Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 441/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 441
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 82 din data de 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av. pentru inculpatul recurent arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpatul recurent arată că motivele de recurs sunt cele indicate de inculpat în nota de la fila 9 dosar, respectiv solicitarea inculpatului de extindere a procesului penal cu privire la alte două persoane. Aceleași motive, inculpatul le-a invocat și în fața instanței de apel, care a respins în mod corect cererea inculpatului de extindere a procesului penal.
Solicită, în concluzie, ca instanța de recurs să analizeze întreg materialul probator administrat în cauză și să dispună în consecință.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA DE APEL
Prin sentința penală nr. 2131/02.07.2008 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul cu nr- s-au dispus următoarele:
În temeiul dispozițiilor art. 208 aliniatul 1 - 209 aliniatul 1 literele e, g, i Cod penal condamnă pe inculpatul, fiul lui și al, născut la data de 19.05.1986 în orașul Podu, județul I, domiciliat în orașul Podu,-, județul I, -, cetățean român, fără ocupație, cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat" prev. de art. 208 aliniatul 1 - 209 aliniatul 1 literele e, g, i Cod penal
I s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, Cod pen, pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 Cod pen.
S-a luat act de faptul că partea vătămată, fiul lui și al, născut la data de 28.11.1960, domiciliat în satul, comuna, județul G, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În temeiul dispozițiilor art. 191 Cod pr. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 de lei către stat, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 100 de lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu va fi înaintată din fondurile speciale ale Ministerului d e Justiție către Baroul Iași, conform dispozițiilor art. 189 Cod pr. pen.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iași a reținut următoarele:
"Prin rechizitoriul emis la data de 13.03.2008, în dosarul penal nr. 13278/P/2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iașia dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat" prev. de art. 208 aliniatul 1 - 209 aliniatul 1 literele e, g, i Cod penal.
În fapt s-a reținut că la data de 06.11.2007, în jurul orelor 20.30, inculpatul a sustras 18 baxuri de ulei, aparținând părții vătămate din autotrenul cu numărul de înmatriculare -, staționat pe 583, în localitatea Podu din județul I, în loc public, prejudiciul fiind reparat integral prin restituirea bunurilor.
Situația de fapt astfel, cum a fost reținută prin actul de sesizare a instanței, a fost stabilită în cursul urmăririi penale, pe baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile părții vătămate (fila 10), procesele-verbale de predare-primire a bunurilor sustrase (fila 22), declarațiile martorului, declarațiile martorului (fila 24), declarațiile inculpatului (filele 55).
În cursul urmăririi penale s-a procedat la audierea inculpatului, declarația inculpatului fiind consemnată separat și atașată la dosarul cauzei (fila 55). Inculpatul a adoptat o poziție procesuală de recunoaștere și regret a comiterii faptei reținute în sarcina sa prin actul de sesizare.
Inculpatul, deși legal citat, s-a sustras de la efectuarea cercetării judecătorești, mama sa, - declarând că inculpatul a plecat în Spania pe durată nedeterminată.
Prin declarația dată pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a arătat că nu dorește administrarea vreunui mijloc de probă în apărare.
Au fost audiați martorii din lucrări, declarațiile lor fiind consemnate separat și atașate la dosarul cauzei.
Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cursul procesului penal.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută rezultă din analiza coroborată a probelor administrate în prezenta cauză.
Martorul a declarat că la data de 6.11.2006, în jurul orei 21,00, a fost apelat telefonic de un tânăr care l-a rugat să-i transporte un bagaj. Martorul a arătat că s-a întâlnit cu și cu care l-au condus pe str. -, lângă un gard și au încărcat mai multe baxuri de ulei despre care au afirmat că au fost cumpărate. În momentul în care autoturismul s-a pus în mișcare, mai mulți cetățeni, i-au făcut semn să oprească, iar inculpatul și au fugit. Martorul a predat marfa părții vătămate, în prezența organelor de poliție, și l-a recunoscut după fotografie pe martorul .
Pentru infracțiunea săvârșită, prima instanță a aplicat o pedeapsă cu închisoarea, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele speciale prevăzute de lege, natura și împrejurările în care a fost săvârșită fapta - în loc public, fără teama de a fi descoperit, urmarea produsă și împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat integral prin restituirea bunurilor sustrase, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care a mai fost anterior condamnat pentru fapte de același gen.
Prima instanță a constatat că, deși potrivit legii, inculpatul este reabilitat, însă nu se află la prima abatere de acest gen, astfel încât nu poate fi reținută circumstanța atenuanta legală prev. de art. 74 litera "a" Cod penal. Prima instanță nu a reținut circumstanțe atenuante judiciare, conform art. 74 alinatul 2 Cod penal și, întrucât inculpatul a mai suferit condamnări anterioare și nu s-a prezentat în fața instanței de judecată pe parcursul cercetării judecătorești, nu se poate formula concluzia că scopul pedepsei poate fi atins și prin lăsarea în libertate a inculpatului
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o generic pentru nelegalitate și netemeinicie.
Ulterior, atât prin intermediul avocatului, cât și personal, inculpatul a criticat sentința apelată doar sub două aspecte: a) al cuantumului prea mare al pedepsei aplicate, solicitând redozarea acesteia, raportat la circumstanțele sale personale; b) faptul că nu au fost trimiși în judecată și alte două persoane, despre care apelantul a arătat că ar fi participat la comiterea faptei, împreună cu el.
Prin decizia penală nr. 82/18 februarie 2009 a Tribunalului Iașis -a admis apelul declarat de către inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 19.05.1986 în orașul Podu, jud. I, cu domiciliul în orașul Podu,-, jud. I, împotriva sentinței penale nr. 2131/02.07.2008 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul nr-, sentință pe care o desființează, parțial, în latura penală, în sensul reducerii pedepsei aplicate de la 3 (trei) ani închisoare la 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare, prin reținerea de circumstanțe atenuante, respectiv prin aplicarea art. 74 alin. 1 lit."c" și alin. 2 Cod penal cu referire la art. 76 alin. 1 lit."c" Cod penal.
S-au menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza disp. art. 189 Cod proc. penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul-apelant, în sumă de 200 lei noi, va fi suportat inițial din fondul special al Ministerului Justiției, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului au rămas în sarcina statului.
astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului precum și sentința penală criticată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele și condițiile prevăzute de art. 371 alin. 2.C.P.P. tribunalul a constatat că apelul nu este fondat.
Prima instanță a administrat, în mod legal, un probatoriu corespunzător, pe care l-a evaluat corect și în baza căruia a stabilit just situația de fapt, ce nu comportă critici. Vinovăția inculpatului-apelant a fost stabilită în mod legal și temeinic, iar încadrarea juridică a faptelor este corectă. De asemenea, a fost făcută și o analiză a probelor pe baza cărora a fost stabilită vinovăția apelantului, precum și a poziției sale procesuale adoptate pe parcursul procesului penal.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la faptul că și alte persoane ar fi participat la comiterea faptei, fără a fi trimise în judecată, tribunalul constată că o asemenea critică nu poate constitui motiv de apel, date fiind dispozițiile art. 317 Cod pr. penală (referitoare la obiectul judecății) și art. 371 Cod pr. pen. (referitoare la efectul devolutiv al apelului și limitele acestuia). Într-adevăr, potrivit art. 317 Cod pr. penală "judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar, în caz de extindere a procesului penal ( - care poate fi solicitată doar de procuror) și la fapta și persoana la care se referă extinderea". Or, în cauză doar inculpatul-apelant a fost trimis în judecată, iar, în fața primei instanțe, nu s-a solicitat și nici nu s-a dispus extinderea cu privire și la alte persoane. Pe de altă parte, potrivit art. 371 Cod pr. pen. "instanța judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și al persona la care se referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces".
Motivul de apel principal al inculpatului privitor la
greșita individualizare a pedepsei ce i-a fost aplicată este însă fondat. Astfel, trecând la individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, prima instanță a făcut o analiză a criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, ținând cont, doar parțial, de toate circumstanțele reale și personale.
Tribunalul reține că, în cauză, inculpatul-apelant a adoptat în mod constant o atitudine procesuală corespunzătoare, recunoscând și regretând comiterea faptei. Inclusiv în fața instanței de apel, inculpatul și-a menținut aceiași poziție procesuală corespunzătoare, de recunoaștere și regret, și de asumare explicită și neechivocă a responsabilității. De aceea, tribunalul apreciază că, în cauză, trebuie reținută în favoarea inculpatului-apelant circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit."c" Cod penal.
În speță, inculpatul a fost trimis în judecată în lipsă, deoarece plecase la muncă în străinătate, neexistând date că, la momentul plecării, acesta ar fi cunoscut că împotriva sa s-ar fi declanșat, în mod oficial, procesul penal.
Nu sunt suficiente date că inculpatul s- sustras judecății. De altfel, inculpatul s-a prezentat la tribunal aproape la toate termenele de judecată.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei închisorii, tribunalul apreciază că, în mod legal și temeinic, judecătoria a dispus ca aceasta să fie executată efectiv. Astfel, analizându-se antecedența inculpatului, se constată că aceasta a mai fost condamnat, în perioada minoratului, în trei rânduri pentru comiterea unor infracțiuni similare, la pedepse de: a) 1(un) an și 6 (șase) luni închisoare (prin nr. 3387/17.07.2003 a Judecătoriei Iași - pedeapsă grațiată integral și condiționat - la data comiterii infracțiunii deduse judecății termenul de încercare la grațierii condiționate era deja împlinit, dar nu era împlinit și termenul necesar reabilitării judecătorești); b) de 1(un) an și 8(opt) luni închisoare (aplicată prin nr. 3849/16.09.2004 a Judecătoriei Iași - la data comiterii infracțiunii deduse judecății această pedeapsă era deja considerată ca executată, dar nu era împlinit și termenul necesar reabilitării judecătorești); c) de 1(un) an închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 3424/18.07.2003 a Judecătoriei Iași - la data comiterii infracțiunii deduse judecății această pedeapsă era deja considerată ca executată).
Eronat s-a reținut că "inculpatul este reabilitat" Inculpatul-apelant nu a fost reabilitat, cel puțin în privința a două condamnări din antecedență nefiind împlinit termenul necesar reabilitării judecătorești.
Această împrejurare, coroborată cu faptul că anterior apelantul a mai fost liberat condiționat de 2 ori (condițiile recidivei mari postexecutorii nefiind îndeplinite în cauză doar pentru că inculpatul a comis infracțiunile din antecedență în timpul minorității), constituie suficiente argumente pentru tribunal care să releve că scopul pedepsei, conform art. 52 Cod penal, nu poate fi atins, în cauză, decât prin executarea pedepsei - așa cum va fi ea individualizată prin reținerea circumstanțelor atenuante - decât efectiv, în regim de detenție.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 Cod procedură penală hotărârea a fost recurată de inculpatul, care reiterează critica formulată în apel și anume faptul că nu au fost trimise în judecată și alte două persoane despre care el a arătat că au participat la comiterea faptei.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticii formulate, dar și din oficiu, în limitele procedurale, Curtea reține că nu este întemeiat recursul inculpatului.
În speță, atât instanța de fond, cât și cea de apel au procedat la administrarea unui probatoriu complet, ce a fost judicios apreciat, potrivit criteriilor înscrise în art. 63 alin. 2 ind. 1 Cod procedură penală.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei atât la urmărirea penală, cât și în fața instanței de apel. El a susținut la urmărirea penală că martorii și nu au cunoscut proveniența bunurilor pe care le-au transportat la cererea sa.
Audiat în apel, (fila 19) inculpatul a declarat că la comiterea furtului au participat și și, acesta din urmă având și inițiativa infracțională.
În mod legal, tribunalul respins cererea inculpatului de extindere a procesului penal cu privire la cele două persoane, invocând dispozițiile art. 317 Cod procedură penală, referitoare la obiectul judecății, care se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare cât și dispozițiile art. 371 Cod procedură penală referitoare la efectul devolutiv al apelului și limitele sale.
Instanța de control judiciar nu poate dispune extinderea procesului penal cu privire și la alte persoane și nici nu poate verifica dacă la comiterea faptei ce face obiectul acuzării au mai participat și alte persoane.
Dispozițiile art. 337 Cod procedură penală prevăd că numai procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la alte persoane și condițiile în care se poate face extinderea.
În mod corect instanța de apel a reținut că cererea inculpatului ar conduce la încălcarea principiului ce guvernează judecata în căile de atac, acela al neagravării situației în propria cale de atac, dată fiind incidența agravantei prevăzută de art. 209 alin. 1 lit. a cod penal, referitoare la comiterea faptei împreună cu alte persoane.
Individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 52 cod penal, ținând cont atât de cauzele ce agravează răspunderea penală, cât și de cele care o atenuează.
infracțională a inculpatului, care nu este la primul impact cu legea penală, relevă atitudine de dispreț față de normele de drept și implicit de valorile sociale ocrotite de acestea, așa încât se justifică executarea pedepsei în regim de detenție.
Constatând că nu sunt motive de casare a hotărârii recurate, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat să plătească statului cheltuieli judiciare care vor include și onorariul avocatului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 82 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 270 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 RON onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 iunie 2009.
Pt. PREȘEDINTE, pt. JUDECĂTOR, pt. JUDECĂTOR,
- - - - - -
aflat în semnează aflat în semnează aflat în semnează
pt. GREFIER,
- -
aflat în semnează
Red.
Tehnored.
02 ex. /22.07.2009
(primit și verificat 03.08.09)
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Daniela Dumitrescu, Maria Cenușă
