Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 44/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 44
Ședința publică de la 03 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 3: Susanu Claudia
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
Pe rol judecarea recursurilor penale având ca obiect furtul calificat (art. 209.Cod Penal) promovate de inculpații și împotriva deciziei penale 156/04.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent
, asistat de doamna avocat, apărător desemnat din oficiu, cu delegație la dosar, inculpatul, asistat domnul avocat ce substituie pe doamna avocat, apărător ales cu împuternicire avocațială la dosar precum și partea responsabilă civilmente -, lipsă fiind: partea civilă - SC " " SA Hîrlău, partea responsabilă civilmente - și Serviciul de Probațiune de pe Lângă Tribunalul Iași
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri.
Domnul avocat pentru inculpatul, având cuvântul, susține că recursul vizează hotărârile instanțelor de fond și de apel, prin care s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
Din probatoriul administrat, rezultă cu prisosință că această infracțiune nu a fost săvârșită de cei doi inculpați.
S-a reținut de către organele de urmărire penală, că la data de 17.12.2006 oarele 10, cei doi inculpați ar fi escaladat un gard și ar fi sustras 30 de metri de cablu ce alimenta cu energie electrică un gater, proprietatea părții civile SC " " SA Hîrlău.
Se mai reține de asemenea că această situația a fost văzură de martorul care a anunțat paznicul, acesta din urmă urmărindu-i pe cei doi până la locuință.
Din probele aflate la dosar se poate observa că cei doi nu au fost prinși pe proprietatea SC " " SA Hîrlău, cablul nu a fost recuperat, nu a fost găsit asupra inculpaților și prin urmare nu se poate reține vinovăția acestora, cu atât mai mult cu cât ei nu au recunoscut niciodată săvârșirea faptei.
În concluzie, domnul avocat solicită achitarea inculpaților în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
În subsidiar, în condițiile în care instanța va reține că infracțiunea fost comisă de cei doi inculpați, solicită aplicarea pentru inculpatul minor, a unei sancțiuni administrative prev. la art. 90 Cod penal, având în vedere prejudiciul modic, precum și vârsta fragedă a inculpatului.
Doamna avocat, având cuvântul pentru inculpatul solicită achitarea în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, având în vedere că din întreg ansamblul probator nu rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa.
Inculpatul nu a fost surprins de către paznic pe proprietatea părții civil, cablul electric, ce a constituit obiectul infracțiunii, nu a fost găsit asupra inculpatului, iar din declarațiile martorilor audiat rezultă că nu au recunoscut persoanele care au sustras cablul.
Solicită admiterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, apreciază hotărârea pronunțată de Tribunalul Iași ca fiind legală și temeinică, și susține că urmare probatoriului administrat în cauză s-a stabilit vinovăția inculpaților, situația de fapt reținută în actul de inculpare având o corectă susținere și în drept, pedepsele aplicate fiind corect individualizate, având în vedere că inculpatul minor a mai suferit o condamnare cu suspendarea executării pedepsei. Inculpaților le-au fost recunoscute circumstanțele atenuante prev. la art. 74-76 Cod penal, făcându-se aplicare disp. art. 81 Cod penal.
Cum în cauză nu s-au depus alte acte în susținerea recursurilor promovate, apreciindu-le ce fiind nefondate solicită instanței a le respinge.
Interpelată fiind, partea responsabilă civilmente, precizează este de acord cu concluziile formulate de apărătorii inculpaților.
Inculpatul recurent, personal, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile formulate de apărătorul său.
Inculpatul recurent, personal, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile formulate de apărătorul său.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Deliberând asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 472/ 14.11.2007 pronunțată de Judecătoria Hârlău în dos. nr- s-au dispus următoarele:
1. Condamnă pe inculpatul, fiul lui - și, născut la data de 29.04.1989 în I, domiciliat în orașul,-, județul I, cetățenie română, studii 5 clase, stagiul militar neîndeplinit,fără ocupație, necăsătorit,necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, 209 lit. "a, i" Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 3, art. 74 lit. "a" și art. 76 lit. "d" Cod penal.
Constată că inculpatul a săvârșit fapta în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr.839/15.12.2005 a Judecătoriei Hârlău și în consecință:
În baza art. 83 Cod penal revocă suspendarea condiționată dispusă prin sentința penală nr.839/15.12.2005 a Judecătoriei Hârlău și dispune executarea în întregime a pedepsei de 3 (trei) luni închisoare stabilită prin aceeași sentință,care nu se contopește cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință.
Total pedeapsă de executat pentru inculpatul, 6(șase) luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. "a,b" Cod penal pe durata legală.
2. Condamnă pe inculpatul, fiul lui - și, născut la 10.02.1987 în, județul I, domiciliat în orașul,-, județul I, cetățenie română, studii 4 clase, stagiul militar neîndeplinit,fără ocupație, necăsătorit,necunoscut cu antecedente penale, CNP - la pedeapsa de 1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, 209 lit. "a,i" Cod penal cu aplicarea art.74 lit. a,75 lit. "c", 76 lit. "c" și art. 80 Cod penal.
În baza art.81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului.
Conform art.82 Cod penal stabilește termen de încercare pentru inculpatul de 3 (trei) ani.
Atrage atenția inculpatului asupra disp.art.83 și 84 Cod penal.
3. Obligă pe ambii inculpați,pe inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente( părinții), să plătească către partea civilă "" prin reprezentanți legali, suma de 363,57 lei despăgubiri civile.
4. Onorariile avocaților din oficiu (delegația nr.38/15.01.2007- av. -BA - 100 lei RON din timpul urmăririi penale,delegația nr.120/13.02.2007-av. I - BA -100 lei RON și delegația nr.119/13.02.2007-av. D - BA, 100 lei RON din timpul judecății) vor fi acoperite inițial din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente (părinții) să plătească către stat suma de 350 lei RON cheltuieli judiciare (din care 200 lei onorarii avocați oficiu,100 lei la urmărirea penală și 50 lei în timpul judecății).
Obligă pe inculpatul să plătească către stat suma de 250 lei cheltuieli judiciare ( din care 100 lei onorariu avocat oficiu,100 lei la urmărirea penală și 50 lei în timpul judecății).
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1790/P/2006 încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău și înregistrat pe rolul Judecătoriei Hârlău sub nr- au fost trimiși în judecată inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 al. 1, 209 lit. "a,i" Cod penal cu aplicarea art.99 al.3 Cod penal față de și aplicarea art. 75 lit. "c" Cod penal față de inculpatul.
În actul de sesizare a instanței s-au reținut următoarele:
Inculpații și sunt frați și locuiesc în orașul, județul
La data de 17.12.2006, pe timp de zi, inculpații și, au pătruns prin tăierea sârmei ghimpate și escaladarea gardului, în curtea unității "" din orașul, unde cu ajutorul unui patent izolant au tăiat și sustras un cablu electric sub tensiune, în lungime de 30 metri liniari de 2,5x5, care alimenta gaterul din incinta societății, după care au părăsit locul faptei prin același loc și în același mod.
În momentul în care au pătruns în interiorul unității, prin escaladarea gardului, inculpații au fost văzuți de către martorul care l-a anunțat pe paznicul societății, acesta deplasându-se la locul faptei, însă inculpații nu au mai putut fi prinși.
Aceștia au fugit pe imașul aflat în apropiere, fiind urmăriți de către martorul care i-a recunoscut ca fiind copiii lui zis "", și pe care i-a văzut intrând în curtea acestuia.
În cauză s-a făcut cercetarea la fața locului, ocazie cu care s-a constatat că inculpații au tăiat sârmele ghimpate ce erau fixate în partea superioară a gardului, pentru a putea sări în interior, iar în incinta unității, au tăiat pe o distanță de 30 metri un cablu trifazic de alimentare 4x4, găsindu-se urme de tăiere la cele două capete.
A fost identificat martorul care a declarat că în ziua de 17.12.2006, în jurul orelor 10.30, în timp ce se afla cu oile pe imașul de la periferia orașului, a observat doi tineri de etnie rromă care se deplasau dinspre "" către cartierul de rromi, recunoscându-i pe aceștia ca fiind copiii lui zis "".
Martorul a mai precizat faptul că unul dintre inculpați era îmbrăcat cu o geacă neagră și pantaloni deschiși la culoare și avea în mână un cablu electric de culoare neagră, făcut val și că în urma celor doi tineri rromi se deplasa o căruță în care se afla, paznic la "", însoțit de alte două persoane.
În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoașterea după fotografie a celor doi inculpați, aceștia fiind recunoscuți de către martorii și.
Inculpații au fost cercetați în stare de liberate, nu au recunoscut faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
În cauză au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea reprezentantului ""A, proces verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică, proces verbal, declarații inculpați, declarații martori, proces verbal de prezentare în vederea recunoașterii după fotografie, factura fiscală și acte necesare urmăririi penale.
Instanța, analizând mijloacele de probă administrate în cauză reține că inculpații se fac vinovați de săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată așa cum mod corect au fost reținute și descrise prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău.
La stabilirea vinovăției inculpaților instanța a procedat la aprecierea coroborată mijloacelor de probă administrate în cauză.
În timpul urmăririi penale (fila 15) inculpatul a afirmat că la data de 17.12.2006 a fost plecat din localitate cu cazane la vânzare în municipiul B iar fratele său a rămas acasă lucrând cu tatăl său o balie de tablă.
Tot pe parcursul urmăririi penale inculpatul a declarat că în acea zi el și fratele său au fost "în piață și acasă".
La cercetarea judecătorească inculpatul a relevat că în acea zi de a fost în piața orașului între orele 8.00 - 11.30 împreună cu părinții, fratele său și șoferul lor pe nume.
Inculpatul a declarat în fața instanței că în acea zi de duminică a plecat de acasă singur în jurul orei 10.30 în orașul la barul "La " unde a stat până la aproximativ ora 15.00. Acesta a precizat că nu s-a întâlnit cu nici unul din cunoscuții săi cât a stat în oraș, ci numai părinții erau acasă când a plecat de la domiciliu la ora 10.30 și că fratele său nu se mai afla acasă la acea oră.
Toate declarațiile date de către inculpați se referă la fapte și împrejurări vădit contradictorii și care nu se coroborează cu cele ce rezultă din ansamblul probelor în învinuire existente în cauză.
Astfel concludente cauzei sunt depozițiile martorilor, și, ultimul i-a văzut pe cei doi inculpați sărind gardul societății și sustrăgând cablul electric iar ceilalți doi martori i-au văzut pe cei doi fugind cu acel cablu înspre zona locuințelor de etnie rromă.
Martorul i-a urmărit pe cei doi până la locuința tatălui lor zis "". Ajungând în acel loc i-a fost frică să intre în curte și i-a transmis tatălui celor doi inculpați să aducă cablul înapoi. După trei zile s-a întâlnit cu inculpații prin oraș și i-a recunoscut.
Martorul se afla în acea zonă întrucât locuiește în apropiere i-a văzut și el pe cei doi inculpați în timp ce erau urmăriți de martorul iar apoi i-a văzut intrând în locuința numitului zis "". Acest martor a precizat că îi cunoaște pe toți cei care locuiesc în cartierul persoanelor de etnie rromă și cunoaște situația locuințelor acestora, de aceea este sigur că cei doi au intrat în locuința numitului zis "".
Martorii și au recunoscut pe inculpați și după fotografiile acestora care le-au fost prezentate în timpul urmăririi penale.
Inculpații nu au reușit să probeze lipsa de temeinicie a probelor concludente aduse în învinuirea lor reținute mai sus.
Martorul propus de inculpați care a lucrat ca șofer la tatăl inculpaților a relatat aspecte ce nu au legătură în cauză reținând doar că s-a deplasat deseori cu mașina cu inculpații prin diferite sate cu oale de vânzare.
Analizându-se probele administrate în cauză, s-a reținut că inculpații și acționând cu intenție directă pe timp de zi, prin tăierea sârmei ghimpate și escaladarea gardului, au pătruns împreună în incinta "", de unde, prin tăiere, au sustras un cablu electric în valoare de 363,57 lei.
Faptele inculpaților întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1, 209 lit. "a,i" Cod penal, s-au aplicat pedepse cu închisoarea la dozarea cărora s-a avut în vedere pericolul social al faptelor, raportat la persoanele inculpaților, nu posedă antecedente penale iar inculpatul era minor la data săvârșirii faptei.
S-a făcut aplicarea art. 81 Cod penal privind suspendarea condiționată executării pedepsei aplicate inculpatului apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, inculpatul fiind infractor primar.
S-au învederat acestui inculpat prevederile art. 83 Cod penal.
Constatând că fapta pentru care urmează a fi condamnat inculpatul a fost săvârșită în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr.839 din 15.12.2005 a Judecătoriei Hârlău, prima instanță a revocat suspendarea condiționată dispusă prin această sentință și a dispus executarea în întregime a acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință. posibilitatea legală de a dispune din nou suspendarea executării pedepsei, chiar dacă inculpatul era minor și la data săvârșirii acestei fapte, instanța de fond a dispus executarea efectivă a acestei pedepse făcând aplicarea dispozițiilor art.71 și 64 lit. a,b Cod penal, apreciind că măsura educativă a libertății supravegheate nu mai poate fi dispusă față de acest inculpat având în vedere perseverența infracțională în săvârșirea aceluiași tip de infracțiune la scurtă perioadă de timp după ce a fost condamnat.
În baza art.14 cu referire la art.346 Cod procedură penală și art.998 cod civil instanța a admis acțiunea civilă a părții civile "" constatând legătura de cauzalitate între fapta de furt calificat săvârșită cu vinovăție de către inculpați și prejudiciul cert creat acestei părți prejudiciu reprezentând contravaloarea cablului sustras așa cum a fost evaluat în timpul urmăririi penale.
Văzând și dispozițiile art. 191 Cod procedură penală;
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal inculpații și.
Cu prilejul expunerii orale a motivelor de apel inculpații au precizat, prin intermediul apărătorilor lor, că acestea vizează nevinovăția lor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "furt calificat", solicitând instanței de control judiciar pronunțarea unei soluții de achitare a lor cu privire la comiterea acestei infracțiuni.
Tribunalul, examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate de către inculpații și dar și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, a constatat nefondate apelurile declarate de către cei doi inculpați pentru următoarele considerente:
Prima instanță a administrat în cauză toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptele sub aspectul cărora au fost cercetați inculpații și, împrejurările în care au fost săvârșite aceste fapte și persoana făptuitorilor în conformitate cu dispozițiile art. 62 și următoarele din Codul d e procedură penală.
Pe baza acestor probe situația de fapt a fost stabilită corect concluzionându-se corespunzător asupra vinovăției inculpaților și cu privire la săvârșirea infracțiunii de "furt calificat" prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 208 al. 1, 209 lit. "a,i", Cod penal, cu aplic. art. 99 al. 3 Cod penal pentru inculpatul și a art. 75 lit. "c" Cod penal pentru inculpatul, constând în faptele acestora care, la data de 17.12.2006, pe timp de zi, prin tăierea sârmei ghimpate și escaladarea gardului, au pătruns în incinta "" de unde, prin tăiere, au sustras un cablu electric în valoare de 363,75 lei.
Deși inculpații-apelanți și au susținut cu prilejul expunerii orale a motivelor de apel nevinovăția lor cu privire la săvârșirea infracțiunii de "furt calificat", tribunalul, în urma examinării întregului material probator administrat în cauză, a constatat ca neîntemeiate aceste susțineri, depozițiile martorilor, și - acesta din urmă fiind cel care i-a văzut pe cei doi inculpați escaladând gardul societății, el fiind cel care l-a anunțat pe paznicul societății - martorul - acesta din urmă recunoscându-i în persoana celor 2 inculpați, aceștia fiindu-i cunoscuți ca fiind copii numitului zis "" și pe care i-a văzut intrând în curtea acestuia.
Martorul a fost cel care, în aceeași împrejurare, i-a recunoscut pe cei doi inculpați - pe care îi cunoștea ca fiind copiii aceleiași persoane anterior menționate și cu privire la care a precizat că se deplasau dinspre "" către cartierul de romi, unul dintre inculpați având în mână un cablu electric, făcut val, iar în urma acestora se deplasa o căruță în care se afla paznicul societății păgubite.
Reținând vinovăția celor doi inculpați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "furt calificat", prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 208 al. 1, 209 lit. "a,i", Cod penal cu aplic. art. 99 al. 3 Cod penal în ceea ce-l privește pe inculpatul și a art. 75 lit. "c" Cod penal referitor la inculpatul în mod legal și temeinic instanța de fond a dispus în sensul condamnării acestora la câte o pedeapsă penală bine dozată, corect individualizată prin prisma criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, pedepsele aplicate celor doi inculpați fiind în măsură a asigura rolul pedepsei prevăzută de art. 52 Cod penal, respectiv cel al reeducării inculpaților și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Reținând că infracțiunea sub aspectul căreia a fost condamnat inculpatul prin sentința apelată a fost săvârșită în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate dispusă prin sentința penală nr. 839 din 15.12.2005 a Judecătoriei Hârlău, în mod legal instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 83 Cod penal, a revocat acest beneficiu și a dispus în sensul executării în întregime a pedepsei a cărei executare a fost suspendată care a fost cumulată cu pedeapsa aplicată inculpatului în prezenta cauză.
Cu privire la modul de soluționare a laturii civile a cauzei, în mod fondat prima instanță a constatat ca întrunite în totalitate toate condițiile necesare antrenării răspunderii civile delictuale a inculpaților și, respectiv a existenței unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, unui prejudiciu cert - evaluat la 373,57 lei, a unei legături de cauzalitate directe între faptă și prejudiciu și a culpei delictuale, derivată din cea penală, dispoziția de obligare în solidar a celor doi inculpați, a inculpatului în solidar și cu părțile responsabile civilmente, la plata de despăgubiri părții civile "" fiind una legală și temeinică.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul, constatând că sentința penală nr. 472/ 14.11.2007 pronunțată de Judecătoria Hârlău în dosarul nr- este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și și a menținut sentința aplicată.
Văzându-se și dispozițiile art. 192 al. 2 Cod procedură penală;
În termenul legal prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpații și și criticate ca nelegale și netemeinice.
Prin recursurile declarate, inculpații au invocat faptul că instanțele au interpretat greșit probele dosarului ce nu confirmă vinovăția lor în comiterea faptei de furt calificat, soluția corectă fiind cea de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. "c" Cod procedură penală.
În subsidiar, recurentul a solicitat a se aprecia în raport de vârsta sa și valoarea modică a prejudiciului că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni în sensul art. 181Cod penal cu consecința aplicării unei sancțiuni administrative prevăzută de art. 91 Cod penal.
Curtea, verificând hotărârile recurate și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate ce vor fi analizate în cadrul cazurilor de casare prevăzute de art. 3859pct. 14 și 18 Cod procedură penală, constată următoarele:
Fiind investită cu soluționarea cauzei, prima instanță a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptă și împrejurările cauzei, precum și la persoana inculpaților, reținând o situație de fapt în concordanță cu probele administrate la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească, corespunzătoare activității infracționale desfășurată de recurenți.
Din analiza coroborată a materialului probator administrat în cauză rezultă că în mod judicios instanța e apel și-a însușit argumentele primei instanțe, stabilind la rândul ei vinovăția inculpaților și în săvârșirea faptei, în raport cu situația de fapt reținută. Plângerea părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, declarațiile martorilor, și, procesele-verbale întocmite de organele de poliție cu ocazia prezentării martorilor și în vederea recunoașterii inculpaților după fotografie și declarațiile date de cei doi inculpați oferă suficiente elemente de fapt de natură a dovedi vinovăția inculpaților-recurenți în comiterea faptei de furt calificat.
În procesul de evaluare a materialului probator, instanțele au examinat toate probele cu respectarea principiului stipulat de dispozițiile art. 63 Cod procedură penală și au verificat probatoriul administrat în cauză prin prisma apărărilor formulate de inculpați.
Inculpații și au negat comiterea faptei; primul a susținut că la data de 17.12.2006 a fost împreună cu fratele său, coinculpatul în piață și acasă.
Inculpatul a declarat inițial că în ziua respectivă a fost plecat în municipiul B, iar, fratele său a rămas acasă, în fața primei instanțe relatând că a fost în și când a plecat de acasă fratele său, nu se mai afla acasă.
Susținerile celor doi inculpați sunt contradictorii și în același timp sunt infirmate de probatoriul administrat în cauză - prin declarațiile date martorul a relatat că a perceput în mod nemijlocit momentul în care inculpații au sărit gardul societății și au sustras cablul electric, iar, martorii și sunt persoanele care i-au văzut pe cei doi fugind cu cablul sustras spre zona locuințelor de etnie rromă - primul i-a urmărit pe cei doi până la locuința acestora, iar, cel de-al doilea martor i-a văzut pe inculpați în timp ce erau urmăriți de martorul și au intrat în locuința tatălui lor, inculpații fiind recunoscuți de martori și cu ocazia prezentării fotografiilor în faza urmăririi penale.
Prin urmare, în mod corect au fost înlăturate de instanțe apărările formulate de inculpați prin care aceștia prezintă alte variante ale situației de fapt, lipsite de suport probator și mai mult infirmate de celelalte probe administrate în cauză și analizate anterior și dovedesc intenția inculpaților de a se sustrage răspunderii penale și consecințelor condamnării.
Concluzionând, Curtea constată că prima instanță a stabilit corect vinovăția inculpaților și în săvârșirea faptei, dovedită cu certitudine de probatoriul administrat în cauză ce confirmă situația de fapt relevată prin rechizitoriu, reținută de prima instanță și menținută de instanța de apel.
Cum din probele administrate în cauză nu rezultă existența vreunui viciu în stabilirea situației de fapt, în considerentele hotărârii de condamnare pronunțată de prima instanță și menținută de instanța de apel fiind reținută situația de fapt ce rezultă în mod evident din probele administrate, fără a exista o neconcordanță între modul în care acestea au fost percepute și analizate în hotărâre nu poate fi primită critica formulată de recurenți privind comiterea unei erori grave de fapt în sensul art. 3859pct. 18 Cod procedură penală.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpatul minor constând în aceea că fapta comisă nu constituie gradul de pericol social al unei infracțiuni și că se impune achitarea și aplicarea unei sancțiuni administrative potrivit art. 181Cod penal raportat la art. 91 Cod penal, se constată că este, de asemenea, neîntemeiat.
Potrivit art. 181Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importanță nu constituie infracțiune.
La alin. 2 al art. 181Cod penal se stipulează că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Analizând conținutul textului de mai sus, prin dispozițiile sale imperative la infracțiunea de furt calificat comisă de inculpați, care este o infracțiune cu un grad ridicat de pericol social fiind prevăzută de legiuitor cu limite de pedeapsă cuprinse între 3 și 15 ani închisoare, la faptul că inculpații au adoptat o conduită procesuală nesinceră, inculpatul minor a dovedit persistență infracțională fiind condamnat anterior tot pentru o infracțiune de furt calificat, iar inculpatul major a antrenat în activitatea ilicită un minor.
Curtea constată că acestea sunt elemente ce conduc la concluzia că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 181Cod penal, chiar dacă inculpatul era minor la data săvârșirii faptei, inculpatul nu are antecedente penale sau valoarea prejudiciului cauzat este mică.
Prin urmare, nu se poate reține că fapta comisă ar fi periclitat nesemnificativ valorile ocrotite de lege și că a avut o slabă rezonanță socială, în condițiile în care infracțiunile contra patrimoniului se săvârșesc cu o frecvență deosebită și trebuie sancționate, atât pentru reeducarea inculpaților, cât și pentru apărarea societății civile prin descurajarea săvârșirii unor astfel de fapte de către alte persoane.
Apreciind corect că fapta comisă de inculpați prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, prima instanță a individualizat judicios pedepsele aplicate inculpaților.
Astfel, la aplicarea pedepsei pentru fiecare inculpat au fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, alături de gradul de pericol social al infracțiunii și limitele legale speciale ale pedepsei s-a ținut seama și de împrejurările care atenuează răspunderea penală considerând circumstanță atenuantă lipsa antecedentelor penale în cazul inculpatului și starea de minoritate a inculpatului.
toate elementele de apreciere, instanța de fond a aplicat pedepse în limite legale, așa cum acestea sunt reduse ca efect al împrejurărilor de atenuare a răspunderii și echilibrate, care să răspundă și motivării funcțiilor de constrângere și de reeducare ale sancțiunii, precum și scopului arătat de art. 52 Cod penal, respectiv al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Sub aspectul modalității de executare a pedepselor aplicate, se constată că în mod judicios, pe baza aprecierii generate de datele dosarului, prima instanță a stabilit că reeducarea inculpatului poate avea loc și fără executarea pedepsei, acordându-i acestuia beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
În cazul inculpatului minor executarea în regim privativ de libertate este singura modalitate de executare permisă de dispozițiile art. 83 Cod penal întrucât fapta dedusă judecății de față a fost comisă de inculpat în cursul termenului de încercare stabilit cu ocazia suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare la care fusese condamnat.
Pentru considerentele expuse anterior, ținând seama și de faptul că analizând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 3859alin. 3 nu se constată existența vreunor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursurile declarate de inculpații și sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr. 156 din 04.04.2008, a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurenții la plata sumei de câte 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -,
17.07.2008
2 ex.-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN N UMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații si, domiciliați în Hîrlău,-, județul I, împotriva sentinței penale nr.472/14.11.2007 pronunțata de Judecătoria Hîrlău in dosarul nr-, sentința pe care o menține
In baza disp.art.189 Cod procedura penala onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul-apelant in suma de 100 lei va fi suportat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
In baza disp.art.192 al.2 Cod procedura penala obliga pe inculpații-apelanți si, acesta din urma in solidar cu părțile responsabile civilmente - si, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat după cum urmează:
- inculpatul-apelant va plăti suma de 130 lei.
- inculpatul-apelant va plăti suma de 30 lei.
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Daniela Dumitrescu, Susanu Claudia
