Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 487/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 689/2009)
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.487/
Ședința publică din data de 06 aprilie 2009
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect RECURSURILE declarate de inculpații și împotriva Deciziei penale nr.126/A din data de 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții inculpați, personal, aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Rahova și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație la dosar și, personal, aflat în stare de arest în altă cauză la Penitenciarul Rahova și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimata parte civilă SC SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.18 din Codul d e procedură penală, arată că, în privința acestuia, a fost comisă o gravă eroare de fapt și, astfel, în mod greșit, s-a dispus o soluție de condamnare. Pentru acest motiv,în principal, solicită achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art.10 lit.c din Codul d e procedură penală. Dacă se va trece peste această apărare, solicită,în subsidiar, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 din Codul d e procedură penală, să se constate că pedeapsa aplicată inculpatului a fost în mod greșit individualizată, sens în care, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, pune concluzii de admitere a recursului, casare în parte a hotărârilor atacate și, pe fond, reducerea pedepsei aplicate de către instanța de fond, al cărei cuantum îl apreciază ca fiind mult prea mare în raport cu poziția procesuală a inculpatului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat precizează că acesta a declarat recurs în temeiul cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 din Codul d e procedură penală, apreciind că pedeapsa la care a fost condamnat este greșit individualizată în raport cu prevederile art.72 din Codul penal. În acest sens, arată că fapta inculpatului nu prezintă un grad ridicat de pericol social, pentru a justifica aplicarea unei pedepse atât de severe. În consecință, în temeiul art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și, pe fond, aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, avându-se în vedere, în special, atitudinea procesuală a inculpatului, sinceră și cooperantă cu organele judiciare. De asemenea, solicită să se aibă în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care are în întreținere un copil minor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază hotărârile pronunțate în cauză de către instanțele inferioare ca fiind legale și temeinice.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, arată că nu s-a comis o eroare gravă de fapt, astfel cum a susținut apărătorul acestuia, situația de fapt fiind, dimpotrivă, în mod corect stabilită în raport cu probatoriul administrat, din care rezultă că inculpatul a fost participant nemijlocit la săvârșirea faptei. În acest sens, invocă declarațiile inițiale ale însuși inculpatului, în care acesta a arătat în detaliu modul de comitere a faptei, descriind cum el și celălalt inculpat s-au deplasat cu un taxi la locul faptei, arătând cine a tăiat grilajul și, de asemenea, precizând cum a ajutat la transportarea bunurilor. De asemenea, urma papilară ridicată cu ocazia cercetării la fața locului de pe un cartuș de țigări rămas lângă vitrina ce prezenta geamul spart, s-a dovedit a fi lăsată de degetul inelar de la mâna a inculpatului, astfel cum s-a concluzionat prin raport de constatare tehnico-științifică. În același timp, martorul ocular a declarat că, la locul faptei, a observat trei persoane. În ceea ce privește susținerea inculpatului, care a afirmat că, la data de 30 aprilie 2009, s-ar fi deplasat la Spitalul Clinic de Urgență Curie, împreună cu fetița sa și, apoi, a căutat o farmacie pentru achiziționarea de medicamente pentru aceasta, arată că este infirmată de informațiile comunicate de către spitalul respectiv, din care rezultă că minora nu a fost prezentată la Camera de Gardă în data de 30 aprilie 2009, ci în ziua anterioară, la data de 29 aprilie 2009. În aceste condiții, apreciază că susținerile inculpatului, în sensul că nu a participat la săvârșirea faptei și că nici nu cunoștea proveniența bunurilor primite de la celălalt inculpat, servesc doar scopului său de a se sustrage răspunderii penale. Pentru motivele arătate, solicită să se constate că soluția de condamnare a inculpatului, ca participant la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, este legală și temeinică.
În privința ambilor inculpați, apreciază că nu se justifică o nouă individualizare a pedepselor aplicate acestora, în sensul reducerii lor. În acest sens, invocă natura și gravitatea faptei săvârșite, dar și antecedentele penale ale inculpaților, arătând că inculpatul a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă de 5 ani închisoare, tot pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat, iar inculpatul a fost și el condamnat anterior pentru o infracțiune de furt calificat, dar și pentru o infracțiune de tâlhărie, în plus săvârșind fapta dedusă judecății după numai o lună de la liberarea sa condiționată din executarea pedepsei precedente, pentru ca, ulterior comiterii prezentei fapte, să săvârșească, la data de 16 octombrie 2008, o nouă infracțiune de furt din locuință, pentru care este cercetat în prezent.
Drept urmare, solicită respingerea ambelor recursuri, ca nefondate.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, precizează că este nevinovat. Arată că el nu cunoștea proveniența cartelelor ce i-au fost date de către inculpatul. Mai arată că a fost bătut de către organele de poliție, pentru a recunoaște fapta. Solicită, în principal, achitarea sa iar, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Recurentul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, susține că pedeapsa ce i-a fost aplicată este mult prea mare în raport cu gravitatea faptei comise, solicitând reducerea acesteia.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinSentința penală nr.2160/F din data de 05 decembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 4 Bah otărât astfel:
În baza art.334 din Codul d e procedură penală, a schimbat încadrarea juridică, în privința inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, g, i cu aplic. art.75 alin.1 Iit.c și art.37 lit.a din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, g, i cu aplic. art.75 alin.1 lit.c și art.37 lit.a, b din Codul penal.
În baza art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, g, i cu aplic. art.75 alin.1 lit.c și art.37 lit.b din Codul penal, a condamnat peinculpatul(fiul lui și, născut la data de 17 mai 1978 în B, CNP -) la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în stare de recidivă postexecutorie.
În baza art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
În baza art.350 alin.1 din Codul d e procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 01 mai 2008 până la zi.
În baza art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, g, i cu aplic. art.75 alin.1 lit.c și art.37 lit.a, b din Codul penal, a condamnat peinculpatul(fiul lui G și -, născut la data de 06 februarie 1983 în B, CNP -) la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie.
n baza art.61 alin.1 din Codul penal, a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.1636/2007 a Judecătoriei Medgidia și a contopit restul rămas neexecutat, de 476 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
A constatat că inculpatul este arestat preventiv în altă cauză.
În baza art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive, de la data de 21 iunie 2008 până la data de 20 iulie 2008.
În baza art.14 rap. la art.346 alin.1 din Codul d e procedură penală, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SC SRL și a obligat pe inculpați, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 12.313,70 RON, cu titlu de daune materiale.
În baza art.112 lit.d rap. la art.116 din Codul penal, a dispus față de inculpatul măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în municipiul B pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art.191 alin.1, 2 din Codul d e procedură penală, a obligat pe inculpați la plata sumei de câte 300 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
A dispus plata onorariului cuvenit pentru asistența juridică acordată din oficiu de către apărătorul inculpatului conform Protocolului încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
Pentru a hotărî astfel, în urma analizei materialului probator administrat în cauză, Judecătoria a reținutîn faptcă, la data de 01 mai 2008, pe timp de noapte, inculpații și, acționând împreună cu minorul, au pătruns prin efracție în magazinul aparținând părții civile SC SRL, situat pe- din sectorul 4, de unde au sustras mai multe bunuri (cartele telefonice și cartușe de țigări), prejudiciul rămas nerecuperat cifrându-se la suma de 12.313,70 RON.
Astfel, din procesul-verbal întocmit de agenți ai Secției 15 Poliție, a rezultat că, la data de 01 mai 2008, în jurul orei 0430, aceștia au fost dirijați să se deplaseze în-, întrucât 3 indivizi au spart un magazin. Organele de poliție l-au depistat, la intersecția B-dului - - cu Strada -, pe inculpatul, care părea foarte grăbit și se prefăcea că vorbește la telefon. Asupra acestuia, au fost găsite 12 cartele telefonice, 7 în rețeaua și 5 în rețeaua, sustrase din magazin, care au fost ulterior restituite pe bază de dovadă. Inculpatul a recunoscut că, împreună cu și, au spart un magazin, susținând că, cu ajutorul unei "guri de ", a tăiat gratiile, apoi au pătruns toți trei în magazin și au sustras bunuri, după care s-au despărțit, urmând să se întâlnească în alt loc (filele 9-10, ).
Susținerea inculpatului, dată la un interval scurt de timp după comiterea faptei, este cea care corespunde adevărului faptic, aceasta coroborându-se și cu mențiunile procesului-verbal din data de 01 mai 2008, în care este consemnată declarația martorei, care a arătat că a ieșit pe balcon și a văzut 3 indivizi, care sustrăgeau mai multe bunuri din magazin, aceștia luând-o apoi la fugă (fila 11, ).
Partea civilă a reclamat un prejudiciu de aproximativ 17.000 RON (fila 16, ), prin sustragerea unui număr mare de cartușe de țigări, cartele telefonice, dar și a unui aparat mobil al unui telefon fix Motorola și a unui alt telefon mobil marca Nokia.
Din planșele foto efectuate cu ocazia cercetării la fața locului, a rezultat intrarea în magazin prin efracție, dar și găsirea unor cartușe de țigări abandonate la intrarea în acesta (filele 20-25, ). Pe un cartuș de țigări, a fost găsită amprenta inculpatului, împrejurare ce confirmă participarea sa la comiterea faptei și infirmă susținerile acestuia din fața instanței.
Din coroborarea declarațiilor date în fața instanței de inculpatul și de martorii și, a rezultat că doi dintre sacii de plastic în care inculpații au pus cartușele cu țigări s-au rupt la ieșirea din magazin, aceste cartușe fiind abandonate ca urmare a intervenției verbale a martorei, care a strigat "Hoții! Poliția!".
Inculpatul a condus organele de poliție la locul săvârșirii infracțiunii (filele 43-49, ).
Minorul a declarat inițial că a fost împreună cu și, însă nu a recunoscut că ar fi intrat efectiv în magazin, spre deosebire de declarația dată în fața instanței (fila 50, ).
Inculpatul a fost indicat de ceilalți doi participanți ca fiind unul dintre autorii faptei.
Inculpatul a avut inițial o poziție parțial sinceră, încercând să-și minimalizeze contribuția la săvârșirea faptei. Spre exemplu, în declarația consemnată la filele 78-79, acesta a susținut că el doar a stat în apropierea magazinului, iar ceilalți doi au intrat înăuntru. La data de 21 mai 2008, o dată cu prezentarea materialului de urmărire penală (fila 83, ), inculpatul și-a schimbat radical atitudinea, susținând că nu a săvârșit nicio faptă, autorul fiind numai inculpatul, care a venit și i-a adus niște cartele telefonice, a căror proveniență el nu o cunoștea.
Inculpatul a recunoscut în fața instanței săvârșirea faptei, asumându-și chiar vinovăția exclusivă, în încercarea de a-l exonera pe inculpatul de răspundere penală, susținând noua versiune a acestuia din faza cercetării judecătorești.
Noua apărare a inculpatului a fost aceea că, întrucât copilul său se simțea rău, la ora 0410- 0420, concubina l-a trimis la farmacie, pentru a cumpăra mixtură mentolată și ceai de colici. Fiind pe drum, i-a întâlnit cu totul întâmplător pe inculpatul și pe, care alergau, cel dintâi dându-i lui niște cartele telefonice, despre care nu i-a spus de unde provin, spunându-i doar să le ducă acasă. Inculpatul a mai susținut că el nu a fost niciodată la locul infracțiunii, amprentele fiind în realitate "plantate" de polițiști. În acest sens, a arătat că a fost legat la și lovit de polițiști, chiar și înainte de audierea sa de către procuror.
Judecătoria a apreciat că noua declarație a inculpatului este neverosimilă și neprobată, fiind totodată în contradicție cu declarațiile anterioare ale acestuia, astfel că nu a reținut-o ca exprimând adevărul.
Încercările inculpaților, fie de a arunca inițial vina unul asupra celuilalt, fie, în cazul inculpatului, de a-și asuma ulterior vinovăția exclusivă pentru ca inculpatul să nu fie tras la răspundere penală, au fost susținute și de martora, concubina cel din urmă.
Spre deosebire de faza urmăririi penale, când a declarat că, la data de 01 mai 2008, fost sunată de inculpatul care i-a spus că a spart un magazin cu inculpatul, în fața instanței această martoră a făcut o declarație ilogică și nesinceră, cu scopul evident de a-și ajuta concubinul (fila 162, dosar de fond), motiv pentru care acea declarație a fost înlăturată. Astfel, martora a arătat că a semnat declarația consemnată la fila 56, însă afirmația anterior menționată, privitoare la telefonul primit de la inculpatul, nu îi aparține, susținând chiar că polițistul i-ar fi spus că, dacă nu contribuie la prinderea lui, i se vor lua copiii.
Judecătoria a mai reținut că, din adresa transmisă de Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Curie, a rezultat că minora nu a fost prezentată la camera de gardă a acelui spital la data de 30 aprilie 2008, cum în mod neadevărat a declarat martora.
În privința martorului minor, care nu răspunde penal, Judecătoria a constatat că acesta și-a contrazis singur afirmațiile anterioare, susținând în cursul judecății poziția celor doi inculpați din fața instanței.
Martora a declarat însă la ultimul termen de judecată că a văzut două persoane care tăiau gratiile (instrumentul cu care s-a săvârșit efracția nu a fost găsit, nefiind astfel confiscat), iar oat reia persoană era ascunsă în gardul, iar în momentul în care ea a strigat cei doi au discutat cu cel de-al treilea.
Judecătoria a constatat că schimbarea poziției procesuale a inculpaților în cursul judecății nu poate conduce la înlăturarea probelor administrate în faza urmăririi penale și nici la punerea la îndoială a veridicității acestora, cu atât mai mult cu cât unele dintre ele sunt chiar probe științifice. În același sens, a reținut că nu există vreun criteriu de preferință între probe, în funcție de faza procesului penal în care au fost administrate, iar, potrivit art.63 alin.2 din Codul d e procedură penală, probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecăreia fiind făcută de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor cauzei, în scopul aflării adevărului.
În drept, Judecătoria a constatat că fapta inculpatului întrunește, obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, g, i cu aplic. art.75 alin.1 lit.c și art.37 lit.b din Codul penal. Starea de recidivă postexecutorie a fost reținută în considerarea condamnării anterioare la pedeapsa de 5 ani închisoare, ce a fost aplicată inculpatului, tot pentru o infracțiune de furt calificat, prin Sentința penală nr.538/2000 a Tribunalului București.
De asemenea, a constatat că fapta inculpatului întrunește, obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, g, i cu aplic. art.75 alin.1 lit.c și art.37 lit.a, b din Codul penal. Starea de recidivă postcondamnatorie a fost reținută în considerarea condamnării la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.1636/2007 a Judecătoriei Medgidia (definitivă prin nerecurare la data de 06 noiembrie 2007), din executarea căreia acesta a fost liberat condiționat la data de 08 aprilie 2008, cu un rest rămas neexecutat de 476 zile închisoare. Starea de recidivă postexecutorie a fost reținută în considerarea condamnării la pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.299/2004 a Judecătoriei Constanța (definitivă prin neapelare la data de 05 martie 2004), din executarea căreia acesta a fost liberat condiționat la data de 04 noiembrie 2005, cu un rest rămas neexecutat de 510 zile închisoare.
Laindividualizarea pedepseloraplicate inculpaților, Judecătoria a ținut seama de criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal, respectiv dispozițiile părții generale a codului, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana fiecărui infractor și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, pentru ambii inculpați, Judecătoria a avut în vedere gravitatea sporită a infracțiunii, împrejurările concrete de comitere și modalitatea de operare (pe timp de noapte, de către trei persoane împreună, prin efracție, inculpații atrăgând pe cale infracțională și un minor), precum și cuantumul prejudiciului, care nu este deloc neglijabil. În același timp, a avut în vedere atitudinea procesuală a inculpaților, dar și circumstanțele lor personale, reținând că amândoi sunt recidiviști și nu au ocupație.
Pentru atingerea scopului educativ și preventiv prevăzut de art.52 din Codul penal, Judecătoria a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea, într-un cuantum proporțional cu gravitatea faptei, dar și cu antecedența penală a fiecărui inculpat. Drept urmare, pedepsele au fost îndreptate spre minimul special (ținând seama și de situația familială și personală a inculpaților), fiind însă superioare acestuia și, totodată, diferențiate. În acest sens, Judecătoria a reținut că, deși contribuția inculpaților la săvârșirea faptei este oarecum asemănătoare, trebuie să țină seama, la individualizarea pedepsei proprii, de numeroasele condamnări suferite anterior de inculpatul pentru același gen de infracțiuni. Inculpatul a fost și el condamnat anterior la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru o infracțiune de furt calificat. Totuși, în timp ce acesta din urmă are "numai" o condamnare, cazierul inculpatului este mult mai bogat, el fiind condamnat în repetate rânduri pentru infracțiuni împotriva patrimoniului la pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare și respectiv 4 ani închisoare. În plus, inculpatul a comis infracțiunea dedusă judecății foarte rapid după liberarea sa condiționată, respectiv la aproximativ 3 săptămâni de la ieșirea din penitenciar. De asemenea, același inculpat a fost recent arestat preventiv într-o altă cauză, fiind cercetat tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat.
În baza art.350 alin.1 din Codul d e procedură penală, Judecătoria a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, apreciind că subzistă temeiurile ce au determinat dispunerea acestei măsuri, întrucât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere circumstanțele sale personale, dar și frecvența săvârșirii acestui tip de infracțiuni pe raza municipiului
Cu privire la inculpatul, Judecătoria a constatat că este arestat preventiv în altă cauză, în baza nr.126/UP emis la data de 17 octombrie 2008 de către Judecătoria Sectorului 4
În privința ambilor inculpați, Judecătoria a dedus perioada măsurilor preventive dispuse în prezenta cauză.
Constatând că sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale (prejudiciul cert și nereparat, fapta ilicită, vinovăția și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul creat), în baza art.14 rap. la art.346 alin.1 din Codul d e procedură penală, Judecătoria a admis acțiunea civilă exercitată în procesul penal și i-a obligat pe inculpați, în solidar, la plata către partea civilă SC SRL a sumei de 12.313,70 RON, reprezentând daune materiale.
În baza art.112 lit.d rap. la art.116 din Codul penal, Judecătoria a dispus față de inculpatul măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în municipiul B, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, având în vedere că nu are domiciliul în această localitate, a mai fost anterior condamnat, iar prezența lui constituie un pericol grav pentru societate, putând constitui sursa comiterii unor noi infracțiuni. Deși, potrivit art.25 din Constituție orice persoană are dreptul la liberă circulație, Judecătoria a apreciat că măsura dispusă este în deplină concordanță cu dispozițiile legii fundamentale, fiind o restrângere a exercițiului acestui drept, potrivit art.53 din Constituție, necesară pentru apărarea ordinii publice și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Împotriva acestei sentințe,au declarat apel în termenul legal inculpatul(la data de 10 decembrie 2008), care a solicitat achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală, susținând că nu a comis infracțiunea pentru care a fost condamnat în primă instanță șiinculpatul(la data de 15 decembrie 2008), care a invocat greșita individualizare a pedepsei în raport cu criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal, solicitând reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante judiciare, în considerarea atitudinii sincere avute în cursul procesului penal.
În cursul judecării apelurilor, în conformitate cu exigențele art.6 CEDO cu referire la jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Tierce contra ), instanța de control judiciar a procedat la ascultarea nemijlocită a inculpaților, care și-au menținut declarațiile din cursul judecății în primă instanță, inculpatul susținând că și-a însușit un număr de 12-13 cartele.
PrinDecizia penală nr.126/A din data de 16 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a hotărât astfel:
În temeiul art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații și.
Conform art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, a obligat pe fiecare apelant inculpat la plata sumei de câte 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Conform art.350 din Codul d e procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și, potrivit art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicată acestuia prevenția de la data de 01 mai 2008 până la zi.
A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul, examinând legalitatea si temeinicia sentinței apelate prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art.371 teza finală din Codul d e procedură penală, a constatat următoarele:
Asupra apelului declarat de inculpatul
Inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, g, i cu aplic art.75 alin.1 lit.c din Codul penal, stabilindu-se că, în noaptea de 01 mai 2008, împreună cu coinculpatul și cu minorul (care nu îndeplinește condițiile de vârstă pentru a răspunde penal), au pătruns prin efracție (tăierea grilajului care asigura un geam lateral și spargerea geamului) în magazinul aparținând SC SRL din-, de unde au sustras mai multe cartele telefonice și cartușe de țigări, cauzând un prejudiciu în valoare de 12.313,70 lei, rămas nerecuperat.
Potrivit dispozițiilor art.63 alin.2 din Codul d e procedură penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită, ci aprecierea lor se face de către instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Principiul liberei aprecieri a probelor, consacrat de aceste dispoziții, lasă instanței de judecată libertatea să aprecieze concludența tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului, consacrat în art.3 din Codul d e procedură penală, impune instanței să dea valoare acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul.
Indiferent de numărul și natura probelor administrate în cauză, pentru stabilirea adevărului nu se face o paritate a lor, fiind posibil ca numai una sau unele dintre acestea să confirme concluzia că inculpatul este autorul faptei, restul probelor putând fi nerelevante ori neconvingătoare.
În considerarea acestor prevederi legale, Tribunalul a constatat că instanța de fond și-a format o convingere corectă, prin analiza modului în care s-au coroborat declarațiile martorei cu declarațiile celor doi inculpați și ale făptuitorului minor (în vârstă de 10 ani), cu constatările procesului verbal de cercetare la fața locului, ale procesului verbal de constatare a infracțiunii întocmit de către organele de poliție la data de 01 mai 2008 cu ocazia depistării inculpatului și ale procesului verbal de conducere în teren (de către același inculpat), precum și cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr.-/2008.
Din aceste probe, Tribunalul a reținut că, asupra inculpatului, au fost găsite, la data de 01 mai 2008, 12 cartele telefonice, identificate de către reprezentantul părții vătămate ( ) ca fiind dintre acelea sustrase din magazin în aceeași noapte.
Totodată, a constatat că urma papilară, relevată și ridicată cu ocazia cercetării la fața locului de pe un cartuș de țigări rămas lângă vitrina ce prezenta geamul spart, a fost lăsată de degetul inelar de la mâna a aceluiași inculpat, conform raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, ceea ce confirmă în mod convingător concluzia la care a ajuns și instanța de fond, în sensul că inculpatul este autorul faptei.
Tribunalul a mai reținut că participația acestui inculpat la săvârșirea infracțiunii de furt calificat rezultă și din declarațiile sale inițiale, în care a arătat modul în care autorii au luat împreună rezoluția infracțională de a sustrage bunuri și au pregătit-o (inculpatul luând în acest scop cu el un foarfece, tip "gură de ", pentru a tăia grilajul), după ce s-au asigurat că magazinul putea fi cu ușurință spart, întrucât nu era prevăzut cu camere de luat vederi și sistem de alarmă, semnificativ fiind și faptul că inculpatul l-a implicat în această activitate și pe minorul (nepotul concubinei sale), cooperarea între cei trei participanți fiind menită să asigure reușita acțiunii de sustragere.
În același timp, inculpatul a condus organele de cercetare penală pentru a le indica locul unde au fost abandonate cutiile în care au depozitat bunurile sustrase, acesta fiind, de altfel, depistat de către organele de poliție, imediat după comiterea faptei, având asupra lui 12 dintre cartelele telefonice furate din magazin.
Tribunalul a concluzionat că vinovăția inculpatului a fost temeinic stabilită, pe baza unor probe legal administrate, instanța de fond reținând în mod corect declarațiile inițiale ale inculpatului și constând judicios că acestea sunt expresia adevărului, întrucât se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Susținerile inculpatului, în sensul că el doar a asigurat paza, în timp ce ceilalți autori au comis sustragerea, că nu a intrat în magazin și nici nu s-a atins de cartușele de țigări, nu au acoperire în probe și, drept urmare, nu pot fi primite cu consecința reținerii unei participații numai în forma complicității.
Tribunalul a mai constatat că inculpatul a comis infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.37 lit.b din Codul penal, în raport cu condamnarea anterioară la pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat prin Sentința penală nr.538/2000 a Tribunalului București, din care a fost liberat condiționat la data de 20 mai 2002, cu un rest rămas neexecutat de 642 zile închisoare, astfel că, la data de 01 mai 2008, pedeapsa respectivă era considerată executată.
Având în vedere existența cauzelor legale de agravare (starea de recidivă postexecutorie și circumstanța agravantă legală prevăzută de art.75 lit.c din Codul penal - comiterea infracțiunii împreună cu un minor), Tribunalul a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost în mod just individualizată în raport cu criteriile art.72 din Codul penal, răspunzând și exigențelor impuse de art.52 din Codul penal.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal este proporțională cu natura si gravitatea faptei săvârșite, dar și cu datele ce caracterizează persoana inculpatului.
În același timp, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite și condițiile impuse de art.350 alin.1 din Codul d e procedură penală, în ceea ce privește menținerea măsurii privative de libertate dispuse față de inculpatul.
Tribunalul a mai constatat că au fost respectate și dispozițiile art.88 din Codul penal, privind deducerea din pedeapsă a timpul reținerii și arestării preventive, începând cu data de 01 mai 2008 și până la zi.
Asupra apelului declarat de inculpatul
Tribunalul a reținut că, și în cazul acestuia, există probe certe de vinovăție, cu privire la comiterea în noaptea de 01 mai 2008, prin efracție, a furtului din magazinul aparținând SC SRL.
Deși poziția procesuală a inculpatului a fost aceea de recunoaștere a vinovăției în raport cu acuzația adusă, acesta a încercat să minimalizeze participația coinculpatului (despre care a afirmat că l-a întâlnit întâmplător în acea noapte, după comiterea faptei și i-a dat niște cartele telefonice, spunându-i să le țină).
Tribunalul a apreciat că, și în privința inculpatului, instanța de fond a valorificat în mod judicios criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal, la stabilirea pedepsei aplicate acestuia având în vedere gradul concret de pericol social al infracțiunii săvârșite, rezultat din circumstanțele reale ale comiterii faptei (noaptea, prin efracție, împreună cu un minor), dar și din urmarea produsă (prejudiciul ce a rămas neacoperit), precum și datele personale ale inculpatului, care a suferit anterior numeroase condamnări definitive, pronunțate tot pentru infracțiuni contra patrimoniului, situația lui juridică fiind corect evaluată de către prima instanță prin reținerea dispozițiilor art.37 lit.b din Codul penal, alături de dispozițiile art.37 lit.a din Codul penal, întrucât, pe lângă săvârșirea prezentei infracțiuni la foarte scurt timp după liberarea condiționată (în data de 08 aprilie 2008) din executarea unei pedepse anterioare, acesta a mai executat și alte pedepse privative de libertate.
În ansamblul tuturor circumstanțelor cauzei, Tribunalul a apreciat că simpla atitudine de recunoaștere a vinovăției nu poate fi reținută drept o circumstanță atenuantă, căreia să i se dea un efect ușurător, concluzionând că pedeapsa aplicată inculpatului, respectiv 5 ani închisoare (în condițiile în care minimul special prevăzut de lege este 3 ani închisoare) este în măsură să satisfacă exigențele impuse de art.52 din Codul penal
Tribunalul a mai constatat că stabilirea pedepsei accesorii s-a făcut și în privința acestui inculpat în mod proporțional, ținându-se seama de natura și gravitatea faptei, precum și de persoana inculpatului.
De asemenea, Tribunalul a constatat că au fost corect aplicate și dispozițiile art.88 din Codul penal, luându-se act că inculpatul este arestat în altă cauză.
În ceea ce privește aplicarea măsurii de siguranță a interzicerii de a se afla în municipiul B, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.112 lit.d și art.116 din Codul penal, inculpatul fiind condamnat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat, iar prezența acestuia în localitatea menționată putând fi apreciată ca reprezentând un pericol pentru societate, astfel că, în cazul lui, restrângerea dreptului la liberă circulație este necesară pentru apărarea ordinii publice și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Asupra laturii civile a cauzei, Tribunalul a constatat că, prin fapta ilicită comisă, inculpații au creat un prejudiciu cert, a cărui întindere este evaluabilă în bani și care a rămas neacoperit, fiind îndeplinite astfel condițiile angajării răspunderii civile delictuale a acestora, prin obligarea lor la repararea acelui prejudiciu. În același timp, partea vătămată a exercitat acțiunea civilă în procesul penal, constituindu-se parte civilă în condițiile art.15 alin.2 din Codul d e procedură penală. Din dovada atașată la fila 16, rezultă că părții civile i-au fost sustrase 3 baxuri de țigări, 38 de cartele telefonice pre-paid, 5 cartele, aparatul mobil al telefonului fix Motorola și un telefon mobil Nokia 2610, dintre aceste bunuri fiind recuperate doar cele 12 cartele găsite asupra inculpatul, restul bunurilor rămânând nerecuperat. În aceste condiții, Tribunalul a constatat că obligarea inculpaților, în solidar, la plata sumei de 12.313,70 lei, cu titlu de daune materiale constând în c/val. bunurilor sustrase și nerecuperate, s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art.346 alin.1 din Codul d e procedură penală rap. la art.998 - 999 și art.1003 din Codul civil, respectând principiul acoperirii integrale a pagubei.
Împotriva deciziei Tribunalului,au declarat recurs în termenul legal inculpatul(la data de 19 martie 2009) șiinculpatul(la data de 20 martie 2009).
Recursurile inculpaților, ambele nemotivate în scris, au fost înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 27 martie 2009.
Cu ocazia dezbaterilor,inculpatula invocat cazurile de casare prevăzute de art.3859alin.1 pct.18 și pct.14 din Codul d e procedură penală, în raport cu care a solicitat, în principal, achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală, susținând că nu a participat la săvârșirea infracțiunii ce face obiectul judecății, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei, apreciind că aceasta este prea severă.
La rândul său,inculpatula invocat cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 din Codul d e procedură penală, solicitând exclusiv reducerea pedepsei, pe motiv că fapta săvârșită nu prezintă un grad ridicat de pericol social, el a manifestat o atitudine procesuală sinceră și cooperantă și, în același timp, beneficiază de circumstanțe personale favorabile, având în întreținere un copil minor.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele astfel invocate, în considerarea dispozițiilor art.38510alin.21din Codul d e procedură penală, precum și din oficiu, în limita celorlalte cazuri de casare prevăzute de art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată căambele recursuricu care a fost sesizatăsunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Cu privire la cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.18 din Codul d e procedură penală, Curtea constată că, în speță, a fost pronunțată în mod legal și temeinic o hotărâre de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, g, i cu aplic. art.75 alin.1 lit.c și art.37 lit.b din Codul penal, întrucât din ansamblul probelor administrate - corect interpretate și evaluate de către instanțele de fond și apel - rezultă cu certitudine că acesta a participat, în calitate de autor, împreună cu coinculpatul și cu făptuitorul minor, la comiterea faptei de furt ce face obiectul judecății.
Astfel, contrar celor afirmate de inculpatul în susținerea recursului sub acest aspect, Curtea constată că există conformitate, iar nicidecum contradicție, între situația de fapt ce rezultă din probatoriul cauzei și cea reținută prin hotărârea de condamnare, motiv pentru care în speță nu este incident cazul de casare în discuție.
În acest sens, Curtea reține că, în noaptea de 30 aprilie/01 mai 2008, în jurul orei 0430, fiind sesizate despre spargerea unui magazin de către"trei indivizi", organele de poliție s-au deplasat rapid la fața locului, iar după aproximativ 5 minute l-au reperat în zonă, la intersecția B-dului - - cu Strada -, chiar pe inculpatul, care manifesta un comportament suspect și asupra căruia au fost găsite, la percheziția corporală, 12 dintre cele 20 de cartele telefonice reclamate ca fiind furate din acel magazin, aspect necontestat de acesta.
Martora oculară a confirmat că, în jurul orei 0425, auzind zgomote de afară, a ieșit în balconul locuinței sale, aflată în imediata apropiere a locului faptei, de unde a observat"trei indivizi [] care sustrăgeau din interiorul magazinului mai multe bunuri, luând-o apoi la fugă prin spatele magazinului, spre B-dul - -".
Cu ocazia cercetării locului faptei, au fost descoperite și ridicate de pe cartușele de țigări găsite împrăștiate lângă un geam spart al magazinului, aferent grilajului metalic tăiat, trei urme papilare, despre una dintre acestea stabilindu-se științific că a fost lăsată de degetul inelar de la mâna a inculpatului.
Explicațiile date de inculpatul prezenței sale în zonă și respectiv găsirii asupra lui a unei părți din bunurile sustrase sunt infirmate de probatoriul cauzei și, în același timp, total neverosimile, înlăturarea lor fiind în aceste condiții justă.
Astfel, susținerea inculpatului că, la acea oră târzie din noapte, se afla în apropierea locului faptei (spațial, foarte îndepărtat de adresa unde el locuiește) întrucât mergea la o farmacie cu program non-stop pentru a cumpăra medicamente pentru fiica sa bolnavă, după ce aceasta fusese consultată în cursul zilei de 30 aprilie 2008 la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii "Curie", este contrazisă în mod indubitabil de informațiile comunicate de spitalul respectiv, potrivit cărora minora a fost consultată medical la data de 29 aprilie 2008, în jurul orei 2000, iar nicidecum la data de 30 aprilie 2008.
De asemenea, este inexplicabil cum inculpatul, care se presupune, în raport cu alibiul prezentat, că ar fi trebuit să fie grăbit și preocupat exclusiv de procurarea medicamentelor pentru copilul său, nu a ezitat ca, întâlnindu-se întâmplător - potrivit propriilor afirmații - cu inculpatul (despre care recunoaște că făcea parte din grupul său de cunoscuți), să primească de la acesta tocmai cele 12 cartele telefonice sustrase, găsite asupra sa, fără a cunoaște proveniența sau destinația lor.
Concluzionând, Curtea constată că vinovăția inculpatului a fost temeinic dovedită, prin probe certe, care dovedesc în afara oricărui dubiu participarea nemijlocită a acestuia la comiterea infracțiunii de furt calificat, astfel că nu există motive pentru a fi casată hotărârea prin care s-a dispus condamnarea lui.
Cu privire la cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 din Codul d e procedură penală, Curtea constată că pedepsele aplicate inculpaților și au fost în mod corect individualizate, dându-se eficiența cuvenită tuturor criteriilor menționate în art.72 din Codul penal.
Pedepsele aplicate celor doi inculpați (4 ani închisoare, în cazul celui dintâi și respectiv 5 ani închisoare, în cazul celui din urmă) - orientate deja spre minim, în raport cu limitele speciale prevăzute de lege pentru infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina acestora (închisoare de la 3 la 15 ani) - este proporțională cu gravitatea concretă a faptei săvârșite și reflectă în mod corespunzător împrejurările reale de comitere a acesteia, existența a două cauze legale de agravare a răspunderii penale (circumstanța agravantă a săvârșirii faptei împreună cu un minor și starea de recidivă), dar și perseverența infracțională a autorilor săi.
Astfel, săvârșirea faptei de către trei persoane, pe timp de noapte și prin efracție, în activitatea infracțională a celor doi inculpați fiind atras de către aceștia și un minor în vârstă de numai 13 ani, relevă un grad de periculozitate socială suficient de ridicat pentru a justifica aplicarea unor pedepse privative de libertate într-un cuantum moderat.
De asemenea, ambii inculpați sunt cunoscuți cu antecedente penale de același tip, inculpatul fiind condamnat anterior la pedeapsa de 5 ani închisoare tot pentru o infracțiune de furt calificat, iar inculpatul suferind anterior nu mai puțin de cinci condamnări, la pedepse de 3 ani închisoare, 4 ani și 3 luni închisoare, 3 ani închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare și respectiv 3 ani și 6 luni închisoare, toate pronunțate pentru infracțiuni contra patrimoniului (prima pentru tâlhărie, iar următoarele pentru furt calificat), fără ca pedepsele deja executate să-i fi determinat să-și reconsidere conduita antisocială, aceștia perseverând dimpotrivă pe calea comiterii de infracțiuni similare.
Este dovedită astfel lipsa oricăror efecte educative ale pedepselor anterioare, împrejurare în raport cu care se justifică aplicarea, pentru infracțiunea reținută în sarcina fiecăruia dintre ei în prezenta cauză, a câte unei pedepse suficient de drastice, tocmai în scopul de a asigura îndreptarea lor socială.
În privința inculpatului, Curtea constată că atitudinea procesuală sinceră adoptată de acesta în cursul judecății nu poate căpăta valoarea unei circumstanțe atenuante judiciare, conform art.74 alin.1 lit.c din Codul penal, întrucât atitudinea respectivă nu a fost constantă, inițial inculpatul negând săvârșirea faptei, pentru ca, ulterior, recunoscând-o, să acționeze în sensul inducerii în eroare a organelor judiciare asupra participației inculpatului, în încercarea de a-l exonera de răspundere penală.
În plus, conduita procesuală a inculpatului, ca de altfel și situația familială invocată de acesta, nu pot fi evaluate decât în contextul numeroaselor antecedente penale ce caracterizează comportamentul său social anterior, concretizate în condamnări pronunțate pentru infracțiuni îndreptate împotriva aceleiași valori sociale (patrimoniul persoanelor), astfel că, în mod corect, împrejurările respective au fost avute în vedere numai la stabilirea unei pedepse orientate ușor spre minimul special prevăzut în norma de incriminare, o coborâre a pedepsei sub acest minim nefiind de altfel obligatorie, conform art.80 alin.2 din Codul penal, nici chiar în ipoteza reținerii circumstanței atenuante judiciare în discuție, în condițiile coexistenței celor două cauze legale de agravare a răspunderii penale, anterior menționate.
Nu în ultimul rând, Curtea observă că inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății după numai 3 săptămâni de la liberarea sa condiționată din executarea unei pedepse anterioare, iar, după revocarea măsurii arestării preventive în prezenta cauză, s-a sustras inițial cercetărilor și, mai mult, nu a ezitat să comită, la data de 15/16 octombrie 2008, o altă infracțiune de furt calificat, cu privire la care a fost din nou arestat preventiv într-o altă cauză, acest comportament infracțional repetat lipsind de orice temei solicitarea sa de reducere a pedepsei.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive legale de casare a hotărârilor pronunțate în cauză, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și.
În temeiul art.38517alin.4 rap. la art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală cu aplic. art.88 alin.1 din Codul penal, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 01 mai 2008 și până la zi.
Va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile avocaților din oficiu, desemnați pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestora, fiind avansate din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva Deciziei penale nr.126/A din data de 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 01 mai 2008 și până la zi.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 600 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei fiecare, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 06 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 23.04.2009
/ - II.
- 4.
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Vasile Băjan, Niculae
