Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 456/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE NR. 456/R DOSAR NR-
Ședința publică de la 13 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Radu C -
JUDECĂTOR 2: Alina Constanța Mandu
GREFIER:
Cu participare reprezentantului Ministerului Public
- - procuror șef Secția judiciară în cadrul -
Parchetului de pe lână Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 113/Ap din 6 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpatul, în stare de arest (deținut în Penitenciarul Codlea ), asistat de apărător din oficiu, avocat, lipsă fiind intimata parte vătămată Școala Generală nr. 1.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul recurentului inculpat, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și în temeiul dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală acordă părților cuvântul la dezbateri.
Avocat, apărător al recurentului inculpat, arată că inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 113/2008 prin care Tribunalul Brașov a respins apelul îndreptat împotriva sentinței penale nr.54/2008 prin care Judecătoria Zărneștil -a condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat.
Consideră că hotărârile pronunțate de instanțele anterioare sunt criticabile sub aspectul netemeiniciei și neegalității, motivat de faptul că instanțele anterioare nu au analizat în mod atent și coroborat în asamblul mijloacelor de probe administrate în cursul urmării penale, cât și cu ocazia cercetării judecătorești. Din analiza acestora nu rezultă cu certitudine, și în afara ori cărui dubiu, că inculpatul ar fi săvârșit presupusa faptă și că, în nici un caz, nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție instituită de art. 66 Cod procedură penală.
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, nu există nici un fel de probă directă și nemijlocită care să-l indice pe inculpat ca fiind autorul faptei, vreun un martor ocular care să-l fi văzut pe acesta că a intrat în incinta unității respective sau măcar că a transportat sau a avut asupra lui bunurile după presupusa comiterea infracțiuni.
Față de testul poligraf care a fost efectuat în cauză și care ar releva un anumit comportament simulat acesta este evident că nu este recunoscut ca mijloc de probă și nici un caz nu poate fi considerat o probă ca să aibă să aibă temei pentru condamnarea inculpatului, iar amprentele existente de pe unitățile de calculator se justifică prin faptul că inculpatul a recunoscut că manipulat aceste obiecte dar nu prin sustragerea acestora, ci, fiindu-i înmânate de către persoana la care face referire, respectiv numitul care, chiar dacă nu a fost găsit ulterior sau existența acestei persoane, nu a fost confirmată de către martori audiați și se poate datora unor motive credibile, în sensul că, ori la momentul la care au luat legătura nu și-a dat adevăratul nume, ci un nume fals tocmai ca să nu mai fie identificat, ori a părăsit localitatea, de aceea să nu a fost găsit ulterior de organele de poliție.
Prima instanță și mai apoi instanța de apel se mulțumesc să aprecieze " că infirmarea variantei prezentate de inculpat respectiv că ar fi achiziționat bunurile sustrase de la școală de la o terță persoană conduc la concluzia că inculpatul a sustras acele bunuri și ulterior le-a comercializa".
Această apreciere este doar o presupunere o prezumție care în nici un caz nu este considerată mijloc de probă în procesul penal și nici de cum nu poate reprezenta un temei pentru condamnarea unei persoane.
În esență, probele în baza cărora a fost îndreptată soluția de condamnare sunt pur circumstanțiale nu sunt directe și nemijlocite și oricum peste întreaga stare de fapt planează un dubiu evident, sens în care față de aceste considerente solicită admiterea recursului declarat de inculpat, în baza art. 38515pct.2 lit.b Cod procedură penală, să se dispună casarea celor două hotărârii și, pe fond, să pronunțe o soluție de achitare a acestuia, având ca temei legal textul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.c Cod procedură penală, în sensul în care consideră că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
Motivele de casare pe care se întemeiază motivele de recurs ale inculpatului sunt art. 3859pct.18 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public arată că ar fi ideal ca toate infracțiunile să se petreacă în prezența unor martori oculari astfel ca depoziția acestor martori să facă ușoară desfășurarea urmării penale și a fazei de cercetare judecătorească.
Inculpatul are foarte multe dosar pe rol și, în toate aceste dosare, a prezenta aceeași apărare în sensul că bunurile găsite în locuința lui a fi fost cumpărate de la o persoană imaginară, faptul că existența acestor persoane nu este reală, în prezenta cauză este dovedită și de depoziția unor martori și care spun că la petrecerea la care inculpatul a negociat cumpărarea acestor bunuri care, de fapt, le-a sustras, având în vedere că acesta a avut tangențe cu școala respectivă, nu a existat nici o persoană și nici o discuție de acest gen.
Susține că instanțele de fond au apreciat în mod corect faptul că inculpatul se face vinovat de săvârșirea acestor infracțiuni, având în vedere că bunurile sustrase au fost găsite la acesta în locuință și că în toate dosarele a fost această situație.
Pentru aceste pune concluzii de respingerea recursului.
Recurent inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, achitarea sa sau condamnarea pentru că a cumpătat acele bunuri și că le-a vândut la rândul său.
Precizează că are doar un singur dosar pe rol și că nu a invitat nici o persoană, că acea persoană există. Arată că a insistat și la Judecătoria Zărnești și la Tribunalul Brașov să fie adusă și audiată ca martoră persoană pe numele de -, deoarece există și casetă video și poze de la petrecere cu acea persoană numită.
CURTEA
Prin sentința penală nr.54 din data de 29.02.2008 a Judecătoriei Zărnești, pronunțată în dosarul penal - s-a dispus în temeiul 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i cu aplicarea art. 37 lit. a Cod Penal condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 4 ani închisoare. În temeiul art. 61 Cod Penal s-a dispus revocarea restului de pedeapsă de 501 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, din care inculpatul s-a liberat condiționat la data de 27.04.2005, conform sentinței penale nr. 1134/2005 a Judecătoriei Brașov, rest ce a fost contopit cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 71 Cod Penal și CEDO au fost interzise inculpatului pe perioada detenției drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal.
În temeiul art. 88 Cod Penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii, din data de 7.03.2007.
În temeiul art. 346 alin. 1 Cod de Procedura Penala a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Școala Generală nr. 1 în cadrul procesului penal și inculpatul a fost obligat să plătească acesteia suma de 29300,66 lei despăgubiri civile.
În temeiul art. 189 Cod de Procedura Penala onorariul avocatului din oficiu va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și în temeiul art. 191 alin. 1 Cod de Procedura Penala inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1040 lei cheltuieli de judecată către stat.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 25.04.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărneștis -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i Cod Penal.
În fapt s-a reținut că în noaptea de 10/11.02.2006 inculpatul a pătruns în incinta Școlii Generale nr. 1 prin îndepărtarea grilajului de la fereastra unei săli de clasă, sustrăgând din aceasta 8 unități centrale de calculator și un switch, toate în valoare de 3000 USD. Bunurile au fost transportate în mun. În data de 22.02.2006 martorul, care locuiește pe aceeași scară cu inculpatul, a sesizat organele de poliție că la subsolul blocului unde locuiește se află aparatură electronică sigilată. Bunurile au fost ridicate de organele de poliție, trei dintre amprentele ridicate de pe acestea aparținând inculpatului. S-a constatat că aceste bunuri erau două unități de calculator, două mouse-uri și două tastaturi din cele sustrase de la Școala Generală nr. 1 în noaptea de 10/11.02.2006. În cursul urmăririi penale partea vătămată și-a recuperat din bunurile sustrase 4 unități centrale, 4 tastaturi, 4 mouse-uri și un switch.
Instanța de fond a reținut că în perioada săvârșirii faptei inculpatul a lucrat la renovarea Școlii Generale Nr. 1 și astfel în noaptea de 10/11.02.2006 acesta a intrat în incinta Școlii Generale prin escaladarea unei ferestre de la care a îndepărtat grilajul de fier, sustrăgând de aici 8 unități centrale de calculator, 8 mouse-uri, 8 tastaturi și un switch. A transportat bunurile la B și le-a depozitat la subsolul blocului unde locuiește. La data de 22.02.2006 martorul, care locuiește pe aceeași scară cu petentul a anunțat organele de poliție că la subsolul blocului se găsesc niște bunuri ambalate. Organele de poliție au ridicat bunurile respective și au constatat că e vorba de două unități de calculator, două mouse-uri și două tastaturi din cele sustrase de la Școala Generală nr. 1 în noaptea de 10/11.02.2006. De pe acestea au fost prelevate urme papilare ce aparțin inculpatului. În cursul lunii iunie 2006 inculpatul a vândut martorului două unități centrale, două tastaturi și două mouse-uri marca, care au fost ridicate ulterior de organele de poliție, stabilindu-se de asemenea că provin din cele sustrase de la Școala Generală nr. 1. Inculpatul a susținut că a cumpărat aceste bunuri de la o persoană pe nume, al cărui nume nu îl știe și nici nu poate să îl descrie. Acesta nu a putut fi identificat deoarece susținerea petentului nu corespunde adevărului. Astfel, martorul, care a fost cu inculpatul la petrecere la care acesta susține că ar fi discutat cu acel să îi vândă bunurile, declară că nu a mai fost nimeni cu ei la petrecerea respectivă și nu cunoaște vreo persoană cu numele. La fel declară și martora -, care nu a mai putut fi audiată în fața instanței, fiind plecată din țară.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului de a pătrunde pe timp de noapte și prin efracție incinta Școlii Generale nr. 1 și de a sustrage de aici mai multe componente IT constituie infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g și i Cod Penal.
Având în vedere că inculpatul a săvârșit prezenta infracțiune după ce a fost condamnat definitiv și în timpul executării pedepsei de 3 ani și 6 luni aplicată printr-o hotărâre definitivă anterioară, sunt aplicabile prevederile art. 37 lit. a privind recidiva postcondamnatorie.
Având în vedere gradul de pericol social al faptei, periculozitatea inculpatului, multitudinea antecedentelor penale ale acestuia, nerecunoașterea faptei, încercarea de a induce în eroare organele judiciare, recuperarea parțială a prejudiciului precum și celelalte criterii de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod Penal, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracțiunea săvârșită.
Întrucât inculpatul a săvârșit fapta după ce s-a liberat condiționat din executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată anterior, mai înainte ca aceasta să fie considerată executată, în temeiul art. 61 Cod Penal instanța de fond a dispus revocarea restului de pedeapsă de 501 zile închisoare, rămas neexecutat din această pedeapsă, din care petentul s-a liberat condiționat la data de 27.04.2005, conform sentinței penale nr. 1134/2005 a Judecătoriei Brașov, rest pe care l-a va contopit cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a constatat că partea vătămată Școala Generală nr. 1 s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 29300,66 lei prejudiciu nerecuperat constând în contravaloarea tuturor bunurilor sustrase. Instanța de fond a considerat întemeiate pretențiile deoarece inculpatul prin fapta sa delictuală a contribuit la producerea acestui prejudiciu în dauna părții civile, astfel că în temeiul art. 346 alin. 1 Cod de Procedura Penala a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 29300,66 lei către partea civilă, cu titlu de daune materiale. Întrucât bunurile nerecuperate sunt în stare de neîntrebuințare, nemaiputând fi folosite potrivit scopului lor, nu se poate susține că prejudiciul a fost recuperat parțial, motiv pentru care inculpatul a fost obligat la plata în întregime a acestuia. Acesta este și motivul pentru care, instanța de fond a considerat că nu se poate dispune confiscarea de la inculpat a contravalorii încasate de la martorul pentru bunurile vândute acestuia.
Reținând vinovăția inculpatului, în baza probelor administrate în cauză, instanța a considerat că este răsturnată prezumția de nevinovăție a inculpatului, că acesta se face vinovat de comiterea faptei reținute în sarcina sa și a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa arătată mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul solicitând în principal achitarea sa deoarece nu există probe de vinovăție care să răstoarne prezumția sa de nevinovăție, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr. 113A/06.05.2008 Tribunalului Brașovs -a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, nstanța de fond a efectuat o corectă analiză a probatoriului cauzei stabilind că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată,în acest sens, toate probele cauzei converg la concluzia că inculpatul cunoscând topologia locului deoarece a avut lucrări de construcție în incinta școlii, prin înlăturarea grilajului unei ferestre și apoi prin escaladarea acesteia, inculpatul, în noaptea de 10/11.02.2006 a pătruns în incinta Școlii Generale numărul 1 din, de unde a sustras 8 unități centrale de calculator, 8 mouse-uri și un switch. Aceste bunuri au fost transportate de inculpat și depozitate în beciul blocului în care locuia, acest aspect a fost constatat de martorul care a sesizat acest aspect organelor de poliție. Ulterior o parte din bunuri au fost comercializate prin vânzarea către martorul, astfel inculpatul i-a vândut două unități centrale, două tastaturi și două mouse-uri marca, care au fost ridicate ulterior de organele de poliție. În cursul cercetărilor din subsolul blocului unde locuia inculpatul organele de poliție au ridicat o parte din bunurile sustrase, constatând pe de o parte că poartă impresiunile papilare ale inculpatului și pe de altă parte că provin din incinta scolii. De asemenea au fost ridicate și bunuri din posesia martorului, stabilindu-se de asemenea că acestea au aceeași proveniență.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând achitarea sa întrucât prezumția sa de nevinovăție nu a fost răsturnată prin probele administrate în cauză, fiind nevinovat.
Recursul inculpatului este nefondat.
Curtea reține că starea de fapt prezentată în sentința penală a Judecătoriei Zărnești este cea rezultată din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză și care converg spre soluția de condamnare pronunțată de instanță.
Susținerile inculpatului că bunurile au fost cumpărate de la o persoană numită "" urmează a fi înlăturate de instanță atâta timp cât acesta nu a putut prezenta date prin care să confirme existența acestei persoane, iar coroborând probele dosarului, respectiv faptul că inculpatul cunoștea topologia locului, deoarece a realizat lucrări de construcție în incinta școlii, deținerea bunurilor sustrase, conduc la concluzia că inculpatul este autorul faptei reținute în sarcina sa.
În consecință, față de considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale 113/A din 06.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o va menține.
Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 113/A din 06.05.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției, se plătește Baroului B și se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
Obligă pe recurent să plătească statului 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 13 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Angela
G - pt. - C - -
aflată în concediu de odihnă
semnează președinte complet
G -
GREFIER
red. /30.06.2008.
dact. /2.07.2008/3 ex
jud. fond -
jud. apel-,
Președinte:Gheorghe RaduJudecători:Gheorghe Radu, Alina Constanța Mandu, Angela
