Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 45/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 45
Ședința publică de la 27 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Iulia Elena I -
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
La ordine fiind judecarea recursului formulat de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 19/A din 15.10.2008 a Tribunalului Vaslui dată în dosarul nr-.
La apelul nominal lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursului penal de față au avut loc în ședința publică din data de 22.01.2009, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr.953/25.06.2008 pronunțată de Judecătoria Vasluis -au hotărât următoarele:
În baza art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile reținute în rechizitoriu în infracțiunile prev. de art. 26 raportat la art. 208 al.1 - 209 al.1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal pentru inculpații și și în infracțiunea prev. de art. 208 al.1 - art. 209 al.1 lit. a Cod penal,pentru inculpatul .
În baza art. 208 al 1 - 209 al. 1 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 1(un) an închisoare, cu aplicarea art. 74 lit. a,c Cod penal și art. 76 lit. c Cod penal.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal în condițiile prev. de art. 71 al.2 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate și s-a fixat termen de încercare 3 ani, conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 al.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, au fost achitați inculpații și, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală instanța a constatat că partea vătămată SC SRL V, prin administrator nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind integral recuperat.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate către stat, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ziua de 03.07.2007, inculpații și au hotărât să se deplaseze la de gunoi amplasată în apropiere de "" din localitatea Moara Greci, cu scopul de a căuta fier vechi sau alte materiale ce pot fi valorificate. Ajunși în acel loc, aceștia au găsit niște cărămizi, pe care au început să le încarce în căruță, moment în care a apărut inculpatul - agent de pază la V și care era de serviciu la cea oră, care i-a întrebat pe ceilalți doi inculpați ce caută. Primind răspuns din partea celor doi cp sunt în căutare de fier vechi, inculpatul s-a oferit să le aducă el fier vechi. Astfel, acesta a mers în curtea societății de unde a luat un din inox, mai multe bețe din aluminiu, țevi din cupru și mai multe curbe din inox, pe care le - a scos înafara gardului societății.
În acest moment a fost surprins de administratorul societății - numitul care se afla în locuința de serviciu aflată în același perimetru și care a luat legătura telefonic cu directorul de la ( cu care societatea avea contract de pază ), fiind ulterior anunțate și organele de poliție.
Inculpații și au încărcat materialele feroase în căruță, au părăsit locul faptei, fiind opriți în apropiere de angaja ai.
S-a reținut în încadrarea juridică a faptelor, agravanta prevăzută de lit. gaa rt. 209 Cod penal și anume - fapta săvârșită pe timpul nopții.
Prin "timpul nopții" se înțelege timpul când întunericul este efectiv instalat, fiind o chestiune de fapt care se apreciază judiciar, în funcție de particularitățile vremii și ale locului unde fapta se săvârșește.
În cauza de față, s-a reținut că faptele au fost comise la ora 20 - 20,30, oră la care în luna iulie era plină zi și nu întuneric, Chiar amurg dacă ar fi fost, acesta nu face parte din noapte, potrivit practicii în materie.
De asemenea instanța de fond a constatat că în privința inculpatului în mod greșit nu a fost reținută starea de recidivă post condamnatorie la săvârșirea faptei. Astfel, din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 217 din 18.05.2005 a Tribunalului Vaslui, definitivă la data de 31.05.2005 prin neapelare, la pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 Cod penal. S-a fixat termen de încercare de 3 ani și 6 luni și, raportat acestuia, față de data comiterii faptei din prezenta cauză - 03.07.2008 rezultă că fapta a fost comisă înainte ca pedeapsa anterioară să fie considerată executată - 31.11.2008.
Față de aceste considerente, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute din infracțiunile reținute în rechizitoriu în infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 al. 1- 209 al. 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. Cod penal pentru inculpații și și infracțiunea prevăzută de art. 208 al. 1- 209 al. 1 lit. a Cod penal pentru inculpatul.
Situația de fapt reținută este dovedită cu mijloacele de probă aflate la dosar: proces - verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces - verbal de cercetare la față locului, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților, proces - verbal de confruntare, adresă de evaluare a prejudiciului, fișe de cazier judiciar ale inculpaților.
În privința inculpatului fapta de a sustrage din curtea a mai multor obiecte metalice și ale scoate în afara perimetrului a cărui pază o asigura, fier vechi pe care l-a dat celorlalți doi inculpați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 al. 1- 209 al. 1 lit. a Cod penal.
Săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedite, instanța de fond a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de textul incriminator.
Potrivit dispozițiilor art. 72 Cod penal, text de lege care stipulează criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea și aplicarea acesteia, se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în textul incriminator, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din examinarea textului de lege invocat, rezultă că aceste criterii sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei.
Pe de altă parte, art. 52 Cod penal, prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Raportat acestei prevederi, s-a reținut că un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării pedepsei, îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru educarea inculpatului.
Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în cuprinsul art. 52 Cod penal, aceasta trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii sale, gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real, îl reprezintă persoana inculpatului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are - pe lângă scopul său represiv - și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportarea făptuitorului.
Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.
Operațiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
Au fost de asemenea avute în vedere datele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
Raportat conduitei sincere de recunoaștere și regret manifestate de inculpat în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, conduita bună a acestuia anterior comiterii faptei constând în lipsa antecedentelor penale, instanța de fond a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod penal și ca efect al reținerii acestora făcând aplicarea și a dispozițiilor art. 76 lit. c Cod penal, a coborât pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă.
Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că o pedeapsă de 1 an închisoare este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal.
Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
Instanța de fond, având în vedere că inculpatul a avut o bună conduită în colectivitate până la data comiterii faptei, conduita de recunoaștere și regret manifestată în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, a apreciat că sunt suficiente temeiuri că inculpatul se va putea îndrepta și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate.
Raportat considerentelor mai sus expuse, instanța de fond, apreciind că există suficiente temeiuri de îndreptare a inculpatului în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și al reintegrării în societate, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ( trei ) ani, fixat îăn condițiile art. 82 Cod penal.
Având în vedere dispozițiile art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
Potrivit dispozițiilor art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, termen care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În privința inculpaților și s-a reținut în rechizitoriul Parchetului că aceștia ar fi primit fierul vechi în schimbul promisiunii făcute inculpatului că după ce îl vor valorifica îi vor aduce niște bani, fără a se stabili însă suma.
Singura probă care susține această variantă este declarația inculpatului din cursul urmăririi penale.
Nici una din celelalte probe administrate în cauză și nici declarația inculpatului dată în fața instanței de judecată nu mai confirmă această situație de fapt.
Astfel, în declarația dată în fața instanței - fila 59, inculpatului arată că el a fost cel care i-a întrebat pe ceilalți inculpați dacă nu vor niște fier vechi și că nu a avut nici o înțelegere cu aceștia cu privire la vreo sumă de bani.
Și martorul, angajat al firmei de pază, care a participat la recuperarea materialului din căruța inculpaților, arată (fila 95 ) că din discuțiile avute atunci cu inculpatul, care îi era coleg, a aflat că nu ar fi fost nici o înțelegere între inculpați și că acesta le-a spus că le-a dat fierul vechi "de milă", fără să primească sau să urmeze să primească ceva în schimb.
Prin urmare, prin coroborarea declarațiilor celor sus-menționați cu declarațiile celor doi inculpați, rezultă cu claritate că nu a existat nici un moment intenția celor doi inculpați de a sustrage materialul feros.
Faptul că inculpatul ar fi fost îmbrăcat în uniformă, putându-se astfel stabili că era paznic și nu proprietar, ca și faptul că acesta a aruncat fierul vechi peste gard nu sunt de natură să demonstreze intenția inculpaților și la săvârșirea faptelor.
Este unanim recunoscut că nu se poate dispune condamnarea unei persoane doar pe prezumții, ci acest lucru se poate face doar pe baza unor probe certe, care să demonstreze fără putință de tăgadă vinovăția acesteia. Ori, în cauza de față, este greu de crezut că inculpatul, care nu îi mai văzuse vreodată pe ceilalți doi inculpați și nu îi cunoștea, le-ar fi dat acestora fier vechi având convingerea că aceștia, în zilele următoare îi vor aduce în schimb vreo sumă de bani.
Potrivit dispozițiilor art. 26 Cod penal, complicele este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Deci, pentru existența complicității este necesar ca și complicele să aibă cunoștință despre săvârșirea infracțiunii și să știe că prin activitatea sa ajută la comiterea ei, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza de față.
În cursul procesului penal, conform dispozițiilor art. 65 Cod procedură penală, sarcina administrării probelor revine organelor de urmărire penală și instanței.
Inculpatul nu este obligat să probeze nevinovăția sa, iar declarația dată de inculpatul dată în cursul urmăririi penale poate servi la stabilirea vinovăției celor doi inculpați numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
În cauza de față, prezumția de nevinovăție a celor doi inculpați nu a fost înlăturată cu certitudine. Dacă această certitudine nu există prezumția de nevinovăție funcționează și este completată cu principiul că orice îndoială este în favoarea inculpatului.
Inculpații și deși recidiviști post condamnatoriu, beneficiază și ei de prezumția de nevinovăție, puternică garanție procesuală - și aceasta nu poate fi înlăturată prin probabilități, eventualități, iar îndoiala care există cu privire la înțelegerea avută de inculpați, împiedică astfel condamnarea acestora.
Față de caste considerente, instanța a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art.. 208 al. 1- 209 al. 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. Cod penal sub aspectul laturii subiective a intenției și, în consecință, dispus achitarea inculpaților și în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
În latura civilă a cauzei, inițial partea vătămată V s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3855 lei, deși prejudiciul fusese integral recuperat prin restituire.
Ulterior, aceasta a revenit și a precizat că nu mai are nici o pretenție, motiv pentru care instanța a luat act de acest fapt.
A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare efectuate în cursul urmăririi penale și al judecății, cauzate de acesta, urmând ca restul cheltuielilor să rămână în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, criticând-o pentru netemeinicie, pentru următoarele motive:
Conform art. 26 Cod procedură penală, complicele este persoana care cu intenție înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală.
Conform art. 19 Cod penal, fapta este săvârșită cu intenție când infractorul prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea faptei sau prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă fără nici un dubiu că inculpații și au observat și au cunoscut faptul că inculpatul este paznic la imobilul SC SA și nu proprietar, așa cum au declarat în fața instanței de fond.
Chiar dacă inculpații și nu s-au întâlnit în prealabil și nu se cunoșteau, existența complicității nu este condiționată de acest aspect.
Cert este faptul că inculpatul le-a propus celorlalți doi inculpați să le dea bunuri din curtea unității în calitatea sa de paznic iar ulterior a aruncat bunurile ce au făcut obiectul material al faptei peste gardul unității iar ceilalți doi inculpați le-au încărcat în căruță.
Se arată că în mod evident nu se poate dovedi științific ce au gândit în acel moment inculpații și, însă din punct de vedere juridic logica desfășurării faptei înlătură prezumția de nevinovăție invocată de instanța de fond.
Astfel, este clar că un paznic nu este proprietar și nu poate dispune asupra bunurilor pe care le păzește, și admițând că inculpatul ar fi avut un mandat, o delegare, o aprobare din partea conducerii SC SRL cu privire la bunuri ce reprezintă deșeuri în sensul ridicării lor din incintă, era nefiresc ca acesta să care bunurile care erau grele și voluminoase și să le arunce peste gard, când ar fi putut să deschidă poarta și să lase pe ceilalți doi inculpați să meargă cu căruța până la locul de depozitare unde le-ar fi încărcat direct în căruță.
În acest context Parchetul consideră că inculpații și au cunoscut că bunurile provin dintr-o activitate ilicită. Chiar dacă în momentul în care inculpatul le-a propus să le dea fier vechi în timp ce aceștia se aflau la de gunoi nu a existat o înțelegere între cei trei inculpați, în momentul în care au găsit bunurile aruncate peste gard, preluarea acestora constituie o acțiune de înlesnire a furtului pentru că fără concursul celor doi inculpați, inculpatul nu ar fi putut să beneficieze de rezultatul faptei sale. Se arată că nu s-a putut proba că între cei trei inculpați existat o înțelegere cu privire la plata vreunei sume de bani în schimbul bunurilor sustrase de inculpatul, deși acesta a declarat că a doua zi urma ca cei doi inculpați să-i aducă niște bani, însă infracțiunea de furt constă în luarea unui bun mobil din posesia dau detenția altuia fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept.
Se arată că în cazul de față inculpatul și-a însușit pe nedrept bunurile aparținând SC SRL și a dispus de ele așa cum a dorit, adică le-a dat celorlalți doi inculpați pentru a le duce la un punct de colectare a fierului.
Se apreciază de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui că nu este relevant dacă cei trei inculpați s-au înțeles sau nu asupra unei suma de bani în schimbul acelor bunuri.
Tribunalul Vaslui prin decizia penală nr. 190/A/15 oct. 2008 admis apelul declarat de procuror, a desființat în parte în latura penală sentința penală nr. 953/2008 a Judecătoriei Vaslui și în rejudecare:
A condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. "a" Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. "a", art. 74 alin. 2, art. 76 lit. "c" Cod penal.
În baza art. 83 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 217/18.05.2005 a Tribunalului Vaslui pe care a cumulat-o cu pedeapsa aplicată urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
A condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art. 208 al. 1, art. 209 alin. 1 lit. "a" Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 2 Cod penal, art. 76 lit. "c" Cod penal.
În baza art. 83 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 9(nouă) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2034/13.09.2005 a Judecătoriei Vaslui pe care a cumulat-o cu pedeapsa aplicată urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 9(nouă) luni închisoare.
A interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. "a" teza a II-a lit. "b" Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal.
A înlăturat dispozițiile contrare din sentință și a menținut celelalte dispoziții.
A obligat inculpații la câte 100 lei cheltuieli judiciare avansate la fond, cheltuielile avansate în apel au rămas în sarcina statului.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați sunt suportate din fondurile.
În pronunțarea acestei decizii tribunalul a reținut următoarele.
Instanța de fond a analizat probele administrate în cauză și a stabilit doar parțial corect situația de fapt concluzionând în mod eronat că inculpații și nu se fac vinovați de infracțiunea dedusă judecății.
Astfel, în ceea ce îl privește pe inculpatul instanța de fond a valorificat în mod corect materialul probatoriu stabilind vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii de furt în dauna părții vătămate SC SRL, faptă constând în aceea că în seara zilei de 3 iulie 2007, în timp ce efectua serviciul de paza la SC SRL a sustras din curtea societății mai multe deșeuri metalice pe care le-a dat celorlalți doi inculpați, aflați în afara curții, urmând ca aceștia să le valorifice.
La fond s-a reținut că în cauză există dubiu cu privire la vinovăția inculpaților și, întrucât aceștia ar fi primit fierul de la inculpatul, care le-a oferit deșeurile fără a avea vreo înțelegere cu ei în ceea ce privește plata vreunei sume de bani.
La instanța de fond, inculpații și au susținut că au avut impresia că persoana care le-a dat deșeurile era proprietarul imobilului.
Mai apreciază instanța de fond că este greu de crezut că inculpatul ar fi avut interes să le dea aceste deșeuri celorlalți inculpați, pe care nu îi cunoștea dinainte, sperând în primirea ulterioară a unei sume de bani. La fel de neplauzibilă este însă și explicația dată de inculpați că au primit fierul vechi de milă de la, pe care l-au crezut proprietar.
Inculpatul avea calitatea de personal de pază, fiind angajat de SC Internațional, care avea contract cu SC SRL.
În această calitate, în nici un caz nu putea dispune de bunurile pe care le avea în pază, iar dacă a făcut-o, este mai verosimilă explicația dată de în sensul că le-a dat fierul urmând ca după cei coinculpații l-ar fi valorificat urmau să îi dea și lui ceva, asumându-și acest risc, fără a stabili dinainte vreun preț.
În apel au fost audiați atât inculpații achitați la fond cât și inculpatul, pe care nu îl vizează apelul Parchetului, întrucât a fost condamnat la fond pentru furt calificat.
Declarația inculpatului, dată în apel, este de natură să lămurească anumite aspecte care nu apar consemnate la fond.
Astfel,în primul rând, inculpatul a precizat că avea ecuson și cămașa inscripționată cu numele firmei de pază.
În al doilea rând, același inculpat arată în mod expres că le-a precizat celorlalți doi inculpați când mai este de serviciu și le-a spus că daca vor să îi dea și lui niște bani pentru fier, s-o facă atunci.
Nu există motive pentru a pune sub semnul îndoielii declarația inculpatului, care a fost oricum condamnat în cauză, cu atât mai mult cu cât acesta a fost deja condamnat la fond soluția fiind definitivă la momentul soluționării prezentului apel în ceea ce îl privește.
În declarațiile date de inculpați la urmărire penală se vorbește de "agentul de pază" și nu despre o persoană oarecare care le-ar fi oferit fierul și pe care au crezut-o proprietar.
Există mai multe elemente, reflectate de mijloacele de probă, care conduc la concluzia că inculpații și au știut care este calitatea persoanei ce le-a dat fierul vechi, chiar dacă nu se ia în considerare declarația inculpatului.
În primul rând uniforma pe care o purta inculpatul, care este specifică firmei de pază și pe care se aflau însemne distinctive - ecuson și numele societății, aspect relatat de martorul (94 fond). Acest martor arată că în opinia sa cei doi inculpați puteau să își de a seama de calitatea pe care o avea agentul de pază după vestimentație. Mai mult acest martor arată că în prima discuție pe care a avut-o cu acesta i-a povestit că ceilalți doi inculpați s-au apropiat de gard și l-au întrebat dacă nu are niște fier vechi să le dea, variantă care este de altfel cea mai plauzibilă dar care nu a fost reținută în actul de sesizare tocmai pentru că era susținută doar de inculpatul.
În al doilea rând, fierul a fost dat de inculpatul peste gard, ori dacă ar fi fost proprietarul imobilelor din curtea respectivă, putea să îi cheme pe cei doi inculpați în curte, pe poartă și peste o poartă care era încuiată (fotografii judiciare 47-50 dos.urm.pen.)
Atât inculpatul cât și, au mențiuni olografe făcute pe declarațiile date la urmărire penală în care arată că recunosc și regretă fapta comisă, ulterior revenind nejustificat, cu încercare de a acredita ideea nevinovăției lor. Aceeași recunoaștere este consemnată și pe procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.
Apărarea privind eroarea cu privire la persoana care le-a dat bunurile a fost construită în faza de judecată, ceea ce creează dubii cu privire la sinceritatea inculpaților și, care au relatat diferit anumite aspecte ale desfășurării evenimentelor.
Inculpatul (21 urm. pen.) arată că nu au apucat să dea agentului de pază nici un dar nu că era exclusă această posibilitate sau că nu se punea problema să plătească fierul întrucât le fusese dat gratis de o persoană pe care au crezut-o proprietar.
Dincolo de alte considerații, elementele de fapt, reprezentate de ținuta inculpatului și locul prin care au fost date bunurile au caracter obiectiv și susțin declarațiile inculpatului și ale martorului. Astfel, chiar și în ipoteza în care din discuția care a avut loc între cei trei inculpați nu a rezultat calitatea de paznic a inculpatului, ceilalți doi inculpați puteau să își dea seama de acest lucru din ținută acestuia și modul de desfășurare a evenimentelor.
Chiar dacă nu a primit bani pentru deșeurile date peste poartă celor doi, este clar după modul în care a procedat raportat la calitatea sa de personal de pază, că a dispus pe nedrept de aceste bunuri, aspect realizat și de coinculpați, care se fac astfel vinovați de complicitate la infracțiunea de furt, prin înlesnirea oferită inculpatului de a sustrage bunuri.
Declarația inculpatului în ceea ce privește discuția pe care a avut-o cu imediat după descoperirea faptei poate fiu pusă sub semnul îndoielii în ceea ce privește totala concordanță cu realitatea a celor declarate de inculpatul, care se afla sub imperiul emoțiilor determinate de faptul că a fost surprins imediat după ce a comis o infracțiune aflată în legătură cu serviciul său.
Susținerea inculpatului intimat, prin apărător, în sensul că nu se poate pune temei pe declarațiile inculpatului nu este fondată, în măsura în care acest inculpat nu a făcut declarații contradictorii ci a răspuns la întrebările care i-au fost adresate, în ceea ce privește desfășurarea faptelor și implicarea fiecărei persoane.
Pe de altă parte, inculpații și sunt circumstanțiați din punct de vedere personal inclusiv prin situația lor infracțională, derivată din fapte de aceeași natură.
Astfel, inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.2034/13.09.2005 a Judecătoriei Vaslui la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru că împreună cu alți trei inculpați a sustras la data de 6 decembrie 2004 o țeavă de fontă de la depozitul SC SA.
Inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.217/18.05.2005 a Tribunalului Vaslui la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare pentru dare de mită și furt calificat constând în aceea că în ziua de 6.12.2004 a oferit mită unui paznic pentru a-i permite să sustragă piese și deșeuri din fier de la depozitul societății unde acesta asigura paza.
Vinovăția, ca trăsătură esențială a infracțiunii, constă în atitudinea psihică a făptuitorului și cu toate că se manifestă prin anumite procese psihice, are o existență obiectivă. Proba vinovăției este posibilă deoarece atitudinea psihică a persoanelor se exteriorizează prin conduita lor, prin fapta săvârșită, prin modul și mijloacele de săvârșire, prin conduita făptuitorului inclusiv anterioară faptei.
Atitudinea psihică a făptuitorului și reprezentarea rezultatului socialmente periculos al faptei se raportează și la vârsta, profesia, experiența de viață a acestuia.
Prin urmare, este greu de crezut că inculpații intimați și, care aveau în antecedența penală fapte legate de sustragere de materiale feroase nu au realizat calitatea de paznic a inculpatului.
În considerarea celor expuse, se reține că în cauză a fost dovedită săvârșirea de către inculpații și a infracțiunii de furt calificat în forma de participație a complicității, faptă constând în ajutorul dat inculpatului de a sustrage material feros de la partea vătămată, material de care a și dispus pe nedrept.
Contextul probatoriu analizat reflectă existența faptei atât sub aspectul laturii obiective cât și subiective, motiv pentru care se constată că este netemeinică hotărârea instanței de fond de achitare a celor doi inculpați, hotărâre care va fi desființată ca efect al admiterii apelului, în baza art. 379 pct.2 lit. a Cod procedură penală.
Rejudecând, pentru motivele expuse, vor fi condamnați inculpații și la câte o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de textul incriminator, cu respectarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal..
Se vor reține în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante în condițiile art. 74 al.2 Cod penal, constând în valoarea relativ redusă a prejudiciului, urmând a fi coborâte pedepsele sub minimul special prev. de art. 209 Cod penal, în limitele prev. de art. 76 lit. c Cod penal.
Ambii inculpați au săvârșit fapta dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie față de condamnările anterioare la care s-a făcut referire în considerentele prezentei decizii.
Sunt incidente dispozițiile art. 83 Cod penal pentru ambii inculpați, urmând a fi revocată suspendarea condiționată a executării pentru pedepsele anterioare ce vor fi cumulate cu pedepsele stabilite prin prezenta decizie.
Se vor interzice inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a, teza a II-a, lit. b Cod penal, pe durata prev. de art. 71 al.2 Cod penal, apreciindu-se că se impune interzicerea acestor drepturi în raport de fapta comisă și de circumstanțele personale ale inculpaților.
În termenul legal prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală decizia pronunțată în apel a fost recurată de inculpațiiși.
Prin motivele scrise inculpații au solicitat să se constate nelegalitatea deciziei întrucât s-au aplicat greșit dispozițiile art. 83 Cod penal cu motivarea că hotărârea de condamnare în dosarul dedus judecății nr- nu era definitivă.
De asemenea, Tribunalul Vaslui ca instanță de apel nu avea competența materială să rezolve suspendarea executării pedepsei anterioare deoarece dispozițiile art. 447 alin. 1 Cod procedură penală, competența aparținea instanței care a judecat în primă instanță.
O a treia critică vizează netemeinicia hotărârii de condamnare întrucât din probele administrate în cauză nu a rezultat intenția inculpaților de sustragere - furt în forma complicității.
Inculpații recurenți se aflau în căutare de fier vechi iar inculpatul le-a făcut propunerea de oferire a unor cantități de fier uzat care avea ca destinație - de gunoi.
Bunurile erau degradate și aveau o valoare redusă, situație în care au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea hotărârii fondului.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea va reține următoarele:
Greșita aplicare a legii respectiv a disp. art. 83 Cod penal și art. 447 alin. 1 Cod procedură penală, invocată de recurenți este neîntemeiată.
Revocarea suspendării condiționate intervine ci titlu de sancțiune pentru nerespectarea obligației de a nu comite o altă infracțiune în interiorul termenului de încercare.
Cum inculpații au comis o infracțiune intenționată de furt calificat în forma complicității, revocarea beneficiului suspendării condiționate este obligatorie, facultativă fiind săvârșirea celei de-a doua infracțiune din culpă.
Instanța competentă să dispună în sensul art. 83 Cod penal este acea care judecă în primă instanță infracțiunea ce ar putea atrage revocarea suspendării.
Cum prima instanță a hotărât achitarea inculpaților potrivit disp. art. 11 pct. 2 lit. "a" coroborat cu art. 10 lit. "b" Cod procedură penală, iar instanța de control judiciar a decis condamnarea inculpaților, aceasta din urmă a soluționat legal - în apelul în defavoare al inculpaților - și potrivit caracterului devolutiv al căilor de atac.
Este neîntemeiată și critica vizând eroare de fapt cu consecința pronunțării greșite a hotărârii de condamnare.
Este de principiu că eroarea de fapt există atunci când starea de fapt stabilită prin hotărârea atacată este contrară probelor dosarului.
Prin urmare există eroare de fapt, dacă prin hotărârea atacată instanța a rețin ut o situație faptică contrară probelor dosarului.
Or, în cauză instanța de apel a examinat în detaliu probatoriile administrate, respectiv procesul -verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul -verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor și, procesele -verbale de confruntare ce au fost coroborate cu declarațiile inculpaților, constatându-se astfel vinovăția acestora.
Recursurile inculpaților sunt însă întemeiate sub aspectul lipsei gradului de pericol social al infracțiunilor săvârșite, incidente fiind disp. art.18 ind. 1 Cod penal.
Potrivit acestui text, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita făptuitorilor.
Prin urmare, lipsa pericolului social concret este determinată atât de considerente obiective, ce țin de fapta prevăzută de legea penală cât și considerente de natură subiectivă ce țin de persoana făptuitorilor.
În cauză, se reține că inculpații -recurenți au comis fapta de furt calificat în forma complicității constând în aceea că în data de 03.07.2007 în timp ce căutau fier vechi la platforma de gunoi - au fost abordați de inculpatul - agent de pază -întrebându-i dacă doresc deșeuri metalice.
Aceștia au fost de acord situație în care inculpatul le-a dat peste gardul "" SRL, mai multe obiecte, pe care aceștia le-au pus în căruță fiind ulterior surprinși de personalul de la "" care au încunoștințat organele de poliție.
sustrase constând într-un de inox aflat în stare de degradare avansată iar curbele de inox și țeava de cupru ce proveneau de la o instalație dezafectată au fost evaluate de "REMAT" S, V la suma de 259,50 lei și a fost recuperat integral aspect ce rezultă din adresa nr. 1539/3 decembrie 2007 "" SRL.
Raportat modalității concrete de comitere, a valorii reduse a prejudiciului cât și conduitei inculpaților în fața instanței, chiar dacă aceștia sunt recidiviști, nu exclude aplicarea disp. art. 18 ind. 1 Cod penal.
Față de considerentele expuse, în baza disp. art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. "d" Cod procerdură penală, se vor admite recursurile declarate de inculpații și, se va casa în parte în latura penală decizia penală nr. 190/2008 a Tribunalului Vaslui și în rejudecare, în baza art. 11 pct. 2 lit. "a" coroborat cu art. 10 lit. "1" Cod penal se va dispune achitarea inculpaților.
În baza disp. art. 18 ind. 1 Cod penal raportat la art. 91 lit. "c" Cod penal se va aplica inculpaților amenda administrativă a sumei de 200 lei.
Se vor în lătura din decizie dispozițiile contrarii privind condamnarea inculpaților, revocarea beneficiului suspendării condiționate și cele privind aplicarea pedepselor accesorii.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procerdură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, din care sume de câte 300 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu vor fi avansate din fondurile speciale ale
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr. 190 din 15.10.2008, Tribunalului Vaslui, pe care o casează în parte, în latura penală.
Rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2, lit. a, comb. cu art. 10 lit.1Cod procedură penală, achită pe inculpații: si, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. a, Cod penal, cu aplic. art.37 lit. a, art. 74 al.2, art.76 lit. c, Cod penal.
În baza art. 181Cod penal rap. la art. 91 lit. c, Cod penal, aplică celor doi inculpați câte 200 lei, amenda administrativă.
Înlătură din decizia atacată dispozițiile privind condamnarea, revocarea suspendării condiționate și cele privind aplicarea pedepselor accesorii.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în sume de câte 350 lei, pentru fiecare inculpați, rămân în sarcina statului,din care, câte 300 lei onorarii de avocați oficiu, care vor fi avansate din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
02.09.2009
Tribunalul Vaslui:
-
-
Președinte:Anton DanJudecători:Anton Dan, Ciobanu Iulia Elena, Ciubotariu
