Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 460/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.209 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.460
Ședința publică de la 20 iunie 2008
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Constantin Iriza Mircea Mugurel
- - Vicepreședinte
- - Judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.96 din 9 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat, apărător oficiu, pentru inculpatul lipsă, lipsind și partea vătămată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat desemnată din oficiu pentru inculpat, în temeiul art.3859pct.9 și 10 Cod pr.penală, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri, cu trimiterea la instanța de fond, motivând că probatoriul administrat nu a demonstrat fără dubiu vinovăția recurentului. În acest contest invederează că declarațiile coinculpaților sunt subiective, contradictorii în condițiile în care nici nu puteau fi audiați ca martori, potrivit art.78 Cod pr.penală.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea la cheltuieli judiciare statului, considerând că faptele pentru care a fost condamnat inculpatul sunt pe deplin dovedite în cauză,iar pedepsele aplicate sunt bine stabilite.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 1537 din 24 aprilie 2007 Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în baza art.221 alin.1 Cod penal, a condamnat pe inculpatul - fiul lui și, născut la data de 13 ianuarie 1972, domiciliat în comuna M, județul D, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.26 Cod penal, rap. la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art.861Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 5 ani, termen compus din pedeapsa aplicată la care s-a adăugat intervalul de timp de 2 ani fixat de instanță.
A fost obligat inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prev.de art.863alin.1 lit.a, c, d Cod penal: să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea sau la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a atras atenția asupra disp.art.864Cod penal.
S-a constatat că prejudiciile cauzate părților vătămate și Școala Generală, cu sediul în comuna, au fost recuperate integral.
A fost obligat inculpatul la 3.000 RON daune materiale către partea vătămată.
A fost obligat inculpatul la 370 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
1. n noaptea 30/31 martie 2004, și au sustras din C, cartier Roșie,.5, autoturismul marca 1310 cu nr.-, aparținând părții vătămate cu care s-au deplasat apoi în comun M la locuința numitului.
In aceiași noapte, inculpatul a parcat autoturismul sustras în curtea locuinței cumnatului său, iar în ziua următoare, a procedat la dezasamblarea autoturismului respectiv.
2. n noaptea de 2/3 aprilie 2004, în baza unei înțelegeri prealabile, numiții și împreună cu inculpatul, s-au deplasat la Școala Generală " " din comuna, iar în timp ce inculpatul, asigura paza în stradă, numiții și au pătruns prin efracție în interiorul școlii de unde au sustras și transportat la autoturism o orgă electronică și acumulatorul acesteia, un filtru de cafea și o veioză, bunuri ce aparțineau numitei, învățătoare la școala respectivă, dar și un ceas electronic de perete "" aparținând unității școlare.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpaților, declarațiile părți vătămate, declarațiile martorilor, proces-verbal de prindere flagrant, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă foto, proces- verbal de efectuare a percheziției, procese-verbale de conducere în teren, proces-verbal de predare către organele de poliție a bunurilor sustrase, proces-verbal de recunoaștere a bunurilor sustrase și planșă foto, proces-verbal de confruntare, dovezi de restituire a bunurilor sustrase, instanța a constatat că starea de fapt a fost corect reținută în rechizitoriu.
În drept, fapta inculpatului care la solicitarea martorilor și a dezasamblat autoturismul marca 1410, aparținând părții vătămate cunoscând că este furat, vânzând ulterior o parte din piesele rezultate în urma demontării, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.221 Cod penal.
Fapta aceluiași inculpat care în noaptea de 2/3 aprilie 2004 a asigurat paza locului infracțional în timp ce martorii și au pătruns prin efracție în interiorul școlii, de unde au sustras o serie de bunuri, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.26 Cod penal, rap. la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a procedat la condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii cu suspendarea sub supraveghere, iar la individualizarea pedepsei s-a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările comiterii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor de la punctele 1 și 2 din rechizitoriu și este cunoscut cu antecedente penale.
Sub aspect civil, instanța a constatat că prejudiciile cauzate părților vătămate și Școala Generală au fost recuperate integral.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând soluția instanței de fond sub aspectul legalității și temeiniciei, arătând, în esență, că nu există probe în dovedirea vinovăției sale întrucât declarațiile martorilor audiați în cauză, coinculpați în dosarul disjuns și finalizat cu condamnarea acestora pentru faptele la care se reține participarea sa, sunt subiective, contradictorii, instanța de fond neținând cont de cele două scrisori de amenințare primite de la aceștia din penitenciar, de faptul că declarațiile martorilor și, date la instanța de fond nu sunt credibile, solicitând achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a Cod pr.penală, întrucât faptele nu există.
Prin decizia penală nr.96 din 9 aprilie 2008, Tribunalul Dolj, a respins apelul declarat de inculpat și a fost obligat acesta la 120 lei cheltuieli judiciare statului.
Examinând apelul în raport de hotărârea atacată, s-a constatat că instanța de fond a reținut o stare de fapt și o încadrare juridică corectă, în concordanță cu probatoriul administrat în cauză, reținând în mod corect vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin.1 Cod penal, și complicitate la furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, infracțiuni aflate în concurs real, conform dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal.
S-a apreciat în mod judicios de prima instanță gradul de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, împrejurările în care au fost săvârșite, precum și persoana inculpatului, în contextul prevederilor art. 72 Cod penal, iar pedepsele aplicate și modalitatea de executare - suspendarea executării sub supraveghere, în condițiile art. 861, 862și 863Cod pr.penală - reflectă în mod corect periculozitatea infracțiunilor și a inculpatului, scopul educativ și preventiv al pedepsei, așa cum este el definit de art. 52 Cod penal, putând fi reeducat corespunzător și prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani. De asemenea acțiunea civilă a fost corect soluționată, în conformitate cu dispozițiile art. 998, 999 Cod civil, art. 14 și 346 Cod pr.penală.
În apărarea sa, inculpatul a arătat că nu a avut cunoștință de faptul că bunurile erau sustrase, el fiind de bună credință, întrucât a fost angajat și plătit de și pentru a dezmembra autoturismul părții vătămate pe care știa că aceștia îl cumpăraseră, întrucât cei doi i-au prezentat chitanța de cumpărare, iar cu privire la cea de- doua faptă, a arătat că el decât i-a transportat contra cost pe cei doi în noaptea de 2/3 aprilie 2004, fără a le cunoaște intențiile. Susținerile inculpatului sunt contrazise de probatoriul administrat în cauză.
Pentru a reține vinovăția inculpatului, instanța de apel are în vedere întregul materialul probator administrat în cauză, în tot cursul procesului penal, trecând la o analiză coroborată a acestuia.
Astfel, în ceea ce privește critica apelantului inculpat privind înlăturarea declarațiilor date de și întrucât aceștia sunt subiective, au interes în cauză, au fost judecați și condamnați definitiv pentru aceste fapte, fiind "coinculpați", iar declarațiile au caracter "răzbunător, tribunalul constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.78 Cod pr.penală, persoana care are cunoștință despre vreo faptă sau despre vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în procesul penal poate fi ascultată în calitate de martor, astfel că pot fi ascultați ca martori și persoanele care au participat la comiterea faptei împreună cu inculpatul judecat în cauză, în condițiile în care aceștia nu au calitatea de coinculpați. Având în vedere dispozițiile legii, tribunalul a apreciat că și pot fi ascultați ca martori în cauză, chiar dacă au fost condamnați definitiv pentru participarea lor în calitate de autori la săvârșirea infracțiunilor de furt, inculpatul fiind cercetat pentru infracțiunile de tăinuire și complicitate la furt calificat.
În ceea ce privește caracterul interesat, subiectiv și "răzbunător" al declarațiilor și scrisorilor expediate din penitenciar de (așa cum recunoaște martorul), tribunalul a constatat că expedierea acestor scrisori nesemnate - scrisori pe care inculpatul nu le-a depus la dosarul cauzei în original, însoțite de plicurile cu care au fost expediate, deși solicitate de către instanța de apel - sunt ulterioare declarațiilor date în cauză.
Valoarea probatorie a acestor depoziții și sinceritatea martorilor - și cu declarații contradictorii în cursul procesului penal, revenind asupra declarațiilor anterioare - au fost analizate de instanța de apel în contextul întregului material probatoriu administrat în tot cursul procesului penal.
În mod corect, având în vedere probele administrate instanța de fond a reținut că faptele inculpatului, constând în dezmembrarea autoturismului 1310, aparținând părții vătămate, în locuința din Mam artorului, cunoscând că este furat, ulterior valorificând o parte din piesele dezmembrate și aruncând caroseria autoturismului pe timp de noapte, în râul J, fapte comise în începând cu data de 30/31.03.2004 și până la data de 05.04. 2004 ( 99 verso) și descrise la punctul 2 din rechizitoriu, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire prevăzută și pedepsită de art. 221 alin. 1 Cod penal, infracțiune pentru care inculpatul a fost condamnat.
De asemenea, în mod corect s-a reținut că faptele aceluiași inculpat (descrise la punctul 3 din expunerea stării de fapt din rechizitoriu), constând în aceea că în noaptea de 2/3 04 2004 transportat, după o prealabilă înțelegere, pe autorii infracțiunii de furt la locul săvârșirii faptei, cu un autoturismul aflat în posesia sa, de a-i aștepta și de a asigurat paza locului infracțional, cunoscând despre activitatea infracțională desfășurată și de a-i transporta din nou cu bunurile sustrase, constituie infracțiunea de complicitate la infracțiunea de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 26 Cod penal, raportat la art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit.a, gi C od penal, infracțiune pentru care inculpatul a fost condamnat.
Cu privire la săvârșirea acestei infracțiuni, martorul el a arătat că, în dimineața zilei de 3 aprilie 2004 orele 6,00, a fost trezit din somn de speriat și tremurând, acesta spunându-i că în acea noapte a plecat la furat cu și. Inculpatul i- povestit că spărseseră o școală de unde au luat instrumente muzicale și, în timp ce și încercau să spargă o altă școală unde el asigura paza, a fost surprins de o patrulă de poliție cu bunurile de la prima spargere ( 34). La instanța de fond, martorul a menținut declarația precizând că inculpatul a participat la sustragerea bunurilor împreună cu și.
În ceea ce privește împrejurările în care a avut loc dezmembrarea autoturismului aparținând părții vătămate, sustras de și, martorul a precizat că cunoștea în momentul dezmembrării proveniența autoturismului, faptul că acesta era furat, martorul precizând că, în timpul unei vizite, întrebându-i de ce nu au dus la REMAT caroseria autoturismului, aceștia i-au spus că autoturismul era furat.
Martorul, vecin cu inculpatul, a fost cel care i-a făcut cunoștință cu și. În declarațiile sale, inclusiv în declarația dată la instanța de apel, martorul a precizat că i-a atras atenția inculpatului asupra faptului că cei doi sunt hoți și să știe la ce se așteaptă dacă lucrează cu ei.
Astfel, pentru reținerea vinovăției inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de tăinuire din perioada martie - aprilie 2004, se vor avea în vedere și aspectele certe preexistente săvârșirii faptei; din declarațiile martorului coroborate cu declarațiile inculpatului se reține că acesta l-a atenționat cu privire la cei doi în momentul prezentării. Din analiza materialului probator se reține că, în momentul abandonării caroseriei primului autoturism dezmembrat tot de inculpat în februarie 2004, autoturism aparținând numitului, faptă descrisă la punctul 1 în rechizitoriu și pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală) inculpatul a aflat de proveniența acestui bun, astfel că sunt nereale susținerile inculpatului, în sensul că nu a cunoscut, în momentul dezmembrării și valorificării pieselor celui de al doilea autoturism aparținând părții vătămate, că acesta este furat.
Martorul în declarațiile date la urmărirea penală și menținute la instanța de fond și la confruntarea cu inculpatul, a precizat că a cunoscut că autoturismul este furat în noaptea de 30/31 03.2004 și, pentru că locuința sa din comuna era poziționată la stradă și nu oferea siguranță pentru dezmembrarea autoturismului aparținând părții vătămate, inculpatul a dus autoturismul în acea noapte la locuința cumnatului său situată la marginea satului, locuință care "avea porți metalice printre care nu se vedea în C" (27).
Declarațiile martorului se coroborează cu declarațiile martorilor, și. De asemenea, este de menționat atitudinea inculpatului care, după ce a vândut o parte din piesele autoturismului, aflând că organele de poliție efectuează cercetări în legătură cu sustragerea autoturismului, a aruncat în râul Jop arte din piese, fugind apoi de la domiciliul său și ascunzându-se în comuna.
Totodată, atunci când a fost depistat în noaptea de 03. 04. 2004 orele 6,00 de organele de poliție pe raza comunei cu bunurile sustrase de la Școala, inculpatul a susținut o altă proveniență a bunurilor, dând o altă explicație cu privire la prezența sa pe raza comunei la acea oră, respectiv că o transportase cu autoturismul pe numita din C la domiciliu bunicilor ei din comuna Apele Vii ( 123,124).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea cu trimitere a cauzei la Judecătoria Craiova pentru reluarea cercetării judecătorești în condițiile în care vinovăția sa nu este clar conturată prin probatoriul administrat, reținându-se o stare de fapt incertă pe baza unor declarații contradictorii, vădit subiective.
Recursul este nefondat și se va respinge în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Verificând probatoriile administrate în cauză și evidențiate mai sus, se constată criticile formulate neîntemeiate, întrucât cele două instanțe au stabilit o situație de fapt corectă și concordantă cu aceste probatorii, au făcut de asemenea o încadrare juridică a faptelor săvârșite și au aplicat pedepse corespunzătoare criteriilor de individualizare prev.de art.72 Cod penal.
În cauză analiza probelor dosarului relevă justețea convingerii instanței de fond cu privire la existența infracțiunilor de tăinuire prev.de art.221 alin.1 Cod penal și de complicitate la furt calificat prev.de art.26 Cod penal, rap.la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. Cod penal, motivarea tribunalului prin coroborarea întregului probatoriu fiind foarte convingătoare.
Într-adevăr, potrivit art.78 Cod pr.penală, persoana care are cunoștință despre vreo faptă sau despre vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în procesul penal poate fi ascultată în calitate de martor, fără a se face distincție de calitatea avută, inclusiv cea vizându-i pe coinculpați care au comis același gen de infracțiuni sau infracțiuni diferite.
Valoarea probatorie și sinceritatea celor doi martori și, care "au dat relații complete asupra împrejurărilor în care au fost comise faptele și cu privire la participarea inculpatului recurent" s-au coroborat judicios cu celelalte probe, respectiv declarații luate martorilor, -, cu procesele-verbale de percheziție, de recunoaștere a bunurilor, de depistare a inculpatului și cu declarațiile părților vătămate.
Potrivit art.62 Cod pr.penală, mijloacele de probă pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând nici o deosebire, în ceea ce privește forța lor probantă, neexistând nici o ordine de preferință între declarațiile succesive ale inculpaților, instanța având latitudinea, atunci când acestea sunt contradictorii să rețină că numai unele dintre ele sunt expresia adevărului, urmând a le înlătura motivat pe celelalte.
Astfel, martorul el declară că personal recurentul inculpat i-a spus că a fost într-o noapte la furat la o școală, martorul i-a atras atenția că ceilalți doi sunt hoți și că nu este bine să se asocieze cu ei, iar arată că recurentul știa că autoturismul dezmembrat este furat în noaptea de 30/31 martie 2004, în condițiile descrise în rechizitoriu.
Mai mult, este demonstrat că aflând de cercetările întreprinse de organele de poliție, a aruncat o parte din piesele autoturismului în J și apoi a fugit din domiciliul său pentru a se sustrage de la răspundere.
Inculpatul va fi obligat și la cheltuieli judiciare, datorate în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.96 din 9 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpat la 120 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător oficiu se vor vira din contul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 20 iunie 2008.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.CI
PS/24.06.2008
20 iunie 2008
- Administrația Finanțelor Publice nr.1 C va urmări și încasa de la rec.inc. suma de 610 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Constantin Iriza Mircea Mugurel
