Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 547/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.547
Ședința publică din 18 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 3: Ecaterina Ene
GREFIER: ---
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul G, împotriva deciziei penale nr.50/A/14.02.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul recurentului - inculpat, avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii Tribunalului Neamț pentru netemeinicie și nelegalitate și menținerea sentinței penale a Judecătoriei Bicaz, unde inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de conducere a unui autoturism fără a poseda permis de conducere și achitat pentru celelalte fapte, respectiv furt calificat, conducere a unui autoturism neînmatriculat și locului accidentului. Arată că s-a reținut că în data de 30.09.2005 inculpatul a luat fără încuviințarea părții vătămate un autoturism, neînmatriculat și l-a condus fără a poseda permis. Pe drumul spre casă inculpatul a făcut un accident fără victime. La instrucțiunile primite de la partea vătămată, inculpatul nu a anunțat organele de poliție. Precizează că partea vătămată nu a formulat plângere, ci organele de poliție s-au sesizat din oficiu la aproximativ 3 săptămâni. Cu privire la fapta de furt, arată că din materialul probator de la urmărirea penală și din faza de judecată rezultă că în realitate i-a încredințat mașina inculpatului. Martorii propuși de partea vătămată au arătat că se crease o adevărată practică și partea vătămată încredința mașina angajaților săi, lucru arătat și de martorul și de ceilalți martori propuși de inculpat. Situația a fost confirmată tacit și de partea vătămată care însă nu a recunoscut că i-a încredințat în acea zi mașina inculpatului, conștient de consecințele acestei declarații. Afirmă că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, nu a anunțat poliția, rezultând deci că soluția Judecătoriei Bicaz este una temeinică și legală. În legătură cu fapta prev. de art.89 din OUG nr.195/2002, arată că nu sunt întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii subiective; inculpatul nu a dorit să se sustragă de la săvârșirea vreunei fapte. Pentru infracțiunea prev. de art.85 din OUG nr.195/2002, conducerea unui autoturism neînmatriculat, se impunea o soluție de achitare, dat fiind că inculpatul nu a cunoscut că autoturismul nu este înmatriculat, văzând patronul de mai multe ori conducând mașina. Solicită admiterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea deciziei Tribunalului Neamț ca fiind legală și temeinică, condamnarea fiind bazată pe probele administrate și obligarea recurentului - inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.50 din 27.03.2007 pronunțată de Judecătoria Bicaz, județul Baf ost condamnat inculpatul - G, fiul lui și, născut la data de 04.02.1983 în comuna, județul N, posesor al BI seria - nr. - eliberat de Poliția oraș, CNP - -, cetățean român, studii 10 clase, necăsătorit, situația militară satisfăcută, gradul fruntaș N, fără ocupație, domiciliat în comuna, județul N, fără antecedente penale, pentru infracțiunea de conducerea unui automobil fără permis pe drumurile publice, prevăzută și pedepsită de art. 78 al. 1 din OUG nr. 195/2002, la pedeapsa de an închisoare.
În baza art. 81, 82 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 3 ani.
Prin aceeași sentință a fost achitat același inculpat pentru celelalte trei infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, pentru inexistența faptelor, conform art. 10 lit. a Cod procedură penală, coroborat cu art.11, pct. 2, lit. a Cod procedură penală.
A fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 1062/P/2005, din 14.03.2006, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz, județul N, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului - G pentru săvârșirea infracțiunilor de furt al unui automobil, prevăzută de art.208 alin.4, art. 209 alin.1, lit. g și i Cod penal, conducerea unui automobil neînmatriculat, conducerea unui automobil fără permis și locului accidentului, prevăzute de art.77 alin. 1, 78 alin. 1 și 81 alin.1 din nr.OUG195/2002.
În rechizitoriu s-a reținut că inculpatul, neavând permis de conducere, a luat autoturismul "Wolksvagen", proprietatea patronului său, HG, și l-a condus pe raza comunei. Neavând permis de conducere, el a pierdut controlul volanului, izbindu-se de o stâncă. A părăsit locul accidentului, iar Poliția s-a sesizat din oficiu cu privire la aceste fapte, începând cercetările.
Inculpatul a recunoscut numai că a condus mașina și a avut acel eveniment, dar nu și furtul, iar proprietarul i-a spus să nu anunțe poliția.
Proprietarul mașinii, HG-, a declarat că nu are nici o pretenție de la inculpat și că nu el i-a încredințat mașina inculpatului.
Martorul a arătat că patronul obișnuia să-i dea mașina inculpatului, și că nu a fost foarte enervat când a aflat de evenimentul petrecut.
Martorul Gazda a declarat că atunci când inculpatul a luat mașina, patronul nu era prezent.
Martorul a declarat că patronul dădea de regulă mașina muncitorilor să meargă la masă și, de regulă, conducea inculpatul.
Martorul a declarat că patronul plecase de dimineață, dar îi spusese inculpatului că poate să ia mașina seara să meargă acasă.
S-a reținut că inculpatul a fost școlarizat pentru conducere auto, fără a obține permis.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului prima instanță a constatat că furtul mașinii nu poate fi reținut. Proprietarul nici măcar nu a făcut plângere la poliție, ba chiar s-a dovedit că în mod curent el încredința mașina muncitorilor, în speță inculpatului. Fapta de a fi condus un autoturism pe drum public fără a avea permis este dovedită și recunoscută, cu precizarea că era vorba de un drum parțial public și puțin circulat. Conducerea unui autoturism neînmatriculat nu îi poate fi imputată inculpatului, ci eventual proprietarului, care menținea și punea în circulație mașina în aceste condiții. Nu s-a dovedit că inculpatul știa adevărul despre actele mașinii, deci nici nu se pot analiza intenția sau vinovăția pentru această faptă. locului accidentului nu a fost probată. Inculpatul, după accident, a anunțat mai întâi pe patron, proprietarul mașinii, care l-ar fi sfătuit să nu anunțe poliția. În plus, în incident nu au fost implicate alte autoturisme sau persoane, care să facă foarte important acest aspect.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul prevăzut în art. 363 Cod procedură penală, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz, județul și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz, județul Nas usținut că în mod greșit prima instanță a dispus achitarea inculpatului pentru trei infracțiuni, din probele administrate în cauză rezultând că faptele există și că au fost săvârșite cu vinovăție de inculpat. Prima instanță a suspendat condiționat executarea pedepsei, dar nu i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal. Prima instanță nu a indicat denumirea infracțiunilor pentru care s-a dispus achitarea și nici textul e lege în care se încadrează.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special, față de poziția procesuală cooperantă și pericolul social redus, având în vedere că acesta a urmat cursuri de conducere.
Prin decizia penală nr.50 din data de 14.02.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în baza art. 379 pct. 2 lit.a Cod procedură penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz, județul și de inculpat, a fost desființată sentința penală apelată și reținând cauza spre rejudecare s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
a) furt calificat, prevăzută de art.208 alin. 4, 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a și art.76 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare;
b) conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 85 alin.1 din nr.OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a și art.76 lit.d Cod penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare;
c) conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a avea permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin.1 din nr.OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art.74 lit. a și art.76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare și;
d) locului accidentului, prevăzută de art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a și art.76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului și executarea pedepsei celei mai grele,aceea de 3 luni închisoare.
În baza art. 81 și 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o perioadă de 2 ani și 3 luni.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare la prima instanță.
În baza art.192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apel au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a omis să-i atragă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, așa cum obligă art. 359 Cod procedură penală, în mod greșit a dispus achitarea inculpatului pentru trei dintre infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, pe baza unor probe greșit analizate și a făcut o greșită individualizare a pedepsei pentru infracțiunea pentru care a dispus condamnarea inculpatului.
În motivarea hotărârii nu se arată criteriile pe baza cărora a fost individualizată pedeapsa aplicată inculpatului și nici motivele pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Din probele administrate, Tribunalul reține că la data de 30.09.2005, după terminarea programului de lucru, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca "WV Golf", neînmatriculat și care aparținea martorului.
HGDeși nu poseda permis de conducere, inculpatul a condus acest autoturism pe drumurile publice din comuna, județul N, pe o distanță de 10 km. În autoturism se aflau martorii, G și.
În jurul orei 1,00 zilei de 1.10.2005, inculpatul s-a deplasat la volanul autoturismului spre satul Pârâul. La un moment dat, a pierdut controlul volanului și s-a lovit de o stâncă aflată la marginea drumului județean. Inculpatul a părăsit locul producerii accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
Situația de fapt reținută și vinovăția inculpatului sunt dovedite cu procesul-verbal de sesizare din oficiu, declarațiile martorilor: HG, Gazda și G, adresa nr. -/2005 a Direcției Regim Permise și Înmatriculare a Vehiculelor N și declarația olografă a inculpatului.
Din declarațiile martorilor, Gazda și G rezultă că inculpatul a condus autoturismul neînmatriculat pe drumurile publice, fiind implicat în accident și că a părăsit locul accidentului. Martorul Gazda a declarat că HG, proprietarul autoturismului, nu i-a încredințat inculpatului autoturismul pentru a-l conduce, declarație care se coroborează cu susținerea proprietarului. Din adresa nr. -/2005 a Direcției Regim Permise și Înmatriculare a Vehiculelor N rezultă că inculpatul nu posedă permis de conducere.
În declarația olografă pe care a dat-o în cursul urmăririi penale (fila 13), inculpatul a recunoscut că a condus fără permis autoturismul neînmatriculat pe drumurile publice, pe o distanță de 10 km. că a părăsit locul accidentului și că autoturismul nu i-a fost încredințat de proprietar. În declarațiile ulterioare, inculpatul a susținut că proprietarul i-a încredințat autoturismul pentru a-l conduce. Tribunalul a arătat că înlăturat aceste declarații ale inculpatului pentru că nu se coroborează cu celelalte probe administrate, în special cu declarațiile martorilor și HG Gazda și cu declarația olografă a inculpatului. Totodată, Tribunalul a înlăturat din probatoriul administrat și declarațiile martorilor și pentru că nu se coroborează cu probele arătate anterior.
Faptele inculpatului, așa cum au fost reținute și dovedite, se motivează de instanța de apel, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.4, 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și fără a avea permis de conducere și locului accidentului, prevăzute de art. 85 alin. 1, 86 alin. 1 și 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, republicată.
La individualizarea pedepselor pentru fiecare infracțiune, instanța de ale a arătat că a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art.72 Cod penal.
Având în vedere modul, mijloacele și împrejurările comiterii faptelor, așa cum au fost reținute în descrierea situației de fapt, urmările care se puteau produce, persoana inculpatului, care are vârsta de 25 de ani, studii 10 clase, nu are ocupație, este necăsătorit și nu are antecedente penale, limitele de pedeapsă prevăzute în textele incriminatoare și cauza de agravare a răspunderii penale constând în concursul de infracțiuni, Tribunalul a stabilit pentru fiecare infracțiune concurentă pedeapsa închisorii sub minimul special, considerând că astfel se poate realiza scopul prevăzut în art. 52 Cod penal. Pentru a se reduce pedepsele sub minimul special, s-au aplicat dispozițiile art. 76 lit.c și d Cod penal, în condițiile reținerii circumstanței atenuante prevăzută în art. 74 lit. a Cod penal.
Infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, se mai arată în considerentele deciziei recurate, sunt concurente pentru că au fost săvârșite de aceiași persoană, mai înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele, astfel că, în baza art. 34 lit. b Cod penal, astfel că pedepsele stabilite se impun a fi contopite, iar inculpatul să o execute pe cea mai grea.
Ținând seama de vârsta inculpatului și de atitudinea acestuia înainte de săvârșirea faptelor, Tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea ei efectivă. Cum pedeapsa rezultantă aplicată este închisoarea care nu depășește 2 ani, iar inculpatul nu are antecedente penale, fiind îndeplinite cerințele art.81 Cod penal, se impune a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Împotriva acestei decizii, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul.
În motivarea scrisă a recursului și în susținerile orale făcute prin apărătorul ales, a fost criticată decizia recurată, susținându-se că aceasta este nelegală și netemeinică, în esență pentru următoarele motive: partea vătămată i-a încredințat autoturismul spre a fi condus pe drumurile publice, că tot aceasta i-a spus după accident să nu sesizeze organele de poliție cu privire la accidentul produs și că nu a cunoscut că autoturismul este neîmatriculat.
Recurentul-inculpat, deși legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței de recurs, cum, de altfel, nu s-a prezentat nici la instanța de apel.
Analizând decizia recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, pentru motivele de recurs prevăzute de acest text, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate:
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că Tribunalul a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate în cauză, a dat faptelor săvârșite de recurentul-inculpat o corectă încadrare juridică și a dat dovadă de foarte multă înțelegere prin aplicarea unor pedepse foarte mici, în condițiile în care a dispus și suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante.
Din probele administrate, respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu, declarațiile martorilor: HG, Gazda și G, adresa nr. -/2005 a Direcției Regim Permise și Înmatriculare a Vehiculelor N și declarația dată de inculpat în cursul urmăririi penale, rezultă pe deplin vinovăția recurentului-inculpat în ceea ce privește toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de apel.
Martorii:, Gazda și G au declarat că inculpatul a condus autoturismul neînmatriculat pe drumurile publice, fiind implicat în accident și că a părăsit locul accidentului.
Din depoziția martorului Gazda rezultă că HG, proprietarul autoturismului, nu i-a încredințat inculpatului autoturismul pentru a-l conduce pe drumurile publice, iar declarația acestuia se coroborează cu susținerea proprietarului.
Din adresa nr.-/2005 a Direcției Regim Permise și Înmatriculare a Vehiculelor N rezultă că inculpatul nu posedă permis de conducere.
Probele analizate mai sus se coroborează cu declarațiile date de recurentul-inculpat în cursul urmăririi penale (fila 13 și 15), prin care acesta a recunoscut că intimata-parte vătămată nu i-a încredințat în acea zi autoturismul pentru a fi condus pe drumurile publice, că știa că acel autoturism nu este înmatriculat, că a condus fără permis autoturismul neînmatriculat pe drumurile publice, pe o distanță de 10 km. și că a părăsit locul accidentului.
În mod corect au fost înlăturate ca fiind nesincere depozițiile ulterioare ale recurentului-inculpat, care, din dorința de a-i fi diminuată răspunderea penală, a negat săvârșirea celor trei infracțiuni și ale martorilor și, deoarece acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrate și care au fost analizate mai sus.
Susținerea că intimata-parte vătămată nu a depus plângere la organele de poliție pentru sustragerea autoturismului este lipsită de relevanță, în condițiile în care sunt probe certe din care rezultă că în ziua săvârșirii infracțiunilor partea vătămată nu se afla la societate și nu i-a încredințat autoturismul spre a fi condus pe drumurile publice și punerea în mișcare a acțiunii penale pentru comiterea infracțiunii de furt calificat nu se face la plângerea prealabilă a părții vătămate.
De asemenea, lipsită de relevanță este și susținerea că după accidentul de circulație intimata-parte vătămată i-ar fi spus să nu sesizeze organele de poliție cu privire la evenimentul rutier pe care l-a generat, deoarece, chiar în condițiile în care acest lucru este real nu înlătură răspunderea sa penală, autorul unui accident de circulație având obligația de a sesiza organele de poliție și să nu părăsească locul accidentului la sfatul altei persoane.
Așa cum se arăta, instanța de apel a dat dovadă de foarte multă înțelegere prin aplicarea unor pedepse foarte mici, în condițiile în care a dispus și suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante.
Potrivit art.72 Cod penal, la stabilirea pedepselor, se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială și, desigur în legile speciale, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ori, având în vedere multitudinea infracțiunilor săvârșite de recurentul-inculpat, trei dintre acestea fiind infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, de consecințele produse și cu deosebire care s-ar fi putut produce, Curtea constată că, așa cum se arăta, pedepsele sunt mult prea mici.
Desigur că aflându-ne doar în recursul inculpatului nu se poate proceda la o nouă individualizare a pedepselor aplicate, în sensul majorării cuantumului acestora, deoarece s-ar nesocoti unul dintre principiile fundamentale ale procesului penal, cel al neagravării situației în propria cale de atac(non reformatio in pejus).
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
Se va constata că recurentul - inculpat a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul -inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat - G împotriva deciziei penale nr.50/A din data de 14.02.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Constată că recurentul - inculpat a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul -inculpat să plătească statului suma de 150 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - -
- -
GREFIER,
---
Red.sent.Gh.
Pronunțat dec.apel O -
Red.dec.recurs
25.09/25.09.2008
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Gabriel Crîșmaru, Ecaterina Ene
