Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 543/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
780/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 543
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Dumitrașcu Sofica
JUDECĂTOR 3: Bădescu Liliana
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr. 180/A din data de 18.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, asistat de apărător din oficiu cu delegație la dosar, lipsă fiind intimata-parte-vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei penale nr. 180/A din data de 18.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală, în dosarul nr-, și în temeiul art. 3859pct. 14 Cod procedură penală redozarea pedepsei înlăturarea sporului de 1 an și 6 luni, având în vedere circumstanțele atenuante ale inculpatului care a recunoscut și regretat fapta. Consideră că instanța de fond în mod corect a apreciat asupra circumstanțelor inculpatului.
Solicită în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel, iar pe fond solicită redozarea pedepsei.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate, având în vedere atitudinea oscilantă a inculpatului, natura și gravitatea infracțiunii săvârșite de furt din locuință prin escaladare, în ceea ce privește cuantumul pedepsei, Tribunalul în mod corect s-a majorat pedeapsa cu 1 an de zile, sporul fiind justificat pentru aceste motive consideră hotărârea Tribunalului București ca fiind legală și temeinică.
Recurentul-inculpat, personal arată că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.84 din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B (dosar nr-), în baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art.61 Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, dispuse prin sentința penală nr.1509/23.09.2005 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin decizia penală nr.1987/09.12.2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI, Secția a II-a Penală și, în consecință, s-a contopit restul rămas neexecutat de 467 de zile cu pedeapsa aplicată în speță, astfel că s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional CEDO, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 06.11.2008 la zi, iar în baza art.350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată a revenit asupra constituirii de parte civilă.
n baza art. 348 Cod procedură penală, s-a dispus restituirea contractelor de amanet nr.9681/30.08.2008, nr.550/30.06.2008 și nr.1517/08.03.2008, ridicate cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la locuința inculpatului situată în B,-, sector 2.
În temeiul art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut - în fapt - următoarea situație:
În data de 17.07.2008, în jurul orei 1600, prin escaladarea unui gard și a unei ferestre, inculpatul a pătruns în imobilul situat în B, str. -. - nr. 19, sector 2, aparținând părții vătămate, de unde a sustras o unitate centrală de calculator, monitorul aferent marca G și o butelie, valoarea prejudiciului cauzat fiind estimată de partea vătămată la suma de 2.500 lei.
În cuprinsul plângerii penale formulate, partea vătămată a precizat că la plecarea din domiciliu, pentru aerisire, a lăsat deschis geamul de la camera de zi, iar la întoarcere a constatat lipsa din birou a unei unități centrale de calculator și a monitorului aferent de culoare neagră cu argintiu, dar și a sumei de 800 lei.
Cu ocazia cercetării la fața locului, au fost ridicate patru urme papilare două de pe partea de sus a capacului unei cutii reciver dolce din carton găsită pe dulap și două de pe părțile exterioare ale aceleiași cutii. S-a constatat că o urmă aparține părții vătămate, două urme sunt inapte examenului dactiloscopic și o singură urmă este aptă pentru identificare.
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr.-/28.10.2008, urma ridicată de pe cutia din carton cu ocazia cercetării la fața locului a fost creată de degetul arătător de la mâna a inculpatului.
Partea vătămată a precizat că avea respectiva cutie în casă de circa 3 luni, că nu a dat-o altei persoane și că i-a atras atenția întrucât nu se mai afla sub celelalte cutii de pe dulap, ci deasupra acestora, iar cu privire la inculpatul, a precizat că îl cunoaște din cartier, locuind la două străzi de el, dar că nu are legături de prietenie sau de rudenie cu acesta, precum și faptul că inculpatul nu a avut acceptul lui de a intra vreodată în locuință.
Fiind audiat, inculpatul a avut o atitudine oscilantă în cursul urmăririi penale, negând inițial săvârșirea infracțiunii și recunoscând-o în fața procurorului și a judecătorului. Inculpatul a precizat că, aflându-se sub influența drogurilor, a sărit gardul împrejmuitor al imobilului, a verificat prezența vreunei persoane și a intrat în casă pe un geam găsit deschis. A luat din interior o unitate centrală de calculator, un monitor, o tastatură, un mouse și o butelie pentru aragaz, le-a pus într-o geantă și a părăsit casa în același mod în care a intrat. Nu a recunoscut sustragerea sumei de bani.
Potrivit susținerilor sale, a vândut butelia unui individ necunoscut, iar calculatorul i l-a dat martorului pentru a-l vinde, fără a-i spune proveniența reală, iar acesta a vândut unitatea centrală, monitorul, tastatura și mouse-ul colegului de serviciu, de la care au și fost recuperate.
Partea vătămată a recunoscut dintre mai multe bunuri monitorul marca G de culoare neagră cu argintiu de la poziția a doua și unitatea de la poziția a patra, constatându-se că au același cod -54175- ca și cel consemnat în certificatul de garanție, atașat la dosar.
A concluzionat instanța de fond că - în drept, fapta inculpatului - care, la data de 17.07.2008, în jurul orei 1600, prin escaladarea unui gard și a unei ferestre, a pătruns în imobilul situat în B, str. -. - nr. 19, sector 2, aparținând părții vătămate de unde a sustras o unitate centrală de calculator, monitorul aferent marca G și o butelie - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 al.1-art.209 al. 1 lit. i Cod penal.
Instanța de fond a reținut săvârșirea infracțiunii în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a Astfel Cod Penal, prin sentința penală nr. 1509/23.09.2005 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin decizia penală nr. 1987/09.12.2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI, Secția a II-a Penală, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 208 al.1-209 al.1 lit.a, e și al.2 lit. b Cod penal. În executarea acestei pedepse inculpatul a fost arestat la data de 20.10.2004 și liberat condiționat la data de 10.07.2007 cu un rest rămas neexecutat de 467 de zile.
Întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunea din speță cu intenție, anterior considerării ca executate a unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni (19.10.2008), iar pedeapsa prevăzută de lege pentru prezenta infracțiune este închisoarea mai mare de un an, în cauză nefiind incident nici unul dintre cazurile prev. de art. 38 Cod penal, a reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod Penal, reținând că inculpatul a săvârșit o faptă cu un grad ridicat de pericol social abstract și concret; a avut o atitudine oscilantă în cursul urmăririi penale, ulterior, în cursul cercetării judecătorești, recunoscând și regretând fapta comisă; prejudiciul are o valoare medie, bunurile sustrase nefiind recuperate decât în parte (respectiv unitatea centrală de calculator și monitorul aferent marca G, rămânând nerecuperată o butelie); inculpatul este cunoscut cu antecedente penale - două condamnări anterioare pentru săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului, fiind liberat condiționat din executarea pedepsei rezultante ca urmare a contopirii, cu doar 1 an înaintea săvârșirea infracțiunii deduse judecății, ceea ce conduce la concluzia că nu a fost atins scopul educativ al pedepselor anterior aplicate.
mpotriva acestei sentințe penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B și inculpatul.
În motivele de apel formulate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 se critică soluția sub aspectul netemeiniciei hotărârii judecătorești a primei instanțe, în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii aplicate inculpatului.
Inculpatul a arătat că instanța nu trebuia să îi revoce liberarea condiționată din executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 1509/23.09.2005 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin decizia penală nr. 1987/09.12.2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI, Secția a II-a Penală.
Prin decizia penală nr.180/A din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B împotriva sentinței penale nr. 84/28.01.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B; a fost desființată - în parte - sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
În baza art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. i) din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal, a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat.
În baza art.61 al.1 din Codul penal, s-a dispus revocarea liberării condiționate a inculpatului din executarea sentinței penale nr.1509/23.09.2005 a Judecătoriei Sectorului 2 B și a contopit pedeapsa aplicată în speță, cu restul de pedeapsă rămas neexecutat, în cuantum de 467 de zile, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, sporită cu 6 luni, inculpatul urmând să execute 4 ani și 6 luni închisoare.
Au fost enținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. S-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 6.11.2008 la zi și a fost menținută starea de arest a apelantului-inculpat.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași hotărâri, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, din naliza actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul a constată că prima instanță în mod corect a reținut situația de fapt, aceasta constând în aceea că:
La data de 17.07.2008, în jurul orei 16.00, prin escaladarea unui gard și a unei ferestre, inculpatul a pătruns în imobilul situat în B, str. -. - nr. 19, sector 2, aparținând părții vătămate, de unde a sustras o unitate centrală de calculator, monitorul aferent marca G și o butelie, valoarea prejudiciului cauzat fiind estimată de partea vătămată la suma de 2.500 lei.
Butelia a fost vândută de inculpat unui individ necunoscut, iar calculatorul - dat martorului pentru a-l vinde, martor care a vândut unitatea centrală, monitorul, tastatura și mouse-ul colegului de serviciu, de la care au și fost recuperate.
Situația de fapt astfel reținută este dovedită prin următoarele mijloace de probă: plângerea părții vătămate, care a precizat că la plecarea de la domiciliu, pentru aerisire, a lăsat deschis geamul de la camera de zi, iar la întoarcere a constatat lipsa din birou a unei unități centrale de calculator și a monitorului aferent de culoare neagră cu argintiu, iar cutia de pe care s-a ridicat o urmă papilară aparținând inculpatului o avea în casă de cea. 3 luni, nu a dat-o altei persoane și i-a atras atenția întrucât nu se mai afla sub celelalte cutii de pe dulap, ci deasupra acestora, iar pe inculpatul îl cunoaște din cartier, locuind la două străzi de el, dar nu are legături de prietenie sau de rudenie cu acesta și nu i-a dat acceptul de a intra vreodată în locuință, coroborată cu procesul-verbal de cercetare la fata locului, potrivit căruia au fost ridicate patru urme papilare - două de pe partea de sus a capacului unei cutii reciver dolce din carton găsită pe dulap și două de pe părțile exterioare ale aceleiași cutii, din care s-a constatat că o urmă aparține părții vătămate, două urme sunt inapte examenului dactiloscopic și o singură urmă este aptă pentru identificare, raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/28.10.2008, conform căruia urma ridicată de pe cutia din carton cu ocazia cercetării la fața locului a fost creată de degetul arătător de la mâna a inculpatului, procesul-verbal de recunoaștere a bunurilor sustrase de către partea vătămată (respectiv, monitorul marca G de culoare neagră cu argintiu de la poziția a doua și unitatea de la poziția a patra, constatându-se că au același cod 54175- ca și cel consemnat în certificatul de garanție atașat la dosar), declarațiile martorilor și, potrivit cărora martorul a vândut unitatea centrală, monitorul, tastatura și mouse-ul încredințate de inculpat colegului de serviciu, de la care au și fost recuperate, dovada de restituire a bunurilor sustrase către partea vătămată.
Fiind audiat, inculpatul a avut o atitudine oscilantă în cursul urmăririi penale, negând inițial săvârșirea infracțiunii și recunoscând-o în fața procurorului și a judecătorului. Inculpatul a precizat că, aflându-se sub influența drogurilor, a sărit gardul împrejmuitor al imobilului, a verificat prezența vreunei persoane și a intrat în casă pe un geam găsit deschis. A luat din interior o unitate centrală de calculator, un monitor, o tastatură, un mouse și o butelie pentru aragaz, le-a pus într-o geantă și a părăsit casa în același mod în care a intrat. Nu a recunoscut sustragerea sumei de bani.
Astfel fiind, tribunalul a concluzionat că - în drept, fapta inculpatului - care, la data de 17.07.2008, în jurul orei 1600, prin escaladarea unui gard și a unei ferestre, a pătruns în imobilul situat în B, str. -. - nr. 19, sector 2, aparținând părții vătămate, de unde a sustras o unitate centrală de calculator, monitorul aferent marca G și o butelie, cauzând un prejudiciu estimat la suma de 2.500 lei - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 - 208 alin. 1 lit. i Cod penal.
Tribunalul a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B împotriva sentinței penale nr.84/28.01.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, a desființat sentința penală apelată și în fond rejudecând, a aplicat inculpatului pentru infracțiunea reținută pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.
Sub acest aspect, Tribunalul a reținut pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, faptul că prejudiciul a fost recuperat parțial, în urma demersurilor efectuate de organele de urmărire penală, împrejurările săvârșirii faptei - furt din locuință, fie prin efracție, atitudinea oscilantă a inculpatului, care inițial un a recunoscut săvârșirea faptei și a cărui recunoaștere ulterioară nu poate avea decât un caracter formal, dat fiind materialul probator aflat la dosarul cauzei.
A arătat instanța de apel că se impune a fi avută în vedere - totodată - starea de recidivă mare postcondamnatorie - specială - în care a fost săvârșită infracțiunea. Inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii (4 ani închisoare, prin sentința penală nr.1509/23.09.2005 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin decizia penală nr. 1987/09.12.2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI, Secția a II-a Penală), tot pentru o infracțiune de furt calificat (complicitate la furt calificat, în formă continuată), fapta pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză fiind săvârșită anterior împlinirii termenului liberării condiționate, liberare dispusă prin sentința penală nr.2139/l0.07.2007 a Judecătoriei Târgu J i u, cu un rest rămas neexecutat de 467 zile închisoare.
A arătat tribunalul că, astfel cum rezultă din analiza fișei de cazier judiciar, inculpatul mai fusese condamnat și anterior, prin sentința penală nr. 261/3.03.2000 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin neapelare la o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e, g, i Cod Penal, precum și a infracțiunii prevăzute de art.36 al. 1 din Decretul nr.328/1966.
S-a apreciat de către Tribunalul că pedepsele aplicate inculpatului anterior, orientate sub și, respectiv, spre minimul special prevăzut de lege, precum și individualizarea executării, și-au dovedit pe deplin ineficiența, nereușind să-și atingă scopul de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, respectiv de formare a unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, în condițiile art.52 din Codul penal.
În aceste condiții, nu se justifică sub nicio formă aplicarea unei pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege.
Astfel, Tribunalul a concluzionat că prin pedeapsa aplicată de către prima instanță nu s-a dat eficiență în mod corespunzător funcțiilor de constrângere și reeducare a condamnatului și nici celei de exemplaritate a pedepsei și a dispus în consecință.
A motivat instanța de apel că și aplicarea sporului este imperios necesară, având în vedere periculozitatea de care a dat dovadă inculpatul, recidivist, intrând în mod repetat în conflict cu legea penală, "specializându-se" în săvârșirea de infracțiuni de furt calificat, dar și cuantumul pedepsei și, respectiv, restul de pedeapsă (mai mare de 1 an) ce urmează a fi contopite, o orientare către sistemul absorbției creând inculpatului impresia impunității, pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a dispunerii liberării condiționate.
Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, a formulat recurs inculpatul, solicitând reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată, mai precis înlăturarea sporului de pedeapsă,în cuantum de an și 6 luni, motivat de faptul că a recunoscut și regretat săvârșirea faptei.
Analizând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale incidente cauzei, Curtea urmează să respingă recursul promovat de inculpat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Aplicarea sancțiunilor de drept penal au ca scop restabilirea ordinii de drept încălcate, constrângerea și reeducarea infractorului, considerente pentru care individualizarea unei sancțiuni reprezintă o operațiune complexă, de adaptare a pedepsei la nevoile de apărare socială, în raport cu gravitatea abstractă și concretă a faptei, cât și cu periculozitatea infractorului.
Pornind de la aceste repere, Curtea constată că tribunalul a pronunțat o hotărâre legală și temeinică,în raport cu prevederile art.52 Cod penal, referitoare la scopul pedepsei și cu art.72 Cod penal, privind criteriile generale de individualizare.
Astfel, la stabilirea cuantumului pedepsei pentru inculpatul, instanța de apel dând eficiența cuvenită dispozițiilor legale mai sus citate, a ținut seama de modalitatea de operare (furt din locuință, prin escaladare, efracție), de starea de recidivă mare postcondamnatorie - specială - în care s-a aflat inculpatul când a comis fapta dedusă judecății.
În acest context, este de observat că nu poate fi, nicidecum, ignorată împrejurarea că inculpatul a abordat din nou o conduită infracțională, chiar în perioada în care se afla liberat condiționat din executarea unei pedepse de 4 ani închisoare, ce-i fusese aplicată prin sentința penală nr.1509/2005 a Judecătoria Sectorului 2 B, pentru comiterea unor fapte similare, ceea ce amplifică periculozitatea sa, cu un puternic impact negativ în societate.
De asemenea, după cum rezultă din analiza fișei de cazier judiciar, inculpatul mai fusese condamnat și anterior, prin sentința penală nr.261/3.03.2000 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin neapelare, la o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e, g, i Cod Penal, precum și a infracțiunii prevăzute de art.36 al. 1 din Decretul nr.328/1966.
Pedepsele aplicate inculpatului anterior, sub și, respectiv, spre minimul special prevăzut de lege, precum și individualizarea executării, și-au dovedit însă pe deplin ineficiența, nereușind să-și atingă scopul de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, respectiv de formare a unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, în condițiile art.52 din Codul penal.
Drept urmare, prin aplicarea unui spor de 6 luni închisoare (și nu de 1 an și 6 luni), Tribunalul a realizat o judicioasă individualizare a pedepsei, care reflectă periculozitatea de care a dat dovadă inculpatul, recidivist, intrând în mod repetat în conflict cu legea penală, "specializându-se" în săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În raport de toate cele arătate și cum la examinarea din oficiu nu rezultă alte motive care să conducă la casarea deciziei penale pronunțate în apel, pe care Curtea o apreciază ca fiind legală și temeinică, în temeiul art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Urmează a deduce din pedeapsa astfel aplicată, perioada prevenției pentru recurentul inculpat de la 06.11.2008, la zi.
Constatând că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.180 din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
prevenția de la 6 noiembrie 2008, la zi.
Obligă pe recurentul inculpat la 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei - onorariul avocatului din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Red.-Jud.Sect.2
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Dumitrașcu Sofica, Bădescu Liliana
