Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 454/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 454
Ședința publică din data de 22 iunie 2009
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran
Judecător - - -
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 22.10.1982, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr. 102 din 22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale 397 din 27.02.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care, în baza art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a, g, i Cod penal cu aplic. 37 lit. a Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă din data de 13/14.11.2008.
În baza art. 83 alin.1 Cod penal s-a dispus revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere cu privire la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 660/02.12.2004 a Tribunalului Prahova, pedeapsă ce a fost alăturata celei aplicate prin prezenta, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 88 Cod penal s- dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, de la 27.11.2008 la zi.
În baza art. 350 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a, g, i Cod penal cu aplic. 37 lit.b Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului G, fiul lui și, născut la data de 18.01.1979 în P, CNP -, cetățean român, necăsătorit, recidivist, domiciliat în P,-, în P, str. -, județul P, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă din data de 13/14.11.2008.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a,b Cod penal cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, de la data de 14.11.2008 la zi.
În baza art. 350 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată, domiciliat în comuna, Colonia 1 Mai, nr.900,. 3,.2,.3, jud. P, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de deținere, asistat de avocat din cadrul Baroului P, potrivit delegației avocațiale nr. 2728/2009, fila 10 dosar și intimatul parte vătămată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței avocat a luat legătura cu recurentul inculpat, și apoi având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constantă cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, critică decizia penală nr. 102 din 22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în ceea ce privește pedeapsa aplicată, având în vedere că prejudiciul cauzat părții vătămate a fost recuperat și că aceasta nu are pretenții asupra inculpatului.
Consideră că instanța trebuia să aibă în vedere atitudinea sinceră a inculpatului și faptul că acesta are doi copii în întreținere.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și pe fond redozarea pedepselor aplicate în sensul aplicării unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră pedeapsa ca fiind bine aplicată, având în vedere limitele de pedeapsă, în raport de modalitatea de săvârșire al faptei și de circumstanțele personale ale inculpatului.
În concluzie, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate ca fiind temeinice și legale.
Intimatul parte civilă, având cuvântul, arată că nu are pretenții asupra inculpatului.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei aplicate.
URTEA,
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 397/27.02.2009 pronunțata de Judecătoria Ploiești, în baza art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a, g, i cu Cod Penal aplic. 37 lit. a p, s-a dispus condamnarea inculpatului, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă din data de 13/14.11.2008.
În baza art. 83 alin.1 s Cod Penal-a dispus revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere cu privire la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 660/02.12.2004 a Tribunalului Prahova, pedeapsă ce a fost alăturata celei aplicate prin prezenta, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.
În baza art. 71.Cod Penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, b cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 88.pen. s- dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, de la 27.11.2008 la zi.
În baza art. 350 alin.1 C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a, g, i cu Cod Penal aplic. 37 lit. b p, s-a dispus condamnarea inculpatului G, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă din data de 13/14.11.2008.
În baza art. 71.Cod Penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a,b cu Cod Penal excepția dreptului de a alege.
În baza art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, de la data de 14.11.2008 la zi.
În baza art. 350 alin.1 C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată, domiciliat în com., Colonia 1 Mai, nr.900,. 3,.2,.3, jud. P, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.191 pr.pen. au fost obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 600lei, câte 300 lei fiecare.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în data de 13/14.11.2008, pe timp de noapte cei doi inculpați s-au deplasat cu două atelaje hipo în com., Colonia 1 Mai, unde au pătruns în grajdul ce aparține persoanei vătămate și au sustras trei bovine.
După ce le-au sustras, au legat bovinele de atelajele hipo și s-au deplasat către domiciliile lor cu intenția de a sacrifica și a valorifica bovinele.
Pe drum aceștia s-au întâlnit cu numiții și OG,pe care i-a luat în căruță și la scurt timp au fost ajunși de către organele de poliție.
La momentul când au văzut mașina de poliție cei doi inculpați au abandonat cele două atelaje hipo, împreună cu cele trei bovine sustrase și au fugit. Înainte de a fugi le-a comunicat și celor doi martori că bovinele nu le aparțin. Inculpatul Gna fost reținut, iar asupra sa au fost găsite mai multe obiecte metalice, respectiv topor și cuțite. Inculpatul s-a ascuns fapt pentru care a fost reținut de organele de poliție la data de 27.11.2008.
Prejudiciul a fost recuperat prin restituirea celor trei bovine.
În cauză au fost audiați martorii pe situația de fapt și OG, care au arătat că cei doi inculpați se deplasau cu două atelaje hipo către casă,iar bovinele erau legate de atelaje. De asemenea arată că în momentul când au văzut organele de poliție cei doi au fugit și le-a spus că bovinele nu erau ale lor.
Inculpații au recunoscut săvârșirea faptei, arătând că nu au avut intenția de a sustrage bovinele, însă problemele financiare și materiale pe care aceștia le întâmpină, având în întreținere copii minori i-au determinat să i-a decizia de a sustrage bovinele în scopul valorificării acestora.
În drept, fapta inculpaților de a sustrage pe timp de noapte, bovinele din grajdul ce aparține părții vătămate, cu intenția de a le sacrifica și valorifica, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 208 alin.1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. a,g, și i Cod Penal, pentru inculpatul cu aplic. disp. art. 37 lit. a Cod Penal, și pentru inculpatul G n cu aplic. disp. art. 37 lit. b
Cod PenalInstanța de fond constatat că infracțiunea a fost comisă de inculpatul în stare de recidivă post-condamnatorie, astfel acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, aplicată prin sentința penală nr. 660/02.12.2004 a Tribunalului Prahova, iar inculpatul Gna săvârșit fapta în stare de recidivă post executorie, acesta fiind anterior condamnat prin sentința penală nr. 130/2003 la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
Sub raport subiectiv, fapta a fost săvârșită cu intenție directă, inculpații prevăzând și urmărind vătămarea relațiilor sociale protejate de lege prin săvârșirea faptei, caracteristic intenției furtului calificat îl constituie scopul însușirii și folosirii bunului pe nedrept.
Prima instanța a dispus condamnarea inculpaților, considerând că vinovăția acestora a fost pe deplin dovedită în cauză, iar la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată, s-a avut în vedere, potrivit disp. art. 72.pen. limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modalitatea concretă de săvârșire a faptei, respectiv pe timp de noapte, ceea ce denotă o mai mare periculozitate, dovedind îndrăzneala acestora, circumstanțele personale ale celor doi, respectiv faptul că au mai fost condamnați și nu au înțeles să adopte un conduită normală în societate.
În baza art. 83 alin.1 a Cod Penal fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, aplicată inculpatului, prin sentința penală nr. 660/02.12.2004 a Tribunalului Prahova, pedeapsă pe care alăturat-o pedepsei aplicate prin prezenta.
În privința aplicării pedepsei accesorii, prima instanța a ținut seama de principiile enunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în conformitate cu care restrângerea drepturilor trebuie să țină seama de tipul infracțiunii ce a fost comisă și de raportul de proporționalitate ce trebuie să existe între măsura dispusă și scopul legitim urmărit.
Conform principiului individualizării pedepselor, la alegerea naturii și gravității pedepsei accesorii aplicate inculpatului au fost luate în considerare criteriile de individualizare prevăzute la art. 72. penal. Ținând seama de împrejurările cauzei și natura infracțiunilor săvârșite, instanța de fond a făcut aplicarea art. 71și 64 lit. a și b penal, cu excepția dreptului de a alege.
Inculpatul a fost arestat preventiv, astfel încât instanța de fond în temeiul disp. art. 350 alin. 1.C.P.P. a menținut starea de arest, iar în temeiul art. 88.pen. dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, de la data de 27.11.2008 la zi.
Inculpatul Gna fost arestat preventiv, astfel încât prima instanța, în temeiul disp. art. 350 alin. 1.C.P.P. a menținut starea de arest, iar în temeiul art. 88.pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, de la data de 14.11.2008 la zi.
Prima instanța a apreciat că executarea pedepselor aplicate celor doi inculpați își poate atinge scopul preventiv, educativ și sancționator, numai prin executarea acesteia în regim privativ de libertate, având în vedere că aceștia au mai fost condamnați anterior.
În privința laturii civile a cauzei, prima instanța a luat act de declarația părții vătămate, care a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză, întrucât prejudiciul a fost recuperat în totalitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel cei doi inculpați, care, prin decizia penală nr. 102/2009 a Tribunalului Prahova au fost respinse ca nefondate.
Tribunalul a reținut în motivarea deciziei că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, care a realizat o justă interpretare și apreciere a probelor administrate în cauză în toate fazele procesului penal, din acestea rezultând clar atât existența faptei cât și comiterea acesteia de către inculpați, cu vinovăția cerută de lege.
Pentru aceasta, au fost avute în vedere procesele-verbale de constatare a faptei, procesul-verbal de predare în custodie a bovinelor sustrase, planșe fotografice, declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpaților prin care recunosc săvârșirea faptei, declarațiile martorilor din acte precum și fișele de cazier judiciar ale inculpaților.
În baza probatoriilor administrate și menționate mai sus, s-a reținut în mod corect că în noaptea de 13/14.11.2008, cei doi inculpați s-au deplasat cu două atelaje hipo în com., Colonia 1 Mai, unde au pătruns în grajdul ce aparține persoanei vătămate și au sustras trei bovine.
După ce le-au sustras, au legat bovinele de atelajele hipo și s-au deplasat către domiciliile lor cu intenția de a sacrifica și valorifica bovinele.
Pe drum aceștia s-au întâlnit cu numiții și OG, persoane audiate în cauză ca martori, au fost de acord ca aceștia să se urce în căruță, dar la scurt timp au fost ajunși de către organele de poliție.
La momentul când au văzut mașina de poliție cei doi inculpați au abandonat cele două atelaje hipo, împreună cu cele trei bovine sustrase și au fugit. Înainte de a fugi le-a comunicat și celor doi martori că bovinele nu le aparțin. Inculpatul Gna fost reținut, iar asupra sa au fost găsite mai multe obiecte metalice, respectiv topor și cuțite. Inculpatul s-a ascuns fapt pentru care a fost reținut de organele de poliție la data de 27.11.2008.
În raport de cele arătate mai sus, tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut starea de fapt,inculpații recunoscând săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor atât în timpul urmăririi penale cât si în apel.
Față de situația de fapt constatată, prima instanță în mod corect i-a aplicat inculpatului o pedeapsă privativă de libertate orientată spre minimul acesteia, cu aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 37 lit. a constatând Cod Penal că infracțiunea de furt a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, deoarece acesta a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 660/02.12.2004 a Tribunalului Prahova. În baza art. 83 alin.1 a Cod Penal fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, aplicate prin această sentință penală, pedeapsă pe care alăturat-o pedepsei aplicate în cauza dedusă judecății în prezentul dosar.
Inculpatul, fiind arestat preventiv, instanța de fond în temeiul disp. art. 350 alin. 1.C.P.P. a menținut starea de arest, iar în temeiul art. 88.pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, de la data de 27.11.2008 la zi,în mod corect făcându-se și aplicarea disp.art.71 și 64 lit. a și b din cu Cod Penal excepția dreptului de a alege.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, respectiv cuantumul acesteia, la care de altfel se face referire în mod expres în motivarea prezentului apel, tribunalul va respinge susținerile apelantului, apreciind că pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecății este în limitele prevăzute de lege, -3 ani- fiind chiar orientată spre minim, ceea ce înseamnă că la stabilirea cuantumului chiar s-a avut în vedere modul de comportare a inculpatului pe timpul desfășurării procesului penal, situația sa familială dar și prevederile art.83 alin.1 privind Cod Penal revocarea suspendării sub supraveghere cu privire la pedeapsa de doi ani, aspect ce ține de legalitatea pedepsei și care majorează de altfel pedeapsa finală pe care trebuie să o execute inculpatul-5 ani închisoare.
Încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatului G, a fost corect reținută de instanța de fond, pedeapsa stabilită fiind în limitele legale, cu aplicarea disp. art.88 Cp. - fiind dedusă perioada arestării preventive, iar în baza art.350 alin.1 p Cod Penal s-a menținut starea de arest a inculpatului. Și în cazul său, instanța de fond, ținând seama de împrejurările săvârșirii faptei, de natura acesteia, a făcut aplicarea disp. art.71 și 64 lit. a și b Cod Penal, cu excepția dreptului de a alege.
Cu privire la individualizarea și cuantumul pedepsei aplicate, tribunalul, analizând situația inculpatului, reținut că s-a făcut o justă analiză, având în vedere că fapta a fost săvârșită în stare de recidivă post executorie, inculpatul fiind anterior condamnat, deși a recunoscut săvârșirea faptei, în momentul intervenției organelor de poliție a încercat să se sustragă, părăsind domiciliul și ascunzându-se fiind reținut la data de 27.11.2008, după aproximativ 14 zile de la data săvârșiri faptei.
În concluzie, în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, apelul acestora a fost considerat nefondat, prima instanță făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72.Cod Penal la aplicarea și stabilirea pedepsei ținând seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispozițiile generale ale Codului Penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite dar și de persoana inculpaților care nu sunt la prima încălcare a legii beneficiind anterior de clemența acesteia.
S-a observat că adaptarea concretă a pedepselor aplicate inculpaților s-a realizat de instanța de fond, și prin prisma realizării funcțiilor și scopului pedepsei, prevăzut de art. 52.
Cod PenalÎmpotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul criticând individualizarea pedepsei aplicate în sensul că aceasta este prea mare în raport de fapta comisă.
Examinând hotărârile atacate în raport de probele administrate în cauză, de criticile invocate de recurent, dar și din oficiu prin prisma cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu, Curtea va constata că recursul este nefondat.
Astfel, în ceea ce privește situația de fapt aceasta a fost corect reținută de instanțele fondului și nici nu a fost contestată de către recurent. Totodată, această situație de fapt a fost corect încadrată juridic, fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal cu aplic. art. 37 lit.a Cod penal.
În legătură cu individualizarea pedepsei și care de fapt constituie de fapt motivul de recurs, Curtea observă că la aplicarea pedepsei instanțele fondului au ținut corect seama de disp.art. 72 Cod penal.
Astfel, prima instanță a avut în vedere la aplicarea pedepsei de 3 ani închisoare limitele prev. de lege, modul de comitere al infracțiunii (pe timp de noapte) și persoana inculpatului care nu era la primul conflict cu legea penală.
Instanța de recurs, față de fapta și persoana inculpatului recurent, constată că instanțele fondului i-au acordat acestuia destulă clemență în individualizarea pedepsei. Astfel, infracțiunea comisă de recurent este pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată este chiar la minimul special prev. de lege.
Pe de altă parte, faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei nu poate conduce în mod automat la reținerea circumstanțelor atenuante, în condițiile în care cei doi inculpați trimiși în judecată au fost prinși de organele de poliție în timp ce transportau bovinele sustrase.
De fapt nemulțumirea recurentului este cuantumul pedepsei date spre executare, respectiv 5 ani închisoare, numai că restul de doi ani închisoare ce au fost adăugați provin din revocarea pedepsei de 2 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere a executării, aplicată prin sentința penală nr. 660 din 02.12.2004 a tribunalului, definitivă prin neapelare la 21.12.2004 ( 102 ).
Întrucât recurentul inculpat a comis infracțiunea dedusă judecății la data de 13/14.11.2008, deci în termenul de încercare de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii (art. 82 Cod penal), în mod corect s-a dispus, în baza art. 83 Cod penal revocarea pedepsei de 2 ani și adăugarea acesteia la pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, rezultând în final o pedeapsă de 5 ani închisoare.
Față de aceste considerente și neconstatând alte cazuri de casare ce ar putea fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefundat recursul inculpatului.
În baza art. 385/17 alin. 4 Cod procedură penală scade din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării de la 27.11.2008 la zi.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 22.10.1982, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr. 102 din 22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale 397 din 27.02.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 27.11.2008 la zi.
Obligă recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului de Avocați
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică din data de 22.06.2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier,
4 ex/30.06.2009
Red.
Tehnored.
nr- Judecătoria Ploiești
jud.
a- Tribunalul Prahova
jud.,
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran
