Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 539/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 539
Ședința publică din 10.09. 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 2: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 3: Dumitru Pocovnicu
GREFIER: - -
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău este reprezentat legal de - procuror.
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de revizuientul,împotriva deciziei penale nr.171/A din 16.04.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-revizuient, în stare de arest, asistat de avocat oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Fiind întrebat recurentul-revizuient arată că a fost prezent la pronunțarea deciziei penale, motivele de recurs vizează nevinovăția sa.
Instanța pune în discuție excepția tardivității recursului declarat.
Recurentul-inculpat precizează că înțelege să-și retragă recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 171/A din 16.04.2009.
Nefiind alte cereri de formulat și față de poziția recurentului-revizuient la termenul de azi, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat oficiu, pentru recurentul-revizuient, solicită să se ia act de declarația acestuia că își retrage recursul declarat. Solicită onorar avocat oficiu din fondurile
Procurorul solicită să se ia act de voința revizuientului că își retrage recursul formulat, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-revizuient în cuvântul său, solicită să se ia act că își retrage recursul formulat.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.71 din 16.02.2009 pronunțată în dosar penal nr- al Judecătoriei Moineștis -a dispus:
În baza art 403 alin 3 proc pen, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul, născut la data de 25.02.1981, fiul lui și, actualmente deținut în Pentenciarul
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat revizuientul la plata către stat a sumei de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei onorariu avocat din oficiu, avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Prin adresa nr. 397/III/6/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești, înregistrată pe rolul aceste instanțe la data de 06.11.2008 sub nr-, a fost înaintată spre competentă soluționarecererea de revizuireformulată de petentul împotriva sentinței penale nr. 228 din 07.05.2008 pronunțată de Judecătoria Moinești, definitivă prin neapelare la data de 20.05.2008.
Înmotivareacererii sale, revizuentul a arătat că solicită revizuirea sentinței penale pe motiv că poate dovedi cu martori, care au fost de față că nu săvârșit faptele imputate prin rechizitoriu. Indică și numele martorilor, și anume și .
Au fost efectuate acte de cercetare de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești, iar procurorul a înaintat instanțeireferatulîntocmit potrivit art. 399 al. 5.p Cod Penal, formulând concluzii de respingere a cererii.
În ședința publică din 16.02.2009, instanța a pus în discuție admiterea în principiu a cererii de revizuire,iar revizuentul, a reiterat motivele de revizuire indicate în cererea și în memoriile formulate în scris, solicitând revizuirea sentinței penale și rejudecarea cauzei. Reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineștia solicitat respingerea cererii.
Instanța, analizând motivele invocate de către petent, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a constatat că cererea de revizuire formulată de este inadmisibilă, și a respinso ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În fapt, prin sentința penală nr. 228 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr-, definitivă neapelare, inculpatula fost condamnatîn baza art. 193, 192 alin. 1,2, 217 alin. 1, 321 alin. 1 Cod penal și art. 1 ind 1 din Legea 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal la pedeapsa închisorii de 3 ani și o lună. S-a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 393 de zile din sp. 2160/06.12.2004, pe care a contopit- cu pedeapsa nouă și s-a dispus executarea a 3 ani și o lună închisoare cu interzicerea drepturilor prev de art. 64 Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.
Vinovăția inculpatului a fost stabilită de instanța de judecată prin analiza probelor administrate, astfel încât a fost condamnat la pedeapsa închisorii.
În drept, potrivit art. 394 al. 1.C.P.P.revizuirea unei hotărâri definitive poate fi cerută: a) când s-au fost descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) când un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală a săvârșit o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere și e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Pentru a se conferi activității de înfăptuire a justiției un caracter de stabilitate s-a decis că hotărârile judecătorești definitive sunt executorii și au autoritate de lucru judecat, în sensul că nu se permite declanșarea unei noi judecăți cu privire la aceeași faptă și aceeași persoană, dacă acestea au făcut obiectul unei judecăți pentru care s-a pronunțat o hotărâre definitivă. Deși în virtutea autorității de lucru judecat, hotărârea judecătorească penală este considerată ca o expresie a adevărului, în anumite situații, chiar hotărârile judecătorești rămase definitive sunt nelegale și netemeinice, motiv pentru care în Codul d e procedură penală s-au reglementat căile extraordinare de atac, ca remedii procesuale menite a repara erorile pe care le conțin hotărârile judecătorești penale rămase definitive.
În această categorie de remedii procesuale se încadrează și revizuirea, cale de atac extraordinară, prin carepot fi atacate hotărârile judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt, urmărindu-se o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Întrucât revizuientul nu a indicat cazul de revizuire pe care se sprijină cererea sa, instanța a analizat mai întâi raportat la art. 394 al 1 lit a Cpp.
Textul de lege anterior menționat are menirea de a desființa o hotărâre definitivă care conțineerori de fapt, erori ce pot rezulta în urma a descoperirii unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute instanței, adică neexistente în materialul probator de la dosar.
Din analiza dispozițiilor art. 394 al. 1 lit. a) rezultă C.P.P. că revizuirea întemeiată pe acest text de lege este dublu condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba dedescoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu a fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noisă poată dovedi netemeinicia hotărârii, adică invocarea elementelor noi să ducă la o soluție diametral opusă (de achitare sau de încetare a procesului penal în speța de față ).
Din analiza dispozițiilor art. 403 al.1 rezultă C.P.P. că cererea de revizuire este admisibilă dacă este făcută în condițiile legii și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu, instanța putând verifica oricare din probele pe care se sprijină cererea de revizuire sau administra probe noi, dacă este necesar. În consecință, cele două condiții trebuie întrunite cumulativ.
În prezenta cauză instanța constatat că motivele invocate în cererea revizuientului nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 394 al 1 lit a
C.P.P.În primul rând, în cadrul revizuirii, cale extraordinară de atac,nu sunt considerate "probe noi"în sensul cerut de lege aspectele arătate de inculpat. Astfel, instanța constată că inculpatul face referire la doi martori, respectiv și, care au fost însă audiați la judecata în primă instanță, astfel că depozițiile celor doi au fost luate în considerare în pronunțarea sentinței de condamnare.
Având în vedere cele mai sus menționate, instanța a apreciat că sub acest motiv cererea de revizuire este inadmisibilă, revizuentulneindicând și nedemonstrând existența unor întâmplări, situații, stări care să ducă la netemeincia hotărârii de condamnare a inculpatului.
În ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de art.394 al 1 lit Cpp, a fost analizată mențiunea făcută de revizuent în sensul că unele declarații de martori nu corespund adevărului.sau nu a declarațiilor de martori cu realitateas-ar fi putut stabili însă în cadrul unuiproces penalavând ca obiect săvârșireainfracțiunii de mărturie mincinoasă, urmând ca apoi sentința să fie valorificată în cadrul revizuirii, procedură care însă nu a fost urmată de către petent, ceea ce conduce la inadmisibilitatea prezentei cereri și sub acest aspect.
Art. 394 al 1 lit c Cpp consacră cazurile de revizuire privindînscrisurile false. În speță, revizuentul nu face referire la o astfel de situație, cazul de revizuire analizat neconducând la admisibilitatea cererii.
Aceeași soluție se impune și în situația prevăzută de art. 394 al 1 lit d, revizuentul nefăcând dovadasăvârșirii unei fapte ilicite de către persoanele care își desfășoară activitatea în cadrul organelor judiciare( respectiv agentul de poliție care a modificat actele dosarului ) prin instrumentele oficiale prevăzute de Cpp ( hotărâre judecătorescă sau ordonanță ).
În consecință, constatând că nu sunt întrunite condițiile legale pentru admiterea în principiu a cererii, revizuientul nefăcând dovada existenței vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 394 cpp, în temeiul art. 403 al. 3.C.P.P. raportat la art. 394 al. 1.C.P.P. instanțarespins ca inadmisibilă cererea de revizuireformulată de revizuientul, cu privire la sentința penală 228/2008, pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr-, definitivă neapelare la data de 20.05.2008.
Reținând culpa procesuală a revizuientului, în baza art. 192 al. 2.C.P.P. acesta a fost obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat revizuientul. În motivarea apelului, au fost reiterate motivele din cererea de revizuire privind audierea de martori.
Verificând în baza art. 378 cod procedură penală hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Tribunalul a constatat următoarele:
Potrivit art. 394 cod procedură penală revizuirea unei hotărâri judecătorești poate fi cerută numai pentru cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de acest articol la literele"a,b,c,d,e". Din actele de cercetare efectuate în temeiul art. 399 cod procedură penală cât și din înscrisurile depuse la dosar în timpul cercetării judecătorești,nu rezultă nici o împrejurare de natură a fii apreciată ca motiv de revizuire. Astfel în cauză nu există fapte ori împrejurări cu nu au fost cunoscute de instanța de fond la soluționarea cauzei,așa cum cer dispozițiile art. 394 alin.1 lit."a" și nici vreunul din cazurile prevăzute de același articol la literele"b,c,d,e". Revizuirea nu constituie o cale de prelungire a probatoriilor administrate cu ocazia soluționării fondului referitoare la împrejurări care erau cunoscute la aceea dată. Cererea de revizuire se soluționează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 403 din Codul d e procedură penală, admiterea în principiu, etapă în care instanța verifică cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere.
Această fază a admiterii în principiu privește examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept.
Cum în etapa admiterii în principiu instanța nu se implică în niciun fel în verificarea fondului cauzei deduse judecății, soluția dată de aceasta nu poate fi decât de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire în cazul în care ea nu se întemeiază pe vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 394 din Codul d e procedură penală. În această situație in mod corect a apreciat instanța de fond că cerea de revizuire nu are temei legal.
Constatând că în cauză nu există motive de revizuire,Tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat.
Împotriva deciziei a declarat recurs la 15.09.2009, revizuientul, invocând în cerere că poate să dovedească lipsa de temeinicie a probelor în acuzare cu noi probe.
Prezent la primul termen de judecată, în prezența apărătorului inculpatul a declarat că își retrage recursul.
Așa fiind, în temeiul art.385/9 al.2 pr.penală coroborat cu art.369 al.1 pr.penală se va lua act de această manifestare de voință urmând ca, pe temeiul culpei procesuale să fie obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.385/4 alin.2 Cod procedură penală, cu art.369 Cod procedură penală, ia act că recurentul-revizuient, își retrage recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 171/A din data de 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dispune plata din fondurile, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu în sumă de 200 lei.
În temeiul art.192 alin.2 cod procedură penală, obligă recurentul-revizuient să plătească statului suma de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.
Red.dp. /
Red.
Tehnored. / 17.09.2009
2 ex.
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Gabriel Crîșmaru, Dumitru Pocovnicu
