Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 382/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.209 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.382
Ședința publică de la 13 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Robert Emanoil Condurat JUDECĂTOR 2: Mirela Ciurezu Gherghe
- - - judecător
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de terții deținători, și, împotriva deciziei penale nr.1 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, privind pe inculpații, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns terții deținători prin procurator, și, lipsind părțile civile, prin procurator, și inculpații, reprezentat de avocat a, apărător din oficiu, reprezentat de avocat, apărător din oficiu și, reprezentat de avocat, apărător din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, s-a depus un set de înscrisuri la dosar de către, după care, constatând că nu mai sunt cereri sau excepții, s-a acordat cuvântul.
Recurentul, a solicitat admiterea recursului declarat conform motivelor detaliate scrise, cu cheltuieli de judecată.
Recurenta aas olicitat admiterea recursului conform motivelor scrise și obligarea inculpaților să plătească plugul.
Procurator pentru partea civilă, a solicitat respingerea recursurilor ca fiind nefondate deoarece recurenții nu pot avea această calitate în proces, iar apelul declarat de aceștia, în calitate de terți deținători, este tardiv astfel încât și recursurile sunt inadmisibile.
Față de aceste două excepții ridicate, recurenții și, având pe rând cuvântul, au solicitat respingerea lor ca neîntemeiate.
Reprezentantul Ministerului Publica arătat că excepțiile ridicate sunt întemeiate deoarece în mod legal a fost respins apelul peste termen declarat de terții deținători ca fiind tardiv, în condițiile în care somația a fost primită de aceștia la 28 noiembrie 2009 și trebuia să formuleze apelurile în termen de 10 zile de această dată, lucru care nu s-a întâmplat, astfel încât recursurile urmează a privite ca fiind inadmisibile. De asemenea, reprezentantul Ministerului Publica arătat că și excepția lipsei calității procesuale a recurenților este întemeiată, deoarece aceștia puteau să exercite căile de atac și să critice hotărârile doar ca martori.
Avocat pentru inculpatului a solicitat respingerea recursurilor ca inadmisibile și menținerea soluției instanței de apel deoarece în mod legal această instanță a considerat că apelul terților deținători declarat este termen este tardiv, în condițiile în care l-au formulat cu depășirea termenului legal prev. de art. 379 Cod procedură penală.
Avocat a solicitat respingerea recursului ca inadmisibile.
Avocat a solicitat respingerea recursurilor ca inadmisibile.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală cu nr.4417 din 13 octombrie 2006, Judecătoria Craiova, a condamnat pe inculpații:
- - - fiul lui și, născut la 02.08.1978, în Băilești, cu domiciliul în comuna, județul D, cetățean român, șofer, căsătorit, 2 copii minori, fără antecedente penale, și
- - fiul lui și, născut la 10.04.1968, în comuna, județul D, cetățean român, studii - școala profesională, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, i cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2, art.74 lit.a și 76 lit.c cod penal (infracțiune continuată, consumată în noaptea de 27.08.2003, în dauna părților vătămate, COM SRL C și SRL C).
În baza art.11 pct.2 lit. rap.la art.10 lit.c cod procedură penală, inculpatul fost achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, i cod penal (faptă reținută a fi săvârșită în dauna părții vătămate, la data de 23/24.06.2003).
În baza art. 81 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru fiecare dintre cei doi inculpați, pe durata termenului prev.de art.82 cod penal, cu aplicarea art.83 cod penal;
- - fiul lui și, născut la 20.09.1971, în comuna, județul D, cu domiciliul în aceeași comună,-, județul D, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, concubinaj, recidivist, la pedepsele de:
- 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, i cod penal, cu art.41 alin.2 cod penal și art.37 lit.a cod penal;
- câte 3 ani și 6 luni închisoare, pentru fiecare din cele două infracțiuni prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.g,i cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a cod penal (săvârșite la datele de 25/26.02.2004 și în perioada 5.07.2004 - 30.07.2004, părți vătămate fiind și ).
- 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.g,i cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a cod penal ( infracțiune continuată consumată în baza aceleiași rezoluțiuni la datele de 21/22.04.2004, 31.05./01.06.2004, 9/10.03.2004).
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.61 cod penal, s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 697 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa anterioară de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin nr.2967/2002 a Judecătoriei Craiova, rest de pedeapsă ce s-a contopit cu pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului pentru infracțiunile ulterior săvârșite, în final, dispunându-se ca acesta să execute 4 ani și 6 luni închisoare, în condițiile interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a și b cod penal, pe perioada prev.de art.71 cod penal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
1. În noaptea de 23/24.06.2004, prin escaladarea gardului, inculpatul, a pătruns în curtea locuinței părții vătămate, din comuna, județul D, iar de aici în bucătăria imobilului, de unde a sustras suma de 10.000.000 lei.
După săvârșirea furtului inculpatul și-a cumpărat bicicletă, frecventând zilnic barurile de pe raza comunei.
2. În baza aceleiași rezoluțiuni infracționale, prin forțarea lacătelor ce asigurau grilajul și ușile de acces, în nopțile de 26/27.08.2003 și, respectiv 11/12.09.2003, inculpații, și, au pătruns în magazinele ce aparțineau SC COM SRL și SC SRL, din comuna județul D, de unde au sustras diverse sume de bani, cât și bunuri ce aparțineau societăților respective.
3. În noaptea de 25/26.02.2004, inculpatul a pătruns în curtea locuinței părții vătămate de unde a sustras un plug PP.2, pe care l- scos din spatele curții, transportându-l apoi la domiciliul său, unde l-a demontat, ascunzând piesele componente într-un canal de irigații aflat în afara comunei.
4. În nopțile de 21/22.04.2001, 31.05/01.06.2004, din curtea locuinței părții vătămate, situată în comuna, județul D, inculpatul a sustras mai multe piese cu care erau echipate unele utilaje agricole, respectiv o pompă hidraulică cu, un cilindru de forță, un electromotor de la un tractor, un variator, o de transmisie combină, cât și cantitatea de 40- 50 litri motorină.
În același mod de operare, inculpatul în noaptea de 9/10.03.2004, a sustras de la tractorul ce aparținea părții vătămate, o pompă hidraulică și cilindru de forță de la disc.
5. În perioada 05.07.2004 - 30.07.2004 același inculpat, prin forțarea sistemelor de închidere, a pătruns în locuința părții vătămate din comuna, de unde a sustras mai multe bunuri, respectiv un geamantan, un magnetofon marca, 4 cauciucuri, un disc de ambreiaj tip auto, un electromotor, 2 canistre metalice, 2 bidoane din material plastic, un aparat de sudură cu cablu de alimentare.
Situația de fapt reținută de prima instanță, existența faptelor, cât și vinovăția inculpaților au fost demonstrate de un probatoriu constând în declarațiile părților vătămate, acestea coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cele două faze ale procesului, cu concluziile expertizelor judiciare și a constatărilor tehnico științifice, cât și cu celelalte acte și lucrări ale dosarului.
În drept, s-a stabilit că activitatea infracțională a inculpaților, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunilor de furt calificat, descrise în partea expozitivă actului de sesizare, fapte cărora le-a fost dată o justă încadrare legală.
Cât privește infracțiunea descrisă la pct.1 din rechizitoriu, reținută în sarcina inculpatului, constând în aceea că în noaptea de 23/24.06.2004, prin efracție, ar fi sustras din locuința părții vătămate suma de 1.000 lei noi, prima instanță a apreciat că probatoriul nu a demonstrat că inculpatul este autorul faptei, astfel că, făcând trimitere la disp.art.75, art.52și art.66 cod procedură penală, în privința acestuia a fost adoptată o soluție corespunzătoare de achitare în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c cod procedură penală.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpaților, cât și la stabilirea modalităților de executare, prima instanță a avut în vedere criteriile înscrise în art.72 cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, decurs din întinderea prejudiciilor cauzate, cât și din modul de operare adoptat de inculpați, pe de o parte, dar și unele elemente ce privesc persoana acestora, unii relativ sinceri în raport cu învinuirile aduse, necunoscuți cu antecedente penale, iar alții aflați în stare de recidivă - cazul coinculpatului, pe de altă parte.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, inculpații, cât și partea civilă.
Apelul parchetului a vizat doar pe inculpatul, sub aspectul greșitei achitări a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.208, 209 alin.1 lit.a, g, i cod penal, săvârșită în dauna părții vătămate la data de 23/24.06.2003.
Inculpatul a criticat soluția primei instanțe pentru netemeinicie, sub aspectul că pedepsele ce i-au fost aplicate sunt prea aspre.
a invocat nelegalitatea și, respectiv, netemeinicia soluției, susținând că nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat, iar probatoriul administrat nu demonstrează vinovăția sa.
Partea civilă a criticat modul de rezolvare a laturii civile, sub aspectul că despăgubirile ce i-au fost acordate sunt neîndestulătoare.
Tribunalul Dolj, prin decizia penală nr.124 din 11 aprilie 2007 admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, a desființat sentința cu privire la inculpatul, a înlăturat implicit dispozițiile în baza cărora acesta a fost achitat pentru art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, i cod penal ( faptă săvârșită în noaptea de 23/24.06.2003, în dauna părții vătămate ), astfel că în baza acestui din urmă text de lege, a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită ca urmare a aplicării dispozițiilor art.74 lit.a și 76 lit.c cod penal.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate acestui inculpat, dispunându-se să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.
Față de această pedeapsă, tribunalul a aplicat dispoz.art.81 cod penal, dispunând suspendarea executării pe durata prev.de art.82 cod penal, cu aplicarea art.83 cod penal.
o astfel de soluție în latura penală a cauzei, tribunalul a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă, față de care inculpatul a fost obligat la 1000 RON despăgubiri civile.
Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații și, iar apelul declarat de partea civilă a fost privit ca tardiv, fiind respins, ca atare.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
astfel, instanța de prim control judiciar, în ce privește infracțiunea de furt săvârșită în dauna părții vătămate în noaptea de 23/24.06.2003, a făcut trimitere la depoziția martorului, acesta din urmă confirmând faptul că inculpatul înainte de săvârșirea furtului propriu-zis, a pătruns într-o locuință învecinată cu aceea a părții vătămate, împrejurare ce conduce la concluzia că inculpatul, în aceeași manieră, a pătruns și în domiciliul lui
Această concluzie, a apreciat instanța de apel, este întărită și de alte împrejurări ce privesc faptul că, după sustragerea banilor, inculpatul, împreună cu prietenul său, s-au deplasat în comuna, la prietenele lor, ocazie cu care au cheltuit sume de bani, frecventând barurile din zonă, în condițiile în care aceștia nu realizau în mod obișnuit venituri.
Cât privește apelurile declarate de cei doi inculpați și, tribunalul a apreciat că situația de fapt reținută de prima instanță este concordantă cu probatoriile administrate, iar pedepsele ce s-au aplicat acestor inculpați reflectă corespunzător criteriile înscrise în art.72 cod penal.
Întrucât s-a apreciat că este declarat peste termenul prevăzut de lege, apelul declarat de partea civilă a fost respins ca tardiv.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, critica vizându-l doar pe inculpatul, cât și inculpatul.
În motivele scrise, parchetul a invocat, în esență, cazul de casare înscris în art.3859pct.14 cod procedură penală, criticând soluția adoptată în apel în sensul că pedeapsa rezultantă aplicată este nejudicios stabilită, iar modalitatea de executare aleasă, aceea prev.de art.81 alin.2 cod penal, este nelegală în raport de întinderea pedepsei.
În esență, cu trimitere la dispoz.art.81 cod penal, s-a susținut că pentru a fi aplicată această modalitate de individualizare a executării pedepsei, în cauză trebuia îndeplinită condiția prev.de art.82 alin.2 cod penal, ce stabilește că pedeapsa aplicată trebuie să fie închisoarea de cel mult 2 ani.
Inculpatul a invocat, prin apărător, același caz de casare, în sensul că pedepsele ce i-au fost aplicate sunt greșit individualizate în raport de criteriile prev.de art.72 cod penal, fiind prea aspre.
Prin decizia penală nr.754 din 20 septembrie 2007 pronunțată în dosar nr-, Curtea de Apel Craiovaa admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva deciziei penale nr.124 din 11 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-; a casat decizia cu privire la inculpatul și, în rejudecare; s-au înlăturat dispoz.art.81,82 și 83 cod penal aplicate față de acest inculpat.
În baza art.71 și 64 lit.a și b cod penal, acest inculpat va executa pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție.
S-au menținut restul dispozițiilor deciziei și s-a respins, ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva aceleiași decizii.
Onorariul de avocat în sumă de 100 lei, vizând apărarea din oficiu a inculpatului - în recurs, se va plăti din fondul J către Av.
A obligat pe recurentul inculpat la 120 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a recurs a avut în vedere faptul că, potrivit art.81 alin.2 cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei poate fi acordată și în caz de concurs de infracțiuni, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin.1 lit. b și c, și numai atunci când pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani.
Stabilind în apel o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g,i cod penal, tribunalul, ca consecință a aplicării dispoz.art.74 lit. și 76 lit. c cod penal, a făcut în cauză o judicioasă individualizare, însă, făcând aplicarea dispoz.art.81, 82 cod penal, cu privire la pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, stabilită potrivit art.33 lit.a și 34 lit. b cod penal, aceeași instanță de apel a încălcat legea, respectiv dispozițiile art.81 alin.2 cod penal, încălcare ce face aplicabil cazul de casare prev.de art.3859pct.14 teza II-a Cod procedură penală.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul, Curtea, cu referire la discuțiile art.72 cod penal, a apreciat că pedepsele ce i-au fost aplicate acestuia, dar și modalitatea de executare aleasă pentru pedeapsa rezultantă, sunt stabilite cu luarea în seamă a gradului de pericol social concret al faptelor săvârșite, decurs din multitudinea acestora, cât și din întinderea mare a prejudiciilor cauzate, alături de unele elemente ce privesc persoana acestui inculpat, nesincer în raport cu învinuirile aduse și aflat în stare de recidivă postcondamnatorie, prev.de art.37 lit.a cod penal.
Împotriva sentinței penale nr.4417 din 13.10.2006 a Judecătoriei Craiova pronunțată în dosar nr-, au declarat apel, și, arătând că la instanța de judecată și nu au fost citați, iar, deși a fost citat și s-a prezentat la proces nu a fost audiat și nici întrebat dacă are pretenții civile sau nu, deoarece așa cum am a arătat - - a fost cumpărător de bună credință. Au mai arătat că prima instanță admis în parte acțiunea civilă și a făcut o dublă obligare și anume de restituire în natură către partea vătămată au unui plug aflat în custodia martorei și de asemenea, plata contravalorii acestui plus în cuantum de 100 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă.
Pe lângă faptul că a fost prejudiciată partea vătămată ca și cumpărător de bună credință, executarea se îndreaptă și împotriva lui și care nu au avut nicio calitate în dosarul penal. Mai mult, nici nu se afla la domiciliu când s- efectuat percheziția și s-a întocmit procesul verbal de percheziție.
Prin decizia penală nr.1 din 12 ianuarie 2009, Tribunalul O l t, a respins apelul peste termen ca tardiv, cu obligarea terților deținători la câte 200 lei, cheltuieli judiciare statului.
Verificând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că martorii și, au formulat apel peste termen, care însă este tardiv.
Pe de o parte, apelul formulat de către martori nu poate fi considerat inadmisibil, așa cum susține intimatul parte vătămată, pentru următoarele considerente:
În motivarea apelului, inadmisibilitatea intervine în principal în două situații, când apelul este îndreptat împotriva unei hotărâri nesusceptibile de apel și când fost declarat de o persoană care nu are calitatea procesuală de a apela.
Acestora li se adaugă și cazurile în care titularul dreptului de apel depășește limitele în care i se recunoaște dreptul său de apel, precum și cele în care se declară apel împotriva unei hotărârii pe care aceeași parte atacate anterior printr-un alt apel.
Art.362 acordă C.P.P. drept de apel în cauzele penale procurorului, persoanelor care au avut calitatea de părți în judecata în primă instanță, martorului, expertului, interpretului apărătorului, precum și ori cărei persoane ale cărei interese legitime au fost vătămate printr- măsură sau printr-un act al instanței.
Totodată, art.362 stabilește și limitele în care fiecare dintre aceste persoane poate uza de dreptul său de apel.
Tribunalul a constatat că martorii, în ceea ce privește posibilitatea de a ataca sentința penală sunt titulari ai dreptului de apel privind dispoziții care nu se referă la fondul cauzei, respectiv persoane ale căror interese legitime au fost vătămate printr- măsură sau printr-un act al instanței prev.de art.362 C.P.P. text ce este în concordanță și cu respectarea art.13 din convenția pentru apărarea drepturilor omului libertăților fundamentale, fiind întrunite cele trei condiții nu sunt părți în proces, deoarece acestea din urmă fiind titulare ale dreptului de apel privind soluția de fond a cauzei, nu pot ataca soluția de fond a cauzei, respectiv soluția de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, ci doar acele măsuri și acte ale instanței cu privire la chestiuni adiacente fondului; măsura sau actul instanței să fi produs o vătămare de natură directă și personală.
Pe de altă parte, potrivit art.363 al.1 C.P.P. termenul de apel este de 10 zile, termen ce curge de la pronunțare pentru părțile prezente la dezbateri sau la pronunțare și pentru procuror și de la comunicarea copiei de pe dispozitiv pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri cât și la pronunțare, precum și pentru inculpatul deținut ori concentrat, elev al unei instituții militare de învățământ ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau institut medical-educativ, care a lipsit de la pronunțare.
Cum în cauză, apelanții care au calitatea de martori nu li s-a comunicat copia de pe dispozitiv având în vedere dispoz.art.360 C.P.P. a nu le recunoaște dreptul de a ataca sentința penală, în condițiile în care dispozițiile civile ale hotărârii le poate aduce vătămare de natură directă și personală, constituie o încălcare a dispoz.art.13 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și libertăților fundamentale, potrivit cărora, "orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor oficiale".
Potrivit art.365 C.P.P. partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare poate declara apel peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile.
Cum în cauză este vorba de un martor de bună credință și persoana cărora le-a fost lăsat în custodie bunul sustras, tribunalul apreciază că aceste persoane pot fi titulare ale dreptului de apel, astfel cum prevede art.362 lit.f C.P.P. însă calea de atac fiind apelul peste termen, întrucât instanța de fond nu avea obligația comunicării dispozitivului sentinței penale, martorii lipsind atât de la judecată cât și de la pronunțare, după rezultă din actele și lucrările dosarului, dar și pentru a nu contraveni disp.art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertățile fundamentale.
Se constată, potrivit înscrisurilor depuse la dosar de către executor judecătoresc a, că la data de 28.11.2007 la cererea părții vătămate a fost înaintată debitorilor și somația privind predarea bunului, iar în urma refuzului tacit, la data de 17.12.2007 s-a încercat executarea dispozițiilor civile, însă martorul nu le- permis intrarea în gospodărie.
Cum apelul peste termen a fost formulat la data de 31.01.2008, depășind termenul de 10 zile de la începerea executării dispozițiilor civile ale sentinței penale, Tribunalul a constatat că acesta este tardiv, urmând ca în baza art.379 pct.1 lit.a C.P.P. să respingă apelul peste termen ca tardiv.
Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal recursuri, și, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece în mod eronat Tribunalul Dolja apreciat că apelul a fost declarat peste termenul legal, în condițiile în care recurenții nu au fost de față atunci când plugul a fost lăsat în custodia lor de organele de poliție și au adus la cunoștință faptul că acesta nu se mai află la domiciliul lor, executorului judecătoresc care, deși a înțeles situația în care se aflau, a fost în imposibilitate de a-i ajuta în vreun mod atâta vreme cât au fost obligați să plătească contravaloarea plugului sau să-l predea prin hotărâre judecătorească.
Examinând recursurile declarate, Curtea urmează a le admite.
Cu ocazia concluziilor puse asupra recursurilor, procuratorul părții civile a ridicat două excepții, respectiv lipsa calității procesuale de apelanți a celor trei recurenți, precum și tardivitatea apelului peste termen declarat de către aceștia, cu consecința inadmisibilității recursului.
Referitor la calitatea procesuală a recurenților, Curtea contată că în considerentele deciziei recurate, se analizează detaliat și în mod just calitatea recurenților de apelanți în proces, ei fiind încadrați în mod legal de către instanță în categoria persoanelor care intră sub incidența prev. art. 362 lit. f Cod procedură penală, având în vedere calitatea lor de persoană ale căror interese legitime au fost vătămate prin hotărârea apelată. În ceea ce privește vătămarea, în mod corect Tribunalul Dolja apreciat că aceasta nu rezultă din calitatea lor de simpli martori în proces, ci de martori de bună credință, respectiv persoană căreia i-a fost lăsată în custodie, această calitate fiind în concordanță și cu dispozițiile art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Concluzionând, Curtea apreciază că această excepție ridicată de către procuratorul părții civile nu este întemeiată, Tribunalul Dolj apreciind în mod legal că apelanții au calitate procesuală în prezenta cauză.
În ceea ce priește cea de-a doua excepție, Curtea constată că aceasta este identică cu motivul de recurs invocat de recurenți, în sensul că în mod greșit s-a considerat de către Tribunalul Dolj că apelul peste termen declarat este tardiv, prin raportare la dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. a Cod procedură penală și art. 365 Cod procedură penală.
Curtea constată că instanța de apel a apreciat în mod corect că în cauză ne aflăm în situația instituției juridice a "apelului peste termen" reglementată de art. 365 Cod procedură penală, însă a considerat greșit că acest apel declarat de către terții deținători este tardiv deoarece a dat o interpretare eronată momentului de la care începe să fie calculat termenul de 10 zile de la data pornirii executării dispozițiilor privind despăgubirilor civile.
În sensul celor de mai sus, Din considerentele deciziei Tribunalului Dolj, rezultă că acesta a considerat că apelul peste termen a fost formulat la data de 31 ianuarie 2008, depășind astfel termenul de 10 zile de la începerea executării dispozițiilor civile ale sentinței penale apelate, respectiv 17 decembrie 2007.Însă, examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că data de 17 decembrie 2007 a fost considerată eronat de către tribunalul ca fiind data începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile, deoarece la acea dată doar s-a încercat realizarea acestei executări, ea nefiind însă demarată efectiv.
Sub acest aspect, se constată din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către recurent și existente și la Tribunalul Dolj, că primul act începător al executării dispozițiilor privind despăgubirile civile din hotărârea apelată împotriva lui, s-a realizat la data de 22 ianuarie 2008 ( conform copiei cuponului de pensie) dată de la care se apreciază că trebuie calculat termenul de 10 zile prev. de art. 365 Cod procedură penală, deoarece de la această dată terțul deținător a avut cunoștință despre începerea efectivă a executării împotriva sa.
Or, calculând termenul de 10 zile de la data de 22 ianuarie 2008, Curtea constată că apelul declarat de 31 ianuarie 2008 se încadrează în termenul legal de 10 zile prev. de art. 365 Cod procedură penală, astfel încât se apreciază de C că în mod nelegal a fost respins apelul peste termen ca tardiv.
Ca o consecință a constatării ca nefiind tardiv a apelului peste termen declarat de terții deținători, Curtea urmează a admite recursurile terților deținători, cu consecința casării deciziei tribunalului și trimiterii cauzei spre rejudecarea apelului peste termen la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Dolj, care în rejudecare urmează să examineze toate criticile formulate de apelanți în apelul peste termen declarat.
Cheltuielile judiciare în sumă de 900 lei reprezentând onorariu avocat oficiu pentru intimații inculpați rămân în sarcina statului și se vor vira din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de terții deținători, și, împotriva deciziei penale nr.1 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, privind pe inculpații, și.
Casează decizia și trimite cauza pentru judecarea apelului la Tribunalul Dolj.
Cheltuielile judiciare, în sumă de 900 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu pentru intimații - inculpați, rămân în sarcina statului și se vor vira din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 13 aprilie 2009.
- - - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
PS/IB
Președinte:Robert Emanoil ConduratJudecători:Robert Emanoil Condurat, Mirela Ciurezu Gherghe
