Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 40/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 40/2008
Ședința separată de la 12 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
Judecător - - -
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 30/A/18.02.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- intimat Parte responsabilă civilmente - G personal și
- recurent Inculpat - personal și asistat de avocat din oficiu, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au înregistrat la dosar motive de recurs, două împuterniciri avocațiale și două chitanța privind onorariul de avocat.
Inculpatul recurent arată, că este de acord să fiu asistat de apărător din oficiu, că își rezervă dreptul de a nu da nici o declarație în fața instanței de recurs și menține declarațiile date până în prezent.
Instanța din oficiu pune în discuția părților publicitatea ședinței de judecată, în baza dispozițiilor art. 485 cod pr. penală, raportat la faptul că inculpatul recurent a fost minor la data săvârșirii faptei.
Reprezentanta parchetului arată că nu se opune ca ședința să se desfășoare separat.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent de asemenea apreciază că se impune ca ședința să se desfășoare nepublic.
Deliberând, instanța în baza dispozițiilor art. 485 cod pr. penală având în vedere faptul că inculpatul recurent a fost minor la data săvârșirii faptei, declară ședința separată și dispune evacuarea persoanelor din sala de judecată cu excepția celor care au legătură cu prezenta cauză.
S-a audiat inculpatul recurent declarația acestuia fiind consemnată separat la dosar.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent și reprezentantul parchetului arată că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent, avocat arată că susține recursul așa cum este formulat în scris cu privire la nulitățile invocate, în sensul admiterii recursului, în principal casarea hotărârilor atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. În subsidiar, solicită reținerea rejudecarea cauzei de către instanța de recurs în situația în care se apreciază că nu se impune casarea cu trimitere, în sensul că de a se acorda inculpatului beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei, precum și obligarea inculpatului alături de părțile responsabile civilmente la plata despăgubirilor.
Cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse la dosar.
Arată că instanța de fond și cea de apel nu a dispus citarea în calitate de parte responsabilă civilmente a mamei inculpatului, care să fie obligată alături de tatăl inculpatului și de inculpat la plata despăgubirilor civile; de asemenea cele două instanța nu au trecut în dispozitivul hotărârii faptul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 110 cod penal referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei nefiind destul de explicită în acest sens; în mod greșit instanța de fond a acordat despăgubirile civile așa cum au fost solicitate de către părțile civile susținând că avariile produse autoturismului prin scoaterea de pe calea ferată nu-i sunt imputabile inculpatului.
Reprezentantul parchetului cu privire la prejudiciu apreciază că acesta a fost stabilit în mod corect de către instanță; cu privire la modalitatea de executare a pedepsei nu există nici un impediment în acest sens, și apreciază că dacă mama inculpatului este plecată în străinătate aceasta nu este exonerată de la plata despăgubirilor civile în solidar cu inculpatul, iar dacă aceasta nu a fost citată în cauză se impune casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Partea responsabilă civilmente intimată solicită ca din hotărârea care se va pronunța să rezulte clar că s-a dispus suspendarea executării condiționată pedepsei aplicate și apreciază că și soția sa trebuie să fie obligată la plata despăgubirilor civile, însă declară că nu mai susține capătul de cerere privind casarea cu trimitere spre rejudecare, întrucât s-ar tergiversa prea mult soluționarea cauzei și solicită ca recursul să fie judecat de către instanța de recurs.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent, avocat față de precizările făcute de tatăl inculpatului arată că nu mai susține capătul de cerere privind casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare și lasă la aprecierea instanței soluția care se va pronunța.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Constată că prin sentința penală nr. 177/2007 pronunțată de Judecătoria Blaj în dosar penal nr- a fost condamnat inculpatul,la:
-1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat de folosință a unui autovehicul, prev. și ped.de art.208 alin. 1 și 4, art.209 alin.1 lit.g și i Cod penal, în dauna părții vătămate SC M SRL, reprezentată prin director general ;
-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere, prev și ped de art.78 alin.1 din OUG 195/2002;
1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație de peste 0,80 gr./1 alcool pur în sânge, prev de art.79 al. 1 din OUG 195/2002,totul cu aplicarea art.33 lit a și 34 lit. b Cod penal, art.99 și art.109 al. 1.
Cod PenalÎn baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod pr pen. au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea urmând ca în final inculpat să execute pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.
În baza art.81, 110.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 8 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispoz. art.83 Cod penal.
În baza art.346 al. 1, art.14 și urm. pr pen. coroborat cu art.998 civ. și art.22 din Legea nr. 136/1995 a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente suma de 2369,80 lei, iar părții civile - asigurare SA B, Sucursala AIs uma de 5772,50 lei despăgubiri civile.
S-a făcut aplicarea dispoz. art.191 al. 1, 3.pr. pen., art.193 al. 1, 4.pr pen.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut ca stare de fapt din coroborarea întregului material probator existent la dosarul cauzei că în seara zilei de 27.11.2005 inculpatul a sustras pe timp de noapte și cu ajutorul cheilor adevărate autoturismul părții vătămate SC " M " SRL cu scopul de a-l folosi fără drept și de a- conduce pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere și cu o alcoolemie în sânge de 1 gr %
În drept s-a reținut că faptele inculpatului minor astfel cum au fost descrise și dovedite cu mijloacele de probă administrate în cauză întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev de art.208 al. 1, 4.pen, art.209 al. 1 lit g, i pen, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere și cu o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev de art.78 al. 1 din OUG nr. 195/2002, art.79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 totul cu aplicarea art.99 și urm pen.
În baza acestor texte de lege s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.
Apreciindu-se că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului.
Sub aspectul soluționării laturii civile cauzei pentru prejudiciul material cauzat părții civile a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la despăgubiri civile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal statuat de art.363 Cod pr pen. inculpatul aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel se relevă în esență ca prim aspect critic împrejurarea că pedeapsa aplicată este mult prea ridicată raportat la gradul de pericol social al faptelor comise.
Al doilea aspect critic vizează soluționarea laturii civile a cauzei, în sensul că despăgubirile civile la care a fost obligat sunt mult prea ridicate.
Un ultim aspect vizează neobligarea și a părții responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile.
Prin decizia penală nr. 30/A/18.02.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr- s-a admis apelul declarat de inculpatul împotriva Sentinței penale nr. 177/2007 pronunțată de Judecătoria Blaj în Dosar penal nr- și în consecință:
A fost desființată Sentința penală atacată sub aspectul neaplicării disp. art. 13 Cod penal, a cuantumului pedepselor aplicate, a pedepsei rezultante și a duratei termenului de încercare și procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:
A fost descontopită pedeapsa de 1,8 ani închisoare aplicată inculpatului minor în elementele ei componente de: - 1,8 ani închisoare; 1 an închisoare și respectiv 1 an închisoare.
S-a făcut aplicare art. 13 Cod penal la încadrarea juridică a fiecărei infracțiuni reținute în sarcina inculpatului.
S-a reținut în favoarea inculpatului disp. art. 74 lit. a-c Cod penal și art. 76 Cod penal.
S-au redus pedepsele aplicate acestuia după cum urmează:
- la 3(trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat de folosință a unui autovehicul, prev. și ped. de art. 208 al. 1 și 4, art. 209 al. 1 lit. g, i Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal.
- la 2(două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere, prev. și ped. de art. 78 al. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal.
- la 2(două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. și ped. de art. 79 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal.
În baza art. 33, 34 Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de3(trei) luni închisoare.
S-a stabilit durata termenului de încercare la9(nouă) luni.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 189 Cod procedură penală s-a stabilit că suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul apelant va fi virată în contul A, din fondurile Ministerului d e Justiție.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către instanța de apel că raportat la data comiterii faptei 27.11.2005 instanța de fond trebuia să rețină în cauză incidența dispozițiilor art. 13 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv a legii vechi care nu prevedea obligativitatea pedepsei accesorii atunci când se dispunea o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Criticile invocate de inculpatul minor referitoare la individualizarea pedepsei au fost apreciate ca fondate, reținându-se că raportat la împrejurările ce definesc profilul socio-moral al inculpatului minor - lipsa antecedentelor penale, stăruința depusă pentru a înlătura consecințele faptei comise, prezentarea inculpatului în fața organelor judiciare, se justifică reținerea în favoarea inculpatului minor a circumstanțelor judiciare atenuante prev. de art. 74 și 76 Cod penal și, ca o consecință, aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de textul de incriminare.
În ce privește latura civilă a cauzei s-a reținut că instanța de fond a dat o soluție corectă, prejudiciul suferit de partea civilă fiind dovedit cu actele existente la dosar iar în ce privește neintroducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a mamei minorului, s-a constatat că această critică nu este fondată întrucât minorul la data comiterii faptei locuia cu tatăl său, mama fiind plecată la muncă în Spania de circa 3 ani.
Împotriva acestei decizi penale și a sentinței instanței de fond a declarat recurs în termen inculpatul minor.
În dezvoltarea motivelor de recurs depuse la dosar data de 9 mai 2008, motive susținute oral de către inculpat, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu, se arată că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale, întrucât nu a fost citată în cauză ca parte responsabilă civilmente mama minorului, astfel că se impune casarea hotărârilor cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond; că deși a admis apelul inculpatului instanța de apel nu a menționat în dispozitivul hotărârii pronunțate că face aplicarea dispozițiilor art. 110 Cod penal, ori această omisiune apare ca o agravare a situației apelatului în propria cale de atac; că instanța de fond a dat o soluție greșită laturii civile, fiind dovedit că nu inculpatul a provocat avariile la autoturism ci cei care au încercat să-l scoată de pe linia ferată.
În drept, se invocă prev. de art. 385/15 alin. 2 Cod procedură penală,art. 385/9ct. 21, 385/9 pct. 9 și art. 385/9 pct. 10 din același cod.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor invocate de inculpat, precum și din oficiu, conf. art. 385/9 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Astfel, Curtea verificând probatoriul cauzei și hotărârea atacată în raport de criticile aduse de recurentul inculpat minor, care se circumscriu prevederilor art. 385/9 pct. 21 Cod procedură penală, constată că instanțele de judecată în mod corect nu au dispus citarea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a mamei minorului, numita.
În concret, potrivit art.1000 alin.2 civ. părinții răspund pentru faptele cauzatoare de prejudicii ale copiilor minori numai dacă aceștia locuiesc împreună cu părinții.
În situația în care părinții sunt despărțiți în fapt de mai mult timp părintele în grija căruia a rămas minorul și la care acesta locuiește, răspunde pentru faptele cauzatoare de prejudicii ale minorului, întrucât îl poate supraveghea și poate îndeplini direct îndatorirea de a-l educa.
Celălalt părinte, fiind lipsit de posibilitatea de a urmări și supraveghea direct conduita minorului, nu răspunde pentru pagubele cauzate de acesta.
În consecință, instanța de apel în mod corect a apreciat că nu se impune casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru introducerea în cauză a mamei minorului în calitate de parte responsabilă civilmente, în condițiile în care mama minorului este plecată din țară de circa 3 ani, minorul a rămas în grija tatălui și locuiește împreună cu acesta.
În ce privește criticile formulate de recurentul inculpat referitoare la omisiunea de a se menționa în dispozitivul deciziei prevederile articolului 110 din Codul penal, critici care se circumscriu cazului prev. de art. 385/9 pct. 9 Cod procedură penală, Curtea reține că acestea sunt nefondate.
Este adevărat, că pentru acuratețe juridică instanța de apel trebuia să menționeze și aplicarea dispozițiilor articolului 110 Cod penal după ce a făcut aplicarea concursului de infracțiuni și a stabilit un nou termen de încercare raportat la pedepsele aplicate prin decizia pronunțată. Însă, această omisiune nu este de natură a atrage casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare așa cum se solicită prin motivele de recurs, în contextul în care în dispozitivul deciziei instanței de apel se menționează că se mențin celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, deci, inclusiv se mențin dispozițiile art. 81 și 110 din Codul penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Mai mult decât atât, este de observat că în dispozitivul deciziei instanța de apel arătat expres limitele în care se desființează sentința instanței de fond, urmare a admiterii apelului formulat de către inculpatul minor respectiv, sub aspectul neaplicării disp. art. 13 Cod penal, a cuantumului pedepselor aplicate, a pedepsei rezultante și a duratei termenului de încercare, situație în care nu se poate susține că dispozitivul deciziei supuse actualului control de legalitate nu se înțelege.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că instanțele de judecată au soluționat corect și latura civilă a cauzei prin obligarea inculpatului minor în solidar cu partea responsabilă civilmente G la plata sumei de 2369, 80 lei către partea civilă SC" M" SRL iar către partea civilă SC "- Asigurări"SA B- Sucursala A la suma de 5772,50 lei, prejudiciul suferit de partea civilă SC" M" SRL fiind cauzat urmare a accidentului produs de inculpatul minor și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar.
Curtea nu poate împărtășii susținerile recurentului inculpat că avarierea autoturismului s-a produs în momentul în care acesta a fost scos de pe linia de cale ferată, întrucât martorii oculari și ( 107, 119 ds. fond) au relatata că au participat la scoaterea mașinii de pe calea ferată, că în momentul în care s-a ridicat mașina de pe calea ferată nu s-a produs avarierea acesteia deoarece a fost ridicată pe sus iar după punerea acesteia pe carosabil inculpatul a plecat la volanul mașinii.
Curtea observă că în fața instanței de fond inculpatul nu a contestat înscrisurile depuse la dosar de către partea civilă, fiind de acord cu plata despăgubirilor solicitate în măsura dovedirii acestora.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul declarat în cauză de inculpatul minor nu este fondat urmând a fi respins, ca atare, conf. art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, neimpunându-se nici trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și nici casarea hotărârilor sub aspectul laturii civile.
În baza dis. art. 192 alin. 2 și art. 191 alin.3 Cod procedură penală va fi obligat recurentul inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare în recurs în favoarea statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 30/A/18.02.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală.
Obligă pe numitul recurent la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare în recurs în favoarea statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 Mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. 2 ex/12.06.2008
apel,
fond
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
MINUTA DECIZIE I PENALĂ Nr. 40/2008
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 30/A/18.02.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală.
Obligă pe numitul recurent la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare în recurs în favoarea statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 Mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Ss - - ss - - ss - - -
Pentru conformitate,
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica
