Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 556/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 556/
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier:
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul ). "") împotriva deciziei penale nr. 90 din 20 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de libertate, asistat de apărător ales av. în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Întrebat fiind, inculpatul precizează că își menține declarațiile date.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că recursul vizează netemeinicia deciziei penale pronunțată de Tribunalul Galați. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, instanța de fond în urma administrării directe a probelor l-a considerat vinovat condamnându-l la o pedeapsă de 4 ani închisoare. În apel, la Tribunalul Galați, a fost admis apelul inculpatului și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa prin suspendare cu supraveghere. Tocmai acest lucru susține apelul Parchetului, în sensul că în mod greșit instanța a dispus schimbarea modalității de executare a pedepsei având în vedere faptul că acest inculpat a săvârșit o infracțiune deosebit de gravă. Așa cum s-a reținut din probele adminJ. din dosar dar și la urmărire penală, cât și în fața instanței de fond, rezultă că acesta a săvârșit pe timp de noapte, într-o zonă luminată, la parterul unui bloc urmărind modul cum funcționează acel magazin, cum se poate deschide, cum se poate forța ușa - în ziua respectivă se primise marfă - acesta sustrăgând marfa nouă, abia primită de o valoare destul de mare.
De asemenea, rezultă faptul că magazinul era la parterul blocului, în scara unui bloc, unde inculpatul putea fi descoperit de cetățenii respectivi. Valoarea prejudiciului a fost dovedită de partea vătămată în valoare de 15 mii lei deosebit de mare, care nu a fost acoperită nici până la acest moment. Inculpatul nu s-a preocupat de acoperirea prejudiciului, numai ceea ce a putut fi recuperat de organele de poliție pe timpul cercetării penale.
Inculpatul nu a plătit părții vătămate diferența bunurilor sustrase, ci a avut așa cum rezultă din dosarul de urmărire penală o atitudine nesinceră și chiar violentă atunci când organele de urmărire penală s-au prezentat la domiciliul acestuia pentru a se efectua percheziția, acestuia nedorind să-i primească în casă pentru că avea unele bunuri sustrase acolo. Cu privire la aceste bunuri a spus ba că le are de la talcioc, ba că le are din străinătate din Spania, ulterior a spus că le are de la o altă persoană - și nu a putut justifica faptul că bunurile respective erau cerute pe comandă de la anumite firme, bunuri care nu se comercializau în talcioc, piețe sau să fie aduse din străinătate.
S-a dispus și efectuarea unui test poligraf și, așa cum rezultă din urmărirea penală, inculpatul care nu a recunoscut fapta a avut un comportament simulat și de asemenea, ca argument adus modalității de executare a pedepsei este și faptul că acesta are mai multe infracțiuni la activ, în sensul că a fost condamnat pentru mai multe infracțiuni încă din perioada minorității persistând în săvârșire de infracțiuni, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați expunându-le pe toate și pentru faptele care a fost condamnat, pedepsele pe care le-a avut, persistând în infracțiuni de furt calificat, aceasta nefiind prima faptă comisă în acea modalitate de către inculpat.
În concluzie, apreciază că hotărârea instanței de apel este netemeinică solicitând a fi înlăturată modalitatea de executare a pedepsei urmând a rămâne modalitatea de executare stabilită de instanța de fond nr. 2231 din 14.12.2007 considerând-o temeinică și legală.
Avocatse referă mai întâi la motivele de recurs ale inculpatului urmând ca spre sfârșitul pledoariei să se refere și la recursul Parchetului.
Arată că motivele de recurs sunt de ordine publică puse în vedere din oficiu - disp.art. 385 ind. 9 pct. 6,17 și 18. În primul rând solicită instanței a observa că în cauză este incident pct. 6 al acestui articol în sensul că, urmărirea penală a avut loc în lipsa apărătorului când prezența acestuia era obligatorie. În hotărârea instanței de fond cât și cea de apel, inculpatul apreciază că se impune restituirea cauzei la Parchet în temeiul disp.art. 332 alin. 2 în referire la art. 197 alin. 2 și 171 alin. 2 și 4.
În esență, solicită instanței a observa următoarele aspecte: din procesul verbal de prezentare la urmărirea penală - fila 107 - se poate observa că la momentul de 20 decembrie 2006 inculpatul era arestat preventiv în această cauză. La acel moment inculpatul era asistat de dânsul și nu a fost citat pentru a fi prezentat materialul de urmărire penală. Cu acel prilej procurorul care a instrumentat urmărirea penală a întocmit procesul verbal și a scris că s-ar fi refuzat semnarea. Dacă ar fi fost așa, prin absurd, - disp. art. 171 alin. 4 ind. 1 care arată în mod expres "când asistența juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales nu se prezintă nejustificat, pleacă ori refuză să efectueze apărarea, organele jud. i-au măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască, acordându-i timpul necesar pentru pregătirea apărării". Acest lucru înseamnă că, dacă la momentul prezentării materialului de urmărire penală inculpatul fiind arestat preventiv, aparatorul ar fi refuzat să semneze procesul verbal al materialului de urmărire penală, procurorul trebuia să dispună desemnarea unui apărător din oficiu, așa cum spune legiuitorul. Neprocedând așa, apreciază că s-a încălcat în mod flagrant o dispoziție expresă privind asistența juridică obligatorie astfel cu se prevăd în disp.art. 197 alin. 2 - în sensul că se află în prezența unei nulități absolute.
Pentru a lămuri situația, apărătorul arată că la data de 20 dec. 2006, a făcut o cerere cu probatorii solicitând confruntarea cu martorul și audierea unui martor. În acel moment procurorul a solicitat să se încheie proces verbal fără a se răspunde cu privire la cererea formulată apoi să se semneze acel proces verbal, dovadă în acest sens fiind ordonanța din 21, a doua zi cu respingerea probelor solicitate. Cu privire la această chestiune, instanța de recurs, în opinia sa, trebuie să caseze hotărârea și să restituie cauza procurorului potrivit art. 332 alin. 2 unde se arată în mod expres că "în situația unui motiv de nulitate absolută instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale - în cazul respectiv dispozițiile privitoare la prezența inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.
Un alt motiv de recurs arătat de inculpat se referă la incidența disp. privitoare la art.385 ind.9 pct.17 în sensul că s-a dat o greșită încadrare faptei săvârșite. Solicită instanței a observa că pe parcursul procesului penal și până în prezent inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat în cea de tăinuire. In cauză s-a făcut dovada faptului că inculpatul a primit o serie de bunuri care au provenit din săvârșirea unei infracțiuni - lucru despre care s-a făcut dovadă în această cauză.
Instanțele de fond și cea de apel au respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru următoarele motive: la domiciliul inculpatului au fost găsite mai multe bunuri care s-au dovedit că au fost sustrase de la partea vătămată. Inculpatul nu a justificat credibil prezența acelor bunuri, respectiv ca acele bunuri nu puteau fi procurate decât pe bază de comandă - apreciindu-se comportamentul simulat al inculpatului. Faptul că la domiciliul inculpatului s-au găsit mai multe bunuri care se presupune că aparțin părții vătămate, inculpatul a explicat cum au ajuns în posesia sa, de la martorul.
În cauză singurul martor audiat care a dat o declarație în defavoarea inculpatului este acest martor. Solicită instanței a observa că acest martor la un moment dat a fost suspectat de organele de poliție că ar fi fost autorul acestei fapte. El a fost audiat inițial în calitate de martor iar ulterior i s-a propus ca să fie și el supus testului poligraf. Inițial acesta a fost de acord dar a doua zi și-a angajat apărător - dovada de la fila 56 - avocatul sfătuindu-l cum era corect și legal - să nu se supună acelui test - acest lucru apreciindu-l ca un indiciu că exista posibilitatea să fi ascuns adevărul în această cauză. Mai mult decât atât, în calitatea sa de presupus martor, și-a angajat apărător în faza de urmărire penală.
Un lucru foarte important și care este combătut chiar de probele adminJ. în cauză - filele 39 și 70 din dosar coroborat cu declarația martorului, este faptul că este imposibil ca la momentul la care se presupune că martorul ar fi dat aceste bunuri potrivit declarației sale inculpatului în contul unei datorii "a venit să-mi dea niște parfumuri în vara anului 2006". Solicită instanței a observa că la fila 70 se află adresa Poliției de frontieră cât și la fila 39 sentința civilă pronunțată de Tribunalul Galați în care se reține că inculpatul a ieșit din țară la data de 04.05.2006 și s-a întors la 31 august 2006 când a fost returnat.
În vara anului 2006 inculpatul nu se afla în țară și evident aceasta este o dovadă că martorul minte, dar mai mult decât atât, din fișa de cazier al acestui presupus martor rezultă că a fost condamnat pentru două furturi și tăinuire. Martorul nu este un martor de bună credință. Mergând pe motivarea instanței de fond și apel, se arată că inculpatul nu a justificat credibil prezența acelor bunuri. Inițial la momentul la care au fost identificate bunurile la domiciliul acestuia, inculpatul nu a vrut să spună că le are de la martorul., însă, a spus că le are de la inculpat, dar când a fost prezentat la arestare preventivă la judecătorie, inculpatul s-a hotărât să spună adevărul. Până la acel moment nu a vrut să prezinte și nu a vrut să spună de unde avea bunurile. Făcând această paralelă, solicită instanței a observa că în această cauză la locul săvârșirii infracțiunii nu s-a găsit nici o urmă papilară, nici un rest sau probă biologică din care să rezulte că inculpatul este cel care a săvârșit fapta. La filele 21-22 există lista cu bunurile sustrase: un calculator, unitate centrată, vreo 2 scaune ergonomice, feon, 6-7 baxuri de parfumuriel având 1,5 Arată că nu se putea ca o singură persoană să pătrundă prin efracție în acel imobil și să sustragă bunurile singur. Instanța de apel nu a făcut altceva decât să găsească o hotărâre de compromis să-l condamne pe inculpat ca să finalizeze această cauză, să nu se dispună achitarea, dar ca să nu se ducă la pușcărie a găsit această posibilitate de a suspenda pedeapsa sub supraveghere. Se cunosc persoane care știau despre aceste bunuri ca s-ar fi aflat în posesia martorului înainte ca inculpatul să se presupună că ar fi intrat în posesia lor. Aceste martore fiind și care au fost audiate la instanța de apel au identificat parfumuri, rujuri care au aparținut părții vătămate din bunurile care se spunea că erau procurate numai pe bază de comandă. Aceste bunuri le-au văzut în domiciliul lui. Instanța de apel a înlăturat declarațiile acestora întrucât nici în declarația lui și nici a inculpatului, nu se face vorbire despre acestea. Este evident că martorul nu avea nici un interes sa spună despre aceste martore ca a văzut bunurile pentru că în felul acesta își constituia probe împotriva sa, iar inculpatul nu avea cum să știe despre aceste două martore pentru că nu a cunoscut această împrejurare că aceste martore au văzut bunurile la domiciliul lui.
În opinia sa, apreciază că acestea au fost înlăturate pentru ca instanța să mențină o hotărâre de compromis.
Referitor la a treia problemă, precum că bunurile sustrase nu puteau fi cumpărate decât prin comandă, acest lucru este dovedit indubitabil în cauză ca acestea au ajuns în posesia inculpatului de la martorul. Martorul spune vice-versa, că le are de la inculpat.
Cu privire la comportamentul simulat al inculpatului, se poate observa la fila 46-47 există două concluzii. Există posibilitatea de a se fi detectat comportament simulat la întrebarea 4 atunci când a fost întrebat dacă a mințit cand a primit bunurile de la - inculpatul a spus "nu", iar la întrebarea nr. 7, cea mai elocventă - dacă inculpatul a fost cel care a comis infracțiunea de furt - acesta a răspuns cu "nu". Cu privire la această întrebare, foarte importat este că, specialistul a spus că este în imposibilitate a se pronunța o concluzie dacă minte sau spune adevărul. Apreciază că nu se poate vorbi că inculpatul se afla în fața unui comportament simulat.
Pentru toate aceste împrejurări, apreciază că în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și nu pentru aceea de tăinuire.
În concluzie, solicită instanței a observa că sunt probe doar că inculpatul a primit sau cumpărat o parte din aceste bunuri de la acel martor, dar nu că el este cel care a săvârșit infracțiunea de furt.
O altă chestiune îl reprezintă pct. 18 în sensul că s-a comis o gravă eroare de fapt având drept consecință o hotărâre de condamnare cu privire la infracțiunea de furt.
Consideră că în această cauză nu se poate vorbi de săvârșirea infracțiunii de furt calificat săvârșită de inculpat. Așa cum a susținut, era imposibil să sustragă acele bunuri. De altfel, si instanța de fond la un moment dat a reluat această apărare - "chiar dacă inculpatul nu ar fi avut posibilitatea să fi sustras singur bunurile, există totuși posibilitatea ca el să fi fost unul dintre autori "- dar nu se spune ce s-a întâmplat mai departe să se verifice.
În ceea ce privește recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, din ceea ce se înțelege, este vorba despre pct. 14 - când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în rap.cu disp.art. 72. Nu este de acord cu acest lucru, în primul rând pentru că motivul vizează netemeinicia hotărârii. Ori, instanța de recurs analizează numai legalitatea. Dispozițiile art. 385 ind. 9 pct. 14 se referă la pedepse greșit individualizate în raport cu limitele prevăzute de lege ori, nu cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
În aceste împrejurări, solicită instanței a observa că pedeapsa a fost aplicată în limitele prevăzute de legiuitor iar chestiunile vizând netemeinicia puteau fi analizate după părerea sa doar până la nivelul instanței de apel.
Cu alte cuvinte, în opinia sa, ar trebui să se dispună respingerea recursului declarat de Ministerul Public, admiterea recursului inculpatului, casarea și restituirea cauzei la procuror pentru a fi audiate toate persoanele în vederea lămuririi situației.
În situația în care nu s-ar impune această soluție, solicită casarea cu restituirea pentru refacerea urmăririi penale, apreciind că trebuie menținută până la urmă în detrimentul inculpatului o hotărâre de compromis pe care a dat-o instanța de fond, astfel parchetul obținând o hotărâre de condamnare pentru a-și menține rechizitoriul foarte slab și în felul acesta nici inculpatul nu s-ar duce la pușcărie.
Reprezentantul Ministerului Public- solicită respingerea recursului declarat de inculpat. Cu privire la restituirea cauzei la Parchet - rezultă din dosar că avocatul a fost prezent, a solicitat audierea martorului fără a preciza necesitatea, procurorul l-a întrebat, dar pentru că nu s-a precizat acest lucru atunci a refuzat să semneze procesul verbal de urmărire penală. Acest lucru nu înseamnă că nu a fost asistat de apărător.
De asemenea, inculpatul a precizat că i s-au refuzat probe la urmărirea penală - audierea martorilor care au fost ceruți - aceste s-au reiterat aceste probe în fața instanței de judecată, aceasta concluzionând vinovăția inculpatului dispunând condamnarea sa.
S-a mai solicitat de inculpat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt în infracțiunea de tăinuire precizând că altcineva a comis furtul, posibil martorul și că acesta ar fi tăinuit aceste bunuri. Reprezentantul Ministerului Public, precizează că nu ar fi fost nici o problemă să spună de la început acest lucru. În momentul în care organele au făcut percheziția inculpatul putea spune adevărul că aceste bunuri le-a primit de la cineva și astfel s-ar fi mers de la prima declarație precizând că bunurile le are primite și că este tăinuitor și astfel situația era simplă. Ori, inculpatul a încercat să aducă alte apărări cu privire la aceste bunuri care au fost respinse, bunurile se aduceau prin comandă numai din anumite locuri, nu exista posibilitatea nici martorul și nici inculpatul să comande aceste bunuri, acestea clar fiind sustrase. Inculpatul nu a spus de la început ca sunt tăinuite. S-a făcut și acel test din care a rezultat că declarația lui nu este sinceră și corectă. Cu privire la vara anului 2006 - e posibil ca acesta să nu-și mai aducă aminte pentru că nu a precizat o dată ci a spus: în vara anului respectiv. Au fost audiate niște martore, mama unei alte martore care a precizat că ar fi primit de la inculpat în luna martie -respectiv martora - alta spune că de Paști -respectiv, apoi nu-și mai aduc aminte - declarații care se contrazic între ele. Martora spune că i-ar fi dat și un fier de călcat - bun care nici nu apare printre bunurile sustrase de la partea vătămată, încurcându-se în declarații.
În concluzie, consideră că încadrarea juridică este corectă, inculpatul fiind vinovat pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată și apreciază că nu se impune schimbarea încadrării juridice și a modalității de executare.
În ultimul său cuvânt, inculpatul arată că nu se face vinovat de această infracțiune, el a cumpărat acele bunuri care au fost găsite la domiciliul său. Nu a vrut să spună la început că le-a cumpărat de la el crezând că nu are importanță acest lucru, apoi și-a dat seama și a spus adevărul. Arată încă odată că nu se face vinovat de această infracțiune.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, rezultă următoarele:
Prin sentința penală nr. 2231/14.11.2007 Judecătoria Galația condamnat pe inculpatul la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208- 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal.
În baza art. 72 alin. 2 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a,b și c Cod penal.
Conform art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la data de 24.10.2006 la 15.02.2007 și s-a precizat că la rămânerea definitivă a hotărârii va înceta și starea de libertate provizorie sub control judiciar.
A fost obligat inculpatul la 10950 lei despăgubiri materiale către partea civilă Sc SRL
A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea hotărârii s-a arătat că prin rechizitoriul nr. 1597/P/2006 din 21.12.2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g și i cod penal. S-a reținut în sarcina inculpatului că, în noaptea de 21/22.03.2006, prin efracție, a sustras bunuri în valoare de 15000 lei din sediul părții vătămate SC Srl
S-a precizat că, în cursul urmăririi penale s-au efectuat acte de cercetare specifice, fiind adminJ. următoarele mijloace materiale de probă: declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului, întocmit de către organele de poliție la data de 22.03.2006, însoțit de planșă fotografică, declarațiile inculpatului, declarația martorului -.
În cursul urmăririi penale s-a procedat la efectuarea unei percheziții la domiciliul inculpatului, încheindu-se proces verbal.
În faza de cercetare judecătorească, instanța a procedat la audierea inculpatului, a reprezentantului legal al părții vătămate, precum și a martorului -.
La cererea inculpatului, instanța a procedat la audierea martorei -. Totodată la dosarul cauzei au fost atașate cataloagele produselor comercializate de partea vătămată în perioada în care s-a săvârșit fapta dedusă judecății.
Pentru rezolvarea în mod complet a cauzei, s-a dispus atașarea fișei de antecedente penale a inculpatului. După verificarea acesteia, s-a solicitat sentința penală nr. 188/12.08.2003 a Judecătoriei Deta, cu referat corespunzător.
Astfel fiind, instanța a observat că:
-la domiciliul inculpatului au fost găsite mai multe bunuri despre care s-a dovedit că au fost sustrase din sediul părții vătămate SC SRL G;
-inculpatul nu a justificat prezența bunurilor respective la domiciliul său, nici una dintre susținerile acestuia nefiind confirmate;
-martorul - a predat organelor de poliție mai multe bunuri, despre care a arătat că le-a primit de la inculpatul și care s-au dovedit a fi sustrase de la partea vătămată SC SRL G;
-bunurile sustrase din sediul părții vătămate SC SRL G nu puteau fi procurate decât pe bază de comandă, prin reprezentanți de vânzări;
Toate aceste elemente, coroborate cu împrejurarea că, prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. -/20.11.2006 s-a ajuns la concluzia detecției comportamentului simulat al inculpatului cu ocazia audierii sale, au condus instanța la formarea convingerii conform căreia inculpatul a participat la sustragerea de bunuri în valoare de 12.000 RON din sediul părții vătămate SC SRL G, în noaptea de 21/22.03.2006.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu probele adminJ. în cauză coroborate și cu declarațiile date de inculpat.
La dozarea și individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, persoana inculpatului, valoarea prejudiciului, lipsa de sinceritate.
Împotriva acestei sentințe în termenul prevăzut de lege a declarat apel inculpatul solicitând trimiterea cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale în prezența unui apărător sau în subsidiar suspendarea condiționată a pedepsei sau chiar achitarea în baza art. 10 lit. c pr.pen.
Prin decizia penală nr. 90/20.02.2009 Tribunalul Galația admis apelul declarat de inculpatul în parte.
S-a înlăturat disp. prev. de art. 64 lit. a teza I și lit. c Cod penal.
În baza art. 86/1- 86/2 s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii precum și a pedepsei accesorii aplicate, sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani în condițiile prev. de art. 86/3 alin. 1 Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
În motivarea sentinței date de instanța de apel s-a reținut în esență că, inculpatul a participat la comiterea infracțiunii de furt calificat în dauna părții civile SC SRL G prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal, cererea acestuia de achitare în baza disp.art. 10 lit. c pr.pen. nefiind fondată.
Cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de tăinuire a fost apreciată ca nefondată întrucât nu s-a dovedit că inculpatul a primit bunurile provenind din fapte penale, declarațiile sale în acest sens necoroborându-se cu alte probe adminJ. în cauză.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată avându-se în vedere împrejurările comiterii faptei, valoarea relativ ridicată a prejudiciului, persoana inculpatului.
Sentința penală s-a apreciat a fi netemeinică cu privire la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I lit. c pr.pen. întrucât din actele dosarului nu a rezultat vreo legătură între fapta comisă de inculpat și dreptul de vot sau că, la comiterea infracțiunii, acesta s-ar fi folosit de vreo funcție, profesie sau activitate.
S-a apreciat că hotărârea apelată este netemeinică și cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
Faptul că inculpatul a mai comis fapte penale nu-l înlătura de la aplicarea disp.art. 81 Cod penal sau 86 ind. 1 Cod penal.
Din fișa de cazier a rezultat că inculpatul a fost condamnat în minorat iar pentru ultima condamnare s-a împlinit termenul de reabilitare, instanța apreciind că toate condamnările au intrat sub incidența art. 38 Cod penal.
S-a avut în vedere că inculpatul o perioadă de 6-7 ani nu a mai comis infracțiuni contra patrimoniului, că s-a prezentat la fiecare termen de judecată în fața instanței și că perioada petrecută în arestul preventiv constituie un avertisment și garanția că acesta nu mai comite infracțiuni.
Împotriva acestei hotărâri în termenul prevăzut de lege Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul au declarat recurs.
În motivele de recurs hotărârea este criticată ca fiind netemeinică sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate și sub respectiv suspendarea sub supraveghere.
Se susține că fapta este de un grad de pericol social ridicat fiindcă a fost săvârșită în modalitatea prev. de art. 209 lit. g și i Cod penal (pe timp de noapte și prin efracție) iar valoarea prejudiciului este mare - 15.000 lei.
De asemenea, s-a mai precizat că inculpatul a avut impact cu legea penală și în perioada de minorat fiind sancționat pentru fapte similare ceea ce dovedesc consecvența în comiterea de fapte penale.
Se solicită de către Parchet ca în rejudecare să fie schimbată încadrarea juridică și modalitatea de executare.
Inculpatul prin apărătorul ales critică hotărârea instanței de fond întrucât nu au fost avute în vedere motivele invocate în apărare și care se refereau la încălcarea dreptului la apărare a inculpatului ci se impunea trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale în condiții de legalitate.
De asemeni se susține că s-a dat o greșită încadrare a faptei comise cea de furt calificat și nu de tăinuire, iar instanța de fond și apel au respins cererea de schimbare a încadrării juridice.
Se mai susține de inculpat că bunurile sustrase nu puteau fi cumpărate decât prin comandă și astfel au ajuns în posesia inculpatului de la martorul care le rândul său, acesta, susține că le are de la inculpat.
Se solicită respingerea recursului declarat de Parchet și admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârilor date și restituirea la Parchet pentru a fi audiate toate persoanele pentru lămurirea situației de fapt.
Recursurile declarate de Parchet și de către inculpat sunt nefondate.
Instanța de apel în reformarea hotărârii date de instanța de fond a avut în vedere ansamblul probator și motivele invocate de inculpat, a făcut o analiză justă și a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
Situația de fapt ca și încadrarea juridică a faptei a fost corect stabilită de fond și menținută de instanța de apel.
Din probe rezultă că inculpatului i s-a asigurat apărarea în faza de urmărire penală în condițiile prevăzute de lege, Faptul că apărătorul inculpatului a refuzat să semneze procesul-verbal de urmărire penală nu poate fi asimilat cu situația că urmărirea penală s-a derulat cu încălcarea dreptului la apărare sau că sancțiunea aplicată inculpatului nu are corespondent în probele dosarului inclusiv cele în apărarea sa și în fața instanței de fond.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei instanța de fond și de apel au reținut-o corect în sensul că a fost comisă infracțiunea de furt calificat și nu cea de tăinuire așa cum a cerut inculpatul schimbarea de încadrare juridică.
De altfel, chiar de la primele audieri ale inculpatului dar și cu ocazia percheziției domiciliare acesta ar fi putut relata situația adevărată cu privire la proveniența bunurilor găsite în domiciliul său, lucru pe care nu l-a făcut uzitând de această variantă în apărările sale ulterioare, dar pe care nu a dovedit-o în contextul general probator ca fiind o realitate.
În apel instanța a reanalizat probele și le-a dat o interpretare corectă și judicioasă ținând cont și de criteriile prev. de art. 72 Cod penal dar și de faptul că inculpatul a fost privat de libertate o perioadă apreciabilă de timp.
În acest context se poate aprecia că în termenul de încercare ce urmează să-l parcurgă la care se adaugă și perioada de privațiune executată, acesta se va putea reeduca și va intra într-o normalitate impusă de societatea civilă.
Față de aceste considerente și având în vedere disp.art. 385/15 pct. 1 lit. b pr.pen. urmează a se respinge ambele recursuri.
În baza art. 192 alin. 2 pr.pen. va fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul - zis "" ( fiul lui și, născut la data de 26.11.1979 - domiciliat în G, B-dul.- nr. 48, - 9,. 14) împotriva deciziei penale nr. 90/20.02.2009 a Tribunalului Galați.
Obligă pe recurentul inculpat la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 28.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored:
23.10.2009
Fond:
Apel:
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram, Marcian Marius
