Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 50/2008. Curtea de Apel Craiova
Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 209 Cod penal -
(Număr în format vechi 39/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE Nr. 50
Ședința publică de la 22 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER: -
Ministerul Public - reprezentat prin procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
*****************
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.77 din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secției pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-inculpat, inculpatul, inculpatul asistat de avocat desemnat din oficiu, inculpatul asistat de avocat, reprezentanții legali, partea civilă, lipsind reprezentantul legal, Autoritatea tutelară - Consiliul Local C și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se instanței lipsa de apărare a recurentului-inculpat prin neprezentarea apărătorului ales avocat, precum și a inculpatului prin neprezentarea apărătorului desemnat din oficiu,.
Față de lipsa de apărare învederată, se lasă dosarul la a doua strigarel.
La a doua strigare, au răspuns: recurentul-inculpat, asistat de avocat ales, inculpatul, inculpatul asistat de avocat desemnat din oficiu, inculpatul asistat de avocat, reprezentanții legali, partea civilă, lipsind reprezentantul legal, Autoritatea tutelară - Consiliul Local C și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj.
Pentru lipsa apărătorului desemnat din oficiu al inculpatului, instanța desemnează apărător din oficiu pentru acest inculpat, pe avocat.
Reprezentanta Ministerului Public arată că nu se opune ca dna avocat să asigure asistență juridică inculpatului.
Avocat arată că este de acord să asigure asistența juridică și a inculpatului, întrucât cunoaște actele dosarului, apărându-l în aceeași cauză și pe inculpatul . Menționează că cei doi inculpați, nu au interese contrare.
Avocat depune la dosar un înscris sub semnătură privată, intitulat "Declarație".
Instanța pune în discuție inadmisibilitatea criticilor privind latura penală a cauzei.
Avocat, pentru recurentul-inculpat, arată că, în opinia sa, criticile formulate sunt admisibile în totalitate, atâta timp cât nici prin deciziile penale pronunțate anterior, instanțele nu au analizat criticile referitoare la latura penală și nici nu s-a pronunțat asupra acestora, nefiind niciodată respinse.
În condițiile în care se va trece peste inadmisibilitate, arată că recursul este fondat.
Invocă faptul că recurentul nu a participat la săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, declarațiile inculpaților și precum și ale femeii de serviciu nu sunt relevante.
Menționează, de asemenea, că, între inculpații și există un diferend mai vechi, inculpatul făcând afirmația că inc. ar fi făcut presiuni asupra acestuia pentru a declara că ar fi fost prezent și recurentul la săvârșirea infracțiunilor.
Deși inculpatul nu a putut dovedi că la data săvârșirii infracțiunii se afla într-un alt loc, acest aspect nu îi poate fi imputabil, nefiind în sarcina sa această probă.
Totodată, este relevant că la percheziția domiciliară efectuată la domiciliul recurentului, nu au fost identificate bunurile furate, s- ridicat doar o geantă care însă, ulterior, i-a fost restituită, potrivit înscrisului depus azi la dosar.
Pe latură civilă, arată că partea civilă, pe măsură ce i s-au restituit bunurile, își mărea cuantumul pretențiilor, fără a produce dovezi în acest sens.
Totodată, partea civilă a depus la dosarul cauzei două facturi pentru a face dovada prejudiciului produs prin distrugerea acoperișului și sustragerea calculatorului.
În prima factură, însă, nu figurează partea civilă ca și cumpărător și sunt incluse și alte lucrări ce nu au legătură cu distrugerea (montat termopane și rafturi).
În cea de a doua factură este inclus un calculator destul de performant deși nu s-a reținut că inculpații ar fi sustras un calculator cu toate componentele menționate în factură.
Privitor la tacâmurile din, susține că nu există probe la dosar că acestea ar fi existat, că erau, într-adevăr din și că ar fi fost sustrase de către inculpați, mai ales în condițiile în care evaluarea făcută de partea civilă nu poate corespunde realității (este foarte mică).
În final, se solicită, sub aspectul laturii civile, menținerea cuantumului despăgubirilor la nivelul stabilit de prima instanță.
Reprezentanta Ministerului Public arată că nu sunt admisibile criticile referitoare la latura penală și nu înțelege să pună concluzii referitoare la acestea, întrucât, prin hotărârile judecătorești anterioare, latura penală a rămas definitivă.
Pe latură civilă, solicită admiterea recursului declarat de către și extinderea efectelor și cu privire la ceilalți inculpați.
Arată că, în rechizitoriu, nu se menționează că s-ar fi sustras și celelalte obiecte care s-au tot adăugat ulterior de către partea civilă. Mai mult, în primul ciclu procesual, partea civilă a solicitat anumită sumă, iar ulterior, aceasta a fost majorată în mod nejustificat.
Menționează că în mod greșit, părții civile i s-a acordat c/valoara concediului de odihnă deși nu s-a făcut dovada că ar fi intenționat să stea mai mult decât perioada deja petrecută. Mai arată că, în c/v balconului a fost inclusă și valoarea geamurilor termopan montate ulterior deși, la momentul săvârșirii infracțiunii, acesta era acoperit cu și nu au existat termopane.
În final, pune concluzii de admitere a recursului declarat, casarea deciziei și menținerea hotărârii pronunțată de către instanța de fond.
Reprezentanții legali, și, pe rând având cuvântul, arată că sunt de acord cu tot ce au spus apărătorii.
Recurentul-inculpat arată că este de acord cu concluziile puse de către apărătorul său.
Inculpații și, pe rând având cuvântul, sunt de acord cu tot ce spus apărătorul lor.
Inculpatul, de asemenea, este de acord cu susținerile apărătorului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 269/MP/3 octombrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr.6455/P/2005, au fost condamnați fiecare dintre inculpații, și, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208, 209 lit. Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal.
În baza art. 26 rap. la art. 208, 209 lit. Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 861Cod penal, a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicată fiecăruia dintre inculpați, pe durata termenului de încercare de 3 și 6 luni.
S-a pus în vedere inculpaților ca pe durata acestui termen să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj și să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 863Cod penal și s-a atras atenția acestora asupra dispoz. art. 864Cod penal.
A fost admisă în parte acțiunea civilă și au fost obligați inculpații în solidar între ei și în solidar cu părțile responsabile civilmente, G, și, la 8.500 lei despăgubiri și la 250 lei cheltuieli judiciare către partea civilă.
A fost obligat fiecare dintre inculpații și, în solidar cu părțile responsabile civilmente la câte 650 lei cheltuieli judiciare statului, din care 150 lei onorariu apărător oficiu la urmărirea penală și 150 lei onorariu apărător oficiu la instanță.
A fost obligat fiecare dintre inculpații și, în solidar cu părțile responsabile civilmente la câte 350 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că în data de 13 august 2004, în jurul orelor 10,30 cei 4 inculpați au luat hotărârea de a pătrunde în apartamentul părții vătămate aflat în concediu pe litoral, împreună cu familia.
S-au înțeles ca inculpatul să rămână de pază în fața blocului 2, . 3, vecin cu cel în care locuia partea vătămată, iar ceilalți trei au urcat pe acoperișul blocului 3. 3, au trecut apoi pe acoperișul blocului 2, în care locuia partea vătămată, iar a împins cu piciorul plafonul din PVC care acoperea balconul apartamentului acestuia situat la ultimul etaj și au pătruns în locuință.
Din interior au sustras o unitate centrală pentru calculator, un radiocasetofon, un ceas de mână, tacâmuri de masă, 5 cartele, un aparat foto, obiecte de îmbrăcăminte pe care le-au pus într-o geantă de voiaj și un rucsac și au ieșit prin același loc.
În timp ce se aflau pe acoperișul blocului, au fost văzut de martora, motiv pentru care s-au hotărât să nu coboare cu bunurile pentru a nu trezi suspiciuni.
A doua zi de dimineață, inculpații s-au reîntâlnit și au luat bunurile din locul unde le lăsaseră și le-au împărțit: luând unitatea centrală de calculator, Aal uat tacâmurile și un aparat foto, fiecare dintre ei luând câte o cartelă.
Unitatea centrală a fost vândută de către fratele inculpatului unei persoane ramase neidentificate, iar inculpații și i-au dat ceasul de mână martorului, în schimbul a două pachete de țigări, ceasul fiind recuperat și restituit părții vătămate.
Această stare de fapt reținută în actul de sesizare a fost probată cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, declarațiile părții vătămate, ale martorilor, procese-verbale de reconstituire, de confruntare, de percheziție și declarațiile inculpaților.
Instanța de fond a reținut că în cursul urmăririi penale, inculpații au negat comiterea infracțiunii pentru ca ulterior inculpații, și să recunoască și să descrie modul de participare, iar cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală și în instanță, inculpatul a revenit asupra declarațiilor sale, negând orice ajutor acordat celorlalți inculpați.
Apărarea inculpatului a fost infirmată de propriile declarații și de celelalte probe ale dosarului, din care rezultă că acesta cunoștea că partea vătămată lipsește de acasă și că ceilalți inculpați vor pătrunde în apartament.
Inculpatul a negat constant comiterea infracțiunii, declarând ca nu i-a însoțit pe ceilalți inculpați, însă din declarația martorei și a inculpatului, a rezultat participarea acestuia la comiterea furtului, nedovedind că se afla în alt loc în momentul comiterii faptei, vinovăția sa rezultă și din faptul că a avut în posesie bunuri sustrase din apartamentul părții vătămate.
În drept, s-a constatat că fapta săvârșită de inculpații, și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208, 209 alin. l lit. a, i Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, iar fapta inculpatului, constând în asigurarea pazei locului în timp ce ceilalți inculpați sustrăgeau bunuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 208, 209 alin. l lit. a, i Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal.
La individualizarea pedepselor a fost avut în vedere modul de comitere al faptei, prejudiciul produs, vârsta inculpaților, împrejurarea că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, instanța de fond apreciind că prin aplicarea unei pedepse minime a cărei executare va fi suspendată sub supraveghere se va atinge scopul educativ al pedepsei.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a constatat că acțiunea părții civile este întemeiată în parte, cu privire la despăgubirile materiale, și neîntemeiată cu privire la solicitarea de a se acorda daune morale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și și partea civilă.
Inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal și nu a dispozițiilor art. 861Cod penal, iar pe latură civilă, a criticat hotărârea sub aspect împărțirii în mod egal a prejudiciului.
Partea vătămată a criticat sentința sub aspectul laturii penale, considerând că pedepsele sunt prea mici, raportat la gradul de pericol social concret și modalitatea de săvârșire a faptei, la actele preparatorii și rezultat.
Inculpatul a criticat sentința sub aspectul reținerii vinovăției sale, considerând că în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a Cod pr. penală, rap. la art.10 lit. c Cod pr. penală, trebuie achitat și exonerat de la plata despăgubirilor către partea civilă.
În subsidiar, a solicitat diminuarea pedepsei aplicate și reducerea despăgubirilor care nu au fost în totalitate justificate.
Prin decizia penală nr. 16 din 20 martie 2007, Tribunalul Dolj, a admis apelul declarat de partea civilă și a respins apelurile declarate de inculpați, desființând în parte sentința sub aspectul laturii civile, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că din probele administrate a rezultat că inculpatul a fost în apartamentul părții vătămate și a sustras bunuri, martora fiind aceea care i-a văzut pe inculpații, și pe acoperișul blocului părții vătămate.
Susținerea apelantului că declarațiile coinculpaților sunt contradictorii a fost considerată lipsită de relevanță, deoarece contradicțiile lor vizează situația inculpatului.
Și sub aspectul individualizării pedepsei, instanța de apel a constatat că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, pedeapsa aplicată fiind stabilită la minimul special prevăzut de lege, cu aplicarea efectelor de reducere conform art. 99 și urm. Cod penal, iar cu privire la executarea pedepsei, instanța de fond a manifestat indulgență, oferind posibilitatea inculpatului de a se reeduca într-un alt cadru decât în cel oferit de locurile de detenție.
Și critica inculpatului, referitoare la individualizarea executării pedepsei, a fost apreciată ca nefondată, fiind în interesul reeducării minorului ca acesta respecte obligațiile impuse de art. 863Cod penal, ale căror efecte se produc după împlinirea vârstei de 18 ani.
Motivul invocat sub aspectul laturii civile, a fost apreciat ca neîntemeiat întrucât potrivit art. 1003 Cod civil, când delictul este imputabil mai multor persoane acestea sunt ținute solidar pentru despăgubiri.
Instanța de apel a considerat că este nemotivată hotărârea sub aspectul laturii civile, deoarece din considerente nu rezultă ce reprezintă suma de 8.500 lei și deci, ce parte a pretențiilor civile formulată de partea vătămată este întemeiată.
De asemenea, a apreciat ca nemotivată hotărârea și sub aspectul daunelor morale, considerând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 379 Cod pr. penală.
În ceea ce privește motivele invocate de partea civilă sub aspectul laturii penale, instanța de apel a considerat că sunt nefondate pentru aspectele învederate în examinarea apelului declarat de inculpați sub aspectul individualizării pedepsei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, învederând faptul că instanța de apel a apreciat greșit că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece această soluție s-ar impune numai în situația în care s-ar regăsi vreuna din modalitățile descrise de art. 379 alin. 2 lit. b Cod pr. penală. Judecata la fond s-a făcut cu respectarea normelor care vizează citarea părților și au fost respectate dispozițiile reglementate de art.197 alin.2 Cod pr. penală.
Prin decizia civilă nr. 88/11.07.2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, a fost dmis, ca fondat, recursul declarat de inculpatul, s-a asat decizia în parte, pe latură civilă și a fost trimisă cauza pentru continuarea judecății pe latură civilă.
Au fost menținute restul dispozițiilor deciziei pe latură penală și cu privire la cheltuielile judiciare în apel.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, au rămas în sarcina acestuia.
Curtea, a constatat a fi fondat recursul declarat de inculpat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. b Cod pr. penală, instanța de apel admite apelul desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, dacă judecarea cauzei a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care legal citată a fost în imposibilitate de a se prezenta și a înștiința instanța și în cazul în care există vreunul din cazurile de nulitate prev. de art. 197 alin. 2 Cod pr. penală.
Pornind de la aceste dispoziții legale, care reglementează cazurile de desființare și trimitere a cauzei spre rejudecare, rezultă că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, desființând sentința instanței de fond sub aspectul laturii civile și trimițând cauza spre rejudecare, în condițiile în care nu s-a reținut existența vreunuia din cazurile de desființare și trimitere spre rejudecare menționate mai sus.
Potrivit dispozițiilor art. 378 Cod pr. penală, instanța de apel verifică hotărârea pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a oricăror probe noi administrate în fața ei, iar în conformitate cu dispoz.art.371 alin.2 Cod pr. penală, este obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.
Ca urmare, instanței de apel în virtutea efectului devolutiv al apelului îi revenea obligația de a examina temeinicia și legalitatea hotărârii instanței de fond și sub aspectul modului de soluționare al laturii civile a cauzei, suplinind motivarea instanței de fond, nemotivarea hotărârii nefiind un motiv de desființare și trimitere a cauze spre rejudecare.
Rejudecând cauza, Tribunalul Dolja pronunțat decizia penală nr. 77/ 22 noiembrie 2007 prin care a respins apelurile vizând latura civilă, formulate de inculpații, domiciliat în C, str. - B, -. 3,. 10, jud. D, și, domiciliat în C, str. - -, -. 1,.13, jud.
S-a admis apelul vizând latura civilă formulat de partea civilă, domiciliat în C, str. - B, - 2,.4,.10, jud.
S-a desființat, în parte, sub aspectul laturii civile sentința apelată și au fost obligați în solidar inculpații, - și, iar pe fiecare dintre inculpați în solidar și cu părțile responsabile civilmente și; și; și G; și la 23.290 lei despăgubiri civile către partea civilă, reprezentând: contravaloarea bunurilor mobile sustrase și nerecuperate, contravaloarea reparațiilor la balconul apartamentului; contravaloarea biletului de concediu; contravaloarea convorbirilor telefonice pe cartelele sustrase.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a constatat următoarele.
Pe parcursul urmăririi penale efectuată în cauză, partea vătămată s-a constituit parte civilă pentru suma de 8.000 lei (fila 22 urm. pen.) reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase din locuință, respectiv: o unitate de calculator, un tensiometru; un ceas; un radiocasetofon; un set tacâmuri din; 2 sticle whiski ""; o sticlă șampanie ""; 5 cartele telefonice -; carte de identitate pe numele; carnet cu file CEC pentru alocație pe numele; un încărcător telefon mobil Nokia 1100; o borsetă de vinilin cu 890 EURO și 57 USD; o cutie cu căpșuni congelate; o sticlă parfum Blanc; o sticlă de parfum în formă de stea; un aparat foto de culoare neagră; un aparat foto de culoare galbenă; o cutie energizant; un calculator cu sonerie; o husă de telefon; un parfum Pierre; 3 mașinuțe jucărie; o geantă de voiaj cu rotile (bleumarin); un aparat de culoare neagră; un breloc reprezentând 4 cărți de joc și inscripția; o broșă suflată cu aur în formă de.
În declarația dată la 11 septembrie 2004 (fila 23 verso - dosar de urmărire penală) partea civilă a precizat că, în afara bunurilor menționate mai sus, din locuință i-au mai fost sustrase: rucsac roșu(2.); o lupă mică neagră; o cutie cu mănuși chirurgicale, cutia având culoarea; un fixativ ""; o pereche de blugi albaștri decolorați; o pereche de blugi albaștri decolorați cu bej; o de piele maron deschis; o pereche pantofi din piele bej și maron, cusătură la față și cu branțuri cu găurele; TV 8 cm diagonala URSS; de vară cu alb și albastru; un tricou bleumarin cu desen pe față; un fular albastru "Universitatea C"; 2 kg Ť. de caise.
Astfel după cum rezultă din declarația părții civile (filele 23,24) și din procesul verbal încheiat la 11 septembrie 2004 între organele de urmărire penală și partea civilă; au fost restituite persoanei prejudiciate următoarele bunuri: un radiocasetofon; o sticlă de parfum în formă de stea; un aparat de fotografiat SM 111, un încărcător de telefon mobil marca Nokia și mai multe bijuterii din metal galben între care și broșa suflată cu aur indicată de partea civilă în prima sa declarație. Au mai fost, de asemenea, restituite: un rucsac roșu, tricou bleumarin cu desen pe față; un marca și un modem seria - 46702FVL4AGD; o cartelă telefonică pentru telefonul cu nr.- și ambalajul cartelei pe care se afla înscris nr. de telefon -.
La 12.09.2004 (fila 24 verso dosar de urmărire penală), partea civilă a precizat acțiunea civilă promovată în sensul că a majorat cuantumul pretențiilor la 9.500 lei reprezentând: contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate, a distrugerii acoperișului balconului și a debaralei, ca și a convorbirilor telefonice efectuate în contul abonamentelor.
Conform dovezii de predare-primire (fila 27 dosar de urmărire penală) la 2 martie 2005 părții civile i-a fost restituit un ceas de mână dreptunghiular, marca.
La 29 martie 2005 (fila 24 verso dosar de urmărire penală) partea civilă a precizat din nou acțiunea civilă în sensul că a majorat cuantumul pretențiilor la 18.500 lei din care: 8.500 contravaloare bunuri sustrase și nerecuperate și 10.000 lei distrugerea acoperișului balconului și daune morale.
Pe parcursul cercetării judecătorești, partea civilă a arătat că, în continuare, se constituie parte civilă în cadrul procesului penal pentru următoarele sume: 957 EUR (aproximativ 4.000 lei); 3.600 lei contravaloare calculator; 1.000 lei contravaloare sigilat; 500 lei contravaloare aparat foto; 4.000 lei set tacâmuri aurit 24 piese; 1.000 lei contravaloare îmbrăcăminte; 500 lei contravaloare încălțăminte; 200 lei băuturi alcoolice extrafine; 200 lei produse alimentare; 500 lei bijuterii (gablonțuri); reparații la balcon în valoare de 3000 lei; 250 lei contravaloarea genți voiaj (3.); 2.000 lei contravaloare facturi telefonice emise urmare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați pe cartelele sustrase; 250 lei contravaloare parfumuri, 2700 lei reprezentând contravaloarea biletelor de concediu întrerupt, 260 lei valoarea carnetului de CEC pentru alocația numitului, fiul părții civile.
Prin sentința penală nr.269MP din 03 octombrie 2006, Judecătoria Craiova, condamnând inculpații:, și pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna părții civile și, având în vedere probele administrate în cauză coroborate cu declarațiile inițiale date de partea civilă a constatat întemeiată, în parte, acțiunea civilă și a obligat inculpații în solidar și, în solidar și cu părțile responsabile civilmente la 8.500 lei despăgubiri, respingând cererea părții civile de acordare a daunelor morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea civilă criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul soluționării acțiunii civile.
Astfel, în motivele scrise depuse la dosar (fila 30 dosar tribunal) a arătat că a dovedit cu prisosință prin probele administrate prejudiciul material suferit, dar și pe cel nepatrimonial având în vedere comportamentul inculpaților în apartament, atitudinea de batjocură a acestora dar și faptul că partea civilă a trebuit să acorde explicații vecinilor pentru cele întâmplate și să suporte atitudinea compătimitoare a acestora.
În apelul său, inculpatul a criticat sentința sub aspectul rezolvării laturii civile (fila 33 dosar tribunal), în sensul că suma cu titlu de prejudiciu nu se impune a fi împărțită în mod egal la patru, valoarea bunurilor primite de el fiind infimă raportat la suma la care a fost obligata, aceasta cu atât mai mult cu cât a solicitat instanței aplicare art.998-999.civ. care prevăd că răspunderea este distinctă și individuală pentru faptă și făptuitor.
Deși în apelul declarat inculpatul critică sentința și sub aspectul laturii civile nu relatează și motivele pentru care apreciază că hotărârea, sub acest aspect, este netemeinică.
Însă, în concluziile scrise depuse la dosar (fila 46 dosar tribunal) precizează că despăgubirile la plata cărora a fost obligat în solidar nu sunt în totalitate justificate, partea civilă nefăcând dovada existenței anterioare a bunurilor sustrase și a valorii acestora.
A mai arătat că, deși instanța stabilește o sumă totală de 8.500 lei despăgubiri nu precizează pentru ce anume se acordă acestea.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel și având în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
Critica apelantului inculpat este neîntemeiată atâta timp cât, nici din considerentele și nici dispozitivul hotărârii nu se poate trage concluzia că suma acordată cu titlu de prejudiciu ar fi fost împărțită în mod egal la patru, instanța obligând în mod corect în solidar în virtutea disp. art. 1003 civ. pe cei patru inculpați la plata despăgubirilor, dispozițiile art.998-999.civ. fiind completate cu dispozițiile legale amintite.
Nici critica apelantului inculpat vizând faptul că despăgubirile acordate nu ar fi în totalitate probate, nu s-a constatat întemeiată.
Astfel, chiar inculpații (fila 81 dosar de fond); (fila 82); (fila 83) și (fila 84) în declarațiile date în fața instanței au arătat că au sustras din locuința părții civile: un calculator, un, două aparate de fotografiat, două seturi de tacâmuri, îmbrăcăminte, băuturi alcoolice, produse alimentare, gablonțuri, genți de voiaj, parfumuri, cartele telefonice.
De asemenea, declarațiile martorilor: (fila 41 urmărire penală); (fila 43 urmărire penală); (fila 123 instanța de fond) demonstrează susținerile părții civile sub aspectul sustragerii sumelor de bani, a obiectelor de încălțăminte, carnetului CEC privind alocația dar și asupra faptului că setul de tacâmuri sustras a fost din, cu o vechime considerabilă, fiind moștenit de partea civilă de la părinții săi.
Mai mult, în dosarul de urmărire penală la filele 30-36 se află facturile telefonice emise pe numele părții civile pentru perioada în care, așa cum de altfel recunosc și inculpații, cartelele telefonice s-au aflat la ei și au și fost utilizate, dovadă în acest sens fiind și declarația martorei.
Partea civilă a depus la dosar (filele 97,98) acte prin care face dovada cheltuielilor efectuate pentru achiziționarea unui calculator și pentru remedierea distrugerilor la balconul, prin acoperișul căruia inculpații au reușit să pătrundă în locuința sa.
Martorul (fila 123) arată în declarația sa că, împreună cu partea civilă, au plecat în concediu la mare, achitând în avans prețul biletelor, iar în urma celor întâmplate partea civilă a trebuit să se întoarcă acasă și să-și întrerupă astfel concediul.
În aceste împrejurări, susținerile inculpaților vis vis de faptul că partea civilă nu ar fi dovedit existența bunurilor reclamate a fi fost sustrase, dar și valoarea acestora s-au apreciat neîntemeiate, aceasta cu atât mai mult cu cât inculpații s-au limitat la a afirma că valoarea indicată de partea civilă ar fi prea mare fără a-și proba în vreun mod susținerile.
Prin urmare, având în vedere toate cele expuse, în temeiul art.379 pr. pen. tribunalul a respins apelurile vizând latura civilă, formulate de inculpații și și a admis apelul vizând latura civilă formulat de partea civilă, desființând în parte, pe latură civilă, sentința apelată.
Având în vedere întreg materialul probator amintit anterior, tribunalul a constat că acțiunea civilă promovată de partea civilă, astfel după cum a fost precizată în fața instanței de fond este întemeiată, în parte, în sensul că din bunurile enumerate bijuteriile (gablonțuri) și un rucsac au fost restituire părții civile la 11 septembrie 2004 astfel încât nu se mai justifică obligarea inculpaților la plata contravalorii acestor bunuri.
De asemenea, s-a menționat că nici cererea vizând obligarea inculpaților la plata daunelor morale nu este întemeiată atâta timp cât partea civilă nu a dovedit în niciun mod susținerile sale vis vis de atitudinea compătimitoare a vecinilor și prietenilor, cererile vizând contravaloarea biletelor de concediu și a reparațiilor în apartament fiind incluse în suma acordată cu titlu de despăgubiri reprezentând daune materiale.
Pentru toate aceste motive și având în vedere și dispozițiile art.15,16 cod pr. pen. coroborate cu disp. art. 998, 999, 1000 al.2 și art. 1003 cod civil, tribunalul a obligat în solidar pe inculpații, - și, iar pe fiecare dintre inculpați în solidar și cu părțile responsabile civilmente și; și; și G; și la 23.290 lei despăgubiri civile către partea civilă, reprezentând: contravaloarea bunurilor mobile sustrase și nerecuperate, contravaloarea reparațiilor la balconul apartamentului; contravaloarea biletului de concediu; contravaloarea convorbirilor telefonice pe cartelele sustrase.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o, după cum urmează.
Sub aspectul laturii penale, s-a arătat că probele reținute de către instanța de fond pentru a se ajunge la concluzia că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 208 - 209 cod pen. au fost: declarațiile celorlalți inculpați, date la urmărirea penală, fără respectarea garanțiilor procesuale și care sunt contradictorii cu declarațiile date în fața primei instanțe - aspect relevat și prin precizările ulterioare făcute de aceștia, potrivit cărora la urmărirea penală, inculpații au fost supuși la presiuni pentru a da declarații ce nu corespundeau adevărului; declarația martorei, potrivit căreia l-ar fi văzut pe recurent pe acoperișul blocului, declarație nerelevantă față de faptul că și altă dată îl văzuse pe inculpat, însoțit de alți băieți, urcând pe bloc pentru a face plajă; la percheziția domiciliară nu s-au găsit bunuri dintre cele sustrase din domiciliul părții civile ci a fost ridicat un singur obiect care ulterior a și fost restituit deoarece aparținea familiei inculpatului; instanța de apel nu a analizat latura penală a cauzei, decizia nr. 77/2007 fiind nemotivată, sub acest aspect.
În ceea ce privește latura civilă, s-a solicitat, în cazul în care se va reține că a fost corect soluționată latura penală, să fie desființată decizia în parte, pentru următoarele considerente.
Deși partea civilă a solicitat anumite sume de bani, având câtimi mai mici și diferite, (8.500 lei inițial și ulterior, 18.800 lei), instanța i-a acordat o sumă ce nu a fost niciodată solicitată, respectiv, 23.290 lei. Rezultă deci, că s- acordat părții mai mult decât s-a cerut.
De asemenea, deși părții civile i s-au restituit mai multe bunuri, totuși, sumele solicitate nu au fost diminuate ci, dimpotrivă, au fost din ce în ce mai mari. Mai mult, i s-a acordat părții civile c/v concediului de odihnă deși nu se face dovada că aceasta a fost lipsită de posibilitatea de a-și efectua acest concediu în totalitate.
Tot astfel, partea civilă nu a făcut dovada existenței sau valorii bunurilor ci a prezentat două acte nerelevante, pentru următoarele motive.
În prima factură se menționează, ca și cumpărător, o societate comercială (și nu de partea civilă - persoană fizică) iar aceasta cuprinde nu numai c/v calculatorului, dar și a boxelor și imprimantei, despre care nici partea civilă nu susține că i s-ar fi sustras.
C de-al doilea act este un aviz de însoțire a mărfii în care apare ca și furnizor o societate comercială iar suma înscrisă în acesta vizează nu numai repararea acoperișului la balcon ci și alte operațiuni de reparații, amenajări ( închidere balcon cu termopan, balcon și rafturi)
De asemenea, cu privire la tacâmurile pretinse a fi din, nu s-a făcut în nici un fel dovada existenței acestora, singurul martor audiat pe latura civilă fiind martorul, neputând să dea relații exacte și afirmând că știe că ar fi fost din, de la partea civilă.
Nici referitor la celelalte bunuri nu s-au produs probe referitoare la existența și valoarea lor.
În cauză au fost audiați inculpații, declarațiile lor fiind consemnate și depuse la dosar.
S-au mai depus la dosar: concluzii scrise depuse de inculpatul, delegații avocațiale și un înscris denumit "dovadă" întocmit la data de 11 sept. 2004 de Poliția Municipiului
Curtea, verificând hotărârea recurată pa baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată că sunt parțial fondate susținerile recurentului, după cum urmează.
Prin decizia penală nr. 16/20 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Doljs -a admis doar apelul părții civile și s-au respins apelurile inculpaților.
A fost desființată în parte,numaisub aspectul laturii civile,sentința penală nr. 269/MP/2006 pronunțată de Judecătoria Craiova și s-a trimis cauza pentru rejudecare, instanței de fond.
Ulterior, prin decizia penală nr. 88/11 iulie 2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, s-a admis recursul inc. și s-a casat decizia în parte, pe latură civilă, trimițându-se cauza pentru continuarea judecății pelatură civilă.
Făcându-se mențiunea, în dispozitivul acestei ultime decizii ce s-a pronunțat de instanța de recurs, că "se menține restul dispozițiilor decizieipe latură penalăși cu privire la cheltuielile judiciare din apel", rezultă cu evidență că latura penală a procesului a fost soluționată definitiv, astfel că în prezenta cauză, criticile referitoare la latura penală vor fi respinse.
Se constată însă fondate, criticile formulate de recurent ce privesc latura civilă a procesului, pentru următoarele considerente.
În rechizitoriul întocmit în prezenta cauză s-a menționat că partea vătămată a apreciat valoarea bunurilor sustrase la suma de 90.000.000 lei vechi din care a recuperat bunuri în valoare de 5.000.000 lei vechi și s-a mai constituit parte civilă cu suma de 185.000.000 lei vechi "reprezentând contravaloarea bunurilor nerecuperate, a acoperișului distrus precum și daune morale".
Ulterior, s-a depus la dosarul de fond, la fila nr. 79, o cerere prin care partea civilă a solicitat suma de 18.000 lei RON - daune materiale și încă 2.700 lei RON - daune morale, " reprezentând c/v biletelor de concediu întrerupt".
În același dosar, la fila următoare, partea civilă a suplimentat cuantumul pretențiilor
solicitate anterior, adăugând și c/v alocației fiului său, respectiv, "suma totală cuprinsă între 220-260 lei, ce a fost ridicată de inculpați".
Inițial, prin sentința penală nr. 269MP/ 3 oct 2006, au fost obligați inculpații către partea civilă la plata sumei de 8.500 lei cu titlu de daune materiale, respingându-se cererea de acordare a daunelor morale.
În rejudecare, s-a majorat cuantumul acestor despăgubiri la suma de 23. 290 lei, menționându-se că această sumă se compune din: c/v bunurilor mobile sustrase și nerecuperate, c/v reparațiilor balconului, c/v biletului de concediu, c/v convorbirilor telefonice pe cartelele sustrase.
Referitor la acest cuantum, se rețin următoarele.
Nu se poate reține, ca și c/v a calculatorului sustras de inculpați, suma de 37.400.000 lei, menționată în factura nr. -/25 noiembrie 2004 depusă la fila nr. 98 din dosarul de fond, atâta timp cât, pe această factură nu este menționat, la rubrica "cumpărător", numele părții civile ( ci acela al unei societăți comerciale ce nu este parte în prezenta cauză) și nici nu s-au produs probe potrivit cărora calculatorul sustras de inculpați este similar cu cel menționat în factură.
Mai mult, suma menționată în această factură reprezintă nu numai c/v unei unități centrale dar și a unor componente periferice despre care, în speță, nu se susține că ar fi fost sustrase de către inculpați.
De asemenea, deși în cauză se reține că inculpații au urcat pe acoperișul blocului în care locuia partea civilă și au pătruns în apartamentul acesteia prin spărtura creată în plafonul,confecționat din PFL, al balconului, în factura fiscală nr. -/25 noiembrie 2004, depusă la fila nr. 98 din dosarul de fond, este menționată c/v unor lucrări ce nu au nici o legătură cu distrugerea susmenționată, respectiv: închis balconul cu isopan și termopan, reparații izolație, ușă și balcon, structură metalică balcon(închidere) și rafturi.
Se mai constată că partea civilă a beneficiat de biletele de concediu, efectuând un sejur în Stațiunea Nord în perioada 7 august 2004/ 16 august 2004, astfel că în mod greșit i-a fost acordată părții civile c/v biletelor de concediu, nefăcându-se dovada că durata sejurului ar fi fost mai mare decât cea petrecută deja.
Față de cele arătate anterior, se constată întemeiate susținerile inculpatului referitoare la cuantumul despăgubirilor civile, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 38515pct. 2 lit. cod. pr. pen. se va admite recursul inculpatului sub acest aspect și se va casa în parte decizia penală, în sensul respingerii apelului părții civile și menținerii cuantumului despăgubirilor civile stabilite inițial de către instanță, respectiv, 8.500 lei în loc de 23. 290 lei.
În temeiul dispozițiilor art. 3857alin. 1 cod pr. pen. se vor extinde efectele recursului declarat de inculpatul și cu privire la inculpații care nu au declarat recurs în cauză, respectiv:, și.
Se va menține restul dispozițiilor deciziei și sentinței penale.
Văzând dispozițiile art. 192 alin. 3 cod pr. pen. cheltuielile judiciare, din care 300 lei reprezintă onorarii de avocat, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 77 din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secției pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-.
Extinde efectele recursului și asupra inculpaților, și.
Casează în parte decizia, în sensul că respinge și apelul părții civile, împotriva sentinței penale nr. 269MP/ 3 oct. 2006 pronunțată de Judecătoria Craiova în dos. nr. 6455/P/2005.
Menține restul dispozițiilor deciziei și sentinței penale.
Cheltuielile judiciare, din care 300 lei onorarii avocat din oficiu, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2008.
Grefier,
red. jud. /4 ex./19 mai 2008
jud. apel
24 Aprilie 2008
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Ligia Epure, Carmen Tomescu