Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 344/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 17 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier - - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 344
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei nr. 121 din data de 11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru inculpatul recurent, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care;
Interpelate părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris și achitarea inculpatului având în vedere că la dosar nu sunt dovezi în susținerea vinovăției acestuia. În subsidiar, față de valoarea modică a prejudiciului solicită redozarea pedepsei și aplicarea unei sancțiuni cu amenda penală sau administrativă.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că inculpatul a fost condamnat pentru o infracțiune de tentativă de furt, deci nu există prejudiciu, dar față de probele administrate în cauză hotărârea atacată este legală și temeinică, motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursului ca nefOndat.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 493/28.11.2007, Judecătoria Hârlăua dispus următoarele:
Condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la 09.10.1977 în comuna Focuri,cetățenie română, studii școala profesională, căsătorit, agricultor la 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. "e, g, i" Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. "c" și art. 76 lit. "d" Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.
Conform art. 82 Cod penal stabilește termen de încercare pentru inculpat de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal.
Onorariul avocat oficiu în sumă de 100 lei Ron (delegația nr. 789/29.11.2006 - av. - BA ) va fi acoperit inițial din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească către stat suma de 200 lei cheltuieli judiciare( din care 100 lei onorariu avocat oficiu, 30 lei la urmărirea penală și 70 lei în timpul judecății).
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, pe baza probatoriului administrat în cauză a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 24.08.2006 partea vătămată în timp ce conducea autoturismul proprietate personală, pe raza comunei Focuri, județul I, în jurul orelor 16,00 fost implicat într-un eveniment rutier.
După producerea accidentului, autoturismul părții vătămate nu putea fi pus în mișcare, acesta solicitând mai mulți cetățeni să-l ajute să scoată autoturismul de pe partea carosabilă, partea vătămată asigurându-l, a plecat.
Printre persoanele care au ajutat la imobilizarea autoturismului lângă carosabil, se afla inculpatul.
Înainte de a pleca, partea vătămată a scos toate bunurile din autoturism și le-a pus în portbagaj, asigurându-
În jurul orelor 01.30, la data de 25.08.2006, efectuând serviciul de patrulare pe raza comunei Focuri, județul I, lucrătorii de poliție l-au surprins pe inculpat în timp ce se afla lângă autoturismul părții vătămate.
Inculpatul se afla în spatele autoturismului, care avea portbagajul deschis iar pe sol se aflau mai multe bunuri, respectiv o cutie cu un triunghi reflectorizant, o tablă de joc, 2 hărți și o conținând actele mașinii.
Imediat lucrătorii de poliție l-au reținut pe inculpat iar în urma percheziției corporale au găsit asupra acestuia următoarele bunuri: un recipient cu soluție pentru plajă, două șurubelnițe și cinci piese pentru jocul de "remy".
Fiind întrebat inculpatul cu privire la activitatea sa, acesta a relatat că partea vătămată i-a solicitat să ia toate bunurile din autoturism și să le ducă la domiciliul său, cu scopul de a nu fi sustrase.
Aceste apărări au fost înlăturate de instanța de fond întrucât, partea vătămată, fiind audiată, a relatat că nu a solicitat inculpatului să ia bunurile din mașină și să le ducă la domiciliu.
În timpul urmăririi penale inculpatul nu a recunoscut fapta precizând că după accident partea vătămată"i-a spus să se deplaseze la autoturismul său pentru a lua o sacoșă cu documente pe care să le păstreze la domiciliul său până când le va înapoia" (a se vedea declarația olografă de la fila 14 verso dosarul 115/). A mai afirmat inculpatul, că atunci când partea vătămată i-a transmis această rugăminte erau de față și numiții, și.
Despre obiectele găsite asupra sa la data efectuării percheziției corporale inculpatul a relevat că au rămas asupra sa "din ziua când le-a strâns de la locul accidentului".
Tot în timpul urmăririi penale inculpatul a explicat că pentru a găsi documentele pe care le căuta în portbagajul mașinii a fost nevoit să "dea mai întâi jos" anumite obiecte pe care le-a găsit în acel loc, respectiv o cutie de remi, un triunghi reflectorizant și câteva piese rezultate de la accident.
Inculpatul a recunoscut că în momentul în care polițiștii l-au întrebat cu privire la motivul pentru care se afla lângă portbagajul mașinii BMW la acea oră târzie de noapte, acesta a refuzat să dea explicații și a fugit de lângă autoturism "fiind deranjat de camera de luat vederi" (filele 16 și 18 dosar urmărire penală).
Audiat în fața instanței inculpatul și-a schimbat aproape complet declarațiile date în timpul cercetărilor penale. Acesta a arătat că după accident partea vătămată "l-a rugat să se mai uite la mașină", că nu i s-a făcut nici un control corporal, că nu era nici un obiect scos lângă mașină la apariția polițiștilor că dimpotrivă lucrătorii de poliție i-au impus să scoată lucrurile din portbagaj și să le pună pe sol.
La stabilirea vinovăției inculpatului instanța a procedat la aprecierea coroborată a tuturor mijloacelor de probe administrate în cauză.
În primele două declarații luate imediat după surprinderea în flagrant a inculpatului, respectiv în zilele de 25.08.2006 și respectiv 26.08.2006 partea vătămată a afirmat vehement să nu "a spus nimănui să i-a documente sau piese de la autoturismul său".
În fața instanței, în declarația luată la 13.12.2006, parte vătămată precizează mai întâi că nu l-a rugat pe inculpat să-i ia lucruri din mașină ca apoi, să revină asupra declarației, afirmând că i-ar fi acestuia și altei persoane să vadă de mașină și să aibă grijă de acte.
Această revenire parțială a părții vătămate asupra celor afirmate inițial în timpul cercetărilor penale și inițial și în fața instanței vine în contradicție cu propriile sale declarații dar mai ales cu declarațiile celor trei martori, și care, atât pe parcursul cercetărilor penale dar și a cercetării judecătorești, au relevat că partea vătămată nu a rugat pe nici una dintre cele trei persoane care au la ajutat scoaterea mașinii din șanț (respectiv inculpatul, martorul și numitul ) să aibă grijă de mașină sau de documente.
Partea vătămată și-a recunoscut cele două șurubelnițe găsite asupra inculpatului la percheziția corporală, bunuri care i-au fost predate prin procesul-verbal încheiat la data de 29.08.2006.
Martorul a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de "mărturie mincinoasă" întrucât deși în instanță a arătat că nu-și menține integral declarația dată în cursul urmăririi penale în fața organelor de poliție, că acea declarație nu a fost scrisă de el personal și nici nu i-a fost citită, iar cu privire la conținutul declarației dată la urmărirea penală a precizat că în realitate el nu a văzut că inculpatul din cauza respectivă să fi luat bunuri din portbagaj și nici nu a asistat la vreo percheziție corporală. Audiat fiind de organele de poliție în calitate de făptuitor pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal, făptuitorul a precizat că nu-și menține declarația dată în instanță, că revine la declarația dată inițial la organele de urmărire penală, la data de 25.08.2006.
Acest martor a mai precizat că declarația dată la organele de poliție a fost scrisă de el personal și i-a cunoscut conținutul, conținut cu care este de acord.
A mai precizat că în instanță și-a modificat declarația întrucât anterior fusese amenințat de numitul, prin intermediul unor persoane necunoscute și, mai mult, s-a prezentat în instanță în stare avansată de ebrietate, ne mai amintindu-și cu exactitate evenimentele a căror relatare i s-a solicitat.
Având în vedere cele precizate de făptuitorul, s-a apreciat că nu se poate reține în sarcina acestuia intenția comiterii faptei, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective și față de această situație, în temeiul art. 228 alin. 6, art. 10 lit. "d" Cod procedură penală s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penală ale poliției de a nu se începe urmărirea penală față de făptuitorul, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal.
Coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, instanța reține că inculpatul acționând cu intenție directă în noaptea de 25.08.2006, orele 01.30 în timp ce sustrăgea bunuri din autoturismul părții vătămate a fost surprins de către lucrătorii de poliție, activitate infracțională ce a fost întreruptă independent de voința acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Inculpatul a susținut că probatoriul administrat în cauză nu demonstrează vinovăția sa și solicitând a se dispune achitarea.
În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei aplicate de prima instanță prin sentința apelată.
Prin decizia penală nr. 121/11.03.2008 a Tribunalului Iași, s-au decis următoarele:
Respinge, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 493/28.11.2007 pronunțate de Judecătoria Hârlău, sentință pe care o menține.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpat la 140 lei cheltuieli judiciare către stat.
astfel, Tribunalul Iașia reținut în esență, următoarele:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, existența infracțiunii și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică dată faptei fiind legală.
Este pe deplin dovedit în cauză cu declarațiile martorilor, și, cu declarațiile părții vătămate ce i s-au luat în faza urmăririi penale, cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, cu procesul-verbal de percheziție, cu declarațiile martorilor și (martori ce au asistat la imobilizarea inculpatului ce a încercat să fugă de la locul faptei) - că inculpatul a fost surprind în noaptea de 25.08.2006, lucrătorii de poliție, încercând să sustragă bunuri din autoturismul părții vătămate ce staționa într-un loc public (drum public de pe raza comuna Focuri, județul I) deoarece fusese avariat în ziua anterioară.
Împrejurarea că inculpatul a negat săvârșirea faptei pe tot parcursul procesului penal, având o poziție oscilantă, precum și aceea că în cursul judecății partea vătămată a retractat declarațiile date în faza urmăririi penale, nu poate impune concluzia că inculpatul nu a săvârșit fapta pentru care este judecat, din moment ce prezumția de nevinovăție instituită de lege în favoarea acestuia este pe deplin răsturnată de probele anterior enunțate ce demonstrează, fără dubiu, că acesta a încercat, în condițiile arătate, să sustragă bunuri din autoturismul avariat.
În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, Tribunalul constată că prima instanță a aplicat corect criteriile prescrise de art. 72 Cod penal, că aceasta, atât prin cuantum cât și ca modalitate de executare este aptă să asigure realizarea scopului pedepsei arătat în art. 52 Cod penal, respectiv acela de prevenție specială și generală, precum și că nu există temeiuri de fapt sau de drept care să impună reducerea acesteia.
În termenul legal prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală, hotărârile au fost recurate de inculpatul și criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivându-și recursul, inculpatul reiterează criticile formulate în apel, susținând că instanțele au reținut greșit situația de fapt, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția sa.
În subsidiar, inculpatul a solicitat în raport de circumstanțele personale, redozarea pedepsei aplicate.
Curtea, examinând hotărârile criticate și actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs indicate ce vor fi analizate în cadrul dispozițiilor art. 385 ind. 9 pct. 18 și 14 Cod procedură penală, constată următoarele:
Primul caz de casare invocat de inculpatul-recurent se referă la situația în care, contrar probelor indubitabile existente în cauză, prima instanță a pronunțat, iar cea de control judiciar a menținut una dintre soluțiile prevăzute de art. 345 alin. 1, pe baza unor fapte reținute în mod vădit greșit, care nu corespund realității.
Acest caz de casare presupune deci un viciu în stabilirea situației de fapt în sensul că, în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă în mod evident din probele administrate existând o vădită neconcordanță între modul în care acestea au fost percepute și analizate în hotărâre.
În cauză, prima instanță a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptă și împrejurările cauzei, precum și la persoana făptuitorului, reținând în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului.
Coroborând probele administrate în faza cercetării penale și în mod direct, pe parcursul cercetării judecătorești rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de tentativă la furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 208-209 alin. 1 lit. "e,g,i" Cod penal, soluția de condamnare a acestuia dispusă și menținută de instanța de apel fiind în concordanță deplină cu toate mijloacele de probă administrate în cauză.
Coroborând declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de percheziție, depozițiile martorilor și, rezultă cu certitudine că, în noaptea de 25.08.2006, ora 1,30 inculpatul a fost surprins în timp ce încerca să sustragă bunuri din autoturismul părții vătămate.
Inculpatul a încercat să eludeze răspunderea penală, influențând partea vătămată și pe martorul, care, la instanță și-au modificat declarațiile în favoarea inculpatului, încercând să susțină versiunea pe care acesta a prezentat-
În mod just instanța de fond a înlăturat ca nesincere aceste declarații, argumentând detaliat acest aspect. Revenirea părții vătămate asupra celor declarate inițial este în contradicție cu declarațiile martorilor, martori care au arătat constant că partea vătămată nu l-a solicitat pe inculpat sau o altă persoană să aibă grijă de mașină sau de documente, versiunea susținută ulterior, în instanță, de partea vătămată.
Martorul cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, a revenit asupra declarației dată în instanță, precizând că sunt reale consemnările din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit la 25.08.2006, când inculpatul fiind surprins de polițiști în timp ce sustrăgea bunuri din portbagajul autoturismului părții vătămate, a încercat să fugă.
Fiind pe deplin dovedită participația infracțională a inculpatului, primul motiv de casare este nefondat.
În ce privește tratamentul sancționator aplicat, Curtea constată că în procesul de individualizare a pedepsei s-a făcut o corectă analiză și o justă evaluare atât a datelor privind fapta săvârșită cât și a elementelor care vizează persoana inculpatului, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal.
Reținând în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. "c" Cod penal, instanța de fond i-a aplicat acestuia o pedeapsă sub limita minimului special prevăzut de textul de incriminare, apreciind în mod judicios că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Pentru considerentele ce preced, constatând că nu este incident nici vreunul din motivele de casare ce se iau în considerare din oficiu, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, urmează a fi respins ca nefondat recursul inculpatului.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat să plătească statului cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva decizii penale nr. 121 din 11.03.2008 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 Iunie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
plecată în concediu
de odihnă
semnează președintele
instanței
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
--
10.07.2008/2 ex.-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva decizii penale nr. 121 din 11.03.2008 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 Iunie 2008
Președinte,
- -()
Grefier,
- -
19 Iunie 2008
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Maria Cenușă, Otilia Susanu
