Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 442/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
560/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.442/
Ședința publică de la data de 27 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Panioglu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul-inculpat împotriva Deciziei penale nr.103/A/11.II.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.009.806/17.III.2009, lipsind intimatul-parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că starea de arest preventiv a recurentului-inculpat, menținută prin hotărârea instanței de apel, va înceta pe data de 11.IV.2009, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală, arată că instanțele au făcut o gravă eroare de fapt, întrucât au dat eficiență numai probelor incriminatoare, ignorând declarațiile părții vătămate și ale martorilor, care conțin contradicții evidente. Astfel, în declarația aflată la fila 70 dosar de fond, partea vătămată afirmă că inculpatul avea asupra sa mapa sustrasă din autoturism, însă, câteva rânduri mai jos, se contrazice, susținând că, la momentul prinderii, inculpatul nu deținea mapa, iar unii dintre martori au arătat că inculpatul a fost prins de către partea vătămată și alți cetățeni, în vreme ce, în procesul-verbal de prindere în flagrant, se consemnează că acesta a fost prins de organul de poliție și asupra sa nu au fost găsite mapa și celelalte bunuri sustrase. În egală măsură, nu poate fi reținută nici afirmația martorului în sensul că inculpatul i s-ar fi destăinuit că are de gând să sustragă bunuri, întrucât, ulterior, a revenit asupra acesteia, relatând că inculpatul nu a sustras bunuri, împrejurări de fapt în raport cu care apreciază că probele nu se coroborează și nu dovedesc vinovăția inculpatului, cu atât mai mult cu cât martorul asistent a declarat că nu-și amintește că ar fi semnat vreo declarație, astfel că solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor penale și, pe fond, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod procedură penală, achitarea inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat.
Reprezentantul Ministerului Public, susținând incidența cazului de casare prevăzut de art.3859pct.10 Cod procedură penală, arată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale ale inculpatului, care a solicitat achitarea, invocând împrejurări ce nu au fost analizate, iar decizia penală este nemotivată, întrucât reține, generic, faptul că, în raport cu probele administrate, rezultă, fără tăgadă, vinovăția inculpatului, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de apel, cu deducerea, la zi, a arestării preventive, și menținerea stării de arest, având în vedere stadiul procesual al cauzei, modalitatea concretă de comitere a infracțiunii de furt calificat, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat arată că este de acord cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, arătând că urmărirea penală a fost efectuată numai față de inculpat, deși, inițial, s-a susținut că au fost doi autori.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul din oficiu și cu rejudecarea apelului și solicită punerea în libertate, urmând să se prezinte la instanță.
CURTEA
Prin sentința penală nr.793/9.12.2008 Judecătoria Sectorului 2 Bac ondamnat pe inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. e cu Cod Penal aplic. art. 37 lit.a
Cod PenalÎn temeiul art. 61.Cod Penal a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin 161/20.01.2006 a Judecătoriei Sector 3 B, definitivă prin decizia penală nr. 178/22.02.2006 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, prin retragerea apelului, și a contopit restul neexecutat de pedeapsă cu pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecății, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art. 71.Cod Penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b
Cod PenalÎn baza art. 88.Cod Penal s-a dedus arestarea preventivă de la 7.07.2008 la zi și în baza art. 350 al.1 a C.P.P. menținut arestarea preventivă a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat.
A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în data de 7.07.2008, inculpatul a sustras din autoturismul marca Ford, parcat pe șoseaua nr. 287 sector 2, o mapă care conținea suma de 700 lei și acte, inculpatul fiind prins în flagrant de către partea vătămată și organele de poliție.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.c C.P.P. întrucât deși se susține că a fost prins în flagrant, asupra sa nu s-au găsit bunurile sustrase.
Tribunalul, prin decizia penală nr. 103/A/11.02.2009, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Tribunalul a constatat că prima instanță a reținut corect faptele și a procedat la o justă individualizare a pedepsei.
S-a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, care rezultă din procesul verbal de prindere în flagrant, procesul verbal de cercetare la fața locului, care se coroborează cu declarațiile martorilor.
Tribunalul a constatat că, la individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere atât criteriile generale de individualizare prev. de art. 72.Cod Penal cât și faptul că inculpatul a demonstrat perseverență infracțională, atitudinea procesuală a acestuia, pericolul social concret al faptei, modalitatea comiterii faptei și urmarea produsă, considerând întemeiat că scopul pedepsei se realizează prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu executare în regim de detenție.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală. Inculpatul arată că instanțele au făcut o gravă eroare de fapt, întrucât au dat eficiență numai probelor incriminatoare, ignorând declarațiile părții vătămate și ale martorilor, care conțin contradicții evidente, și solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor penale și, pe fond, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod procedură penală, achitarea sa sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat.
Reprezentantul Ministerului Publica susținut incidența cazului de casare prevăzut de art.3859pct.10 Cod procedură penală, arătând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale ale inculpatului, care a solicitat achitarea, invocând împrejurări ce nu au fost analizate, iar decizia penală este nemotivată, întrucât reține, generic, faptul că, în raport cu probele administrate, rezultă, fără tăgadă, vinovăția inculpatului.
Examinând recursul în raport de prevederile art. 3859.C.P.P. Curtea constată că recursul declarat de inculpat este fondat.
În cauză este incident cazul de casare învederat de MINISTERUL PUBLIC, caz de casare prev. de art. 3859pct.10 și C.P.P. care poate fi luat în considerare și din oficiu.
Atât din practicaua încheierii de ședință din data de 15.12.2008 cât și din practicaua deciziei penale recurate rezultă că inculpatul a solicitat în apel achitarea, întrucât nu există probe din care să rezulte vinovăția sa.
În ultimul cuvânt în fața instanței de apel inculpatul a arătat că partea vătămată s-a contrazis în declarații, că au existat contradicții și în declarațiile martorilor, neexistând probe certe în dovedirea vinovăției sale, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului și achitarea sa.
Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestor susțineri ale inculpatului, care constituie chiar motivele de apel, astfel încât este incident cazul de casare prev. de art. 3859pct.10 C.P.P.
Potrivit art. 3859pt.10 C.P.P. hotărârea este supusă casării atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
Inculpatul a solicitat achitarea sa, contestând probele administrate și invocând împrejurări ce nu au fost analizate, în nici un fel, de instanța de apel.
Așa cum corect a precizat reprezentantul Ministerului Public, decizia penală este nemotivată, întrucât reține, generic, faptul că, în raport cu probele administrate, rezultă, fără tăgadă, vinovăția inculpatului, fără a proceda la o analiză a susținerilor apelantului referitoare la probatoriu.
Instanța de apel avea obligația de a proceda la verificarea motivelor de apel și de a răspunde susținerilor inculpatului, în situația în care ar fi apreciat că nu sunt întemeiate și nu pot fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
În aceste condiții, decizia penală nefiind motivată, iar motivele de apel ale inculpatului neanalizate de prima instanță, Curtea nu se poate pronunța asupra cazului de casare invocat de recurent, prev. de art.3859pct.18 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, va admite recursul formulat de recurentul-inculpat, va casa decizia penală și va dispune trimiterea cauzei, spre rejudecarea apelului, la aceeași instanță de judecată, respectiv la Tribunalul București, urmând a fi analizate susținerile apelantului inculpat.
În temeiul art. 3002alin.3 C.P.P. raportat la art. 160 alin.1 și alin.3 C.P.P. va menține starea de arest preventiv a recurentului - inculpat, apreciind că sunt întrunite condițiile pentru a se menține starea de arest a inculpatului, având în vedere modalitatea în care se reține că a fost comisă fapta și în raport de circumstanțele personale ale acestuia, respectiv antecedentele sale penale.
În temeiul art. 38517alin.4 C.P.P. raportat la art. 383, alin.2 Cp.p. va deduce reținerea și arestul preventiv începând cu data de 7.VII.2008 la zi.
În temeiul art. 192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul formulat de recurentul-inculpat împotriva nr. 103/A/11.II.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
Casează decizia penală și dispune trimiterea cauzei, spre rejudecarea apelului, la aceeași instanță de judecată, respectiv la Tribunalul București.
În temeiul art. 3002alin.3 C.P.P. raportat la art. 160 alin.1 și alin.3 C.P.P. menține starea de arest preventiv a recurentului - inculpat.
În temeiul art. 38517alin.4 C.P.P. raportat la art. 383, alin.2 Cp.p. deduce reținerea și arestul preventiv începând cu data de 7.VII.2008 la zi.
În temeiul art. 192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27.III.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Ex.2/7.04.2009
Trib.. S II Pen.
Jud.,
Președinte:Corina CiobanuJudecători:Corina Ciobanu, Raluca Moroșanu, Daniela Panioglu
