Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 540/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 5044/303/2008
514/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.540
Ședința publică din data de 14 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER: -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror .
Pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.83/A din 02.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns recurentul inculpat, reprezentat de apărător din oficiu - avocat, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar - fila 9 și intimatul-parte vătămată SC SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat arată că motivul de recurs este cel prevăzut de art.385/9 pct.14
C.P.P.În baza art.385/15 pct.2 lit.d C.P.P. solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 83/A din 02.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și rejudecând, pe fond, redozarea sancțiunii având în vedere circumstanțele personale ale recurentului-inculpat. Arată că aceasta are în întreținere un copil minor, cu un handicap grav - fapt dovedit prin înscrisurile depuse la dosarul instanței de fond, soția acestuia este bolnavă - fiind depuse și în acest sens înscrisuri la dosarul instanței de fond, astfel că recurentul este singurul care poate desfășura activități pentru a-și întreține familia. Mai arată că prejudiciul relativ mic a fost recuperat integral, partea vătămată neconstituindu-se parte civilă.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de către inculpat, apreciind că,în cauză, s-a făcut o justă individualizare a pedepsei. Arată că recurentul-inculpat este recidivist, iar pedeapsa aplicată este orientată spre minimul special, în condițiile în care primul termen al recidivei îl constituie tot o infracțiune de furt calificat. Consideră că recuperarea prejudiciului s-a datorat faptului că infracțiunea a fost flagrantă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.688/22.10.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, s-a dispus în baza art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin.1 lit. a, e, i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 Cod penal, art. 3 Protocol 1 CEDO a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a cu excepția dreptului de a participa la alegerile legislative, lit. b Cod penal, pe durata pedepsei.
S-a constatat prejudiciul reparat, prin restituirea în natură.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că la data de 23.11.2007, în jurul orei 14, inculpatul a luat de pe rafturile hypermarketului mai multe produse cosmetice (un set cadou marca, un deodorant marca, un deodorant marca, o cutie de prezervative și un set de baterii marca ), pe care le-a extras din ambalaje și le-a introdus în buzunarele interioare ale articolelor de îmbrăcăminte pe care le purta, trecând apoi de casele de marcat fără a plăti aceste produse.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost dovedită pe baza următoarelor probe: declarația dată în cursul urmăririi penale de martorul (filele 6-7 din dosarul de urmărire penală), care arată că în ziua de 23.11.2007, în jurul orei 14, în timp ce își îndeplinea sarcinile de serviciu în incinta hypermarketului, a observat o persoană de sex masculin îmbrăcată cu un trening de culoare închisă și purtând pe cap o de culoare închisă luând de pe rafturile raionului "" un set și două parfumuri pe care le-a pus în coșul de cumpărături, iar la un moment această persoană a scos produsele cosmetice din, le-a extras din ambalaje și le-a introdus pe sub articolele de îmbrăcăminte. La casa de marcat persoana respectivă a achitat doar produsele din coșul de cumpărături, nu și pe cele pe care le introdusese în îmbrăcăminte, după care a trecut de linia caselor de marcat, fiind oprit de agenții de pază ai magazinului care au găsit asupra sa produsele sustrase. Deși martorul a arătat în fața instanței că nu își mai amintește incidentul, instanța a luat în considerare la soluționarea cauzei declarația dată de acesta în cursul urmăririi penale, la un moment apropiat de cel al săvârșirii faptei, apreciind că în raport de modalitatea de funcționare a memoriei umane (informațiile sunt păstrate la nivel conștient în raport de importanța pentru subiect și trecerea timpului și înlocuite cu alte informații mai actuale și mai relevante pentru subiect), apreciind că procesul de uitare a detaliilor unui anume incident este firesc în condițiile specificului activității sale profesionale.
Declarația martorului se coroborează cu constatările din procesulverbal de constatare a infracțiunii flagrante, întocmit de organele de cercetare penală din cadrul DGPMB - Secția 22 Poliție, care au identificat persoana reținută de agenții de pază ai hypermarketului ca fiind inculpatul (apreciată ca probă indirectă, întrucât agenții de poliție nu au observat personal incidentul, ci au sosit la fața locului după consumarea infracțiunii). De asemenea, această situație de fapt este susținută și de imaginile înregistrate de camerele de supraveghere ale magazinului (ce constituie mijloace de probă potrivit art. 916alin. 2 pr.pen. astfel încât nu era necesară îndeplinirea procedurii prev. de art. 911și urm. Cpp, așa cum a susținut apărătorul inculpatului), care îl surprind pe inculpat luând mai multe produse cosmetice de pe rafturi, iar în imaginile înregistrate de camera de supraveghere din camera de interpelare se observă cum inculpatul scoate mai multe produse cosmetice din buzunarele interioare ale bluzei de trening pe care o purta.
În declarațiile sale, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că a fost oprit de agenții de pază ai magazinului și condus în camera de interpelare, unde se mai afla o persoană de sex feminin, bănuind că bunurile despre care i s-a spus că nu le-a achitat aparțineau acesteia. Susținerile inculpatului nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă, fiind înlăturate, ca nesincere. Astfel, afirmațiile sale în sensul că nu a sustras bunuri de pe rafturile magazinului sunt contrazise de declarațiile martorului și de imaginile camerelor de supraveghere.
În plus, susținerea sa în sensul că bunurile ar fi fost luate de persoana de sex feminin ce se mai afla în camera de interpelare este lipsită de credibilitate, atâta timp cât în imaginile înregistrate în această încăpere inculpatul este surprins în timp ce scoate mai multe produse cosmetice din buzunarele interioare ale vestimentației.
Instanța nu a reținut nici susținerile apărătorul inculpatului care a mai invocat faptul că bonul fiscal atașat la dosarul de urmărire penală face dovada că inculpatul a achitat bunurile sustrase, apreciind că bonul fiscal a fost emis ulterior săvârșirii faptei de reprezentanții părții vătămate pentru a stabili valoarea bunurilor sustrase. De asemenea, în condițiile în care primul control corporal a fost efectuat de agenții de pază în camera de interpelare și bunurile au fost preluate de la inculpat, așa cum reiese din înregistrările camerei de supraveghere, este normal ca la controlul corporal efectuat ulterior acestui moment de agenții de poliție să nu fie găsite bunuri asupra inculpatului.
A concluzionat instanța de fond că fapta inculpatului - care, la data de 23.11.2007, a luat de pe rafturile hypermarketului mai multe bunuri pe care le-a ascuns în buzunarele interioare ale vestimentației, trecând cu ele de casele de marcat fără a le plăti - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin. 1 - 209 alin.1 lit. e Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de luare a bunurilor mobile de pe rafturile magazinului urmată de trecerea cu acestea de casa de marcat fără a le plăti. În cazul furturilor din magazine cu autoservire, infracțiunea se consumă în momentul în care făptuitorul trece cu bunurile de casa de marcat fără a le plăti, consimțământul proprietarului pentru ca bunurile să fie luate de pe rafturi fiind dat sub condiția ca cel care le ia să le plătească la casa de marcat. Urmarea imediată constă în prejudiciul produs în patrimoniul părții vătămate, reprezentat de valoarea bunurilor sustrase. Faptul că inculpatul a fost oprit de agenții de pază ai părții vătămate imediat după săvârșirea faptei, iar bunurile sustrase au fost recuperate nu prezintă relevanță în ce privește existența infracțiunii de furt, aceasta consumându-se în momentul în care inculpatul a trecut cu produsele neachitate de casa de marcat. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu reiese din probele administrate în cauză.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în sensul art. 19 pct. 1 lit. a pen. prevăzând rezultatul faptei sale - consecințele păgubitoare pentru patrimoniul părții vătămate - și urmărind producerea acestuia. Scopul sustragerii bunurilor este acela al însușirii lor pe nedrept de către inculpat ce rezultă din circumstanțele de săvârșire a faptei.
Caracterul calificat al furtului este determinat de locul săvârșirii infracțiunii - într-un hypermarket, loc public în sensul art. 152 lit. b pen. astfel că a fost reținută circumstanța de calificare prevăzută la lit.e a art. 209 alin. 1 pen.
Inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, potrivit art. 37 lit. b pen. Din fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 11 din dosarul de urmărire penală) rezultând că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.1815 din 19.12.2005 a Judecătoriei Târgoviște la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat prev.de art.20 raportat la art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e Cod penal. Inculpatul a început executarea pedepsei la 12.07.2006 și a fost liberat condiționat la data de 06.02.2007, cu un rest neexecutat de pedeapsă de 155 zile. Prin urmare, sunt îndeplinite condițiile recidivei mari postexecutorii, primul termen fiind reprezentat de condamnarea definitivă la o pedeapsa mai mare de 6 luni închisoare (1 an închisoare) pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, iar cel de-al doilea termen este reprezentat de săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate (la data de 23.11.2007) și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an (furt calificat), după considerarea ca executată a pedepsei anterioare (la data de 11.07.2007).
La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului Penal (condițiile răspunderii penale, regimul agravant al recidivei), limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului Penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite (prejudiciul material relativ scăzut 214,19 lei - și recuperat în totalitate, independent, însă, de atitudinea inculpatului, care a fost prins imediat după comiterea faptei), modul de săvârșire a acesteia (într-un loc public, profitând de aglomerația dintr-un astfel de loc), circumstanțele personale ale inculpatului (are antecedente penale fiind condamnat anterior pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat, ceea ce denotă un potențial criminogen ridicat și perseverență infracțională, a avut o atitudine nesinceră și necooperantă, are o situație familială dificilă, având un copil cu handicap grav ce are nevoie de îngrijire permanentă). Ținând cont de aceste criterii, precum și de dispozițiile art. 52 Cod penal, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă peste minimul special, de 3 ani și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o sub aspectul netemeiniciei, arătând că solicită să i se reducă cuantumul pedepsei, în sensul orientării acestuia sub minimul special, întrucât are o situație familială deosebită, care justifică reținerea circumstanțelor atenuante în concurs cu circumstanțele agravante determinate de starea de recidivă.
Prin decizia penală nr.83/A din 2 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală a fost admis apelul declarat de inculpatul, a fost desființată, în parte, sentința penală nr.688/22.10.2008, a Judecătoriei Sectorului 6 B și, rejudecând, n baza art.208 al.1-209 alin.1, lit.a, e, i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, art.74 al.1, lit.c, art.76 al.1 lit.c Cod penal și art.80 al.1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 2 ani si 6 luni.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a constatat că apelul declarat de inculpat este fondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, astfel cum a rezultat din interpretarea mijloacelor de probă administrate pe întreg parcursul procesului penal, precum și vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei, constând în aceea că, la data de 23.11.2007, în jurul orei 14,00, acesta a luat de pe rafturile mai multe produse cosmetice, pe care le-a extras din ambalaje și le-a introdus în buzunarele interioare ale articolelor de îmbrăcăminte pe care le purta, trecând apoi de casele de marcat, fără a plăti aceste produse, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1 -209 alin.1 lit.e Cod penal.
Deși inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, prezenta fapta fiind comisă în stare de recidivă postexecutorie, totuși în raport de valoarea bunurilor sustrase, de consecințele produse, prejudiciul fiind recuperat, tribunalul a apreciat că acesta poate beneficia de circumstanțele atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.c Cod penal, în condițiile în care acesta a recunoscut fapta și a regretat-o, sincer, reținerea acestei împrejurări atrăgând reducerea obligatorie a cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, dar și a dispozițiilor art.80 alin.1 Cod penal, în condițiile în care în cauza este vorba de un concurs între cauze de agravare și cauze de atenuare, caz în care pedeapsa se stabilește ținându-se seama de circumstanțele agravante, circumstanțele atenuante și de starea de recidiva. Situația familială deosebită a inculpatului care are în îngrijire un copil minor, în vârstă de 8 ani, care suferă de un handicap grav, diagnosticat conform legii care protejează astfel de persoane, toate aceste elemente au determinat instanța de apel să manifeste clemență față de inculpat, de al cărui sprijin constant are nevoie minorul.
Astfel, Tribunalul a apreciat că aplicarea unei pedepse în cuantum de 2 ani și 6 luni, cu executare în regim de detenție este de natură să asigure scopul educativ, preventiv și de constrângere al pedepsei, astfel cum este reglementat prin dispozițiile art.52 Cod penal.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, solicitând reducerea cuantumului stabilit.
Examinând decizia atacată, în raport de criticile invocate care formal se încadrează în cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, cât și din oficiu - potrivit dispozițiilor art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Situația de fapt și încadrarea juridică dată faptei comise de către inculpat au fost corect reținute de prima instanță, iar vinovăția acestuia a fost stabilită cu certitudine și fără echivoc, pe baza întregului material probator administrat în cauză.
Cât privește susținerea apărătorului recurentului inculpat, în sensul că în cauză își află incidența disp.art.3859pct.14 Cod procedură penală, este de observat că pedeapsa aplicată inculpatului, astfel cum a fost modificată prin decizia instanței de apel, nu a fost greșit individualizată, ci, dimpotrivă, se remarcă faptul că, în procesul de individualizare au fost avute în vedere prevederile consacrate de art.72 Cod penal.
Pornind de la scopul în vederea căruia se angajează răspunderea penală a unei persoane, respectiv reeducarea sa în vederea prevenirii comiterii de noi infracțiuni, Curtea arată că pedeapsa aplicată trebuie adaptată nu numai în raport cu fapta săvârșită, ci și cu periculozitatea infractorului, cu șansa de reeducare pe care o prezintă.
În acest context, nu poate fi ignorat faptul că recurentul inculpat a mai suferit anterior o condamnare, pentru săvârșirea unor fapte similare.
Mai mult, în favoarea inculpatului a fost reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit.c Cod penal, fiind astfel coborâtă pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, instanța de apel dând dovadă de clemență, prin acordarea de largi circumstanțe atenuate, având în vedere tocmai situația familială a inculpatului, motive pe care acesta le reiterează și în prezenta cale de atac.
În raport cu gradul de pericol social și modalitatea concretă de săvârșire a faptei, reducerea pedepsei sub cuantumul deja stabilit, astfel cum solicită inculpatul, ar fi total nejustificată, instanța de apel apreciind în mod corect că scopul pedepsei - astfel cum este prevăzut de dispozițiile art.52 Cod penal - poate fi atins numai prin privare de libertate, în condițiile art.57 Cod penal.
Așadar, se constată că prin hotărârea criticată, s-a realizat o justă individualizare a pedepsei, ținându-se seama de criteriile consacrate de dispozițiile art.72 Cod penal, pentru asigurarea scopurilor - punitiv și educativ - al respectivei sancțiuni, Tribunalul adaptând corect cuantumul pedepsei la nevoile de apărare socială și apreciind - în mod just - că reeducarea inculpatului se poate înfăptui - reținând totuși și împrejurarea că acesta a recidivat în săvârșirea de infracțiuni de furt și - numai prin executarea pedepsei, în cuantumul și modalitatea de executare, astfel cum s-a stabilit.
În raport de toate cele arătate și cum la examinarea din oficiu nu rezultă alte motive care să conducă la casarea hotărârilor, în temeiul art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Constatând că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELELEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.83/A din 2 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Obligă recurentul la 400 lei, cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
-
Red.
Dact.
Ex.2
Red. --II.
Red.-Jud.Sect.6
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Mihai Oprescu, Viorel Adrian
