Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 402/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR. 9964/301/2008
435/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.402/
Ședința publică de la data de 20 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul-inculpat împotriva Deciziei penale nr.50/A/23.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest în altă cauză, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.006.746/02.III.2009, aflată la fila 8, intimata-inculpată, personal, în stare de arest în altă cauză, asistată juridic de același apărător din oficiu, lipsă fiind intimatul-parte vătămată.
Procedura de citare este nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează viciul de procedură cu intimatul-parte vătămată, întrucât pe citația comunicată la domiciliul administratorului legal a fost menționat greșit numărul blocului ca fiind 112, în loc de, iar citația transmisă la sediul social a fost restituită cu mențiunea schimbării sediului.
Apărătorul din oficiu precizează că recursul privește reindividualizarea judiciară a pedepsei închisorii, fiind întemeiat pe dispozițiile art.3859pct.14 Cod procedură penală.
Curtea apreciază că, în raport cu motivul de casare invocat, nu se mai impune repetarea procedurii de citare a intimatului-parte vătămată și, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor penale și, pe fond, reținând circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.c Cod penal și dispozițiile art.72 și art.76 lit.c Cod penal, să se aplice inculpatului o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere împrejurarea că a avut o atitudine procesuală sinceră și a regretat comiterea infracțiunii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că pedeapsa stabilită de instanța de fond, orientată către minimul special, este individualizată corespunzător faptei și persoanei inculpatului, care a comis infracțiunea pe timp de noapte, prin efracție și împreună cu o altă persoană, în stare de recidivă postexecutorie, atrasă de o condamnare aplicată tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, însă, în mod nelegal, instanța a luat față de acesta măsura de siguranță prevăzută de art.116 Cod penal, interzicându-i se a se afla în mun. B pe o durată de 3 ani, întrucât are domiciliul în județul I, greșeală ce nu mai poate fi îndreptată în calea de atac, neexistând un caz de casare.
Recurentul-inculpat, personal, solicită reducerea cuantumului pedepsei închisorii.
CURTEA
Prin sentința penală nr.756/18.12.2008 Judecătoria Sectorului 3 Bac ondamnat pe inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit. a, g și i cu Cod Penal aplic.art. 37 lit.b
Cod PenalÎn baza art. 71.Cod Penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b
Cod PenalS-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
A condamnat pe inculpata la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit. a, g și i cu Cod Penal aplic.art. 37 lit.b
Cod PenalÎn baza art. 71.Cod Penal a interzis inculpatei drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b
Cod PenalS-a constatat că inculpata este arestată în altă cauză.
În baza art. 116.Cod Penal s-a luat față de ambii inculpați măsura interzicerii de a se afla în municipiul B pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
S-a luat act că partea vătămată SC SRL nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 118 lit.e s Cod Penal-a confiscat de la fiecare inculpat suma de 10 lei reprezentând contravaloarea telefonului sustras.
Au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în noaptea de 25/26.06.2007, inculpatul împreună cu inculpata au pătruns în interiorul magazinului SC SRL, prin spargerea geamului ușii și-au însușit bunuri alimentare, cartușe de țigări, cosmetice, pachete de cafea, un telefon, toate în valoare de 4000 lei.
Inculpații au vândut a doua zi bunurile sustrase unor persoane necunoscute, în.
Situația de fapt este dovedită cu procesul verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpaților, inculpatul recunoscând comiterea infracțiunii, raportul de constatare tehnico-științifică, din care rezultă că urmele digitale ridicate de pe fragmentele de geam spart, de pe pervazul geamului și de pe o sticlă de lichior abandonată, ridicate cu ocazia cercetării la fața locului, aparțin inculpatului, precum și raportul de constatare tehnico-științifică din care rezultă că urma papilară ridicată de pe placa de faianță din interiorul magazinului aparține inculpatei.
În drept, fapta inculpaților întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 208 al1, 209 al.1 lit. a, g,i Cod penal, cu reținerea stării de recidivă postexecutorie în raport de pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin 142/29.01.2002 a Judecătoriei Sectorului 3 B inculpatului și de pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatei prin 105/26.11.1997 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
În baza dispozițiilor art.52 și 72.Cod Penal, art.37 lit.b Cod Penal, în raport de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, de faptul că inculpații sunt recidiviști și au perseverat în activitatea infracțională, tot pentru infracțiuni de furt calificat, s-a apreciat de prima instanță că o pedeapsă de 5, respectiv 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, constituie o corectă individualizare a sancțiunii penale.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații și, solicitând reducerea pedepsei, pe care o apreciază prea mare în raport cu fapta comisă și cu circumstanțele lor personale.
Tribunalul, prin decizia penală nr. 50/A/23.01.2009, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați, arătând că în raport de considerentele avute în vedere de prima instanță, o reducere a cuantumului pedepsei nu se justifică, fiind necesar ca inculpații să execute o pedeapsă aptă să își realizeze scopul preventiv și educativ.
Tribunalul a constatat că prima instanță a reținut corect faptele, și a procedat la o justă individualizare a pedepsei.
Fapta reținută a fost corect încadrată juridic de prima instanță, iar la individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere atât starea de recidivă a inculpaților care au demonstrat perseverență infracțională, atitudinea procesuală a acestora, pericolul social concret al faptei, modalitatea comiterii faptei și urmarea produsă, considerând întemeiat că scopul pedepsei se realizează prin condamnarea inculpaților la pedepse cu executare în regim de detenție.
Tribunalul a constatat că cererea de redozare a pedepselor aplicate inculpaților nu este întemeiată, prima instanță individualizând corespunzător pedeapsa atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, dându-se eficiență juridică tuturor criteriilor prevăzute de art. 72.Cod Penal Astfel, prima instanță a avut în vedere într-o măsură suficientă circumstanțele personale ale inculpaților, dar a ținut seama și de pericolul social concret al faptei comise, de împrejurarea că cei doi inculpați sunt recidiviști postexecutoriu, inculpatul fiind condamnat anterior pentru mai multe infracțiuni de furt calificat, dovedind o perseverență deosebită pe calea infracțională, iar inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, așa cum rezultă din fișele de cazier judiciar ale acestora.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, reiterând motivele de apel și arătând că este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, solicitând să se rețină circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.c Cod penal și dispozițiile art.72 și art.76 lit.c Cod penal, să se aplice inculpatului o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere împrejurarea că a avut o atitudine procesuală sinceră și a regretat comiterea infracțiunii.
Examinând decizia instanței de apel, în raport de cazul de casare prevăzut la art. 385 ind. 9 pct. 14.C.P.P. Curtea constată că recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Instanța de apel a constatat în mod corect că toate criticile formulate de inculpat sunt nefondate.
Prima instanță a stabilit în mod corect vinovăția inculpatului, care rezultă din propriile declarații de recunoaștere, coroborate cu declarațiile inculpatei, cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din care rezultă că urmele digitale ridicate din interiorul magazinului, cu ocazia cercetării la fața locului, aparțin inculpatului, precum și cu mențiunile procesului verbal de cercetare la fața locului și declarațiile reprezentantului părții vătămate.
Referitor la solicitarea de a se aprecia asupra incidenței cazului de casare prevăzut de art. 3859punctul 14 Cod procedură penală, Curtea constată că prima instanță a aplicat o pedeapsă corect individualizată, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist postexecutoriu, suferind anterior condamnări pentru infracțiuni de același tip.
Cât privește reținerea circumstanțelor atenuante, la care face referire inculpatul în cererea sa, Curtea constată că nu este incidentă niciuna dintre situațiile prev. de art. 74 lit.a,b,c Cod Penal, întrucât inculpatul este multirecidivist, astfel că nu se poate aprecia că anterior a avut o bună conduită, prejudiciul nu a fost reparat, iar în fața primei instanțe inculpatul nu a recunoscut participarea inculpatei la comiterea faptei, astfel că nu se poate reține nici circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit.c Cod Penal, în sensul că acesta ar fi avut o conduită procesuală sinceră în cursul judecății.
Mai mult decât atât, din încheierea de ședință de la data de 2.10.2008 reiese că inculpatul a avut o atitudine ireverențioasă în fața instanței de judecată, tulburând în mod repetat ședința, astfel că a fost necesară îndepărtarea acestuia din sala de ședință, pentru a se putea proceda la audierea martorilor.
În aceste condiții, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru reținerea circumstanțelor atenuante, așa cum solicită inculpatul, iar o reducere a cuantumului pedepsei nu se justifică, în raport de considerentele expuse.
Curtea apreciază că ambele instanțe, de fond și apel, au stabilit în mod just cuantumul pedepsei, în condițiile în care inculpatul este recidivist postexecutoriu, pedeapsa aplicată anterior fiind de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.
Curtea constată totodată că scopul pedepsei aplicate anterior nu a fost atins, fiind necesară aplicarea unei pedepse corespunzătoare, într-un cuantum mai ridicat, pentru atingerea scopului preventiv și educativ al acesteia.
În consecință, având în vedere antecedentele penale ale inculpatului, care suferit anterior 6 condamnări pentru infracțiuni de furt calificat, prima în anul 1995, atitudinea procesuală a acestuia precum și modalitatea concretă de comitere a faptei, Curtea apreciază că o reducere a pedepsei sub cuantumul stabilit de instanța de fond potrivit art. 72.Cod Penal, nu se justifică.
Curtea constată totodată că în cauză nu sunt incidente alte motive de recurs prevăzute de art. 385 ind. 9.C.P.P. care să poată fi luate în considerare din oficiu.
Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea penală atacată este legală și temeinică, urmează a respinge recursul declarat de inculpatul, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe recurentul -inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul - inculpat împotriva Deciziei penale nr. 50/A/23.2009 a Tribunalului București - Secția a I-a Penală, din Dosarul nr-.
Constată că recurentul - inculpat este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 192, alin. 2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, onorariul apărătorului din oficiu pentru acesta și pentru intimatul - inculpat, câte 200 lei pentru fiecare, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 20.III.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. RM
2 ex./2.04.2009
Trib. B Secția I-a Penală
Jud.,
Președinte:Raluca MoroșanuJudecători:Raluca Moroșanu, Daniela Panioglu, Viorel Adrian
