Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 366/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 477/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.366
Ședința publică de la 12 MARTIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul formulat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr.91 A din data de 12.02.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a I-a Penală
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că au sosit relațiile de la Judecătoria Sectorului 1
Apărătorul din oficiu arată că luat legătura cu inculpatul, i-a explicat în ce constau relațiile comunicate instanței, însă acesta consideră că recursul este promovat în termen, sens în care argumentează împrejurarea că hotărârea i-a fost comunicată la penitenciarul Rahova însă la acel moment nu se afla în penitenciarul Rahova, ci în penitenciarul Jilava, iar, apoi i s-a comunicat hotărârea la penitenciarul Jilava, însă a fost mutat la penitenciarul Colibași, dar, în repetate rânduri, a formulat recurs în termen, însă nu se regăsesc la dosarul cauzei, ci numai cererea care se afla atașată la dosarul cu care instanța de recurs a fost investită. Apreciază că se impune a se reveni cu adresă la Tribunalul București.
Reprezentanta Ministerului Public arată că la dosarul de apel se află atașată dovada de comunicare a hotărârii atacate, datată 22.02.2007, la care se află atașată și o dovadă prin care inculpatul precizează că nu dorește să declare recurs, astfel încât apreciază că nu se mai impune a se reveni cu adresă la instanță.
Recurentul inculpat, prin apărătorul din oficiu, învederează că cerere prin care se atestă că renunță la calea de atac nu a fost semnată de el. Lasă la aprecierea instanței dacă se poate purcede la soluționarea cauzei.
Reprezentanta Ministerului Public arată că nu s-a făcut nici o dovadă în sensul celor precizate de recurentul inculpat, mai mult, anterior recursului peste termen, inculpatul a formulat numeroase cereri de revizuire, în opinia sa, apreciază ca fiind valabilă dovada de comunicare atașată dosarului, aceasta reflectând împrejurarea că hotărârea i-a fost comunicată inculpatului.
Cu privire la cererea de recurs intitulată " recurs peste termen", arată că acesta nu îndeplinește cele două condiții pe care le impune legea pentru a fi admisibil, respectiv lipsa inculpatului la judecată, iar sub acest aspect inculpatul a fost prezent la judecata cauzei în apel, în stare de arest, iar prezentul recurs intitulat "recurs peste termen" a fost declarat la un an și patru luni după rămânerea definitivă a acestei hotărâri.
Față de aceste considerente, apreciază dovada de comunicare ca fiind valabilă, iar, în raport de aceasta, înțelege să invoce excepția tardivității prezentei căi de atac.
În raport de datele la care a făcut anterior trimitere, în raport de dovada de comunicare ce se regăsește la dosar, datată - 22.02.2007 și în raport de momentul declarării prezentei căi de atac - 26.06.2008, solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca tardiv formulat.
Curtea apreciază că datele ce se regăsesc la dosar sunt în concordanță cu cele solicitate de către instanță, respectiv există la dosar dovada de comunicare, dovada privind modalitatea cum a rămas definitivă hotărârea, precum si acte privind însemnarea de luarea la cunoștință de către recurentul inculpat.
Acordă cuvântul pe excepția de tardivitate invocată de parchet.
Apărătorul recurentului inculpat solicită a se dispune respingerea excepției și a se considera că recursul este promovat in termen.
Recurentul inculpat arată că are mai multe citații emise la penitenciarul Rahova însă nu a primit și hotărârea, mai mult, nu a știut când a rămas definitivă hotărârea și din aceste motive a formulat cereri de revizuire pentru că nu a luat cunoștință de hotărârea atacată. Solicită a fi respinsă excepția invocată de procuror.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.91 din 12.02.2007 a Tribunalului București, Secția I-a Penală, constată:
Prin decizia penală din 12.02.2007, Tribunalul Bucureștia respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.2614/ 29.11.2006 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B în dosarul penal nr-. A fost menținută arestarea preventivă.
În baza art. 88 Cod penal a fost dedusă reținerea și arestarea preventivă de la 13.06.2006 la 12.02.2007.
A fost obligat apelantul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.2614/29.11.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în dosarul penal nr-, în baza art.208 al.1 - 209 al.1 lit.e Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art.61 Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată privind restul rămas neexecutat de 481 zile închisoare din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.1253/2.10.2003 a Judecătoriei Sectorului 2 B, pe care l-a contopit cu prezenta, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care s-a aplicat un spor de 481 zile închisoare, în final inculpatul urmând a executa 5 ani și 481 zile închisoare.
S-a făcut aplic.art.71-64 lit.a teza finală și lit. b Cod penal.
În baza art.350 al.1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la data de 13.06.2006 la zi.
În baza art.346 al.1 Cod procedură penală, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art.118 lit.f Cod procedură penală, s-a confiscat briceagul și metalică ridicate de la inculpat conform procesului verbal din data de 13.06.2006 și sigilate.
În baza art.191 al.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 800 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut ca în data de 13.06.2006,în jurul orelor 13.00, în timp ce se deplasa pe Bd.- - spre stația de tramvai vis-a-vis de 1 Mai, inculpatul a observat o persoană în vârstă - partea vătămată - care traversa strada în direcția pieței și avea geanta deschisă. Inculpatul a observat că în geanta părții vătămate se află in portofel luând hotărârea de a-l sustrage. În acest scop, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată, poziționându-se în spatele acesteia, iar la momentul oportun a introdus mâna în geanta acesteia și a sustras de aici portofelul, care conținea suma de 20 RON și trei bonuri valorice de 7,15 RON.
Partea vătămată a sesizat sustragerea bunului și a alertat persoanele din jur, moment în care inculpatul a încercat să părăsească cât mai repede locul faptei. În acest moment, inculpatul a fost prins de mână de o persoană de sex feminin, în actul de sesizare reținându-se că a reușit să își tragă mâna din strânsoarea acesteia și să își continue fuga. Inculpatul a aruncat pe jos portofelul sustras, întrucât a realizat că este urmărit și de organele de poliție, care au și reușit să îl imobilizeze în scurt timp.
Bunul sustras a fost recuperat și restituit pe bază de dovadă părții vătămate, aceasta neconstituindu-se parte civilă în cadrul procesului penal. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, negând însă că vreo persoană ar fi încercat să îl oprească.
Declarațiile inculpatului se coroborează cu declarațiile părții vătămate date în cursul urmăririi penale, aceasta arătând că l-a observat pe inculpat în momentul în care s-a aplecat peste geanta pe care o ținea în mâna, a introdus în geantă o mână și a luat de aici portofelul.
Aceste declarații se coroborează și cu declarațiile martorei Minuta,date în cursul urmăririi penale,care a relatat că în data de 13.06.2006, în timp ce se afla în 1 Mai, a auzit la un moment dat o femeie strigând "hoțul" și l-a văzut pe inculpat fugind pe lângă ea, aruncând pe jos un portofel, fiind în scurt timp prins de organele de poliție.
Martora a arătat că femeia care strigase anterior după inculpat a recunoscut ca fiind al său portofelul ce fusese aruncat pe jos.
Instanța de fond a reținut că în cauză inculpatul a fost cercetat inițial pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev.de art.211 al.2 lit.c Cod penal, ulterior dispunându-se schimbarea încadrării juridice din această infracțiune de furt calificat prev.de art.208 al.1- 209 alin.lit.e Cod penal, apreciindu-se că din actele cauzei nu reies probe certe în sensul că inculpatul ar fi săvârșit acte de violență pentru a-și asigura scăparea.
Instanța a constatat că în cursul urmăririi penale nu s-a reușit identificarea persoanei care a încercat să îl imobilizeze pe inculpat,iar declarațiile părții vătămate și ale martorei Minuta nu confirmă săvârșirea de către inculpat a unor acte de violență asupra acestei persoane.
Fapta inculpatului, care în data de 13.06.2006, în timp ce se afla în loc public a sustras din posesia părții vătămate un portofel ce conținea acte personale, suma de 200.000 ROL și bonuri valorice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 al.1-209 alin. lit.e Cod penal.
Fapta a fost săvârșită înainte de executarea în întregime a pedepsei aplicate prin sentința penală nr.1253/2.10.2003 a Judecătoriei Sectorului 1 B, instanța urmând a reține dispozițiile art.37 lit.a Cod penal.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prev.de art.72 Cod penal,instanța a avut în vedere că poziția inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei este pur formală.
Inculpatul a recunoscut sustragerea bunului, acest aspect neputând fi contestat față de probele existente în cauză,însă a negat săvârșirea oricăror acte de violență, cu ocazia audierii înaintea instanței, negând chiar și faptul că ar fi existat vreo persoană care ar fi încercat să îl oprească înainte de a se reuși imobilizarea sa de către organele de poliție, deși acest aspect rezultă că claritate din declarațiile părții vătămate, ale martorei și din cuprinsul procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante.
În ceea ce privește valoarea prejudiciului,instanța a reținut față de vârsta înaintată a părții vătămate că fapta inculpatului i-ar fi adus prejudicii materiale importante în condițiile în care acesta nu ar fi fost recuperat în timp util de organele de poliție. Inculpatul este recidivist în forma prev.de art.37 lit.a Cod penal, dovedind perseverență în activitatea infracțională. S-a aplicat față de aceste aspecte o pedeapsă mai fermă inculpatului, de 5 ani închisoare.
Împotriva acestei sentințe,în termen legal,a declarat apel inculpatul pe care l-a susținut oral și în scris în ziua judecății în sensul că solicită redozarea pedepsei aplicate pentru următoarele motive: în mod greșit prima instanță nu a apreciat împrejurarea că el a recunoscut și regretat comiterea faptei ca fiind o circumstanță atenuantă, în mod excesiv, prima instanță a considerat că prejudiciul cauzat părții vătămate în valoare de 40 RON este unul mare pentru aceasta din urmă având în vedere că ea este pensionară.
A mai criticat cuantumul pedepsei aplicate de 5 ani prin raportare la circumstanțele obiective ale comiterii faptei precum și aplicarea sporului de 481 de zile ca urmare a revocării liberării condiționate, considerând că a fost sancționat de două ori,o dată prin contopirea pedepsei cu restul rămas neexecutat și o dată prin aplicare sporului.
Analizând hotărârea criticată pe baza probelor aflate la dosar, instanța a apreciat că apelul este nefondat pentru următoarele motive.
Potrivit disp.art.72 Cod penal,la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată,s- ținut seama de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Examinând criticile formulate în susținerea apelului, instanța a constatat că toate acestea sunt motive în sprijinul diminuării pedepsei aplicate motiv pentru care se va referi la individualizarea pedepsei.
În sarcina inculpatului, s-a reținut faptul că, la data de 13.06.2006, în jurul orelor 13.00, în timp ce se deplasa pe bd. - - spre stația de tramvai, inculpatul a observat o persoană în vârstă - partea vătămată - care avea o geantă deschisă, iar în aceasta era un portofel luând astfel decizia de a-l sustrage.
În acest sens, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată și al momentul oportun a introdus mâna în geanta acesteia și i-as sustras portofelul care conținea acte personale, suma de 20 RON și trei bonuri valorice în cuantum de câte 7,15 RON.
Partea vătămată a sesizat gestul și a alertat persoanele din jur, inculpatul fiind astfel prins, iar bunul restituit părții vătămate. Inculpatul a recunoscut comiterea faptei.
Raportând cele de mai sus la criteriile de individualizare precizate, instanța a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului o pedeapsă cu închisoarea de 5 ani, deci orientată către minimul special de 3 ani. Cu privire la persoana inculpatului, instanța a reținut că, din fișa de cazier a acestuia, rezultă faptul că acesta a mai fost anterior condamnat la pedepse cu închisoarea pentru comiterea de furturi calificate ceea ce denotă perseverența pe cale infracțională precum și preferința pentru același gen de fapte,prezenta faptă fiind comisă în stare de recidivă postcondamnatorie,inculpatul fiind liberat condiționat la data de 15.02.2006, dintr-o pedeapsă de 4 ani închisoare aplicată pentru comiterea unui furt calificat și având în rest de 481 zile.
Împrejurarea că a avut o atitudine sinceră recunoscând comiterea faptei sale, nu a fost reținută, deoarece infracțiunea a fost flagrantă, ipoteză în care negarea faptei ar fi fost neverosimilă.
De altfel,chiar dacă s-ar aprecia această împrejurare ca fiind o circumstanță atenuantă, trebuie precizat că ea este în concurs cu starea de agravare a recidivei postcondamnatorii astfel încât este facultativă coborârea pedepsei sub minimul special potrivit disp. art. 80 Cod penal.
Împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat nu prezintă relevanță deoarece acest fapt nu a implicat vreo acțiune din partea inculpatului, acest lucru fiind posibil ca urmare a faptului că inculpatul a aruncat portofelul la prezentarea organelor de poliție încercând astfel să scape de obiectul material al infracțiunii care l-ar fi incriminat, motiv pentru care nu a fost luat în seamă de către instanță.
Cu privire la cuantumul prejudiciului instanța a constatat că inculpatul nu a putut avea reprezentarea clară a prejudiciului ce urma să-I producă părții vătămate înainte de comiterea faptei, el fiind tentat să comită fapta ca urmare a împrejurării că partea vătămată era o persoană în vârstă precum și că aceasta avea fermoarul de la geantă deschis ceea ce i-a putut ușura accesul în interiorul acesteia.
De asemenea, instanța a apreciat faptul că față de vârsta părții vătămate și a modului în care era îmbrăcată, inculpatul putea să anticipeze folosul nu putea fi unul substanțial cu atât mai mult cu cât partea vătămată dovedea neglijență cu privire la bunul său.
La 30 mai 2008 împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul.
Recursul a fost înregistrat - din eroare - pe rolul Tribunalului București, care la 28 ianuarie 2009 declinat competența către Curtea de Apel, conform deciziei penale nr.68/A/2009.
Pentru a se verifica termenul de declarare a caii de atac in raport de dispozițiile legale, precum și impedimentele care l-au determinat pe petent să înregistreze calea de atac la mai mult de un an de la pronunțarea deciziei Curtea a solicitat date suplimentare de la instanțele de executare,respectiv de la petent.
La dosar au fost depuse referate de la Judecătoria sector 1 respectiv Tribunalul București.
La dosarul de apel cu nr- la fila 31 se afla comunicarea deciziei nr. 91, recurat în cauza, iar la fila 32 un înscris olograf provenind de la inculpat cu mențiuneanu declar recurs.
Faptul că petentul a cunoscut pronunțarea deciziei rezultă din căile de atac extraordinare declarate de acesta împotriva aceleiași sentințe și decizii (revizuire la 12.11.2007, respectiv 18.03.2008).
Apreciind că în cauză a fost depășit termenul prevăzut de lege, Curtea va admite excepția invocată de Ministerul Public și va respinge recursul ca tardiv.
Va face aplicarea art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv declarat, recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.91 A din data de 12.02.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a I-a Penală.
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare statului din care 200 lei onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER,
Red.LL
Dact.IE/2 ex./24.03.2009
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
