Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 37/2009. Curtea de Apel Iasi
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 37
Ședința publică de la 07 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 3: Claudia Susanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol pronunțarea asupra recursului penal având ca obiect furtul calificat (art. 209.Cod Penal), declarat de partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 538/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința nepublică din data de 30.04.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, 07.05.2009, când,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față;
Dosar nr-
Prin sentința penală nr. 285/23.06.2008 pronunțată de Judecătoria Pașcani în dos. nr. 3035./866/RJ/2006 s-au dispus următoarele:
Condamnă inculpatul -, fiul lui și -, născut la 04.08.1991, domiciliat în R, str. -, -. A,.17, jud. N și fără forme legale în, jud. I, la pedepsele de: 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 al.4, 209 al.1 lit. e,g Cod penal și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.78 al.1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 99 al.2, 33 lit. "a", 74, 76 lit. "d,e" și 10 Cod penal.
În temeiul art. 34 lit. "b" Cod penal, dă spre executare inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 (trei) luni închisoare.
În.art.110 Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei și stabilește un termen de încercare de 1 an. Atenționează inculpatul asupra disp.art.83,85 Cod penal.
Respinge acțiunea civilă formulată de partea vătămată.
În temeiul art.193 Codul d e procedură penală și 1000 al. 2 cod civil obligă inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente și -, la plata cheltuielilor judiciare către partea vătămată în sumă de 1.500 lei, reprezentând onorariu apărător.
În.art.191 al.1,3 Codul d e procedură penală obligă inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei, din care 40 lei - onorariu apărător din oficiu (deleg.nr.524/2006).
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 3753/P/2005 din 22.05.2006 al parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcania fost trimis în judecată inculpatul minor -, privind săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 al. 4, 209 al. 1 lit. "e,g"Cod penal. precum și a infracțiunii prev. de art. 78 al. 1 din OUG195/2002 cu aplic. art. 99 al. 2 și 33 lit. "a" Cod penal.
În fapt se reține că în seara de 10.09.2005, inculpatul a mers la discoteca din împreună cu mai mulți prieteni, printre care, - și. Ulterior, întrucât numitul era în stare de ebrietate, inculpatul și celelalte persoane l-au condus pe acesta la locuința părții vătămate, unde locuiește. Aici, acesta a luat cheile de la autoturismul 1310 al părții vătămate pe care i le-a dat ulterior inculpatului. Acesta s-a urcat la volanul autoturismului și împreună cu celelalte persoane s-au deplasat spre discoteca din. După aproximativ 2 km, inculpatul a pierdut controlul volanului, intrând cu acesta într-un șanț și avariindu-l în partea. În această situație, inculpatul a întors autoturismul cu intenția de a-l duce înapoi la locuința părții vătămate dar la intrare în localitatea, a abandonat autoturismul întrucât îi căzuse planetara din partea față.
Inculpatul care este minor și nu posedă permis de conducere auto, a recunoscut săvârșirea faptelor în timpul urmăririi penale.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 2500 lei reprezentând c/val reparațiilor autoturismului.
Au fost administrare ca mijloace de probe: plângerea și declarațiile părții vătămate, raport de expertiză medico legală psihiatrică, referat de anchetă socială, referat de evaluare,acte medicale, caracterizări, declarațiile martorilor:, -, -, declarațiile inculpatului.
Cauza a fost trimisă în rejudecare prin decizia penală nr.543/27.11.2007 a Tribunalului Iași.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța A reținut următoarele: numitul formulează o plângere arătând că în noaptea de 10/11.09.2005, minorul i-a sustras autoturismul 1310 cu nr. NȚ-03- din fața porții. Arată că acesta i-a sustras cheile de rezervă ale mașinii din bucătăria locuinței, după care a plecat cu autoturismul, însoțit fiind de numitul, care locuiește în casa sa și care era atunci în stare de ebrietate, precum și de alți băieți.
Mai arată că intenția acestora a fost să se deplaseze la discoteca din, dar pe drum inculpatul a intrat cu mașina într-un podeț din beton și s-a răsturnat în șanț. Cu acea ocazie, autoturismul a suferit mai multe avarii.
Din declarația martorului - rezultă că în noaptea respectivă, acesta se afla la discoteca din împreună cu alți tineri printre care inculpatul și numitul.
Întrucât acesta din urmă se afla în stare avansată de ebrietate, martorul și inculpatul l-au dus până la locuința părții vătămate, unde domiciliază. Aici și inculpatul au mers în bucătărie, după care inculpatul a ieșit pe poartă având cheile unui autoturism în mână, fiind urmat apoi de. Instanța reține că ulterior, inculpatul le-a propus celorlalți tineri la care s-au adăugat numiții: -, -, și HG să meargă cu mașina părții vătămate la discoteca din, urmând ca el să conducă mașina. Astfel, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului iar ceilalți tineri au împins mașina aprox.20 metri pentru ca partea vătămată să nu audă din casă zgomotul motorului pornit.
Această situație de fapt este confirmată și prin declarațiile martorilor, HG, care mai arată că inculpatul a condus autoturismul pe drumul public spre, aproximativ 2- 3 km. după care a pierdut controlul volanului, intrând cu mașina într-un șanț și răsturnându-se.
Martorii mai arată că au ajutat pentru ca autoturismul să fie scos din șanț, după care inculpatul s-a urcat din nou la volanul acestuia, conducând aproximativ 2 km spre, deși autoturismul avea la una dintre roți. La intrare în localitatea, datorită unei alte defecțiuni, autoturismul nu a mai pornit, fiind lăsat la locul respectiv împreună cu numiții și -.
Din declarația martorului - rezultă că atunci inculpatul se afla în stare de ebrietate, acesta chiar recunoscând starea sa în fața prietenilor săi.
Rezultă că ulterior autoturismul a fost identificat, fiind reparat inițial de părinții inculpatului.
În ceea ce privește pe inculpatul minor, acesta a arătat în declarațiile sale că numitul luase inițial cheile autoturismului din locuința părții vătămate, pe care i le-a dat lui, el conducându-l apoi din spre, fără a avea permis de conducere. Instanța constată că între declarațiile inculpatului există contraziceri, acesta arătând în cursul urmăririi penale că a intrat în imobilul părții vătămate împreună cu numitul, pentru ca în cursul cercetării judecătorești să nege acest aspect. Instanța reține însă că declarațiile inculpatului în sensul celor arătate în cursul urmăririi penale se coroborează cu susținerile martorilor sus menționați care arată că numitul a intrat în imobilul părții vătămate însoțit de către inculpat iar la ieșirea din imobil, inculpatul era cel care avea în mână cheile autoturismului.
Față de acestea, prima instanță a constată dovedită vinovăția inculpatului privind săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, acesta sustrăgând autoturismul părții vătămate în vederea conducerii acestuia și conducându-l ulterior pe drumurile publice, în condițiile în care nu avea permis de conducere, fapt evident dată fiind vârsta de 14 ani pe care inculpatul o avea la data săvârșirii faptelor.
Așa cum rezultă din conținutul raportului de expertiză medico legală psihiatrică întocmită în cauză, minorul inculpat, avea discernământ asupra faptelor sale.
Având în vedere vârsta inculpatului, împrejurarea că acesta a recunoscut săvârșirea faptelor dar și aceea că acesta este cunoscut în comunitate ca având un comportament bun, fapt dovedit prin caracterizările depuse la dosar, aspecte reținute ca și circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, s- dispus condamnarea sa la pedepsele de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 al.4, 209 al.1 lit. "e, g", Cod penal și respectiv 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.78 al.1 din OUG195/2002.
În temeiul art. 34 lit. "b" Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) luni închisoare.
Pentru circumstanțele atenuante sus reținute și apreciind că scopul pedepsei poate fi îndeplinit și fără executarea efectivă a pedepsei închisorii, în.art.110 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de un an. S-a atenționat inculpatul asupra art.83,85 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, din declarația părții vătămate rezultă că inițial, autoturismul său a fost reparat de tatăl inculpatului însă el a considerat că aceste reparații nu sunt suficiente, cheltuind apoi suma de 2500 lei cu remedierea defecțiunilor autoturismului. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu această sumă.
Martorii audiați în cauză, confirmă avariile autoturismului datorită accidentului în care fusese implicat. În ceea ce privește pe martorul, acesta arată că autoturismul nu a fost suficient reparat de către tatăl inculpatului, astfel încât ulterior, partea vătămată l-a dus la reparat în R, martorul necunoscând însă ce sumă a cheltuit în acest sens partea vătămată.
Din bonurile de comandă-chitanță depuse la dosarul de urmărire penală pe numele părții vătămate prima instanță a constatat că nu poate aprecia însă dacă comenzile și respectiv, reparațiile menționate aici au fost absolut necesare pentru buna funcționare a autoturismului, după cele efectuate de tatăl inculpatului, fapt necontestat în cauză. Mai mult decât atât, la dosarul judecății în primă instanță partea vătămată a depus unele chitanțe care fac dovada unor reparații ale autoturismului după 2 ani de la data incidentului rutier. Având în vedere perioada mare de timp, instanța de fond a reținut că nu are certitudinea unei legături de cauzalitate între avariile produse autoturismului în 2005 și reparațiile menționate pe chitanțele emise în 2007.
Astfel, nefăcându-se dovada cu certitudine a cuantumul reparațiilor efectuate de partea vătămată, a fost respinsă cererea acestuia ca fiind nedovedită.
În temeiul art. 193 Codul d e procedură penală și 1000 al.2 Cod civil, a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare către partea vătămată în sumă de 1500 lei reprezentând onorariul apărător, așa cum rezultă din chitanța depusă la dosar.
Văzându-se și disp. art. 191 al. 1,3 Codul d e procedură penală
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, partea vătămată și inculpatul -.
În motivarea apelului său partea vătămată a invocat netemeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond din perspectiva unei soluții greșite de respingere a acțiunii sale civile, apreciind că au fost produse dovezi în susținerea pretențiilor sale bănești.
În considerentele apelului promovat de inculpatul - s-a arătat că în mod neîntemeiat prima instanță a reținut vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "furt calificat"" deoarece intenția acestuia nu a fost de a sustrage autoturismul părții vătămate ci doar de a-l folosi, prin prisma acestor apărări solicitându-se instanței de control judiciar pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului și aplicarea sancțiunii amenzii administrative.
Tribunalul, examinând sentința apelată prin prisma criticilor aduse dar și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, a constatat nefondate apelurile declarate de partea vătămată și inculpatul - pentru următoarele considerente:
Prima instanță a administrat în cauză toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptele sub aspectul căreia a fost cercetat inculpatul -, împrejurările în care au fost săvârșite acestea și persoana făptuitorului, în conformitate cu disp. art. 62 și următoarele din Codul d e procedură penală.
Pe baza acestor probe situația de fapt a fost stabilită corect concluzionându-se corespunzător asupra vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii de "furt calificat" prev. de art. 208 al. 4, 209 al. 1 lit. g Codul penal și " conducere a unui autovehicul pe drumul public fără a poseda permis de conducere" prev. de art. 78 al. 1 din OUG nr. 195/ 2002, constând în faptele acestuia care, în seara de 10.09.2005, a luat din locuința părții vătămate cheile autoturismului 1310 al acestuia și împreună cu mai mulți prieteni s-a deplasat spre discoteca din localitatea.
La scurt timp însă, după însușirea autoturismului, inculpatul a pierdut controlul volanului intrând cu acesta într-un șanț și avariindu- pe partea, încercările inculpatului de a-l repara fiind zădărnicite la intrarea în localitatea ca urmare a căderii planetarei din partea - față.
La data săvârșirii acestei fapte, inculpatul era minor și nu poseda permis de conducere, însă avea discernământ conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică efectuată în cauză.
Această situație de fapt a fost reținută în urma coroborării plângerii părții vătămate, cu declarațiilor martorilor oculari, și HG - precum și cu declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale, acestea din urmă fiind singurele care s-au coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate in cauză, declarațiile inculpatului date în cursul cercetării judecătorești nefiind susținute de argumente probatorii certe.
Reținând vinovăția inculpatului - instanța de fond l-a condamnat pe acesta la câte o pedeapsă penală legală, bine dozată, și corect individualizată prin prisma criteriilor prev. de art. 72 Cod penal, pedepsele aplicate fiind în măsură a asigura rolul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal, respectiv cel al reeducării inculpatului și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
De altfel, stabilirea modalității de executare a pedepsei rezultante, în urma concursului dintre cele două infracțiuni, în baza disp. art. 81 Cod penal, este de natură a satisface exigențele dispozițiile ce reglementează scopul pedepsei penale.
Cu privire la modul de soluționare a laturii civile a cauzei,a constatat tribunalul că în mod corect instanța de fond a respins ca nedovedită acțiunea civilă promovată de partea civilă, mai ales că înscrisurile depuse de acesta la dosar în susținerea pretențiilor sale fac dovada plății unor reparații efectuate autoturismului acestuia la un interval de aproximativ 2 ani de la data când s-a reținut săvârșirea infracțiunii de către inculpat ori legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, necesară antrenării răspunderii civile delictuale, nu a fost relevată.
De altfel, nici cu prilejul soluționării apelului său partea civilă nu a produs dovezi în acest sens în fața instanței de control judiciar, apelul său dovedindu-se astfel neîntemeiat.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul, apreciind că sentința penală nr. 285/ 23.06.2008 pronunțată de Judecătoria Pașcani în dos. nr. 3035/866/RJ/ 2006 este legală și temeinică, în baza disp. art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul - și partea civilă și a menținut hotărârea apelată.
Văzându-se și disp. art. 192 al. 2 și respectiv art. 193 al. 6 Cod procedură penală, au fost obligați apelanții la plata cheltuielilor judiciare către stat și a fost respinsă cererea părții civile privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
În termenul legal prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală hotărârile instanței de fond și de apel au fost recurate de partea civilă.
Prin recursul promovat, partea civilă a criticat modul de soluționare a laturii civile, susținând că instanțele au respins nejustificat pretențiile civile formulate deși din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că în urma sustragerii și a conducerii autovehiculului de către inculpat, mașina a prezentat avarii ale planetarei și alte grave defecțiuni la sistemul de direcție.
Susține recurentul că în urma încercării de a repara autovehiculul, părinții inculpatului i-au adus autoturismul aproape în aceeași stare, astfel încât o perioadă de aproximativ 2 ani, autovehiculul nu a mai circulat, perioadă pe parcursul căreia a achiziționat piesele de schimb și a efectuat reparațiile necesare.
Considerând că pretențiile solicitate sunt dovedite cu înscrisurile depuse la dosar și cu declarațiile martorilor audiați, partea civilă a solicitat admiterea recursului și obligarea inculpatului la plata contravalorii reparațiilor efectuate la automobilul avariat, chiar dacă la o distanță mare de timp, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, verificând hotărârile recurate și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate ce vor fi analizate în cadrul cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală cu referire la art. 3859alin. 2 Cod procedură penală, precum și în raport cu prevederile art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, constată următoarele:
În cauză, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor aduse autoturismului avariat.
Prin declarația dată în fața primei instanțe, partea vătămată a precizat că inițial mașina a fost reparată inițial de tatăl inculpatului și pentru că nu au fost suficiente reparații făcute, a dus din nou mașina în service.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, instanța de fond a respins ca nedovedite pretențiile civile formulate de partea civilă, reținând că nu s-a dovedit cu certitudine legătura de cauzalitate între avariile produse autoturismului în 2005 și reparațiile menționate pe chitanțele prezentate de partea vătămată ce au fost emise în 2007.
La rândul său, instanța de apel a reținut că înscrisurile depuse de partea civilă fac dovada plății unor reparații efectuate autoturismului la un interval de aproximativ 2 ani de la data când s-a reținut săvârșirea faptei, nefiind relevată legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
Verificând soluțiile pronunțate de prima instanță și de cea de apel, instanța de recurs constată următoarele:
În speță, probele administrate în cauză au dovedit cu certitudine că inculpatul minor - a sustras autoturismul 1310 al părții vătămate și la scurt timp după însușirea autoturismului, inculpatul a pierdut controlul volanului, a intrat cu mașina într-un șanț și a avariat-o pe partea, încercările inculpatului de aor epara fiind zădărnicite ca urmare a căderii planetarei din partea -față.
Prin declarațiile date, partea vătămată a descris avariile ce au fost aduse autoturismului - aripa față a fost îndoită, longeroanele, planetarele. șasiul, roțile din față, cauciucurile, instalația electrică și de rezervă au fost distruse, relatările făcute de partea vătămată fiind confirmate de martorii audiați în cauză, - și.
Atât în faza urmăririi penale, cât și în fața primei instanțe, partea vătămată a susținut că inițial autoturismul a fost reparat parțial de părinții inculpatului și că a fost nevoit să efectueze ulterior toate reparațiile necesare întrucât nu putea circula cu mașina.
Pentru dovedirea susținerilor sale, partea vătămată a depus la dosarul de urmărire penală bonurile de comandă - chitanța nr. - din 14.10.2005 și nr. - din 11.10.2005 ce atestă faptul că a efectuat reparații în valoare de 148,3 lei conform primului bon și de 793,39 lei, astfel cum rezultă din cel de-al doilea înscris (303,49 lei + 99,9 lei + 390 lei),deci în valoare totală de 941,69 lei și a solicitat audierea martorului ce a confirmat faptul că ulterior reparațiilor făcute de părinții inculpatului, partea vătămată a dus din nou autoturismul în service, fără a putea indica suma suportată de partea vătămată pentru contravaloarea reparațiilor făcute.
Având în vedere înscrisurile prezentate de partea vătămată ce sunt emise în octombrie 2005 la scurt timp de la data săvârșirii faptei de către inculpat, precum și depoziția martorului, Curtea constată că aceste probe susțin cererea de acordare parțială a despăgubirilor civile solicitate, respectiv în limita sumei de 941,69 lei ce rezultă din chitanțele existente la dosar.
Cu privire la diferența de valoare pretinsă de partea civilă și în susținerea căreia aceasta a prezentat acte ce dovedesc efectuarea unor reparații în februarie 2007, la un interval de aproximativ 2 ani de la data săvârșirii faptei, se constată că este corectă aprecierea instanțelor asupra necesității dovedirii legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, condiție esențială pentru a putea fi antrenată răspunderea civilă delictuală.
Cum, în speță, această condiție nu a fost dovedită, părții civile nu-i pot fi acordate sumele reprezentând contravaloarea reparațiilor făcute în anul 2007.
În raport cu cele menționate anterior, în baza art. 38515pct. 2 lit. "d" Cod procedură penală va fi admis recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 538 din 16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași și a sentinței penale nr. 2385 din 23 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Pașcani, ce vor fi casate în latura civilă.
Rejudecându-se cauza, în baza art. 14 Cod procedură penală, art. 346 Cod procedură penală, art. 998 Cod civil și art. 1000 alin. 2 Cod civil va fi admisă în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă și se va dispune obligarea inculpatului minor - în solidar cu părțile responsabile civilmente și - să plătească părții civile suma de 941,69 lei, despăgubiri civile.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului de față vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 193 Cod procedură penală va fi obligat inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească părții civile suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare (contravaloarea onorariului de avocat conform chitanței seria C - nr. - din 25 martie 2009).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 538 din 16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași și a sentinței penale nr. 285 din 23 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Pașcani, pe care le casează în latură civilă.
Rejudecând cauza:
Admite în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă și în baza art. 14 Cod procedură penală, art. 36 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil și art. 1000 alin. 2 Cod civil obligă inculpatul minor - în solidar cu părțile responsabile civilmente și - să plătească părții civile suma de 941,69 lei, despăgubiri civile.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului.
În baza art. 193 Cod procedură penală, obligă inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente și - să plătească părții civile suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare (contravaloarea onorariului de avocat).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07 Mai 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
-
18.05.2009
2 ex.-
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Gabriela Scripcariu, Claudia Susanu