Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 355/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 355/
Ședința publică de la 25 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea
JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - procuror șef secție judiciară în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind judecarea recursurilor formulate de inculpatul și partea vătămată, împotriva deciziei penale nr. 484/A din 20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal a răspuns recurenta -parte vătămată asistat de avocat - apărător ales și pentru recurentul- inculpat, lipsă, au răspuns avocații și - apărători aleși.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Avocat, având cuvântul, critică hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul laturii civile în sensul că partea vătămată a solicitat despăgubiri în sumă de 25.000 lei întrucât a fost în imposibilitate de a folosi autoturismul cumpărat din banii săi. Arată că în perioada cât autoturismul nu a mai fost în posesia sa, datorită conduitei inculpatului, partea vătămată a fost nevoită să se deplaseze cu taxi-ul pentru a-și rezolva problemele și consideră că în mod greșit a apreciat că valoarea despăgubirilor civile este în sumă de 10.000 lei.
Invederează instanței că la dosar există un set cu 21 de documente care dovedesc existența banilor cu care a fost achiziționat autoturismul și de asemenea cheltuielile făcute de partea vătămată pentru a complini lipsa mașinii.
Solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și majorarea cuantumului despăgubirilor civile la suma de 25.000 lei.
Avocat, având cuvântul, critică hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susținând oral motivele scrise de recurs depuse la dosar arată că decizia de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motiv de casare prev. de art. 3859pct. 9 Cod pr.penală, hotărârea fiind nemotivată, arătându-se doar, cu privire la motivele invocate de inculpat că apărările acestuia nu pot fi reținute pentru motivele avute în vedere de instanța de fond. Consideră că instanța nu a făcut o analiză proprie a motivelor de apel, încălcându-se astfel disp.art. 383 Cod pr.penală și pentru acest motiv solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
- doilea motiv de recurs vizează faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri ale inculpatului din motivul 3 de apel, motiv de casare prev. de art. 3859pct. 10 Cod pr.penală. Arată că inculpatul, în motivul 3 de apel a criticat obligarea sa la despăgubiri întrucât nu se justifică deoarece la data de 29.06.2006 autoturismul a fost ridicat de la inculpat de organele de poliție și a considerat că suma a fost stabilită la întâmplare. De altfel a arătat că deținerea și folosirea unui autoturism proprietate personală presupune niște cheltuieli și partea vătămată ar fi cheltuit mult mai mult dacă folosea autoturismul. Tribunalul însă a omis să se propunere asupra acestui motiv, încălcând astfel disp.art. 378 alin. 3 Cod pr.penală și solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
- treilea motiv de recurs vizează fondul cauzei și este prevăzut de art. 3859pct. 18 Cod pr.penală considerând că soluția de condamnare a inculpatului este consecința unei grave erori de fapt, soluția legală fiind aceea de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit.a în ref. la art. 10 lit. d Cod pr.penală. Arată că inculpatul a cumpărat în noiembrie 2005 un autoturism Wolkswagen, pe numele său, perioadă în care însă,deși căsătorit, întreținea relații în afara căsătoriei cu partea vătămată. Partea vătămată a divorțat anterior achiziționării autoturismului și se finalizase și partajarea bunurilor cu fostul soț al acesteia, împrejurare care însă nu a fost avută în vedere de instanța de fond. Întrucât inculpatul nu dorea ca soția sa să afle de achiziționarea autoturismului a dat o cheie părții vătămate și i-a permis să folosească autoturismul, el păstrându-și o cheie iar actele mașinii au fost lăsate în torpedou. Întrucât relația lor a fost descoperită inculpatul a solicitat părții vătămate actele de la mașină și întrucât aceasta nu a dorit să i le dea acesta a făcut un duplicat și și-a luat și autoturismul. Ulterior, partea vătămată a formulat plângere penală, inițial pentru abuz de încredere și apoi de furt, arătând că banii pentru achiziționarea autoturismului au fost ai ei. Consideră că instanțele nu s-au preocupat de rezolvarea concretă a situației existente, nu au ținut cont că la data de 19.11.2005 partea vătămată avea terminat divorțul și partajul, deci nu avea motiv pentru a cumpăra autoturismul pe numele inculpatul ca să nu fie introdus la masa partajabilă.
De altfel Parchetul a motivat la 8.01.2007 că nu se poate stabilit a cui este dreptul de proprietate asupra autoturismului și restituirea acestuia către partea vătămată s-a dispus în mod abuziv. Solicită admiterea recursului în baza disp.art. 38515pct. 2 lit. a Cod pr.penală și a se dispune achitarea inculpatului.
Avocat, având cuvântul, arată că în cauză inculpatul, care deține acte de proprietate ce nu au fost anulate, a ajuns să fie pedepsit cu închisoarea și să fie obligat la daune.
Consideră că în cauză este vorba doar despre o răzbunare a părții vătămate deoarece inculpatul s-a împăcat cu soția sa, partea vătămată neputând dovedi decât cu martori situația invederată iar cu privire la susținerea că a cumpărat autoturismul pe numele inculpatului pentru a nu fi introdus în masa partajabilă consideră că această susținere nu poate fi reținută întrucât la data achiziționării autoturismului se terminase divorțul și partajul părții vătămate.
Apreciază că inculpatul nu se poate face vinovat de sustragerea bunului propriu și solicită admiterea recursului formulat.
În subsidiar, solicită reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, prin reținerea de largi circumstanțe atenuante, avându-se în vedere împrejurările comiterii faptei, îndoielile existente în cauză, lipsa antecedentelor penale și situația familială a acestuia.
Cu privire la recursul părții vătămate, solicită respingerea acestuia ca fiind nefondat.
Avocat, cu privire la recursul declarat de inculpat, apreciază că hotărârea instanței de apel este motivată, apărarea inculpatului făcând referire doar la o mică parte din hotărâre.
Cu privire la reaua credință a părții vătămate, arată că aceasta a divorțat dar inculpatul a înșelat-o atât sentimental cât și patrimonial, determinând-o să-i dea bani pentru a achiziționa autoturismul. De altfel inculpatul nici nu avea posibilități materiale să achiziționeze autoturismul, acesta obține un venit minim pe economie, soția sa nu avea venituri iar partea vătămată a dovedit proveniența banilor.
Cu privire la susținerile în sensul că autoturismul a fost cumpărat după divorțul părții vătămate arată că hotărârea de divorț a părții vătămate a fost comunicată la data de 19.02.2006 și de altfel, din acte, rezultă că inculpatul a spus unui martor că mașina a fost cumpărată cu banii părții vătămate. Solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul,apreciază că ambele recursuri declarate în cauză sunt nefondate.
Cu privire la recursul declarat de inculpat, apreciază că primul motiv de recurs este neîntemeiat, instanța a răspuns cererilor inculpatului și nu are relevanță aprecierea că motivarea nu este completă. Instanța de apel s-a pronunțat asupra criticii cu privire la faptul că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii.
Cu privire la solicitarea de a se dispune achitarea inculpatului, apreciază că și acest motiv de recurs este nefondat, în mod corect a fost reținută situația de fapt și vinovăția inculpatului, din probe a rezultat că autoturismul a fost cumpărat cu bani proveniți de la partea vătămată. De altfel din declarațiile martorilor - și rezultă că inculpatul le-a spus că a cumpărat autoturismul cu banii părții vătămate.
Solicită a se constata deci că la momentul sustragerii autoturismului partea vătămată deținea posesia legitimă a acestuia.
Cu privire la latura civilă, apreciază că ambele recursuri sunt neîntemeiate, suma de bani stabilită de instanța de fond este corectă, s-a arătat că în perioada de 1 an și 3 luni chiar dacă s-ar fi deplasat cu taxi-ul în fiecare zi suma de bani stabilită de instanță a fost just apreciată.
Cu privire la netemeinicia hotărârilor apreciază că pedeapsa aplicată a fost corectă și solicită respingerea ambelor recursuri ca fiind nefondate, cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat.
Recurenta - parte vătămată, având cuvântul, este de acord cu susținerile apărătorului său ales.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față:
Inculpatul și partea vătămată au declarat recurs împotriva deciziei penale nr.484/A/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr.484/A/20.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Galația respins, ca fiind nefondate, apelurile formulate de inculpatul și de partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 2266/20.12.2007 pronunțată de Judecătoria Galați.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Galația reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 2266/20.12.2007 pronunțată de Judecătoria Galația fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev de art. 208 alin 1 - 209 alin 1 lit e, i pen cu aplicarea art. 74 lit a rap la art. 76 lit c pen.
A fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 (una) lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev de art. 292.pen cu aplicarea art. 74 lit a rap la art. 76 lit e pen.
Conform art. 33 lit a și 34 lit b pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art 81 și 82.pen s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 (patru) ani.
Potrivit art. 71 alin 5.pen s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev de art.64 lit a, b și c pen pe durata termenului de încercare de 4 (patru) ani.
S-a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă și în consecință:
În baza art. 14.pr.pen rap la art. 998.civ a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
S-au respins ca nefondate celelalte pretenții solicitate.
Conform art. 348.pr.pen. s-au anulat actele de înmatriculare ale autoturismului obținute în duplicat, înscrisuri aflate în plicul sigilat din dosarul de urmărire penală.
În baza art. 193 alin 2.pr.pen a fost obligat inculpatul să-i plătească părții civile suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare (onorariu de avocat).
În temeiul art. 189 și art. 191 alin 1.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul nr. 2901/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galația fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin 1 lit.e, i pen și prev de art. 292.pen, reținându-se că, prin folosirea fără drept a unei chei adevărate, a sustras autoturismul Volkswagen Passat Variant cu număr de înmatriculare -, parcat în loc public, în timp ce bunul se afla în posesia părții vătămate și că a declarat în fals pierderea certificatului de înmatriculare și a cărții de identitate ale autoturismului respectiv.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză rezultă următoarele:
Inculpatul și partea vătămată au fost colegi de serviciu la Spitalul. G și apoi, în perioada anilor 2001 - 2005 au avut o relație extraconjugală până în ziua în care soția inculpatului a aflat despre această relație.
Întrucât partea vătămată divorțase de fostul soț, iar procesul de partaj al bunurilor comune era în plină desfășurare, în vara anului 2005 aceasta i-a spus inculpatului că intenționează să cumpere un autoturism. Ca urmare a relației de prietenie și a încrederii pe care partea vătămată o avea în inculpat, cei doi s-au înțeles ca banii pentru achiziționarea mașinii să fie dați de partea vătămată, dar autoturismul urma să fie înmatriculat pe numele inculpatului, pentru ca fostul soț al părții vătămate să nu ceară aducerea la masa de partaj și a acestui bun.
În baza înțelegerii, în ziua de 17.11.2005 părțile s-au deplasat la sucursala R. din G, de unde partea vătămată a retras suma de 356.000.000 lei, pe care depozitat-o în seiful de la casieria Spitalului CFR G urmând aop reda inculpatului la momentul în care acesta se hotăra să cumpere autoturismul.
A doua zi (pe 18.11.2005) inculpatul a venit la locul de muncă al părții vătămate - casieria Spitalului G, unde a găsit-o pe, împreună cu două colege, martorele și, și sora acesteia, martora. Aici inculpatul i-a comunicat părții vătămate că urmează să plece la un târg de mașini la B, sens în care i-a cerut banii pentru a-i cumpăra mașina.
În prezența celor trei martore, partea vătămată i-a înmânat inculpatului suma de 400.000.000 lei, bani pe care i-a scos din seiful casieriei și i-a numărat de față cu cei prezenți.Suma menționată reprezenta banii ridicați de partea vătămată de la BCR în ziua de 17.11.2005 (356.000.000 lei), iar diferența de 44.000.000 lei - fondurile proprii ale acesteia, pe care le păstra tot în seiful caseriei.
La data de 19.11.2005, inculpatul s-a deplasat la târgul de mașini de la, împreună cu martorul -. De aici a achiziționat autoturismul marca Volkswagen tipul Passat Variant cu nr. de omolagare, nr. de identificare -, fabricat în anul 2002, motor seria -, de culoare gri, întocmind actele de cumpărare pe numele său.În timp ce se afla în târgul de mașini, inculpatul a contactat-o telefonic pe partea vătămată și i-a comunicat că banii pe care aceasta iî dăduse nu erau suficienți și că o va împrumuta el cu suma de 600 euro.Cu aceeași ocazie inculpatul a anunțat-o pe partea vătămată că prețul de vânzare în acte va fi trecut 10.900 euro și nu 11.600 euro cât susține că a plătit, urmând a-i explica ulterior motivul acestei diferențe.
În seara aceleiași zile, inculpatul i-a predat părții vătămate autoturismul, împreună cu actele de cumpărare și actele proprietarului anterior, precum și una din cheile mașinii. Cea de-a doua cheie a păstrat-o inculpatul, motivând necesitatea efectuării operațiunilor de revizie tehnică și înmatriculare. După câteva zile, inculpatul a înmatriculat autoturismul pe numele său, sub nr. -, dar și-a păstrat în continuare cea de-a doua cheie de contact a mașinii.
La data de 23.12.2005, soția inculpatului, martora, s-a prezentat la locul de muncă al părții vătămate și, în prezența colegelor acesteia, martorele și, i-a cerut cei 600 de euro cu care soțul său o împrumutase la cumpărarea mașinii. i-a dat martorei suma de 22.000.000 lei, reprezentând echivalentul în lei a sumei de 600 euro, după care martora a părăsit casieria Spitalului.
În dimineața zilei de 27.12.2005 partea vătămată a venit la serviciu cu autoturismul nou cumpărat, pe care l-a parcat în fața Spitalului G, iar în jurul orei 10,30, a plecat de la spital, în interes de serviciu, cu martora. Când a revenit, în jurul orei 12,00, a constatat că mașina nu se mai afla la locul în care o parcase.
Știind că fostul său prieten are o cheie de contact, partea vătămată a încercat de mai multe să îl contacteze, fără însă a reuși.
La începutul anului 2006, partea vătămată s-a deplasat la locul de muncă al inculpatului, respectiv la sediul SC SRL, pentru a-i cere mașina.Întrucât inculpatul a refuzat restituirea, a formulat plângere.
În cursul cercetărilor s-a stabilit că inculpatul a declarat pierdută cartea de identitate a autovehiculului, solicitând și obținând un duplicat al acesteia cu seria E -, împreună cu un duplicat al certificatului de înmatriculare cu seria -, ambele acte fiindu-i eliberate la 29.12.2005.
Autoturismul a fost ridicat de la inculpat de către organele de poliție, care l-au sigilat, fiind păstrat un timp la sediul Inspectoratului Județean de Poliție
Partea vătămată a cerut predarea autoturismului în mai multe rânduri și, deși prin rezoluția din 08.01.2007 i s-a respins ca nefondată cererea, la data de 26.martie.2007, mașina i-a fost predată.
În cursul urmăririi penale partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 450.000.000 lei, reprezentând suma pe care i-a dat-o inculpatului în vederea achiziționării autoturismului, iar în faza cercetării judecătorești aceasta a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 250.000.000 lei (25.000 lei) reprezentând cheltuielile efectuate prin lipsa folosinței autoturismului în perioada 27.12.2005 - 26.03.2007.
Situația de fapt expusă mai sus și vinovăția inculpatului sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarația părții vătămate, copiile actelor de înmatriculare ale autoturismului, procesul-verbal de ridicare al autoturismului, extrasele de cont și copiile mai multor chitanțe din care rezultă că partea vătămată primea de la surorile sale din străinătate diverse sume în euro (filele 27-53 dosar fond), declarațiile martorelor, și, care au fost de față în momentul în care partea vătămată i-a dat inculpatului suma de 400.000.000 lei (40.000 lei) pentru a-i achiziționa un autoturism, declarația martorei -, din care se reține că soția inculpatului i-a spus că a cumpărat autoturismul cu banii părții vătămate, dar consideră că este îndreptățită să aibă acea mașină deoarece "i-a furat soțul", declarația martorului (fostul șef al inculpatului), care a precizat că i-a spus că a cumpărat un autoturism cu banii dați de partea vătămată, în perioada în care cei doi aveau o relație extraconjugală.
Din depoziția aceluiași martor se mai reține că inculpatul a venit la el împreună cu soția pentru a-l întreba cum poate rămâne cu autoturismul respectiv, cu atât mai mult cu cât autoturismul era înmatriculat pe numele său și că acesta i-a cerut să încheie un act fictiv din care să rezulte că l-ar fi împrumutat pe cu o sumă mai mare de bani.
În cauză au fost audiați și martorii și - (vecinii părții vătămate) care au văzut-o pe aceasta deplasându-se cu autoturismul Volkswagen, pe care îl parca în fața blocului.
Martorul - (persoana care l-a însoțit pe inculpat la târgul de mașini din ) a declarat că prețul autoturismului cumpărat de inculpat a fost de 11.000 euro și că ulterior l-a văzut pe prin G, de mai multe ori la volanul respectivului autoturism.
Martora ( inculpatului) a declarat că în cursul lunii noiembrie 2005 i-a împrumutat lui suma de 200.000 000 lei (20.000 lei), fără a-l întreba pentru ce îi trebuie o asemenea sumă, iar la începutul lunii ianuarie 2006 aflat că acesta își cumpărase un autoturism străin.
În cauză au dorit să dea declarații mama și soția inculpatului, martorele și.
Din depoziția martorei rezultă că fiul său a venit în luna decembrie 2005 cu un autoturism străin pe care l-a cumpărat cu 400.000.000 lei, bani pe care i-a procurat dintr-un împrumut de 200.000.000 lei de la sa, iar diferența de 200.000.000 lei i-a strâns din salariu, fără știre soției și a tatălui său.
Martora a mai declarat că inculpatul o vizita cam la două săptămăni, însă deplasarea o făcea nu cu autoturismul străin ci cu un autoturism vechi, marca.
Martora a declarat că a aflat de la soțul său că acesta a cumpărat autoturismul cu suma de 400.000.000 lei, 200.000.000 lei fiind strânse fără știrea sa, iar diferența de 200.000.000 lei i-au fost împrumutate de.Aceeași martoră a mai precizat că autoturismul era folosit atât de inculpat, cât și de partea vătămată, cu care soțul său a avut o relație extraconjugală și că actele mașinii au rămas la care le-a pierdut.
Inculpatul, audiat fiind în ambele faze procesuale, a negat comiterea infracțiunii de furt, precizând că a cumpărat autoturismul cu suma de 400.000.000 lei, sumă pe care a dobândit-o din economiile pe care le-a făcut fără să știe soția sa (200.000.000 lei) și respectiv împrumutând 200.000.000 lei de la sa.
A mai precizat inculpatul că a însoțit-o pe partea vătămată la BCR de unde aceasta a extras aproximativ 300.000.000 lei, dar că avea o datorie față de o colegă, că aceasta a efectuat mai multe lucrări de reparație la apartament care au costat în jur de 120.000.000 lei și că în urma pronunțării partajului, partea vătămată trebuia să-i plătească fostul soț suma de 250.000.000 lei.
De asemenea a mai susținut că în perioada anilor 2003-2005 lucrat la o firmă de transport internațional unde, deși figura cu salariul minim pe economie, câștiga săptămânal între 130 -200 de euro.
În schimb, inculpatul a recunoscut că a declarat pierderea certificatului de înmatriculare și a cărții de identitate a autoturismului deoarece aflase de la partea vătămată că pierduse actele menționate.
În apărare a solicitat audierea martorei, din depoziția căreia se reține că inculpatul i-a cerut în luna octombrie 2005, sub formă de împrumut, suma de 200.000.000 lei necesari achiziționării unui autoturism, bani pe care martora nu i-a împrumutat.
De asemenea, a depus la dosarul cauzei copii ale unor contracte de vânzare -cumpărare ale mai multor autovehicule (filele 122-126).
Afirmațiile inculpatului referitoare la dobândirea sumei de 400.000.000 lei apar ca nesincere, având în vedere că în perioada 2004-2006 acesta a fost angajat la SC SRL G cu salariul minim pe economie și nu avea cum să strângă fără știrea soției, care nu avea loc de muncă, suma de 200.000.000 lei.
De asemenea se apreciază ca fiind subiective declarațiile rudelor inculpatului (soția, mama și acestuia), care vor fi înlăturate.
În drept, fapta inculpatului care, prin folosirea fără drept a unei chei adevărate, a sustras autoturismul Volkswagen Passat Variant cu număr de înmatriculare -, parcat în loc public, în timp ce bunul se afla în posesia părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1 - 209 alin1 lit e, i pen.
Fapta aceluiași inculpat care a declarat în fals pierderea certificatului de înmatriculare și a cărții de identitate ale autoturismului descris anterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prev de art 292.pen.
Din fișa de cazier judiciar (fila 102 ds. fond) rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Cu ocazia dezbaterilor, apărătorii aleși ai inculpatului au solicitat achitarea acestuia, în baza art 11 pct 2 lit a rap la art 10 lit d pr.pen motivat de faptul că la data cumpărării autoturismului - 19.11.2005, erau pronunțate atât acțiunea de divorț cât și acțiunea de partaj bunuri comune ale părții vătămate, astfel că aceasta din urmă nu se mai putea teme că ar avea neplăceri cu fostul soț.
Din probele dosarului rezultă că părțile aveau o relație intimă de mai mult timp și că pe fondul încrederii pe care partea vătămată o avea în prietenul său, inculpatul, i-a adus la cunostință intenția sa de a-și cumpăra un autoturism încă din vara anului 2005, când pe rolul instanței civile se afla acțiunea de partaj bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei cu fostul său soț.În acest context părțile s-au înțeles ca autoturismul să fie înmatriculat pe numele inculpatului.
Partea vătămată a făcut dovada că avea economisită suma de 400.000.000 lei, pe care i-a înmânat-o inculpatului, în prezența mai multor persoane, cu scopul de a-i cumpăra un autoturism.
Edificatoare este declarația martorului (fostul angajator al inculpatului) care a arătat că la începutul lunii ianuarie 2006, i-a cerut sprijinul pentru a păstra autoturismul pe care acesta îl cumpărase din banii părții vătămate.În acest sens inculpatul i-a cerut martorului să încheie un act fictiv din care să rezulte că l-ar fi împrumutat cu o sumă de bani cu care ar fi cumpărat acea mașină.
Cum ambele fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, nu se va dispune achitarea acestuia, cum au solicitat apărătorii aleși.
La stabilirea și individualizarea pedepselor aplicate au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare infracțiune; gradul de pericol social concret al acestora, condițiile și modalitatea de comitere a infracțiunilor; dar și persoana și conduita inculpatului, care deși nu a recunoscut comiterea infracțiunii de furt se află la primul impact cu legea penală.
Față de aceste considerente s-a apreciat că în favoarea inculpatului poate fi reținută circumstanța atenuantă prev de art. 74 lit a pen, având ca efect aplicarea unor pedepse sub limitele minime prevăzute de textele incriminatoare.
Întrucât inculpatul a comis două infracțiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în cauză sunt incidente prevederile art 33 lit a pen, referitoare la concursul real de infracțiuni, iar potrivit art. 34 lit b pen, acesta va executa pedeapsa cea mai grea, fără să i se adauge vreun spor.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante, instanța a apreciat că scopul prevăzut de art. 52 Cod penal poate fi atins și fără executarea cu privare de libertate a pedepsei aplicate.
Având în vedere că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
Totodată, potrivit art. 71 alin 5.pen s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c pen pe durata aceluiași termen de încercare.
Sub aspectul laturii civile s-a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 450.000.000 lei, reprezentând suma pe care i-a dat-o inculpatului în vederea achiziționării autoturismului, iar în faza cercetării judecătorești a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 250.000.000 lei (25.000 lei) reprezentând cheltuielile efectuate prin lipsa folosinței autoturismului în perioada 27.12.2005 - 26.03.2007.
Pentru dovedirea pretențiilor a depus la dosarul cauzei acte medicale pentru mama sa și mai multe bonuri fiscale pentru combustibil (filele 54-96).
Cu privire la pretențiile solicitate s-a apreciat că suma pretinsă este exagerată, fiind practic imposibil ca într-o perioadă de 1 an și 3 luni o persoană să cheltuie suma de 250.000.000 lei cu transportul prin oraș.
În acest sens relevantă este declarația martorei (sora părții vătămate) care a precizat că după ce nu și-a mai găsit mașina în parcarea spitalului, partea vătămată venea la serviciu fie pe jos, fie cu taxiul, așa cum obișnuia să facă și înainte de a-și cumpăra autoturismul. Martora a mai declarat că în perioada noiembrie -decembrie 2005 mama sa a stat la domiciliul lui și a fost o singură dată la un cabinet medical din G pentru analize, iar de copilul surorii sale s-a ocupat doar ea.
Față de cele arătate s-a apreciat că suma de 100.000.000 lei (10.000 lei) este suficientă pentru acoperirea prejudiciului material suferit, astfel că s-a admis în parte acțiunea civilă și, potrivit art. 14.pr.pen rap la art. 998.civ, inculpatul a fost obligat să-i plătească părții civile doar suma sus menționată.
Ca atare, s-au respins ca nefondate celelalte pretenții solicitate.
În baza art. 348.pr.pen s-au anulat actele de înmatriculare ale autoturismului obținute în duplicat, înscrisuri aflate în plicul sigilat din dosarul de urmărire penală.
Întrucât partea civilă a fost asistată de avocat și a făcut dovada achitării onorariului de apărător, în baza art. 193 alin 2.pr.pen inculpatul a fost obligat să-i plătească părții civile și cheltuielile judiciare.
Văzând și disp art.189 și 191 alin.1 pr.pen, inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei soluții au declarat apel inculpatul și partea vătămată.
În motivele sale de apel, inculpatul a învederat instanței faptul că în condițiile în care ar rezulta că partea vătămată i-a dat inculpatului suma de 400 milioane lei, nu rezultă din nici o probă a cauzei că ar fi existat înțelegerea cu partea vătămată să cumpere autoturismul pentru aceasta. Atât timp cât actele sunt întocmite pe numele inculpatului se poate reține și varianta că acesta a împrumutat banii pentru a-și achiziționa autoturismul pentru el și că nu se poate face vinovat de furtul propriului bun și că partea vătămată ar fi putut cere cel mult restituirea banilor pe cale civilă.
În consecință, a solicitat achitarea sa în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. d din C.P.P.(faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii) și respingerea cererii de acordare a despăgubirilor civile formulate de partea vătămată.
În motivele de apel, partea vătămată a solicitat să fie despăgubită cu suma ce a pretins-o în faza de urmărire penală și pe care a dovedit-o cu acte și martori și în același timp solicită și rspingerea apelului declarat de inculpatul.
Verificând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat și partea vătămată cât și din oficiu cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Tribunalul a constatat că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, urmând a fi menținută.
Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt în ceea ce-l privește pe inculpat și a încadrat-o în mod corect.
Din ansamblul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul prin folosirea fără drept a unei chei adevărate a sustras autoturismul Volkswagen Passat Variant cu numărul de înmatriculare GL - 06 -, parcat în loc public, în timp ce bunul se afla în posesia părții vătămate. În același timp, inculpatul a declarat în fals pierderea certificatului de înmatriculare și a cărții de identitate ale autoturismului descris anterior, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e, i și Cod Penal fals în declarații prev. de art. 292.
Cod PenalApărările inculpatului în apel nu au fost primite și au fost înlăturate pentru considerente ce au fost reținute și de instanța de fond.
Din probele dosarului rezultă că părțile aveau o relație intimă de mai mult timp și că pe fondul încrederii pe care partea vătămată o avea în prietenul său, inculpatul i-a adus la cunoștință intenția sa de a-și cumpăra un autoturism Passat din vara anului 2005 când pe rolul instanței civile se afla acțiunea de partaj bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei cu fostul său soț. În acest sens, părțile s-au înțeles ca autoturismul să fie înmatriculat pe numele inculpatului.
În acest sens, importantă este declarația martorului fost angajat al inculpatului pe care l-a determinat să încheie un act fictiv din care să rezulte că ar fi împrumutat pe inculpat cu o sumă de bani.
Infracțiunea de furt există și atunci când cel care săvârșește fapte are, în totul sau în parte, un drept de proprietate asupra bunului; astfel chiar dacă exista consimțământul părții vătămate pentru folosirea temporară a bunului de către inculpat, acest consimțământ este condiționat, iar nerespectarea acestei condiții de către inculpat conduce la concluzia existenței infracțiunii de furt.
Instanța de fond a individualizat în mod corect pedepsele aplicate inculpatului ținând cont de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru prima infracțiune, gradul de pericol social concret al acestora, condițiile și modalitatea de comitere a infracțiunilor dar și persoana și conduita inculpatului. În favoarea inculpatului au fost reținute și circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. a în ref. la art. 76.
Cod PenalÎn ceea ce privește apelul declarat de partea vătămată, Tribunalul a reținut că și acesta este nefondat. Aceasta a avut o atitudine oscilantă în declarațiile de constituire parte civilă. La urmărirea penală a pretins suma de 450.000.000 lei, sumă pe care pretinde că a înmânat-o inculpatului pentru cumpărarea autoturismului, iar în timpul cercetării judecătorești a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 25.000 lei noi reprezentând cheltuieli efectuate prin lipsa folosinței autoturismului în perioada 27.12.2005 - 26.03.2007.
În mod corect a apreciat instanța de fond că suma pretinsă de partea vătămată pentru lipsa folosinței autoturismului este exagerată, fiind enorm de mult a pretinde că într-o perioadă de aproximativ 1 an să fie cheltuită o sumă de 250 milioane lei. Actele medicale depuse la dosar pentru mama sa precum și bonurile fiscale pentru combustibil nu sunt de natură să justifice suma pretinsă de 250.000.000 lei.
În mod judicios s-a apreciat de instanța de fond că 10.000 lei noi constituie paguba, prejudiciul pe care l-a suferit partea vătămată prin nefolosirea autoturismului.
Împotriva hotărârii instanței de apel, au declarat recurs inculpatul și partea vătămată.
Inculpatul critică ambele hotărâri, atât sentința penală nr. 2266/2007 a Judecătoriei Galați, cât și decizia penală nr.484/2008 a Tribunalului Galați sunt nelegale și netemeinice.
Invocă motivul de casare prev.de art. 3859pct.9 proc.penală, în sensul că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, reproducând-se în întregime motivarea hotărârii instanței de fond, fără a arăta din ce considerente nu a primit motivele de apel formulate de inculpat.
De asemenea, invocă motivul de casare prev.de art.3859pct.10 proc.pen. în sensul că instanața de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale ale inculpatului, de natură să-i garanteze drepturile și să influențeze soluția procesului, arătând că despăgubirile acordate părții vătămate sunt nejustificate cu documente și sunt acordate inclusiv pentru perioada în care autoturismul a fost disponibilizat de organele de poliție, situație la care nu a avut nici o contribuție.
Pe fondul cauzei critică ambele hotărâri, în sensul că, prin condamnarea sa la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, s-a comis o gravă eroare de fapt, întrucât autoturismul pe care se presupune că l-ar fi furat a fost cumpărat pe numele lui, cu acordul părții vătămate, l-au folosit împreună, având fiecare dintre ei câte o cheie - motiv de casare prev.de art.3859pct.18 proc.pen.
A criticat ambele hotărâri cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, arătând că, față de împrejurările reale și cele personale reținute de instanțe, pedeapsa aplicată este prea mare, solicitând reducerea ei.
Recursul inculpatului este fondat, în cauză fiind incident cazul de casare prevăzut de art.3859al.l pct.18 din Codul d e procedură penală.
Potrivit art. 208 din codul penal, luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, constituie infracțiunea de furt.
In cauză, obiectul material al infracțiunii de furt, respectiv autoturismul Volkswagen Variant cu număr de înmatriculare Gl-06-, este, conform contractului de vânzare-cumpărare și a certificatului de înmatriculare, proprietatea exclusivă a inculpatului.
Cele două instanțe de judecată, respectiv, Judecătoria Galați și Tribunalul Galați, au admis părții vătămate proba cu martori pentru a dovedi, că, de fapt, autoturismul aparține acesteia, situație reținută prin hotărârile recurate, făcând abstracție de prevederile art. 1191 al.2 din Codul civil, potrivit căruia, nu se va primi niciodată o dovadă prin martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înaintea, în timpul sau în urma confecționării actului, prevedere ce se încadrează în principiul de drept al securității actelor juridice.
Raportându-ne la definiția proprietății, așa cum este reținută de art.480 din codul civil, inculpatul nu ar fi putut să-și sustragă propriul autoturism, decât, dacă se făcea dovada că acesta se afla în posesia sau detenția legitimă a părții vătămate sau a dovedirii unei simulații în sensul cerut de legea civilă.
Nu s-a făcut dovada, cu acte sau cu martori că partea vătămată poseda sau deținea autoturismul, proprietatea inculpatului, în mod legitim, la data pretinsei sustrageri.
Din declarațiile inculpatului, ale părții vătămate, precum și a martorilor audiați în cauză, respectiv, reiese că una din cheile autoturismului a rămas la inculpat și că ambele părți foloseau autoturismul.
Nu există nici o dovadă că partea vătămată i-ar fi cerut inculpatului cea de-a doua cheie sau că i-ar fi interzis că folosească autoturismul în cauză.
De asemenea, nu există nici o dovadă din care să reiasă că partea vătămată l-ar fi mandatat pe inculpat să cumpere pentru ea autoturismul în cauză sau că, anterior sau ulterior cumpărării autoturismului de către inculpat pe numele său, partea vătămată i-ar fi pretins să-i transfere, prin orice modalitate prevăzută de lege, proprietatea autoturismului.
Nefăcându-se dovada că autoturismul în cauză se afla în proprietatea, posesia sau detenția legitimă a părții vătămate, din fapta reținută în sarcina inculpatului nu reiese conținutul constitutiv al infracțiunii de furt, respectiv, latura obiectivă, latura subiectivă și urmarea produsă.
In baza probelor existente la dosarul cauzei, inculpatul, în mod greșit, a fost condamnat de către instanța de fond - soluție menținută și de instanța de apel, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, întrucât fapta sa, în forma și condițiile în care a fost săvârșită, nu este prevăzută de legea penală.
Astfel, după casarea, în parte a hotărârilor recurate, în rejudecare, Curtea va achita pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în baza disp.art.11 pct.2 lit.a în referire la art.10 lit.b din Codul d e procedură penală și va lăsa nesoluționată latura civilă a cauzei, conform disp.art.346 al.4 proc.penală, urmând ca părțile, având la îndemână o acțiune civilă prin care își pot soluționa eventualul conflict de această natură.
Cât privește săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de fals în declarații prev.de art.292 Cod penal, Curtea constată că aceasta este dovedită cu probele de la dosar, iar inculpatul nu a probat nevinovăția sa, fiind corectă condamnarea sa la pedeapsa închisorii, precum și modalitatea de executare stabilită de instanța de fond, cu consecința reducerii termenului de încercare, nemaifăcându-se aplicarea art.33 și 34 din Codul penal.
Pentru aceste considerente, urmează ca, în baza art.38515pct. 2 lit.d proc.penală, să se admită recursul inculpatului, să se dispună casarea, în parte, a deciziei penale nr. 484/2008 a Tribunalului Galați și a sentinței penale nr,2266/2007 a Judecătoriei Galați și, în rejudecare, în baza prevederilor art.11 pct.2. lit.a proc.pen. în referire la art.10 lit.b proc.penală, să achite pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e, i Cod penal.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
In ceea ce privește recursul declarat de partea vătămată, având în vedere că nu a făcut dovada cuantumului prejudiciului suferit, precum și ca urmare a faptului că inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, cu consecința nesoluționării de către instanța de recurs a laturii civile a cauzei, urmează a respinge, recursul acesteia, ca nefondat, în baza art.38515pct.l lit.b proc.penală și să fie obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 al.2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul formulat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 22.07.1975 în G, CNP - -) domiciliat în G,-, - 2,. 15, jud.G, împotriva deciziei penale nr. 484/A din 20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați ( sentința penală nr. 2266 din 20.12.2007 pronunțată de Judecătoria Galați ).
Casează în parte decizia penală nr. 484/20.11.2008 a Tribunalului Galați și sentința penală nr. 2266/20.12.2007 a Judecătoriei Galați și în rejudecare:
În baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc. pen. în ref. la art. 10 lit. b Cod proc. pen. achită pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin.1 lit.e,i Cod penal.
Lasă nesoluționată latura civilă.
Reduce de la 4 ani la2 ani și 1 lunădurata termenului de încercare stabilit în baza disp.art. 81,82 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
RESPINGE, ca nefondat, recursul părții vătămate (fiica lui și, născută la data de 28.09.1970 în loc. jud.G) domiciliată în G, str.-.- nr. 2, - 3,. 34, jud.G, declarat împotriva deciziei penale nr. 484/A din 20.11.2008 a Tribunalului Galați.
În baza disp.art. 192 alin.2 Cod proc.pen. obligă recurenta - parte vătămată la 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. T/02.06.2009
Tehnored./ 2 ex./09.06.2009
Jud.fond:
Jud.apel: -
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Liviu Herghelegiu, Petruș Dumitru
