Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 438/2009. Curtea de Apel Oradea

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR.438/R/2009

Ședința publică din 13 octombrie 2009

INSTANȚA

Este compusă din:

PREȘEDINTE: Pușcaș Mircea JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela

- - -JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian

- - -judecător

- - -grefier

Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.

Ministerul Public este reprezentat prin - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Pe rol, fiind pronunțarea deciziei privind soluționarea recursurilor penale declarate de inculpații recurenți ,. în O- - 2. B. 44 jud. B, ,. în O- - 2. 5 jud. B,.- în O- - 85. 6 jud. B, ,. în O- jud. B, împotriva deciziei penale nr. 286/12.10.2005, pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie prin care s-a desființat sentința penală nr. 494 din 01.03.2004, pronunțată de Judecătoria Oradea, cauza având ca obiect infracțiunea de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 209 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:

Se constată că, dezbaterea recursurilor a avut loc la data de 6 octombrie 2009, când părțile și reprezentantul Ministerului Public au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, pronunțarea deciziei amânându-se pentru azi, pentru când,

CURTEA DE APEL deliberând,

Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.494 din 1 martie 2004 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-au hotărât următoarele:

În baza art.208 al.1-209 al.1 lit.a,i cu Cod Penal aplic.art.41 al.2 Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art.86/1 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani stabilit conform art.86/2 Cod penal, iar în baza art.359 Cod pr.penală s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev.de art.86/4 Cod penal.

A fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prev.de art.86/3 al.1 lit.b-d

Cod Penal

A fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se prezinte lunar la Serviciul de Reintegrare Socială și Supraveghere de pe lângă Tribunalul Bihor pentru verificarea respectării obligațiilor stabilite în sarcina acestuia.

În baza art.88 s Cod Penal-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 de ore din data de 11.12.2002 precum și durata arestului din 12.12.2002 până la 8.04.2003.

În baza art.208 al.1-209 al.1 lit.a,i cu Cod Penal aplic.art.41 al.2 a Cod Penal fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art.86/1 s Cod Penal-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani stabilit conform art.86/2 iar Cod Penal în baza art.359 s C.P.P.-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev.de art.86/4

Cod Penal

A fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prev.deart.86/3 al.1 lit.b-d

Cod Penal

În baza art.86/3 al.1 lit.a a Cod Penal fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se prezinte lunar la Serviciul de Reintegrare Socială și Supraveghere de pe lângă Tribunalul Bihor pentru verificarea respectării obligațiilor stabilite în sarcina acestuia.

În baza art.88 s Cod Penal-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 ore din data de 11.12.2002 precum și durata arestului din 12.12.2002 până la 8.04.2003.

În baza art.208 al.1-209 al.1 lit.a,i cu Cod Penal aplic.art.41 al.2 a Cod Penal fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art.86/1 s Cod Penal-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere, pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit conform art.86/2 Cod Penal iar în baza art.359 s C.P.P.-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev.de art.86/4

Cod Penal

A fost obligat inculpatul pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prev.de art.86/3 al.1 lit.b-d

Cod Penal

În baza art.86/3 al.1 lit.a a Cod Penal fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se prezinte lunar la Serviciul de Reintegrare Socială și Supraveghere de pe lângă Tribunalul Bihor pentru verificarea respectării obligațiilor stabilite în sarcina acestuia.

În baza art.88 s Cod Penal-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 ore din 11.12.2002 precum și durata arestului din 12.12.2002 până la 8.04.2003.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a a C.P.P. fost achitat inculpatul pentru comiterea infracțiunii prev.și ped.de art.26 rap.la Cod Penal art.208 al.1-209 al.1 lit.a,i

Cod Penal

S-a constatat că prejudiciile cauzate părților vătămate -, -, -, și au fost recuperate, astfel că acestea nu s-au constituit părți civile.

S-a constatat recuperat prin plată, integral, prejudiciul cauzat părților civile, și și parțial prejudiciul cauzat părților civile, și Blanca.

În baza art.14,346 rap.la C.P.P. art.998 și 1003.civ. au fost obligați inculpații, și să plătească în solidar cu titlu de despăgubiri, următoarele sume: 10.000.000 lei în favoarea părții civile, 4.500.000 lei în favoarea părții civile, 3.000.000 lei în favoarea părții civile, 160.000.000 lei, ce va fi actualizată potrivit indicelui de inflație la data plății efective, în favoarea părții civile, 60.000.000 lei în favoarea părții civile G, 42.000.000 lei în favoarea părții civile și au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de aceasta; 10.000.000 lei în favoarea părții civile Blanca.

În baza art.191 al.2 au C.P.P. fost obligați inculpații, și la plata sumelor de câte 6 mil.lei, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.193 al.4 au C.P.P. fost obligați inculpații la plata sumei de câte 1.000.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea părții civile G.

În baza art.192 al.3 cheltuielile C.P.P. judiciare avansate pentru inculpatul au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

În perioada 05.03.2002 - 10.12.2002, inculpații, și, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe timp de zi și în diverse forme de participație penală, au săvârșit 13 furturi calificate și 3 tentative de furt calificat, din 16 locuințe situate în O, cauzând un prejudiciu total de 865.000.000 lei, în mare parte recuperat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.

Conform declarațiilor celor trei inculpați, aceștia ar fi vândut o parte din bijuteriile sustrase, inculpatului, la bijuteria Safir, contra unor sume de bani.

Prima instanță a respins solicitarea privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat în forma continuată prev.de art.208 al.1-209 al.1 lit.a,i cu Cod Penal aplic.art.41 al.2 Cod Penal, în 16 infracțiuni de furt calificat, deoarece din actele și lucrările dosarului, se constată că cei trei inculpați au acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale, toate acțiunile repetate comise prezintă conținutul aceleiași infracțiuni, toate faptele de furt fiind săvârșite în aceeași modalitate.

Faptele inculpaților, și astfel cum au fost reținute de prima instanță, constituie infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prev.de art.208 al.1-209 al.1 lit.a,i cu Cod Penal aplic.art.41 al.2 Cod Penal, art.42 Cod Penal, texte în baza cărora au fot condamnați la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

La individualizarea pedepselor aplicate celor trei inculpați, prima instanță a avut în vedere persoana acestora, tineri în vârstă de 21 de ani, studenți la Universitatea din O, fără antecedente penale. De asemenea, prima instanță a avut în vedere la individualizarea pedepselor împrejurările comiterii faptelor reținând nr. mare de acte materiale săvârșite, gradul de pericol social al acestora, valorile mari ale prejudiciilor cauzate părților vătămate, prejudicii care au fost în mare parte recuperate de către familiile acestora, precum și atitudinea inculpaților față de infracțiunile săvârșite, reținând atitudinea sinceră de recunoaștere a tuturor faptelor.

Inculpații au fost reținuți și arestați preventiv în cauză, prima instanță apreciind că măsura arestării preventive luată față de aceștia a fost de natură să atragă atenția acestora asupra gravității faptelor săvârșite și de a-i determina să nu mai săvârșească alte fapte penale.

Apreciind că este posibilă reeducarea inculpaților la această vârstă și fără executarea pedepselor aplicate, în baza art.86/1 prima Cod Penal instanță a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate acestora sub supraveghere, pe un termen de 7 ani iar în baza art.359 a C.P.P. atras atenția acestora asupra consecințelor prev.de art.86/4

Cod Penal

Au fost obligați inculpații ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prev.de art.86/3 al.1 lit.b-d

Cod Penal

În baza art.86/3 al.1 lit.a au Cod Penal fost obligați inculpații ca pe durata termenului de încercare să se prezinte lunar la Serviciul de Reintegrare Socială și Supraveghere de pe lângă Tribunalul Bihor pentru verificarea respectării obligațiilor stabilite în sarcina acestora.

Privitor la faptele reținute prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea în sarcina inculpatului, prima instanță a reținut că acesta nu a recunoscut săvârșirea faptelor. Singurele probe în acuzare sunt declarațiile celorlalți trei inculpați, declarații cu privire la care s-a reținut că sunt subiective și că nu pot fi coroborate cu alte probe. Astfel, în cauză, în faza de urmărire penală, s-a procedat la confruntarea inculpatului cu ceilalți trei inculpați, dar nici în urma acesteia inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, prima instanță reținând și faptul că în declarațiile date, aceștia au avut o poziție inconstantă referitor la cantitățile de bijuterii vândute, la preț, la persoana care tranzacționa aceste bijuterii, precum și la persoana care cumpărat bijuteriile.

Tot în faza de urmărire penală, s-a efectuat o percheziție la domiciliul inculpatului și la sediul Bijuteriei Safir, ocazie cu care nu au fost găsite bijuteriile provenite din surse ilicite sau aparatura cu care să prelucreze aurul prin topire, stabilindu-se că stocul faptic coincide cu cel scriptic.

În faza cercetării judecătorești au fost audiați martorii, și, care cu privire la două date, anume când inculpații, și susțin că i-ar fi vândut inculpatului, au relatat că de fiecare dată inculpatul s-a găsit în altă parte: în data de 25.09.2002 în loc. iar în data de 10.12.2002 la părinți în loc. confirmând astfel apărarea inculpatului.

Oricum, în lipsa unor probe concludente orice stare de dubiu profită inculpatului. Pentru a ajunge la concluzia condamnării, probele administrate trebuie să fie în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului și să nu lase nici un dubiu cu privire la săvârșirea faptei, autorul acesteia și la vinovăția inculpatului.

Pentru motivele expuse mai sus, întrucât în cauză nu s-a stabilit săvârșirea complicității la infracțiunea de furt calificat prev.de art.26 rap Cod Penal,la art.208 al.1-209 al.1 lit.a,i Cod Penal, prima instanță în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C.P.P. l-a achitat pe inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.deart.26 rap.la Cod Penal art.208 al.1- 209 al.1 lit.a,i

Cod Penal

În ceea ce privește latura civilă, s-a constatat că prejudiciile cauzate părților vătămate -, -, -, și au fost recuperate, astfel că acestea nu s-au constituit părți civile.

De asemenea, s-a constatat recuperat prin plată, integral prejudiciul cauzat părților civile, și și parțial prejudiciul cauzat părților civile, și Blanca.

Prima instanță a constatat că la dosarul cauzei se găsesc depuse recipisele CEC potrivit cărora au fost consemnate suma de 60 mil.lei în favoarea părții civile, respectiv 45 mil.lei în favoarea părții civile G. Întrucât nu s-a făcut dovada remiterii către părțile civile a originalului recipiselor, în vederea liberării de datorie conform disp.art.1114 -1118.civ. coroborat cu art.586 și urm. pr.civ.Cod Penal, prima instanță în baza art.998 și 1003.civ. a obligat în solidar pe inculpații, și la plata integrală a sumelor cu care cele două părți vătămate s-au constituit părți civile, respectiv 160.000.000 lei ce va fi actualizată potrivit indicelui de inflație la data plății efective, în favoarea părții civile și 60.000.000 lei în favoarea părții civile G.

În baza art.14, 346.C.P.P. rap.la art.998 și 1003.civ. au fost obligați inculpații, și să plătească în solidar următoarele sume, cu titlu de despăgubiri: 10.000.000 lei în favoarea părții civile, 4.500.000 lei în favoarea părții civile, 3.000.000 lei în favoarea părții civile, 42.000.000 lei în favoarea părții civile, respingând restul pretențiilor civile formulate de aceasta ca nefondate, 10.000.000 lei în favoarea părții civile Blanca.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, inculpații, și, partea civilă, solicitând desființarea ca netemeinică și nelegală și pronunțarea unei noi hotărâri în urma rejudecării cauzei.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradeaa criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților, și, apreciind că acestea sunt prea reduse în raport de pericolul concret al faptelor, multitudinea actelor materiale și prejudiciul mare, cât și sub aspectul soluției de achitare a inculpatului, motivând că înlăturarea declarațiilor inculpaților, și este nefondată în condițiile în care nu s-a probat nici o împrejurare menită a le determina ca fiind subiective.

Inculpații au criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul nelegalității reținerii infracțiunii de furt în formă continuată și solicită schimbarea încadrării juridice în mai multe infracțiuni de furt calificat, grațierea celor ce cad sub incidența 543/2002 cât și sub aspectul temeiniciei, solicitând aplicarea art.81 Cod penal.

Partea civilă a invocat greșita acordare a despăgubirilor bănești solicitate.

Prin Decizia penală nr.286/A din 12 octombrie 2005, Tribunalul Bihor în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală a admis apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, inculpații, și, partea civilă, împotriva sentinței penale nr.494 din 1.03.2004 pronunțată de Judecătoria Oradea, hotărâre ce a fost desființată în sensul că:

S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art.86/1 în Cod Penal ceea ce-i privește pe inculpații, și au fost majorate pedepsele aplicate acestora, după cum urmează:

-pedeapsa aplicată inculpatului de la 4 ani închisoare la6 ani închisoare cu art.71,64 Cod penal

-pedeapsa aplicată inculpațilorșide la 4 ani închisoare la5 ani închisoare, cu art.71,64 Cod penal

S-a înlăturat dispoziția privind achitarea inculpatului,

În baza art.26 rap.la Cod Penal art.208 al.1-209 al.1 lit.a,i a Cod Penal fost condamnat inculpatul fiul lui și -, ns.la 17.07.1959 în, jud,B, domiciliat în O,-, -.85,.6, Jud.B, la pedeapsa de4 ani închisoare cu art.71 șu 64.

Cod Penal

A fost desființată în totalitate soluția pronunțată în latura civilă a cauzei.

S-a constatat că prejudiciul cauzat părților civile: -, -, -, a fost reparat.

În baza art.14-346.C.P.P. cu aplic.art.998-999.civ. au fost obligați inculpații la despăgubiri, după cum urmează:

-pe inculpații, în solidar, la plata sumei de 10 mil.lei în favoarea părții civile ;

-pe inculpații, în solidar, la plata sumei de 5.600 USD în favoarea părții civile și pe aceeași inculpați în solidar și cu inculpatul la plata contravalorii a 18 gr. de 14, calculată la data pronunțării hotărârii, în favoarea aceleiași părți civile;

-pe inculpații, în solidar la plata sumei de 92.440.000 lei în favoarea părții civile și pe aceeași inculpați în solidar și cu inculpatul, la plata sumei de 7.560.000 lei în favoarea aceleiași părți vătămate, sume ce vor fi reactualizate în raport de indicele de inflație;

-pe inculpații, în solidar, la plata sumei de 7.912.500 lei, în favoarea părții civile G ș pe aceeași inculpați în solidar și cu inculpatul la plata sumei de 7.087.500 lei, în favoarea aceleiași părți civile;

-pe inculpații, în solidar, la plata sumei de 42.000.000 lei, în favoarea părții civile;

-pe inculpații, în solidar la plata sumei de 6.238.000 lei în favoarea părții civile Blanca și pe aceeași inculpați în solidar și cu inculpatul, la plata sumei de 3.762.000 lei, sume ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflație.

S-a respins cererea părții civile privind acordarea sumei de 100 mil.lei cu titlu de daune morale.

S-au înlăturat dispozițiile privind acordarea cheltuielilor judiciare făcute de stat și părți.

În baza art.191 al.2 au C.P.P. fost obligați inculpații, și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, respectiv la plata a câte 6.000.000 lei fiecare.

În baza art.193 al.4 au C.P.P. fost obligați inculpații, la plata cheltuielilor judiciare făcute de partea civilă,respectiv la plata a 760.000 lei fiecare.

Examinând sentința penală apelată prin prisma apelurilor declarate cât și din oficiu, în limitele prev.de art.371 C.P.P. tribunalul a constatat că acestea sunt fondate, au fost admise ca atare în temeiul art.379 pct.2 lit.a pentru C.P.P. următoarele considerente:

În ceea ce privește latura penală, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică sub aspectul reținerii în sarcina inculpaților, și a săvârșirii infracțiunii de furt calificat în formă continuată, starea de fapt și vinovăția acestora fiind corect stabilită pe baza probelor administrate, ce constau în declarațiile de recunoaștere a inculpaților, coroborate cu declarațiile părților vătămate, procesele-verbale de cercetare la fața locului, procesul-verbal de reconstituire a faptei și depozițiile martorilor.

Încadrarea juridică a faptei a fost corect stabilită de instanța de fond, critica formulată de inculpați sub acest aspect fiind nefondată, la fel și cererea de schimbare a încadrării juridice, pentru considerentele expuse în mod explicit de instanța de fond, constând în acte materiale similare realizate prin același mod de operare (furturi din locuințe săvârșite prin efracție, în condițiile în care un inculpat asigura paza, iar ceilalți pătrundeau în interiorul acesteia), intervalul de timp redus între actele materiale și același perimetru de comitere a faptelor (localitatea O), aceeași manieră de valorificare a bunurilor sustrase, elemente ce denotă în mod clar o hotărâre infracțională unică.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate celor trei inculpați tribunalul a reținut că instanța de fond a acordat în mod nejustificat preeminența circumstanțelor personale ale inculpaților constând în lipsa antecedentelor penale ale acestora și atitudinea sinceră manifestată în cursul urmăririi penale, în condițiile în care reține totuși au săvârșit un nr. mare de acte materiale (16), gradul de pericol social al acestora este ridicat (furturi din locuințe), valoarea prejudiciilor produse, de asemenea, ridicată (865.000.000 Rol). S-a apreciat raportat la aceste ultime elemente, că pedepsele aplicate nu sunt corect proporționalizate, au fost majorate cu reținerea gradului diferit în care inculpații au contribuit la repararea prejudiciului, după cum urmează: pentru inculpatul de la 4 ani închisoare la 6 ani închisoare, cu art.71,64 pentru Cod Penal inculpații și de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare, cu art.71, 64.

Cod Penal

În ce privește modul de individualizare a executării pedepselor, suspendate sub supraveghere de instanța de fond, tribunalul a apreciat că în pofida atitudinii sincere a inculpaților, reeducarea acestora nu poate fi realizată decât prin executarea efectivă a pedepselor aplicate, prin natura faptelor comise, modul de operare și săvârșirea faptelor în participații penale, aceștia dovedind periculozitate socială sporită ce reclamă un tratament penal mai sever.

În ceea ce privește soluția de achitare în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 al.1 lit.a a C.P.P. inculpatului, judecat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, tribunalul a apreciat că aceasta decurge dintr-o interpretare eronată a probelor, declarațiilor celor trei inculpați, respectiv inculpații, fiind nejustificat înlăturate pentru considerentul că nu se coroborează cu alte probe.

Tribunalul a apreciat că de vreme ce declarațiile celor trei inculpați s-au dovedit a fi concludente în ce privește săvârșirea infracțiunii de către aceștia și nu au suscitat instanței de fond suspiciuni de subiectivism, nu pot fi apreciate ca atare, în concret, subiective, în privința relatărilor privind persoana inculpatului,

În plus, caracterul subiectiv reținut de instanța de fond în acest context nu rezultă din nici o împrejurare obiectivă, presupunerea sa decurgând din statutul procesual al inculpaților nefiind posibilă.

S-a apreciat ca fiind irelevantă împrejurarea că bijuteriile nu au fost descoperite cu ocazia efectuării percheziției la Bijuteria "" aparținând inculpatului, neaflarea bunurilor la autorul furtului sau complicii săi neinfirmând participarea inculpatului la activitatea infracțională a celorlalți inculpați.

Instanța de apel a reținut concludența declarațiilor date de inculpații, și sub aspectul analizat, iar în ce privește starea de fapt, că prin facilitarea în mod repetat a valorificării bijuteriilor sustrase de cei trei inculpați, de către inculpatul, acesta a săvârșit acte de complicitate la infracțiunea de furt, săvârșită de aceștia, motiv pentru care în baza art.26 rap.la Cod Penal art.208 al.1-209 al.1 lit.a,i s Cod Penal-a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu art.71 și 64.

Cod Penal

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a avut în vedere pericolul social concret al infracțiunii comise,pluralitatea de acte materiale, pluralitatea de făptuitori, nesinceritatea inculpatului.

S-a arătat în ce privește latura civilă a cauzei faptul că hotărârea instanței de fond conține omisiuni și erori ce impun desființarea soluției pronunțată în totalitate.

S-a reținut că toate părțile vătămate s-au constituit parte civilă, după cum urmează:

1. Partea vătămată -, prin declarația aflată la fila 20, vol.1 dos. aceasta solicitând acordarea sumei de 15 mil.lei cu titlu de despăgubiri. Prin declarațiile aflate la filele 22 - 23 din același dosar arată că prejudiciul cauzat a fost recuperat, astfel încât nu mai are nici o pretenție de la inculpați.

2. Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10 mil.lei prin declarația aflată la fila 56, vol.1 dosar

Până în prezent, inculpații nu au achitat această sumă părții civile.

3. Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 7,5 mil.lei prin declarația aflată la fila 93 vol.1 dosar cerere reinterată în fața instanței la termenul de judecată din 10 martie 2003. Ulterior, prin înscrisul depus în instanță (fila 47 dosar) aceasta declară că nu mai are nici o pretenție, întrucât prejudiciul a fost recuperat în întregime.

4. Partea vătămată - s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 8 mil.lei prin declarația aflată la fila 126 din dosar vol.1, iar prin declarația aflată la fila 128 din același dosar, cu suma de 10 mil.lei.

Ulterior, în fața instanței, la termenul de judecată din 10 martie 2003, arată că nu mai are nici o pretenție, prejudiciul fiind recuperat.

5. Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 350 mil.lei prin declarația aflată la fila 106 vol.1 din dosarul

În fața instanței, la termenul de judecată din 7 aprilie 2003, arătat că din suma sustrasă, de 9.600 USD și 50 gr. i-au fost restituite 2.000 USD de către părinții inculpatului, iar 800 de inculpatul și i-au fost predate 32 gr., a precizat că pretențiile sale față de inculpați mai sunt de 6.800 USD și contravaloarea a 20 gr. la prețul de la pronunțarea hotărârii.

Prin înscrisul datat 26.05.2003, depus ulterior în instanță (fila 84), partea civilă a arătat că familia inculpatului i-a plătit ultima tranșă de 600 USD și declară că împotriva acestui inculpat nu se mai constituie parte civilă. Prin declarația de apel a solicitat obligarea inculpaților la plata a 5.600 USD cu titlu de prejudiciu rămas nerecuperat plus contravaloarea a 20 gr.

6. partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 25 mil.lei prin declarația aflată la fila 246 vol.1 dos. iar ulterior în instanță, la termenul din 13.10.2003, și-a precizat pretențiile la suma de 10 mil.lei. Prin înscrisul aflat la fila 114 din dosar a arătat că prejudiciul cauzat de inculpați i-a fost recuperat în întregime,

7. partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 25 mil. lei prin declarația aflată la fila 246 vol. I dos.

Ulterior, în fața instanței, la termenul de judecată din 7 aprilie 2003 declarat că prejudiciul a fost recuperat integral.

8. Partea vătămată - s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1 mil.lei prin declarația aflată la fila 347 vol.1 dos. iar prin declarația aflată la fila 348 arătat că nu mai are nici o pretenție, prejudiciul fiind recuperat.

9. Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2 mil.lei prin declarația aflată la fila 391, vol.1, dos.

La termenul de judecată din 10 martie 2003 declarat că nu mai are nici o pretenție împotriva inculpaților.

10. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1 mil.lei prin declarația aflată la fila 425, vol.I dos. Prin declarația aflată la fila 425, același dosar, partea civilă arată că nu mai are nici o pretenție.

11. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 40 mil. lei prin declarația aflată la fila 4, vol.II dos.

Prin înscrisul depus ulterior în instanță (fila 115) partea civilă a declarat că prejudiciul cauzat de către inculpați a fost recuperat integral, astfel încât nu mai are nici o pretenție de la aceștia.

12. Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 7 mil.lei prin declarația aflată la fila 43, vol.II, dosar

Ulterior, în instanță, la termenul de judecată din 10 martie 2003, a declarat că nu mai are nici o pretenție față de inculpați, întrucât și-a recuperat toate bunurile.

13. Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 250 mil. lei - prin declarația aflată la fila 90 vol.II dos.

Ulterior, în fața instanței, prin înscrisul aflat la fila 26, partea civilă a arătat că își menține constituirea de parte civilă până la concurența sumei de 160 mil.lei, ce reprezintă valoarea bunurilor nerecuperate și solicită totodată dobânzile aferente până la momentul plății efective.

Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpații au achitat parțial această sumă, după cum urmează: 30 mil. prin recipisa nr. 154/- din 8 ianuarie 2004 (fila 116); 20 mil.lei prin recipisa nr.152/- din 8 ian.2004 (fila 119); 10 mil.lei prin recipisa nr.155/- din 12 februarie 2004 (fila 133),prejudiciul rămas nerecuperat fiind de 100 milioane lei.

14. Partea vătămată G s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 56 mil.lei prin declarația aflată la fila 142 vol.II, dos. în fața instanței, la termenul de judecată din 7 aprilie 2003, arătat că solicită cu titlu de despăgubiri suma de 60 mil.lei având în vedere creșterea prețului aurului de la data comiterii faptei până la data judecății.

Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpații au achitat din această sumă 15 mil.lei prin recipisa 155/- din 8 ianuarie 2004 (fila 147), 15 mil.lei prin recipisa nr.153/- din 8 ianuarie 2004 (fila 118), 5 mil.lei prin recipisa nr.154/- din 12 febr.2004 (fila 131), 5 mil.lei prin recipisa nr.39/- din 17 febr. 2004 (fila 132), 5 mil.lei prin recipisa nr.98/- din 17 febr.2004(fila 134),prejudiciul rămas nerecuperat fiind de 15 mil.lei.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 42 mil.lei prin înscrisul aflat la fila 212 din vol.1 dos.

Ulterior, în fața instanței, la termenul de judecată din 10 martie 2003, partea civilă și-a precizat pretențiile în sensul de a solicita 42 mil.lei reactualizați în raport de indicele de inflație și 100 mil.lei daune morale în favoarea fiului său minor, motivând că această ultimă sumă reprezintă echivalentul șocului psihic suportat de minor cu ocazia descoperirii furtului.

Părții civile nu i-a fost plătită de către inculpați nici o sumă în realizarea acestor pretenții.

16. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 55 mil. lei prin declarația aflată la fila 238 vol.II, dos.

În fața instanței, partea civilă a învederat prin înscrisul aflat la fila 68 din dosar că solicită obligarea inculpaților la plata a 20 mil.lei și a dobânzii bancare aferente, calculate până la data plății efective.

Prin înscrisul aflat la fila 77 din dosar, face precizări, arătând că a suferit un prejudiciu de 40 mil.lei; că o parte din acest prejudiciu a fost recuperat de către inculpații și și întrucât inculpatul nu i-a satisfăcut pretențiile, își menține constituirea de parte civilă pentru suma de 20 mil.lei plus dobânda bancară aferentă, calculată la data plății efective.

Prin înscrisul datat 18.08.2003, depus la fila 85 din dosar, partea civilă arată că a primit 10 mil.lei de la mama inculpatului.

Prejudiciul rămas nerecuperat părții civile este de 10 mil.lei.

Față de cele expuse, tribunalul a constatat că prejudiciile cauzate părților civile -, -, -, a fost reparat fie prin restituirea bunurilor, fie prin plata contravalorii acestora.

A dispus obligarea inculpaților la plata despăgubirilor solicitate de părțile civile, G, după distincții ce au în vedere participarea tuturor sau a unora dintre inculpați.

Tribunalul a făcut precizarea că în urma soluției pronunțate în latura penală a cauzei, de condamnare a inculpatului, se impune obligarea acestuia la plata acelei părți din prejudiciu ce reprezintă contravaloarea bijuteriilor sustrase, forma de participație penală a acestuia fiind de complicitate prin tăinuire repetată a bijuteriilor sustrase. Pentru a asigura un tratament echitabil celor patru inculpați, tribunalul a apreciat că modalitatea obiectivă de stabilire a acestei părți din prejudiciu este stabilirea sa procentuală, după care acest procent urmează a fi aplicat asupra prejudiciului rămas nerecuperat, inculpatul urmând să fie obligat în solidar cu ceilalți inculpați doar la suma rezultată în acel fel.

Astfel, în cazul părții civile prejudiciul total cauzat a fost de 250 mil.lei din care parte o reprezintă contravaloarea a 54 gr.. la prețul mediu de 350.000 lei/gr. această sumă este de 18.900.000 lei, iar cota sa procentuală din prejudiciul global de 7,56 %. acest procent asupra sumei de 100 mil. lei, ce trebuie restituită părții vătămate, rezultă suma de 7.560.000 lei, sumă la care inculpatul a fost obligat în solidar cu ceilalți trei inculpați, în plus, aceștia din urmă vor fi obligați în solidar la diferența de 92.440.000 lei.

S-a arătat că prin același mod de calcul vor fi calculate și sumele la care va fi obligat și inculpatul alăturat celorlalți inculpați, avându-se în vedere în primul rând că activitatea infracțională a inculpatului este de tipul complicității prin tăinuiri repetate astfel încât în opinia instanței, obligația sa solidară de plată subzistă doar la actele de complicitate și doar în limita bunurilor tăinuite.

În baza art.14-346.C.P.P. cu aplic.art.998-999.civ. vor fi obligați inculpații la despăgubiri, după cum urmează:

- inculpații, în solidar, la plata sumei de 10 mil.lei în favoarea părții civile ;

- inculpații, în solidar, la plata sumei de 5.600 USD în favoarea părții civile și pe aceeași inculpați în solidar și cu inculpatul la plata contravalorii a 18 gr. de 14, calculată la data pronunțării hotărârii, în favoarea aceleiași părți civile;

- inculpații, în solidar la plata sumei de 92.440.000 lei în favoarea părții civile și pe aceeași inculpați în solidar și cu inculpatul, la plata sumei de 7.560.000 lei în favoarea aceleiași părți vătămate, sume ce vor fi reactualizate în raport de indicele de inflație;

- inculpații, în solidar, la plata sumei de 7.912.500 lei, în favoarea părții civile G ș pe aceeași inculpați în solidar și cu inculpatul la plata sumei de 7.087.500 lei, în favoarea aceleiași părți civile;

- inculpații, în solidar, la plata sumei de 42.000.000 lei, în favoarea părții civile;

- inculpații, în solidar la plata sumei de 6.238.000 lei în favoarea părții civile Blanca și pe aceeași inculpați în solidar și cu inculpatul, la plata sumei de 3.762.000 lei, sume ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflație.

A fost respinsă cererea părții civile privind acordarea sumei de 100 mil.lei cu titlu de daune morale.

S-au înlăturat dispozițiile privind acordarea cheltuielilor judiciare făcute de stat și părți.

În baza art.191 al.2 au C.P.P. fost obligați inculpații, și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, respectiv la plata a câte 6.000.000 lei fiecare.

În baza art.193 al.4 au C.P.P. fost obligați inculpații, la plata cheltuielilor judiciare făcute de partea civilă,respectiv la plata a 760.000 lei fiecare.

Împotriva deciziei Tribunalului Bihor au declarat în termen legal recurs inculpații, și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel, inculpații, și au susținut în principal că soluția legală ar fi restituirii cauzei parchetului competent. În speță, susțin aceștia, de-a lungul derulării procesului penal s-a constatat pierderea dosarului de urmărire penală, acesta fiind reconstituit în cursul soluționării apelului, de către Tribunalul Bihor. Cum majoritatea actelor de procedură s-au aflat în acel dosar de urmărire penală singura soluție legală este aceea a trimiterii cauzei la procuror și refacerii activității de urmărire penală.

În subsidiar, inculpații au solicitat pronunțarea unei soluții de achitare pe considerentul inexistenței unei probe solide cu privire la vinovăție și pe de o parte, iar pe de altă parte, în mod de asemenea subsidiar să fie menținută modalitatea de individualizare a pedepselor stabilite de prima instanță.

Inculpatul a criticat decizia Tribunalului prin prisma unor motive de nelegalitate susținând că în lipsa dosarului de urmărire penală s-ar impune restituirea cauzei parchetului în vederea refacerii acestei faze procesuale.

Curtea examinând hotărârea atât, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, combinate cu articolul 385 ind. 6 alin. 1 și 385 indice 7 aliniat 1 Cod procedură penală, apreciază că recursurile declarate de inculpați sunt fondate urmând a fi casată în parte decizia Tribunalului Bihor.

Sub aspectul stabilirii vinovăției celor patru inculpați atât prima instanță cât și cea de apel au interpretat în mod corect probele administrate în cauză, dovedindu-se cu certitudine că în perioada 5 martie 2002 - 10 decembrie 2002 în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale au săvârșit un număr de 13 furturi calificate și 3 tentative de furt calificat din 16 locuințe situate în O, cauzând un prejudiciu total de 865 milioane lei vechi, într-o bună măsură recuperat.

S-a dovedit implicarea în activitatea infracțională a inculpaților, și, reținându-se în sarcina inculpatului săvârșirea unei infracțiuni de complicitate la furt calificat.

Tribunalul Bihor în apel, a considerat greșită modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepselor aplicate inculpaților, și pe considerentul că s-a dat o mare importanță și preeminență circumstanțelor personale în condițiile în care aceștia au fost implicați într-o activitate infracțională cu un grad ridicat de periculozitate și cu o multitudine de acte materiale, și în consecință a dispus reindividualizarea executării pedepselor stabilind că privarea de libertate este modalitatea optimă de reeducare.

Curtea apreciază însă că instanța de fond a făcut o corectă interpretare a criteriilor de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal dispunând aplicarea unor pedepse celor trei inculpați în condițiile prevăzute de art.86/1 Cod penal. La această concluzie instanța de recurs a ajuns în primul rând datorită atitudinii sincere manifestate de inculpați, a modalității în care aceștia în prezent s-au reintegrat în societate urmând studii superioare și câștigându-și existența în mod onest. Pe de altă parte, după scurgerea unei lungi perioade de timp de la data săvârșirii faptelor în condițiile existenței unei certe dovezi de îndreptare a celor trei inculpați reindividualizarea pedepselor prin alegerea detenției ca mijloc de executare nu ar conduce la realizarea scopului preventiv și educativ al sancțiunii penale.

Un alt argument pe care curtea l-a avut în vedere la pronunțarea soluției privindu-i pe cei trei inculpați a fost acela al atitudinii referitoare la achitarea prejudiciului către părțile civile, aspect realizat într-o proporție considerabilă exceptându-se doar situația părții vătămate care din motive obiective nu a putut fi identificată din cauza mutării la o altă adresă astfel cum rezultă din probele de la dosar.

În ceea ce privește situația inculpatului, probele administrate în cauză nu conduc în mod cert la evidențierea vinovăției sale. Au fost audiați în cursul cercetării judecătorești un număr de șase martori care au declarat împrejurarea că acesta la data de 25 septembrie 2002 și la data de 10 decembrie 2002 fost în alte locuri decât acelea unde cei trei inculpați l-au indicat.

Aprecierea de către tribunal a caracterului eronat al interpretării probelor de către prima instanță este greșit câtă vreme există reale contradicții între susținerile martorilor audiați în cauză și cei trei inculpați care nu fac decât să conducă la existența unor dubii cu privire la vinovăția inculpatului. Considerând că vinovăția inculpatului nu a fost stabilită pe baza unor probe irefutabile, curtea apreciază că soluția de achitare a acestuia este corectă.

Referitor la restul criticilor formulate de cei patru inculpați instanța de recurs le consideră ca fiind nefondate, tribunalul procedând în mod corect la reconstituirea dosarului de urmărire penală, astfel încât probele administrate în cursul acestei faze procesuale au putut fi pertinent analizate.

În consecință, recursurile declarate de inculpați vor fi admise și va fi casată în parte decizia penală pronunțată de Tribunalul Bihor în apel, menținându-se în totalitate sentința penală a instanței de fond sub aspectul laturii penale a cauzei.

În cursul soluționării căii de atac a recursului inculpații au dovedit prin înscrisurile depuse la dosar plata unei părți considerabile a prejudiciului cauzat părților civile, existând doar o restanță de 4200 Ron în favoarea părții civile. În acest sens vor fi menținute dispozițiile Tribunalului Bihor prin care au fost obligați inculpații, și la plata sumei de 4.200 Ron în favoarea părții civile și de respingere a daunelor morale solicitate de aceasta.

Cheltuielile judiciare avansate în recurs vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385/15 pct.2 lit.a Cod procedură penală,

Admite recursul penal declarat de către inculpații, și împotriva deciziei penale nr.286 din 28.09.2005 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o casează în parte și menține sentința penală nr.494 din 01.03.2004 pronunțată de Judecătoria Oradea sub aspectul laturii penale a cauzei.

Constată ca fiind reparat prejudiciul cauzat părților civile, menținând dispozițiile deciziei Tribunalului Bihor sub aspectul obligării inculpaților, și la plata sumei de 4.200 Ron în favoarea părții civile și de respingere a daunelor morale solicitate de aceasta.

Cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 13.10.2009.

PRESEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER

- - - - - - - -

Red.dec.judecător -

Jud.fond C

Jud.apel R -

PM/MH

2 ex. din 23.10.2009

Președinte:Pușcaș Mircea
Judecători:Pușcaș Mircea, Condrovici Adela, Munteanu Traian

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 438/2009. Curtea de Apel Oradea