aplic. art. 37 lit.a Cod penal.
A luat act că partea vătămată SC și SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 192 al.3 din Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond, analizând materialul probator administrat în cauză, a constat că situația de fapt a fost în mod necorect reținută în actul de sesizare și reține următoarele:
În primul ciclu procesual inculpatul a declarat că în ziua de 29.06.2006 în jurul orelor 1600plecat cu autoturismul proprietate personală marca BMW 325YX de culoare neagră, înmatriculat cu nr.B-33- și în dreptul complexului din orașul s-a întâlnit cu o femeie despre care știe că se numește, și a petrecut timpul împreună cu aceasta până în jurul orei 130când susnumita a plecat într-o direcție pe care inculpatul nu o cunoaște.
După despărțirea inculpatului de numita inculpatul a revenit la autoturismul său unde a constatat că acest autovehicul este încadrat de în partea de un tractor iar în partea din față de un autoturism marca.
A mai arătat inculpatul în declarația sa că nu se face vinovat de fapta penală reținută în sarcina sa în cauza penală de față, și că autoturismul său se afla parcat la circa 70 cu fața către, iar atunci când inculpatul a fost condus la sediul Postului de Poliție cheile autoturismului și telecomanda de închidere centralizată a acestui vehicul s-au aflat în permanență asupra inculpatului.
Prin declarațiile date martorii -, - și au declarat că în noaptea de 30.06.2006 în jurul orelor 345se aflau îmbarcați pe o platformă de transportat baloți care era tractată de un tractor și se deplasa pe un drum public din satul, iar atunci când au trecut prin dreptul magazinului aparținând C și au văzut gratiile deschise și martorul a strigat că este un hoț în magazin.
Atunci martorii arătați mai sus au văzut cum din magazin a ieșit un corpolent, îmbrăcat într-un tricou negru și pantaloni scurți, și care avea în mână o geantă mare, fapt pentru care martorii au strigat cu toții "hoțul" și coborând de pe platformă au fugit către acea persoană, moment în care persoana respectivă a aruncat geanta pe care o avea în mână și s-a ascuns în niște bălării care se aflau situate lângă magazin.
După aceste momente martorul a sunat la poliție și la numitul.
Totodată martori sus arătați au constatat că pe o stradă situată în apropierea magazinului în cauză, respectiv la circa 80 ml. se află un autoturism care avea montat în partea din față un nr. de înmatriculare diferit de cel montat în partea din spate, vopsit în culoare neagră și cu geamuri fumurii.
La câtva timp din bălării a ieșit ul pe care martorii l-au văzut ieșind din magazin și a spus că este proprietarul autoturismului și că dorește să-și ia telefonul din autoturism, și că a fost la o prietenă din sat.
Martorul a declarat că este încadrat în funcția de barman la magazinul în cauză și că după închiderea acestui magazin în data de 29.06.2006 a încuiat ușa de la intrare și a asigurat intrarea cu un grilaj metalic prevăzut cu clanță și lacăte.
În jurul orelor 430fost anunțat de patronul societății că magazinul a fost spart și martorul s-a deplasat la magazin unde a găsit organele de poliție și a observat că lacătele de la ușa de acces lipseau, iar când a intrat în magazin a constatat că nu lipseau bunuri.
Acest martor a văzut o persoană care era suspectată de pătrunderea în magazin și care avea autoturismul parcat lângă magazin.
In portbagajul acestui autoturism s-au găsit mai multe bunuri, printre care un clește tip gură de, mănuși chirurgicale și mai multe plăcuțe cu numere de înmatriculare, iar în fața organelor de poliție persoana care a declarat că autoturismul îi aparține a declarat că se numește și este din B, împrejurare ce rezultă și din procesul verbal de cercetare la fața locului.
În cauză inculpatul a mai dat două declarații, în apel și fond după desființarea hotărârii, în care nu a recunoscut săvârșirea faptei. A arătat că din zona magazinului Bal uat o persoană de sex feminin care s-a recomandat pe care a dus-o până în loc., unde a oprit mașina la 100 de magazinul părții vătămate în care împreună cu aceasta au stat de vorbă 1-2 ore, după care a condus-o acasă, neștiind dacă aceasta locuia efectiv sau nu în localitate. La întoarcere a arătat că a găsit mașina înconjurată de mai multe persoane, care i-au spus că a avut loc un furt la magazin, fiind anunțată poliția. La venirea acesteia din urmă persoanele au declarat că "el este" înțelegând prin această afirmație că el e autorul furtului. Privitor la obiectele găsite în mașina sa și descrise în procesul verbal de cercetare la fața locului inculpatul a arătat că îi aparțin, fiind folosite la efectuarea de reparații autovehicule în tinichigerie, iar numărul din spatele mașinii a fost schimbat de nepotul său, făcând o glumă proastă.
Martorul fiind reaudiat și-a menținut declarațiile date. In plus a arătat că locul unde fusese parcată mașina inculpatului era neluminat, iar lacătele ce asigurau ușa și grilajul magazinului nu au fost găsite, iar inculpatul era îmbrăcat în acea seară tot în negru cu o geacă neagră.
Martorii, fiind reaudiați, precum și în declarațiile anterioare au arătat că în acea noapte se întorceau de la câmp cu un tractor ce transporta baloți, iar atunci când au trecut prin dreptul magazinului aparținând C și au văzut gratiile deschise și ușa deschisă și un îmbrăcat într-un tricou negru și pantaloni scurți cu o sacoșă în mână că fugea. Atunci martorul a strigat că este un hoț în magazin.
Totodată martorii sus arătați au constatat că pe o stradă situată în apropierea magazinului în cauză, se afla parcat un autoturism, arătând că mașina avea numere diferite în față și spate.
Toți martorii au arătat că după un timp a venit dinspre stradă un spunând că mașina parcată lângă magazin este a lui. In ceea ce privește identitatea acestuia (despre care toți martorii au arătat la urmărirea penală că este același cu cel care a fugit din magazin) martorii au arătat că nu l-au văzut la față, iar inculpatul fiind prezent în sală la data audierii lor, aceștia nu l-au recunoscut.
Aceeași poziția a exprimat-o și martorul care a arătat că pe ul care a venit la mașina parcată lângă magazin nu îl vede în sala de judecată (inculpatul fiind prezent la acel termen).
La propunerea inculpatului instanța a încuviințat audierea martorei care a confirmat ipoteza susținută de inculpat în sensul că aceasta a fost luată cu mașina acestuia și dusă din B până în, unde mașina a fost parcată în apropierea magazinului, iar ei au stat de vorbă mai multe ore, după care a condus-o la locuința mătușii sale care locuia în localitate.
Și martorul confirmă declarația inculpatului în sensul că acesta i-a dat inculpatului o mașină pe care o cumpărase înmatriculată sub nr. B-12- pentru aor epara, iar după restituirea acesteia îi lipsea o plăcuță cu numărul de înmatriculare, despre care inculpatul i-a spus că fusese victima unei glume proaste, aceasta fiind luată de pe autoturismul și montată pe BMW. Deși declarațiile inculpatului cu ale acestui martor coincid din acest punct de vedere sunt neverosibile întrucât martorul nu a putut oferi detalii despre persoana de la care a cumpărat sau cea căreia i-a vândut-o, vânzările cumpărările nefiind însoțite de acte în acest sens, astfel că anexa la certificatul de înmatriculare al autoturismului B-12- (fila 126) nu este concludentă în cauză.
Față de probatoriul administrat instanța a constatat că nu există probe certe că inculpatul a fost cel care a încercat să pătrundă în magazinul părții vătămate din loc. cu intenția de a sustrage bunuri.
Întrucât inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție prev. de art. 52Cp.p., aceasta poate fi răsturnată prin dovedirea vinovăției în cursul activității de probațiune, iar când se ajunge la îndoială asupra vinovăției și această îndoială nu este înlăturată după administrarea de noi probe, prezumția de nevinovăție nu este răsturnată, orice îndoială fiind în favoarea inculpatului, potrivit principiului in dubio pro reo.
A se opera cu prezumția că inculpatul este cel care a forțat ușa de acces și grilajul magazinului, nefiind văzut la față de nici unul dintre martori, în condițiile în care nu s-a efectuat o expertiză de constatare tehnico-științifică dactiloscopie privind amprentele găsite la fața locului, ar contraveni principiilor de drept, deoarece o soluție de condamnare trebuie fundamentată pe probe certe, care să demonstreze dincolo de orice îndoială vinovăția persoanei și nu pe deducții logice sau prezumții, singura prezumție acceptată în dreptul penal fiind prezumția de nevinovăție, care are rangul de principiu al procesului penal.
Cat privește declarațiile martorilor, și date în faza de urmărire penală, conform cărora aceștia au arătat că persoana care a ieșit din bălării este aceeași cu cea care a fugit din ușa magazinului, se reține că aceeași martori (cu excepția lui ) au declarat în cursul cercetării judecătorești că respectiva persoană, nu se află în sala de judecată la momentul audierii lor, deși inculpatul se afla în sală, împrejurare care nu poate duce, decât la concluzia că martorii au văzut într-adevăr o persoană fugind din ușa magazinului, dar nu o pot identifica. In plus se reține că respectiva persoană a fost găsită de poliție la fața locului, care a interogat-o, ceea ce înseamnă că martorii dacă într-adevăr acea persoană era chiar inculpatul puteau să o recunoască, însă nici unul dintre ei nu a făcut- In consecință declarațiile martorilor date în faza de urmărire penală potrivit art. 63 Cp.p. nu au nici o valoare dinainte stabilită. In contextul revenirii tuturor martorilor, asupra declarațiilor date la urmărirea penală și în lipsa unor alte probe care să ateste că în noaptea de 29-30.06.2006 inculpatul este cel care a forțat ușa de acces a magazinului părții vătămate cu intenția de a sustrage bunuri, probatoriul existent este insuficient pentru a se stabili cu certitudine vinovăția inculpatului.
Mai mult decât atât în cauză nu s-au efectuat alte probe în afara declarațiilor de martori, astfel că nu există o dovadă clară care să poată conduce la concluzia privind vinovăția inculpatului.
În ceea ce privește obiectele găsite în autoturismul inculpatului în acea noapte, faptul că mașina acestuia a fost parcată în apropierea magazinului constituie doar indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii și nu pot servi în afara altor probe certe, drept probe privind vinovăția inculpatului cu privire la fapta pentru care este judecat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza celor de mai jos.
În primul rând s-a arătat că instanța de judecată a apreciat greșit situația de fapt reținută corect în actul de sesizare, iar probele administrate în cauză conduc în mod indubitabil la vinovăția inculpatului. Martorii, și au declarat că în noaptea de 30.06.2006 în jurul orelor 3,45 trecând prin fața magazinului SC și SRL au văzut gratiile deschise și din magazin a ieșit un corpolent, îmbrăcat într-un tricou negru și pantaloni scurți, alarmat de strigătele martorilor și care s-a refugiat în niște bălării din apropierea magazinului. Aceiași martori declară că în apropiere era parcată o mașină având montate, spate față, numere diferite, de culoare neagră cu geamuri fumurii și că la scurt timp acel a ieșit din bălării spunând că este proprietarul mașinii și că a fost la o prietenă din sat.
Imediat au fost anunțate organele de poliție care au percheziționat mașina inculpatului în portbagajul acesteia găsindu-se un clește tip gură de, mănuși chirurgicale și mai multe plăcuțe cu numele diferite de înmatriculare.
Nerecunoașterea inculpatului și faptul că cei trei martori nu l-au recunoscut pe inculpat în sala de judecată după o perioadă de trei ani nu pot duce la concluzia că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată, se arată în motivele parchetului.
Inculpatul, prin apărător și în ultimul cuvânt și-a susținut nevinovăția.
Prin decizia penală nr. 171/A/24.11.2009, Tribunalul Călărași în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod penal a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară împotriva sentinței penale nr.78/16.07.2009 pronunțată de Judecătoria Lehliu Gară pe care a desființat-o în tot și rejudecând:
În baza art.20 rap. la art.208 al.1 - 209 al.1 lit.g,i cp. cu aplic.art.37 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul, la 3 (trei) ani închisoare.
În baza art.61 Cod penal a menținut liberarea condiționată acordată inculpatului pentru restul de pedeapsă de 388 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare pronunțată împotriva inculpatului prin sentința penală 1749/2004 a Judecătoriei sector 4
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a,b Cod penal.
A luat act că partea civilă SC și SRL, prin administrator, nu a formulat pretenții civile împotriva inculpatului.
A fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei reprezintă onorariu apărător oficiu (fond + apel).
In baza art.118 lit.b Cod penal a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpat a unui număr de 7 mănuși chirurgicale sau 7 lei, trei mănuși din piele sau 20 lei, un levier metalic sau 20 lei, un clește tip "gură de " sau 30 lei și un briceag sau 20 lei.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a apreciat că vinovăția inculpatului este suficient dovedită și că acesta este autorul faptei comise în noaptea de 30.06.2006, urmând a dispune condamnarea.
La individualizarea pedepsei, au fost avute în vedere aspectele ce au dus la un parcurs greoi al procesului penal determinat de apărarea abilă a inculpatului în sprijinul căreia a implicat și ale persoane, datele personale ale inculpatului care a suferit anterior multiple condamnări penale pentru fapte de genul celei din prezenta cauză, dar și pentru o infracțiune de lovituri cauzatoare de moarte.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, solicitând menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe, iar în subsidiar casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare în raport de dispozițiile art. 3859pct. 9,10 și 14 Cod procedură penală.
În motivarea recursului, a arătat că nu există nicio motivare de natură a justifica convingerea instanței și vinovăția inculpatului.
În ceea ce privește art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, arătat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii de admitere a probei cu testul poligraf, iar instanța de apel a respins această probă esențială pentru aflarea adevărului fără nicio motivare.
A mai solicitat reducerea pedepsei la limitele primei pedepse aplicate pentru a nu fi încălcat principiul non reformatio in pejus.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate având în vedere cazurile de casare invocate precum și conform prevederilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Motivele de recurs circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 9 și 10 Cod procedură penală nu sunt întemeiate, întrucât hotărârea atacată este motivată cu referire la probele administrate atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de apel.
În ceea ce privește pct. 10 al art. 3859Cod procedură penală, Curtea constată că critica adusă nu vizează situația avută în vedere de textul legal invocat care privește ipoteza în care instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți, iar nu situația în care cererea a fost susținută, iar instanța a respins-
Împrejurarea că o asemenea soluție nu a fost motivată încălcându-se prevederile art. 67 alin. 3 Cod procedură penală, excede situației reglementate în cazul de casare prev. de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală.
Totodată, Curtea apreciază că în cauză s-au administrat suficiente probe de natură să ajute la soluționarea cauzei, astfel că, dincolo de cazul de casare invocat, nu se impune completarea probatorului și cu efectuarea testului poligraf.
Nici cazul de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală nu este incident, deoarece pedeapsa principală a fost corect individualizată în raport de fapta comisă și persoana inculpatului.
În cauză nu i s-a înrăutățit situația inculpatului în propria cale de atac, întrucât urmare a rejudecării s-a dispus achitarea sa, după care, urmare a apelului declarat de Parchet s-a dispus condamnarea la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Este incident cazul de casare invocat relativ la interzicerea cu titlu de pedeapsă accesorie a drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, deoarece fapta de furt calificat nu are conotație electorală, astfel că se impunea doar interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va admite recursul declarat în cauză, va casa în parte decizia recurată și, va proceda în consecință relativ la pedepsele accesorii.
Va menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Onorariu avocat oficiu de 50 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 171/A/24.11.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-.
Casează parțial decizia și, rejudecând, în fond:
În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Onorariu avocat oficiu de 50 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./23.03.2010
2 ex.
Red. Hodel - Tribunalul Călărași - Secția Penală
Red. A - Judecătoria Lehliu - Gară
Președinte:Viorel Adrian PodarJudecători:Viorel Adrian Podar, Antoaneta Nedelcu, Mihai
