Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 525/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
720/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.525/
Ședința publică din data de 10 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Corina Ciobanu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Deciziei penale nr.159/A/06.III.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.011.245/01.IV.2009, lipsind intimatul-parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că starea de arest preventiv a recurentului-inculpat, menținută prin hotărârea instanței de apel, va înceta pe data de 04.2009, după care recurentul-inculpat, personal, declară că este de acord să-i fie asigurată asistență juridică din oficiu.
Apărătorul din oficiu precizează că recursul privește reindividualizarea judiciară a pedepsei închisorii, fiind întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, și depune la dosar un memoriu redactat de recurentul-inculpat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, arată că pedeapsa în cuantum de 8 ani închisoare este mult prea aspră în raport cu fapta comisă și persoana inculpatului, care a săvârșit infracțiunea sub impusul momentului, întrucât avea mari dificultăți materiale, fiind evacuat, împreună cu familia, din imobilul unde locuiau și în condițiile în care lucra ca ziler, deoarece nu și-a putut găsi un loc de muncă stabil, însă, chiar dacă este recidivist, nu a mai săvârșit o infracțiune din anul 2004, a recunoscut și a înțeles consecințele deosebit de grave ale încălcării legii, astfel că și o pedeapsă într-un cuantum diminuat își poate atinge scopul prevăzut de legiuitor, considerente pentru care, în temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârilor judecătorești și, pe fond, reducerea cuantumului pedepsei cu închisoarea.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că pedeapsa corespunde scopului prevăzut de legiuitor, faptei și persoanei inculpatului, care a avut o atitudine oscilantă, a comis infracțiunea de furt din locuință, prin efracție, la adăpostul întunericului, în condițiile în care, anterior, a mai săvârșit alte șapte infracțiuni de furt calificat și una de evadare, pedepsele cu închisoarea ce i-au fost aplicate în trecut dovedindu-se insuficiente pentru reeducarea sa, considerente pentru care reiterează solicitarea de respingere a recursului, cu deducerea, la zi, a stării de arest preventiv și obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, personal, arată că nu a premeditat comiterea infracțiunii, din locuință a luat numai laptop-ul, nu și alte bunuri, întrucât avea nevoie de suma de 2.600 lei pentru deschiderea gazelor, solicitând să nu fie judecat pentru faptele anterioare.
CURTEA
Prin decizia penală nr. 159/A/06.03.2009, Tribunalul București Secția I-a Penală a respins ca nefundat recursul inculpatului împotriva sentinței penale nr.170/26.01.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, menținând starea de arest preventiv a inculpatului și deducând prevenția de la 03.12.2008 la zi și obligând inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
A reținut tribunalul următoarele:
Prin sentința penală nr.170/26.01.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul penal nr-, în baza art.208 alin.1 Cod penal - 209 lit. g, i Cod penal cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul la 8 (opt) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie.
În temeiul art.71 Cod penal au fost interzise pe perioada executării pedepsei, drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
În baza art.350 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului în vederea executării pedepsei.
În temeiul art.88 Cod penal a fost dedusă din pedeapsă durata reținerii a arestului preventiv de la 03.12.2008 la zi.
Conform art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art.118 lit. e Cod penal a fost confiscată de la inculpat suma de 120 de lei obținută din valorificare bunurilor sustrase și care nu a fost folosită în vederea reparării pagubei către partea vătămată.
În temeiul art.191 alin.1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4 B din data de 23.12.2008 în dosarul de urmărire nr.11517/P/2008 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit. g, i Cod penal cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal, reținându-se că la data de 02.12.2008 inculpatul a pătruns prin efracție în apartamentul părții vătămate de unde a sustras un laptop cu geantă și cablu de alimentare, un card, un telefon mobil, o pereche de căști și un aparat foto.
Analizând probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța fondului a constatat că fapta inculpatului, a fost corect reținută prin rechizitoriu, în sensul că inculpatul a pătruns pe o fereastră în apartamentul părții vătămate după ce s-a asigurat că nu este nimeni acasă, prin sunarea repetată la ușă, apoi sustrăgând bunurile menționate de partea vătămată. O parte din bunuri au fost recuperate, mai puțin aparatul foto marca Samsung ce a fost vândut de inculpat a doua zi după comiterea faptei la o persoană rămasă neidentificată.
Această situație de fapt a fost probată prin declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, care se coroborează cu plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor la care au fost găsite o parte din bunurile sustrase, partea vătămată recuperând parțial prejudiciul și recunoscându-și bunurile descoperite de organele de poliție.
Fapta inculpatului săvârșită cu vinovăție constituie infracțiunea prev. de art.208 alin. 1 - art.209 lit. g, i Cod penal.
La individualizarea pedepsei instanța fondului a ținut cont de criteriile
generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod penal, de vârsta inculpatului, de modalitatea concretă, periculoasă de acțiune, în locuință, inculpatul asumându-și riscul de a fi o persoană în apartament, prin nerăspunderea la sonerie, neînsemnând obligatoriu că nimeni nu este acasă, de faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, comițând în trecut alte 7 infracțiuni, pentru furt calificat și una pentru evadare, fiind liberat în cursul anului 2004, fiind aplicabile dispozițiile art.37 lit. b Cod penal.
Față de aceste aspecte instanța de fond la condamnat pe inculpat la o pedeapsă privativă de libertate orientată spre mediul prevăzut de lege, față de periculozitatea demonstrată de inculpat. Totodată, s-a constatat că numai privarea de libertate poate asigura protecția societății, cuantumul pedepsei fiind aplicat pentru a se împiedica comiterea de infracțiuni similare de către inculpat și un îndemn la adresa acestuia de a reflecta asupra potențialelor consecințe grave ale actelor sale. În condițiile în care cea mai mare pedeapsă aplicată până în prezent inculpatului a fost de 5 ani închisoare, instanța a considerat necesar aplicare unui cu antum mai mare, în condițiile în care cel precedent nu a fost suficient în a-l face pe acesta să se abțină de a mai comite oai nfracțiune de furt calificat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul criticând hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în esență admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacată și redozarea pedepsei.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.371 alin. 2 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat următoarele:
Astfel, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4 B din data de 23.12.2008 în dosarul de urmărire nr.11517/P/2008 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit. g, i Cod penal cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal, reținându-se că la data de 02.12.2008 inculpatul a pătruns prin efracție în apartamentul părții vătămate de unde a sustras un laptop cu geantă și cablu de alimentare, un card, un telefon mobil, o pereche de căști și un aparat foto.
Reevaluând întreg materialul probator existent în cauză, Tribunalul a constatat că situația de fapt a fost corect stabilită, iar soluția pronunțată, în sensul unei condamnări are la bază tocmai situația redată mai sus.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.72 Cod penal și anume: dispozițiile părții generale ale Codului penal cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la modalitatea de executare a pedepsei, dispozițiile părții speciale ale Codului penal care statuează limitele speciale de pedeapsă pentru fiecare infracțiune dedusă judecății, modalitatea concretă de săvârșire a faptei (din locuința părții vătămate, după ce în prealabil s-a asigurat că aceasta nu este în domiciliu), precum și circumstanțele de ordin personal ale inculpatului care este recidivist în modalitatea prev. de art.37 lit. b Cod penal.
Referitor la acest ultim aspect, respectiv starea de recidivă a apelantului inculpat, Tribunalul a apreciat că pedeapsa aplicată de instanța de fond este în concordanță cu potențialul criminogen pe care-l prezintă numitul, condamnat anterior pentru alte șapte infracțiuni, din care majoritatea pentru furt calificat.
Au fost observate în acest context că toate criteriile de individualizare au fost analizate, iar stabilirea cuantumului pedepsei a fost stabilit în limite legale și motivat, prima instanță argumentând pedeapsa de 8 ani în mod obiectiv atât prin raportare la circumstanțele faptei dar și la impactul pe care condamnările anterioare l-au avut asupra persoanei inculpatului, în sensul că pedepsele nu și-au atins scopul scontat, iar subiectul a recidivat.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, Tribunalul a apreciat că singura modalitate legală de executare a pedepsei cu închisoarea este aceea a detenției.
Soluționarea aspectelor legate de latura civilă și confiscarea specială nu ridică probleme de nelegalitate ori netemeinicie care să conducă la reformarea hotărârii apelate.
În afara criticilor analizate Tribunalul nu a identificat alte motive care să facă obiectul analizei apelului.
Drept urmare, în temeiul art.379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Tribunalul a respins apelul inculpatului ca nefondat, constatând că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
În temeiul art. 383 alin. 11Cod procedură penală, a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului, în raport de soluția dispusă.
În temeiul art.383 alin. 2 Cod procedură penală, a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința apelată durata prevenției de la 03.12.2008 la zi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul invocând cazul de casare prev. de art. 3859pct.14 Cod procedură penală și solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic având în vedere că a săvârșit infracțiunea deoarece avea mari dificultăți materiale și nu și-a putut găsi un loc de muncă deoarece este recidivist, cerând totodată să nu fie judecat pentru faptele anterioare.
Analizând actele dosarului și hotărârea penală recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu în conformitate cu disp. art. 3856alin. 1 și 2 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Instanța de fond și cea de apel au reținut pe baza probelor administrate (proces verbal la fața locului, planșe foto, declarație martor, declarația părții vătămate și declarația inculpatului) că în noaptea de 1/2.12.2008, inculpatul a pătruns prin escaladare în apartamentul părții vătămate, după ce se asigurase că nu este nici o persoană în interior, și a sustras un laptop cu geantă și cablu de alimentare, un card, un telefon mobil, o pereche de căști și un aparat foto, faptă ce întrunește atât sub aspectul laturi obiective cât și sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 - art.209 alin. 1 lit. g și i Cod penal.
Curtea constată că în mod corect s-a reținut și starea de recidivă postexecutorie perv. de art. 37 lit. b Cod penal, având în vedere că prezenta faptă, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an a fost săvârșită de inculpat cu intenție, după ce a executat mai multe pedepse, ultima fiind o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 559/26.02.2002 a Judecătoriei Sector 5 B definitivă prin decizia penală nr. 1020/05.06.2004 a Curții de APEL BUCUREȘTI fiind arestat la 16.12.2001 și eliberat la 25.02.2004 rămânându-i un rest de executat de 294 zile, infracțiunea dedusă judecății fiind săvârșită după considerarea ca executată a pedepsei.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată de 8 ani închisoare, Curtea apreciază că acesta reflectă în mod temeinic gradul ridicat de pericol social al faptei și inculpatului.
Instanța de fond a ținut seama de toate criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal dând deplină eficiență atât circumstanțelor reale cât și celor personale, pedeapsa aplicată fiind în măsură să satisfacă, scopul său preventiv educativ.
Infracțiunea a fost săvârșită în timpul nopții într-un apartament, inculpatul neținând seama că proprietarii pot fi acasă și asumându-și eventuala opoziție a acestora, fiind pregătit de ripostă valoarea prejudiciului este mare, acesta fiind recuperat doar parțial, inculpatul a suferit anterior alte 7 condamnări pentru infracțiunea de furt, a executat pedepsele în regim de detenție, din executarea uneia dintre acestea inculpatul a evadat, a beneficiat în două rânduri de liberare condiționată și în termenul liberării condiționate a săvârșit iarăși infracțiuni, toate acestea împrejurări dovedind o periculozitate deosebită a inculpatului, o lipsă de scrupule în atingerea obiectivelor antisociale.
Reținând circumstanțele arătate, Curtea apreciază că susținerile inculpatului în sensul că a săvârșit fapta din cauza lipsurilor materiale pentru a-și achita o datorie la gaze sunt lipsite de relevanță și nu se pot circumscrie în nici un caz unor circumstanțe atenuante și nu se pot constitui nici în împrejurări care să determine aplicarea unei pedepse reduse.
Pe de o parte nu există nici un temei pentru a putea reține vreo circumstanță atenuantă ca pe de altă parte, aplicarea unei pedepse spre minim sau sub minimul special prevăzut nu ar fi percepută decât ca o încurajare, creând inculpatului și altor potențiali făptuitori impresia de impunitate.
Față de considerentele arătate, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată este în măsură să satisfacă scopul și funcțiile pedepsei astfel încât - reținând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate și constatând că nu este incident în cauză vreun caz de casare care să poată fi invocat din oficiu - Curtea va respinge recursul ca nefondat, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va deduce prevenția de la 03.12.2008 la zi și va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit. b Cod de procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul mpotriva deciziei penale nr.159/A/06 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul penal nr-.
În temeiul art.38517alin.4 rap. Ia art.383 alin.3 Cod de procedură penală deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive, începând cu data de 03 decembrie 2008 până la zi.
În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 04 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
---
Red.
Dact./28.04.2009
Ex.3
Red / Tribunalul București - Secția I-A Penală
Red. / Judecătoria Sector 4
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Mariana Constantinescu, Corina Ciobanu
