Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 47/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
2981/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.47/
Ședința publică din data de 8 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Deciziei penale nr.627/A/16.XI.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, lipsind intimații-părți vătămate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că starea de arest preventiv a recurentului-inculpat, menținută prin hotărârea instanței de apel, va înceta pe data de 14.2010, după care apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat învederează faptul că recursul privește reindividualizarea judiciară a pedepsei închisorii.
La întrebarea Curții dacă dorește să dea o declarație în fața instanței de recurs, întrucât la instanțele inferioare nu a dorit să declare, recurentul-inculpat, personal, învederează că este de acord să fie ascultat.
Potrivit art.38514alin.11Cod procedură penală și art.323-325 Cod procedură penală, Curtea procedează la ascultarea recurentului-inculpat, declarația sa fiind consemnată în scris și atașată la dosar.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită casarea deciziei penale și pronunțarea unei alte hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată sub minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere circumstanțele acestuia, cu aplicarea art.76 alin.1 lit.c Cod penal.
Curtea solicită apărătorului din oficiu să precizeze ce circumstanțe atenuante din cele prevăzute de art.74 Cod penal dorește să fie reținute în favoarea recurentului-inculpat.
Apărătorul din oficiu solicită să fie avut în vedere faptul că recurentul-inculpat are un copil bolnav în întreținere, circumstanțele în care infracțiunea a fost comisă, acesta fiind disperat.
Solicitându-i-se de către C să precizeze cazul de casare invocat, apărătorul din oficiu solicită să-i fie înțeleasă poziția de avocat din oficiu.
Curtea arată că tocmai având în vedere calitatea de apărător al recurentului-inculpat îi solicită să-și întemeieze, în drept, motivul de recurs, permițându-i să studieze codul d e procedură penală.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat invocă dispozițiile art.74 lit.b Cod penal, având în vedere faptul că inculpatul a recunoscut infracțiunea și o regretă, a colaborat cu organul de urmărire penală, nu s-a sustras de la cercetare.
Curtea arată că apărătorul din oficiu a indicat circumstanța atenuantă pe care o solicită a fi reținută și stăruie ca apărătorul să precizeze și cazul de casare, studiind dispozițiile art.3859Cod procedură penală.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat precizează că nu se încadrează în niciun articol.
Curtea constată că apărătorul din oficiu nu poate realiza o apărare efectivă recurentului-inculpat, motiv pentru care desemnează un alt apărător din oficiu, căruia îi remite dosarul spre studiu, urmând a relua cauza.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.000.636/28.XII.2009, lipsind intimații-părți vătămate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează atât faptul că starea de arest preventiv a recurentului-inculpat, menținută prin hotărârea instanței de apel, va înceta pe data de 14.2010, cât și împrejurarea că, la prima strigare a cauzei, recurentul-inculpat a fost de acord să fie ascultat, declarația sa fiind consemnată în scris, după care;
Curtea precizează că, la prima strigare a cauzei, recurentul-inculpat, prin apărătorul din oficiu, a învederat că recursul privește reindividualizarea judiciară a pedepsei închisorii și, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor penale și, pe fond, rejudecând, să-i fie aplicată o pedeapsă cu închisoarea orientată sub minimul prevăzut de lege, având în vedere faptul că inculpatul are un copil cu handicap locomotor și este unicul întreținător al minorului, așa cum evidențiază actele depuse la dosar, a avut o atitudine procesuală sinceră și a recunoscut comiterea infracțiunii, precizând că nu a intrat în unitatea spitalicească cu intenția de a sustrage bunuri, faptă pe care o regretă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că critica formulată este neîntemeiată, având în vedere faptul că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat în timpul minorității dar și ulterior pentru comiterea unor infracțiuni contra patrimoniului, fapta penală dedusă judecății a comis-o după liberarea din penitenciar, în stare de recidivă mare postcondamnatorie, așa încât consideră că nu este justificată diminuarea cuantumului pedepsei închisorii, deoarece, chiar dacă instanța ar reține circumstanța atenuantă a atitudinii sincere, nu este obligatorie coborârea cuantumului pedepsei, fiind incidente prevederile art.80 Cod penal, considerente pentru care reiterează concluzia de respingere, ca nefondat, a recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, personal, lasă la aprecierea Curții.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că, prin sentința penala nr. 1759/05.10.2009 pronunțata de Judecătoria Sectorului 4 B in dosarul nr-, s-a dispus, in baza art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. e), alin. 2 lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în stare de recidivă postcondamnatorie.
În baza art. 61 alin. 1 Cod penal, s-a dispus revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1485/2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B și a fost contopit restul rămas de executat de 501 zile închisoare cu pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată pentru fapta din prezenta cauză, dându-se spre executare inculpatului pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a Il-a și lit. b) Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 07.07.2009 la zi, iar, în temeiul art. 350 alin.1 Cod procedură penală, a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului.
S-a luat act că părțile vătămate și Poliana nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, că, la data de 07.07.2009, în jurul orei 1600, inculpatul s-a întâlnit cu numitul, iar, odată ajunși lângă Spitalul din B, inculpatul i-a cerut lui să îl aștepte, el intrând în unitatea spitalicească.
Inculpatul a urcat până la etajul 3, pătruns în salonul nr. 304 și, profitând de faptul că părțile vătămate și Poliana dormeau, a sustras de pe noptieră un telefon mobil marca aparținând părții vătămate, precum și un portofel ce conținea suma de 110 lei și acte (carte de identitate, card bancar, legitimație de călătorie, legitimație de la fostul loc de muncă, card ), care se afla într-o borsetă pusă între pernă și noptieră, aparținând părții vătămate Poliana.
După ce a părăsit incinta spitalului, inculpatul i-a înmânat lui telefonul mobil, arătându-i și portofelul sustras, iar, ulterior, au plecat, aruncând pe drum, în mai multe locuri, portofelul și documentele din interiorul acestuia, după care au fost depistați de organele de poliție.
Vinovăția inculpatului a fost reținută de instanță pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul - verbal de prindere în flagrant întocmit la 07.07.2009 de lucrătorii - Poliția Sector 4 B - Secția 15 Poliție, declarațiile părților vătămate și Poliana, procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe foto, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr. - din 22.07.2009, dovezile de restituire a bunurilor sustrase, procesele - verbale de efectuare a percheziției corporale, procesele - verbale de conducere în teren, declarațiile numitului, precum și declarațiile de recunoaștere a comiterii faptei date de inculpat pe tot parcursul procesului penal.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens, s-a ținut seama de gravitatea concretă a infracțiunii, comisă într-un loc public (spital de copii), în aceeași împrejurare inculpatul sustrăgând bunurile a două persoane, aspect ce dovedește îndrăzneală și perseverență pe calea infracțională. De asemenea, s-a reținut faptul că inculpatul nu are ocupație și loc de muncă și este recidivist, fiind condamnat anterior pentru infracțiuni contra patrimoniului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pe motive de netemeinicie și solicitând reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia, pe motiv că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile, iar inculpatul are un copil minor în întreținere.
Prin decizia penală nr. 627/A/16.11.2009, Tribunalul București - Secția a II-a penală a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1759/05.10.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B și l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Totodată, în temeiul art. 350 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a inculpatului, iar, in baza art. 88 Cod penal, a dedus perioada reținerii si arestării preventive a acestui de la 07.07.2009 la zi.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut că prima instanță a analizat judicios materialul probator administrat in cauză, din care rezultă vinovăția inculpatului, și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 Cod penal, privitoare la individualizarea pedepsei, ținând seama de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpat (furt calificat într-un loc public - spital de copii) și de persoana acestuia, care, încă din minorat, a intrat în conflict cu legea penală, dând dovadă de perseverentă infracțională.
S-a mai arătat că fapta dedusă judecații a fost săvârșită la exact 3 luni după ce inculpatul a fost liberat condiționat din executarea unei pedepse privative de libertate aplicată pentru același gen de infracțiuni, aspect ce demonstrează că scopul pedepselor aplicate anterior, ca măsura de constrângere, mijloc de reeducare si de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, nu a fost atins.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticându-le pe motive de netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei ce i-a fost aplicată.
S-a arătat în motivarea orală a recursului că pedeapsa stabilită de instanța de fond și menținută de Tribunal este prea mare în raport cu circumstanțele sale personale și circumstanțele reale ale comiterii faptei, solicitându-se de către recurent reindividualizarea pedepsei și aplicarea unei sancțiuni penale mai ușoare, orientată sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, prin reținerea dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. c), art. 74 alin. 2 și art. 76 Cod penal, având în vedere atitudinea sa procesuală sinceră și cooperantă, precum și faptul că are un copil minor cu handicap locomotor, al cărui singur întreținător este.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivului de recurs invocat - în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală - cât și din oficiu - potrivit art.3859alin. 3 Cod procedură penală - apreciază sentința pronunțată de instanța de fond și decizia dată în apel ca fiind legale și temeinice și ca nefondat recursul declarat de inculpat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, Curtea constată că, în cauză, s-a făcut o analiză judicioasă a probelor și o interpretare corespunzătoare a acestora, reținându-se în mod corect atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei penale săvârșită de acesta.
Și sub aspectul proporționalizării pedepsei aplicată inculpatului, Curtea apreciază că s-a făcut o corectă individualizare, ținându-se seama de toate criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. 1 Cod penal. Astfel, față de circumstanțele reale ale comiterii faptei (în loc public - un spital de copii, în dauna a două părți vătămate și în condițiile agravantei prevăzute de alin. 2 lit. b) al art. 209 Cod penal) și circumstanțele personale ale inculpatului, a fost aplicată o pedeapsă corect individualizată, orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
Sub aspectul datelor ce caracterizează persoana inculpatului, este de menționat, astfel cum au reținut și instanțele de fond și de apel, că acesta nu are ocupație și un loc de muncă din care să obțină venituri licite și că nu se află la primul conflict cu legea penală, infracțiunea pentru care a fost condamnat în prezenta cauză fiind săvârșită în stare de recidivă mare postcondamnatorie, în raport cu sentința penală nr. 1485/29.06.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 B, definitivă prin decizia penală nr. 1602/9.11.2007 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală, prin care i s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat.
Totodată, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, inculpatului i-a fost aplicată măsura educativă a internării într-un centru de reeducare prin sentința penală nr. 132/24.03.1998 a Tribunalului București - Secția I-a penală, definitivă prin neapelare, aspect ce denotă perseverența sa infracțională și specializarea în comiterea unor infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului.
În ceea ce privește atitudinea procesuală manifestată de inculpat pe parcursul cercetărilor, este de menționat că, deși acesta a recunoscut sustragerea bunurilor din posesia celor două părți vătămate, a încercat să inducă în eroare organele judiciare cu privire la scopul prezenței sale în Spitalul din B, declarând inițial că a intenționat să o viziteze pe mama sa (fila 84 ), iar, ulterior (fila 87 și urm. ), că urma să meargă la fiica sa, internată în acel spital, deși nu există nici o dovadă în acest sens, adeverința nr. 2694/2009 depusă la dosarul de apel (fila 8) dovedind doar efectuarea unui tratament ambulatoriu în perioada 1.06.2009 - 27.07.2009, iar nu internarea în unitatea spitalicească a fiicei inculpatului, astfel cum a susținut acesta.
Ca urmare, față de aceste aspecte, Curtea apreciază că nu se justifică reținerea în favoarea recurentului a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. c) Cod penal, atitudinea parțial sinceră manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal fiind în mod corect valorificată de instanțele de fond și de apel ca reprezentând o împrejurare ce justifică aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
De asemenea, faptul că recurentul are în întreținere un copil minor cu un handicap locomotor nu este de natură, în opinia Curții, să conducă la reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. 2 Cod penal, având în vedere gradul relativ ridicat de pericol social al faptei comise și de periculozitate a inculpatului.
În consecință, față de toate aceste considerente anterior expuse, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 alin. 1 Cod penal, astfel încât nu se justifică stabilirea unei sancțiuni penale mai ușoare, care ar fi insuficientă pentru a asigura reeducarea acestuia și realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 Cod penal.
Constatând că nu este incident, pentru motivele anterior arătate, nici cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, apreciind hotărârile pronunțate de instanța de fond și de apel ca fiind legale și temeinice.
În temeiul art. 38517alin. 4 raportat la art. 383 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea va deduce prevenția inculpatului de la 07.07.2009 la zi.
Având în vedere că recurentul - inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Curtea în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - inculpat împotriva Deciziei penale nr. 627/A/16.XI.2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 38517, alin. 4, Cod procedură penală, raportat la art. 383, alin. 2, Cod procedură penală, deduce durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 7.VII.2009 la zi.
În temeiul art. 192, alin. 2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
-
Red./Dact./15.01.2010/Ex.2
Red.-- II.
Red. -Jud.sect.4
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie, Daniela Panioglu, Cristina
