Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 406/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 406/ Dosar nr-
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Hădărean
JUDECĂTOR 3: Manuela Filip
Grefier: - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror - -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat inculpatul G, împotriva deciziei penale nr. 154/A din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate cu mijloace audio.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat G în stare de arest( deținut în Penitenciarul Codlea ), asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat, și intimat parte civilă, lipsă fiind intimații părți civile, Societatea de Asigurării Unita Vienna Insurance și intimații părți vătămate, și .
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Se permite apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu inculpatul arestat.
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare, astfel că potrivit art.38513Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat G,solicită, ca în baza art. 38515pct. 2 lit. Cod procedură penală admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 154/2009 a Tribunalului Brașov cât și a sentința penală nr.204/2009 a Judecătoriei Brașov. Precizează că recursul inculpatului vizează atât latura penală cât și latura civilă a cauzei.
În ceea ce privește latura penală, reanalizând întregul materialul probator al cauzei, inculpatul solicită reindividualizarea judiciară pedepsei, respectiv să se dispună aplicarea unei pedepse în cuantum mai redus decât cea aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel.
În declarația inculpatul de către instanței de fond, deși prin rechizitoriu a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni, respectiv violare de domiciliu și furt - 8 acte materiale, acesta arată că faptele din 11.01.2008, 18.01.2008 și din 12.03.2008 nu au fost săvârșite de acesta și că a recunoscut săvârșirea lor dat fiind amenințările și bătăile la care a fost supus de către organele de poliție.
Pentru aceste considerente, acesta solicită reducerea pedepsei aplicată, respectiv de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru cele două infracțiuni, vând în vedere că nu pot fi reținute în sarcina sa cele 8 acte materiale, ci doar 5 acte materiale pe care le recunoaște.
În ceea ce privește la latura civilă, cu referire la partea civilă, de asemenea inculpatul a arătat că nu a sustras întreaga sumă de bani cu care constituit partea civilă, ci este vorba de 2000 euro și bijuterii.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului și să se dispună în consecință.
Intimat parte civilă arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului declarat de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Cu privire la cele trei acte materiale din 11.-, 18.01.2008 și din 12.03.2008, în cursul urmării penale, inculpatul a recunoscut și aceste fapte. Pe de altă parte în momentul în care inculpatul a dat declarația a fost asistat de un avocat, de asemenea și la reconstituiri a fost asistat de un apărător. Există declarațiile martorilor asistenți, și, martori care au confirmat participarea la procedura de reconstituire în cadrul căreia inculpatul a condus organele de cercetare penală la locul faptei indicând o serie de amânunte pe care nu avea cum să le cunoască dacă nu ar fi fost acesta autorul faptei.
În ceea ce privește reindividualizarea judiciară a pedepsei,apreciază și această cererea ca fiind nefondată, în condițiile în care sunt 8 acte materiale de violare de domiciliu și furt din locuință, fapte ce prezintă un pericol social deosebit de ridicat. De asemenea, din cazierul judiciar rezultă existența unui număr anterior de 8 condamnări, dintre care 7 de același tip de infracțiuni, deci este vorba de o recidivă specială, care, în opinia sa, a fost valorificată corespunzător de către instanța de judecată.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului.
Recurentul inculpat G,având ultimul cuvânt, cu privire la cele trei fapte pe care nu le recunoaște arată că a fost bătut și amenințat de către organele de poliție pentru a le recunoaște și totodată i s-a indicat modul de comitere acestora. Solicită reducerea pedepsei aplicată prin hotărârile pronunțate în prezenta cauză.
urtea
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 204/6.02.2009 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul penal nr- s-a dispus în baza art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului G din art. 192 alin 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (5 acte materiale) și art. 37 lit. a Cod penal și art. 208 alin 1 lit. g,i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (8 acte materiale) și art. 37 lit. a Cod penal în art. 192 alin 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (8 acte materiale) și art. 37 lit. a Cod penal și art. 208 alin 1, art. 209 alin 1 lit. g și Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (8 acte materiale) și art. 37 lit. Cod penal.
În baza art. 334 Cod procedură penală a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor din art. 192 alin. 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (5 acte materiale) și art. 37 lit. a Cod penal și art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g,I Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (8 acte materiale) și art. 37 lit. a Cod penal in art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g,I Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (8 acte materiale) și art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 192 alin. 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (8 acte materiale) și art. 37 lit. a Cod penal a condamnat inculpatul G la o pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, în forma continuată.
În baza art. 61 Cod penal a fost revocată liberarea condiționată din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicata prin sentința penala nr. 2943/2003 a Judecătoriei Brașov, definitiva prin decizia penala nr. 305/2004 a Curții de APEL BRAȘOV și a fost contopită pedeapsa aplicata prin prezenta cu restul rămas neexecutat de 689 zile, urmând a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.
În baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g,I Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (8 acte materiale) și art. 37 lit. a Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în forma continuată.
În baza art. 61 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penala nr. 2943/2003 a Judecătoriei Brașov, definitiva prin decizia penala nr. 305/2004 a Curții de APEL BRAȘOV și s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu restul rămas neexecutat de 689 zile, urmând a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani si 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani si 6 luni închisoare.
În baza art. 357 alin. 3 Cod procedură penală au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II a,b Cod penal pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicata reținerea și arestul preventiv din 12.03.2008 - la zi.
În baza art. 350 alin 1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 346 Cod procedură penală s-a constatat ca părțile vătămate, și nu s-au constituit părți civile în cauza; a fost respinse pretențiile părților civile și ca nedovedite și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 2000 euro, echivalent în lei la data plății si 1500 lei, respingând celelalte pretenții și părții civile suma de 500 lei.
În baza art. 191 alin 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în acestea fiind incluse și cheltuielile reprezentând onorariu apărător oficiu, conform art. 189 alin. 1 Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
În data de 15.12.2007, pe timp de zi, inculpatul se deplasează în pe-, la locuința parții vătămate; sare peste poarta și intra în curte, ajunge în spatele casei unde, cu un târnăcop găsit în curte, forțează un geam de la bucătărie, pe care intra în casă; după ce caută prin casă, răscolind lucrurile, găsește un dvd-player marca " ", o camera video marca "Sony" și o serie de bijuterii din aur, respectiv doua inele, doua verighete și un; având asupra să aceste bunuri, inculpatul deschide un geam de la intrare și pleacă, bunurile fiind vândute contra unor sume de bani care nu au putut fi stabilite
În data de 11.01.2008 pe timp de zi, inculpatul ajunge pe- din unde se afla o casă de vacanță care aparține părții vătămate; sare gardul în curte și cu o șurubelniță pe care o avea asupra lui încearcă să forțeze ușa casei, dar deoarece i s-a părut ca a fost văzut de persoană de pe strada, se oprește din activitate și părăsește locația fără să sustragă ceva.
În seara zilei de 18.01.2008, inculpatul se deplasează pe-, la un imobil aparținând părții vătămate, asigurându-se ca nu este cineva acasă și văzând ca nu este lumina aprinsa, sare gardul și merge în spatele casei unde forțează o ușa termopan cu o șurubelnița, pătrunde în casă și din camera de zi de la parter, de pe șemineu ia o bancnota de 500 lei; mai căuta prin casa (la parter și la etaj) dar nu mai sustrage nimic.
In data de 24.01.2008 pe timp de zi, inculpatul G se deplasează pe-, unde locuiește partea vătămata, suna la poarta pentru a verifica daca este cineva acasă, apoi pătrunde în curte prin escaladarea gardului; cu un târnăcop găsit în curte sparge un geam de la ușa de acces, dar este surprins de partea vătămata, care intrase în curte; inculpatul fără sa sustragă vreun bun.
În aceeași zi, în jurul orelor 16.30, inculpatul ajunge pe str. - din, la nr.2, unde locuiește partea vătămată; prin escaladarea gardului pătrunde în curte și cu ajutorul unei șurubelnițe forțează ușa de la intrare în corpul de casa situat pe partea stânga; răscolește prin casa lucrurile și aduna într-o punga doua telefoane mobile, doua sticle cu băutură și mai multe CD-uri; urca și la etaj unde găsește un portmoneu din care sustrage suma de 95 lei; auzind zgomot în curte, abandonează sacoșa cu bunuri și pleacă din casa escaladând fereastra unei camere dinspre strada, după care sare gardul.
În data de 02.02.2008, în jurul orelor 21.00, inculpatul ajunge în pe-, unde vede că nu este lumina aprinsă; sare gardul prin lateralul curții și merge în spatele casei unde forțează geamul de la baie, care era întredeschis; pătrunde în casa pe geam și din dormitor dintr-un dulap cu haine i-a mai multe bijuterii constând într-un lănțic cu cruciulița, trei brățări, trei cruciulițe cu pietre, cercei de dama, aflate intr-o cutie neagra; sub niște prosoape găsește mai multe bancnote de euro pe care le sustrage, din sufragerie ia niște CD-uri, pe care ulterior le abandonează în baie, inculpatul sesizând ulterior ca era in jur de 2000 euro; bijuteriile înstrăinându-le ulterior cu suma de 1500 lei.
În data de 06.02.2008 inculpatul vine în și in jurul orelor 16.00 ajunge pe- la imobilul ce aparține părții vătămate; văzând că la intrarea în această curte nu erau urme de zăpadă, escaladează gardul și după ce ajunge în curte, deschide un geam exterior, iar pe cel interior îl sparge; răscolește prin casa dar nu ia nici un bun și părăsește locuința tot prin escaladarea gardului.
În data de 12.03.2008, pe timp de zi, inculpatul merge in Sacele pe- la locuința părții vătămate și observa ca aceasta casa nu este locuită; acesta escaladează gardul în curte, sparge un de geam, baga mana pe acolo și descuie ușa cu cheile care se aflau în ușa pe partea interioara; caută prin casă, dar nu ia nici un bun, iar la plecare sare gardul spre strada.
- acestei sentințe a formulat apel inculpatul G criticând hotărârea sub aspectul netemeiniciei și arătând că îl nemulțumește în primul rând soluția de condamnare a sa pentru infracțiunile de furt descrise la punctele 2,3 și 8 din rechizitoriu pe care nu le-a săvârșit el iar mai apoi cuantumului pedepsei care i-a fost aplicată de către prima instanță; în motivarea apelului inculpatul a arătat că nu el este autorul infracțiunilor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței în ceea ce privește infracțiunile descrise la pct. 2,3 și 8 astfel încât în mod greșit a fost condamnat pentru aceste infracțiuni; pe altă parte, pedeapsa care i-a fost aplicată este mult prea severă raportat la circumstanțele reale în care s-a comis infracțiunea și la conduita procesuală pe care a adoptat-o, impunându-se reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante judiciare cu consecința aplicării unor pedepse sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunile pe care le-a comis; sub aspectual laturii civile, inculpatul a solicitat respingerea acțiunii civile formulate de partea civilă dat fiind faptul că în speță pretențiile civile formulate de această parte civilă nu sunt dovedite.
Prin decizia penală nr. 154/A/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr- a fost respins apelul formulat de inculpatul G, sentința atacată fiind menținută ca legală și temeinică, iar inculpatul obligat la plata către stat a cheltuielilor ocazionate de judecarea apelului. De asemenea, prin decizia menționată a fost dedusă în continuare starea de arest a inculpatului și s-a menținut în continuare, conform art. 383 rap. la art. 350 Cod procedură penală starea de arest preventiv a inculpatului. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut în esență că apelul formulat de inculpatul G este nefondat pentru următoarele considerente:
Reanalizând ansamblul probatoriu al cauzei se desprinde ca instanța de fond a dat acestuia o interpretare corespunzătoare, astfel că starea de fapt reținută de prima instanță în raport de materialul probatoriu este corectă, iar încadrarea juridică dată faptelor inculpatului este cea legală.
Într-adevăr, cu ocazia audierii de către instanța de fond, inculpatul a adoptat o poziție de nerecunoaștere a actelor materiale descrise la punctele 2,3 și 8 din rechizitoriu precizând că declarațiile date în faza de urmărire penală au fost date sub influența amenințărilor și bătăilor primite de la anchetatori împotriva cărora susține că a formulat plângere penală.
În primul rând, instanța de apel constatat că la momentele declarării în fața organului de cercetare penală, inculpatul a beneficiat de asistență juridică din oficiu.
Același apărător din oficiu a fost prezent la reconstituirile faptelor imputate inculpatului, astfel cum rezultă din procesele verbale întocmite la datele de 19 martie 2008 (fila 144 ) și 27 martie 2008 ( fila 154 u,p. ) semnate de apărător și de martorii asistenți, și, martori care au confirmat participarea la procedura de reconstituire în cadrul căreia inculpatul a condus organul de cercetare penală la locațiile unde a acționat descriind în amănunt modul de operare identic cu cel arătat în declarațiile sale din etapa urmăririi penale.
În acest context, reținem că susținerile inculpatului nu au acoperire în materialul probatoriu anterior examinat, material care confirmă vinovăția acestuia cu privire la toate cele 8 acte materiale ale celor două infracțiuni imputate, soluția adoptată de prima instanță sub acest aspect fiind legală și temeinică.
Relativ la critica privind individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului apelant tribunalul a reținut că aceasta a fost în mod temeinic realizată de către prima instanță, cu aprecierea corespunzătoare a gradului concret de pericol social al faptelor penale analizate, cu luarea în considerare a tuturor elementelor care caracterizează gradul concret de pericol social al faptelor, a împrejurărilor concrete în care s-a derulat starea de fapt - respectiv comiterea cu multă ușurință și curaj a acestor fapte constând în pătrunderea prin escaladarea gardului și prin spargerea ușilor sau a geamurilor în locuințele a 8 părți vătămate cu intenția de a sustrage bunuri, intenție care în unele cazuri s-a materializat, iar în celelalte a rămas în stadiul de tentativă.
Astfel, relativ la inculpatul apelant, se observă că prima instanță, reținând corect starea de fapt și vinovăția acestuia sub aspectul săvârșirii în concurs real infracțiunilor continuate de furt calificat și violare de domiciliu pentru care a fost cercetat, a aplicat acestuia o pedeapsă al cărei cuantum este stabilit la 4 ani închisoare pentru violare de domiciliu și 5 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat.
Totodată, în aprecierea cuantumului pedepsei, instanța de control judiciar nu poate ignora perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul apelant, reflectată de fișa sa de cazier judiciar - fișă care evidențiază nu mai puțin de 8 condamnări definitive, din care 7 pentru infracțiuni de același gen, astfel încât tribunalul, similar primei instanțe și fără să poată identifica elemente care să fie valorificate ca și circumstanțe atenuante judiciare în condițiile art. 74 Cp, astfel cum se solicită în prezentul apel, apreciază că prin pedeapsa închisorii în cuantum anterior menționat se asigură premisele pentru realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal, inclusiv în ceea ce privește realizarea prevenție speciale.
Critica adusă asupra laturii civile a cauzei nu este fondată, în mod judicios prima instanță făcând aplicarea principiului disponibilității care guvernează și acțiunea civilă exercitată în procesul penal, în acest sens dând eficiență depoziției inculpatului care și-a manifestat în mod expres disponibilitatea de a despăgubi partea civilă de la care a sustras suma de 2000 de euro fila 36 dosar fond ).
- acestei decizii a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul
Recursul nu a fost motivat în scris conform art. 385/10 Cod procedură penală iar recurentul nu a depus motivele de recurs nici printr-un memoriu separat, cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
Oral, cu ocazia dezbaterilor, inculpatul a criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie și a solicitat casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat pentru infracțiunile prevăzute la pct. 2,3 și 8 din rechizitoriu, să se reducă cuantumul pedepsei care i-a fost aplicate
În motivarea recursului formulat inculpatul a arătat că nu el este autorul infracțiunilor descrise la pct. 2,3 și 8 din rechizitoriu faptele din 11.01.2008, 18.01.2008 și din 12.03.2008 nu au fost săvârșite de acesta și că a recunoscut săvârșirea lor date fiind amenințările și bătăile la care a fost supus de către organele de poliție; astfel încât în mod greșit a fost condamnat pentru acestea;
De asemenea a susținut că nu se justifică aplicarea unor pedepse atât de severe pentru cele două infracțiuni întrucât a avut o conduită procesuală sinceră, recunoscând și regretând comiterea celorlalte acte materiale ale celor două infracțiuni de care este acuzat și nu pot fi reținute în sarcina sa cele 8 acte materiale, ci doar 5 acte materiale pe care le recunoaște.
Pentru aceste considerente, acesta a solicitat reducerea pedepsei rezultante aplicate, respectiv de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru cele două infracțiuni.
În ceea ce privește la latura civilă, cu referire la partea civilă, de asemenea inculpatul a arătat că nu a sustras întreaga sumă de bani cu care s-a constituit partea civilă, ci este vorba de 2000 euro și bijuterii.
În drept. Au fost invocate de către inculpat dispozițiile art. 3859pct. 14 Cod procedură penală.
Analizând decizia penală nr. 154/A/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov prin prisma cazului de casare invocat de recurent în susținerea recursului formulat și care conform art. 385/10 alin 2 raportat la art. 385/9 Cod procedură penală, se ia în considerare și din oficiu de către instanța de recurs, precum și prin prisma cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală care de asemenea se ia în considerare din oficiu atunci când a influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului (și în care s-ar putea încadra prima critică adusă de inculpat sentinței penale atacate) se constată că recursul formulat de inculpatul G este nefondat pentru următoarele considerente:
Atât prima instanță cât și instanța de apel au reținut o stare de fapt corectă, rezultată din coroborarea întregului material probator administrat în cauză, constând în esență în aceea că în 8 rânduri, în perioada 15.12.2007-12.03.2008 inculpatul Gap ătruns fără drept atât pe timp de zi cât și pe timp de noapte în curțile locuințele părților vătămate:, iar apoi prin efracție sau escaladare în locuințele acestora de unde a sustras mai multe bunuri.
Dispozițiile art. 385/9 pct. 18 au fost interpretate în literatura de specialitate și jurisprudența actuală în sensul că este incident acest caz de casare ori de câte ori este evidentă stabilirea eronată faptelor în existența sau inexistența lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat asupra soluției adoptate.
Așadar prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate de instanța de fond, în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că o anumită mărturie, un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existența unei împrejurări, când în realitate, din aceste mijloace de probă reiese contrariul.
Pentru a constitui caz de casare în sensul art.385/9 pct. 18 Cod procedură penală, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute, în absența cărora nu poate fi socotită "gravă": a) să fie evidentă, adică vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și b) să fie esențială, adică să aibă o influență bine precizată asupra soluției. O eroare poate fi esențială - prin aceea că s-a răsfrânt în mod semnificativ asupra celor hotărâte de instanță; ea se poate referi nu numai la faptele care formează învinuirea, ci și la împrejurările care influențează soluția cauzei.
Prin prisma celor exprimate, instanța de recurs constată că nu s-a comis în speță o gravă eroare de fapt care să aibă drept consecință greșita condamnare a inculpatului.
Împrejurarea că în cursul cercetării judecătorești, fără vre-o justificare plauzibilă inculpatul Gar evenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale schimbându-și poziția procesuală și nerecunoscând săvârșirea infracțiunilor descrise la pct. 2,3 și 8 din rechizitoriu, nu este suficientă pentru a se conchide asupra existenței unei erori de fapt, cu atât mai mult cu cât instanțele de fond și de apel au motivat de ce au înlăturat parțial declarația dată de inculpat în cursul cercetării judecătorești - prin care acesta nu recunoștea comiterea celor 3 acte materiale - și au reținut declarațiile date de acesta în faza urmăririi penale, acestea din urmă coroborându-se cu restul materialului probator administrat în cauză.
În raport de starea de fapt reținută, instanța de fond și cea de apel au stabilit de asemenea o încadrare juridică corespunzătoare a faptelor și s- reținut în mod judicios că în speță sunt îndeplinite condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (8 acte materiale) și art. 37 lit. a Cod penal și art. 208 alin 1, art. 209 alin 1 lit. g și Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (8 acte materiale) și art. 37 lit. Cod penal.
În ceea ce privește cea de- doua critică adusă deciziei atacate, întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală, instanța de recurs constată că la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului pentru fiecare infracțiune în parte și respectiv raportat la pedeapsa rezultantă, prima instanță și instanța de apel au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 Cod penal precum și scopul pedepsei astfel cum acesta rezultă din dispozițiile art. 52 Cod penal.
Astfel, având în vedere pe de o parte circumstanțele reale în care au fost comise infracțiunile, numărul acestora și numărul actelor materiale al fiecăreia dintre infracțiuni, condițiile agravante în care au fost comise, valoarea prejudiciilor cauzate părților vătămate rămasă în cea mai mare parte nerecuperate (ceea ce s-a recuperat s-a recuperat în împrejurări independente de voința inculpatului), iar pe altă parte circumstanțele personale ale inculpatului care, a recunoscut doar parțial comiterea infracțiunilor nu este la prima încălcare a legii penale fiind recidivist și dând dovadă de perseverență infracțională prin comiterea aceluiași gen de infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului chiar în condițiile în care a suferit până în prezent opt condamnări la pedeapsa închisorii, instanța de recurs constată că pedeapsa stabilită pentru fiecare dintre infracțiuni este corect dozată, iar pedeapsa rezultantă este de asemenea corect individualizată atât în ceea ce privește cuantumul acesteia cât și modalitatea de executare; inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, iar împrejurările relevate în susținerea recursului nu pot fi luate în considerare, întrucât așa cum am arătat materialul probator existent la dosar este în măsură să contureze vinovăția inculpatului relativ la toate actele materiale din cuprinsul fiecărei infracțiuni astfel încât în speță nu se impune redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia; pe altă parte, așa cum am arătat inculpatul este recidivist postcondamnatoriu iar condamnările anterioare, neexecutate integral nu au avut rolul educativ preconizat, inculpatul neînțelegând clemența acordată prin liberarea condiționată dispusă înainte de executarea integrală a pedepsei care i-a fost aplicată anterior.
Văzând că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului și modalitatea de executare stabilită sunt în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal, aceasta este aplicată în limitele prevăzute de lege ( fiind respectate atât dispozițiile părții generale a codului penal cât și a celei speciale a aceluiași cod) iar la stabilirea sa au fost avute în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal instanța de recurs constată că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală și nici alte cazuri de casare dintre cele care se iau în considerare din oficiu de către instanță, astfel încât în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 154/A/2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, care va fi menținută.
Critica referitoare la modul de soluționare a laturii civile a procesului penal prin prisma obligării inculpatului la plata despăgubirilor către partea civilă, nu poate fi primită în primul rând datorită imposibilității încadrării ei în vre-unul dintre cazurile de casare prevăzute în mod expres și limitativ de legiuitor la art. 385/9 Cod procedură penale, iar în al doilea rând instanța de recurs reține disponibilitatea manifestată de către inculpat în fața instanței de fond de despăgubire a acestei părți civile, ori într-o atare situație, acesta nu mai poate reveni în căile de atac și să invoce greșitul cuantum al despăgubirilor pe care a fost obligat să le plătească acestei părți civile.
În baza art. 38516alin 2 raportat la art. 381 Cod procedură penală se va deduce în continuare prevenția inculpatului începând cu data de 18.05.2009 la zi și se va menține starea de arest a acestuia.
În baza art. 189, 192 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 250 lei, sumă ce include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul G fiul lui și, născut la data de 4.04.1966, deținut actualmente în Penitenciarul Codlea, împotriva Deciziei penale nr. 154/A/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 385/16 alin 2 raportat la art. 381 Cod procedură penală deduce în continuare prevenția inculpatului începând cu data de 18.05.2009 la zi și menține starea de arest.
În baza art. 189 Cod procedură penală se suportă din fondurile Ministerului d e Justiție și se plătește Baroului B suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, sumă ce se include în cuantumul cheltuielilor judiciare.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2009
Președinte Judecător Judecător
pt. - - - - - -
plecată în concediu de odihnă
semnează vicepreședinte instanță
Grefier
- -
red. /13.07. 2009
dact. /27.07.2009
jud. fond -
jud. apel -,
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Nicoleta Hădărean, Manuela Filip
