Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 557/2008. Curtea de Apel Constanta

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.557/

Ședința publică din data de 02 decembrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Valentin Iancu

JUDECĂTOR 2: Lucia Dragomir

JUDECĂTOR 3: Marius Cristian Epure

Grefier - - -

Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -

S-au luat în examinare recursurile penale declarate de:

- inculpatul - domiciliat în municipiul Sibiu,-, Sc.A, Et.5, Ap.M2, județul Sibiu și,

- partea civilă"" SRL- cu sediul în municipiul Sibiu,-, județul Sibiu, împotriva sentinței penale nr.117 din data de 09 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr.86 din data de 09 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.208-209 Cod penal și OUG195/2002.

În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa:

- recurentului inculpat și intimat pentru care răspunde apărătorul ales al acestuia - avocat G - - în baza împuternicirii avocațiale nr.331/2008, emisă de Baroul de Avocați T - Cabinet Individual de Avocat;

- recurentei parte civilă și intimată "" SRL Sibiu pentru care răspunde avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale nr.09413/2008, emisă de Baroul de Avocați C - Cabinet Individual de Avocat.

Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.

În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.

Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.385¹¹Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de disp.art.385¹³Cod procedură penală.

Avocat, apărător ales al recurentului inculpat și intimat, având cuvântul, precizează că recursul declarat de inculpat vizează numai aspecte privind latura penală.

Solicită instanței ca în momentul deliberării, să aibă în vedere faptul dacă pot fi aplicate anumite circumstanțe ce pot duce la diminuarea cuantumului pedepsei de 3 ani, având în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului, ce pot fi valorificate în favoarea acestuia, care este infractor primar.

Avocat, apărător ales al recurentei parte civilă și intimată "" SRL Sibiu, având cuvântul, solicită admiterea recursului, apreciind că în mod nelegal instanța de apel a admis apelul inculpatului cu privire la soluționarea acțiunii civile, lăsând nesoluționată acțiunea civilă.

În opinia sa, sunt incidente disp.art.385⁹pct.18 Cod procedură penală.

Curtea, întreabă pe apărătorul ales al recurentei parte civilă și intimată "" SRL Sibiu, avocat, în ce condiții instanța poate lăsa nesoluționată acțiunea civilă, referitor la speța de față, dacă sunt îndeplinite disp.art.346 Cod procedură penală.

Avocat, apărător ales al recurentei parte civilă și intimată "" SRL Sibiu, având din nou cuvântul, precizează că în opinia sa, aceste condiții nu sunt îndeplinite, atâta timp cât inculpatul a fost condamnat pentru toate cele 3 infracțiuni reținute în sarcina sa.

Precizează că instanța de apel, s-a raportat la decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interesul legii, prin raportare numai la una dintre infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, omițând a avea în vedere faptul că acesta a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea de prejudiciu, respectiv cea de furt calificat care, în mod direct a produs consecințe patrimoniului recurentei părți civile.

Instanța de apel a admis apelul inculpatului cu motivația strict referitoare la acea decizie pronunțată în interesul legii care, în opinia sa, în mod greșit a fost reținută tocmai datorită celor relatate anterior și anume, omițând a avea în vedere faptul că acesta a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea de prejudiciu, respectiv cea de furt calificat.

În ceea ce privește dovedirea prejudiciului, în opinia sa, acesta este unul cert atâta timp cât a făcut dovada prin înscrisurile depuse la dosar - facturi, chitanțe, devize, raport de expertiză.

Apreciază că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile prevăzute de art.998-999 Cod civil, iar pe cale de consecință, solicită admiterea recursului declarat de partea civilă, admiterea acțiunii civile așa cum a fost formulată la instanța de fond și obligarea inculpatului la plata prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii, cu cheltuieli de judecată.

Cu privire la recursul declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia, în condițiile în care în mod just, instanța de fond și cea de apel, au individualizat pedeapsa aplicată pentru cele trei infracțiuni.

Avocat, apărător ales al recurentului inculpat și intimat, având cuvântul cu privire la recursul declarat de partea civilă, solicită respingerea acestuia, apreciind că instanța de apel în mod legal și temeinic a admis apelul inculpatului cu privire la acțiunea civilă.

Consideră că infracțiunea de furt calificat nu a avut ca și consecință prejudiciu, iar la instanța de fond prejudiciul nu a fost dovedit ci doar a fost solicitat.

Procurorul,având cuvântul cu privire la cele două recursuri declarate în cauză, solicită respingerea acestora.

Precizează că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu suspendare sub supraveghere, în opinia sa, încadrarea juridică nu este corectă.

Având în vedere că instanța nu a reținut 4 infracțiuni, modalitatea de individualizare a pedepsei răspunde cerințelor prevăzute de art.72 Cod penal și ca atare, calea de atac formulată de inculpat, este nefondată, urmând a fi respinsă de instanță.

Cu privire la recursul declarat de partea civilă, precizează că s-a făcut astăzi afirmația că, instanța a lăsat nesoluționată acțiunea civilă, dar se pierde din vedere faptul că, instanța de fond l-a obligat la despăgubiri civile pe inculpat, iar la instanța de apel a înlăturat obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile.

Nesoluționarea acțiunii civile ar fi atras aplicabilitatea art.346 alin.1 Cod procedură penală și când s-ar fi dispus achitarea inculpatului în baza disp.art.10 lit."b" Cod procedură penală, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză sau în anumite situații de încetarea procesului penal.

Solicită a se observa că instanța de apel a avut în vedere acea decizie deja cunoscută, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile în care, avarierea autoturismului nu a fost determinată de sustragerea acestuia ci de faptul că prin conducerea sub influența alcoolului și fără permis, a avariat autoturismul.

Instanța ia cauza în pronunțare.

CURTEA:

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 117/9 iulie 2008, Judecătoria Babadag - județ Tac ondamnat pe inculpatul -, la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea a 4 (patru) infracțiuni, una de furt calificat și trei prevăzute de nr.OUG 195/2002, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe o durată de 5 ani, pe durata termenului de încercare inculpatul fiind obligat să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 86³⁾Cod penal; i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴⁾și art. 86⁵⁾Cod penal; i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal; executarea pedepsei accesorii fiind suspendată în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal; a fost admisă în parte acțiunea civilă, fiind obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către partea civilă; a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

In ziua de 8 martie 2008, inculpatul s-a deplasat cu colegul său de muncă, acesta conducând autoturismul marca FORD cu nr. -, din municipiul Sibiu către municipiul T, pentru a efectua o lucrare, cei doi fiind angajați ai societății Sibiu. După amiază, în jurul orelor 14,⁰⁰, cei doi au mers la locuința părinților inculpatului din orașul B,-, iar a parcat mașina pe stradă în fața imobilului într-un refugiu, după care l-a încuiat și a pus alarma.

Ajuns acasă, inculpatul a mâncat și a băut câteva pahare cu vin, iar în jurul orelor 21,³⁰colegul său, a lăsat cheile de la mașină în bucătărie și a mers în sufragerie să se culce.

După 10 minute, inculpatul a luat cheile de la mașină, fără să fi anunțat șoferul și a pornit autoturismul cu intenția de a se plimba prin oraș.

A condus până la barul, unde a consumat o bere și apoi a rulat cu autoturismul până la discoteca, unde a mai consumat o bere. In jurul orelor 1,⁰⁰plecat de la discotecă cu autoturismul pe strada - -, după care a virat la stânga, intrând pe strada -. Deoarece avea farurile stinse, a fost reperat de un echipaj de poliție, care a plecat după acesta, punând girofarurile în funcțiune. Inculpatul a virat la dreapta, pe strada - G, oprind în dreptul bibliotecii. La controlul efectuat, s-a constatat că acesta nu poseda permis de conducere și fiind testat cu aparatul etilotest, la ora 1,¹⁹rezultatul a fost de 1,05 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Față de acest aspect, inculpatul a fost condus la Spitalul, unde i s-au recoltat probe biologice de sânge.

Intrucât inculpatul a declarat că era angajat al, societate deținătoare a autoturismului - organele de cercetare nu au putut constata în acel moment că autoturismul fusese furat.

La prima probă luată, la ora 1,⁵⁰, cantitatea de alcool a fost de 2 gr%₀, iar la proba II, recoltată la ora 2,⁵⁰reieșit o alcoolemie de 1,80 gr. %_0,conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 167-168/C din 13 martie 2008 eliberat de Serviciul Medico-Legal

In aceeași noapte, inculpatul a mers la locul unde parcase mașina, a urcat la volan și a rulat pe DN 22, până în comuna B, mergând la discotecă. In jurul orelor 4,⁰⁰dimineața inculpatul se întorcea cu mașina pe DN 22 spre B și ajungând în zona de intrare în pădure la km 222+3 întrucât era ceață densă, fiind și sub influența băuturilor alcoolice, a pierdut controlul volanului, a derapat în partea dreaptă, rupând un copac și un indicator. A mai rulat circa 100 metri pe șosea, dar întrucât rezervorul s-a spart în urma accidentului, combustibilul s-a scurs, autovehiculul oprindu-se.

In urma impactului, autoturismul a fost avariat, iar inculpatul a încuiat mașina, a parcat-o pe șosea și a plecat pe jos spre B, iar de la popasulDoia mers cu un microbuz transport persoane până în B, fără să fi anunțat organele de poliție. Ajungând acasă, le-a relatat părinților cele întâmplate cât și lui, după care s-au deplasat toți la locul unde lăsase mașina, însă la fața locului era deja un echipaj de poliție.

In cauză a fost efectuată o constatare tehnico-științifică dactiloscopică, iar raportul de constatare tehnico-științifică nr. 85276 din 19 martie 2008 conchis că urmele papilare ilustrate pe fișa cazului, ridicate cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei au fost create de degetele mare și mijlociu, respectiv zona digito-palmară de la mâna a numitului.

Fiind audiat, inculpatul a recunoscut faptele săvârșite, iar martorul a învederat că nu i-a încredințat inculpatului conducerea autoturismului, acesta luând autoturismul fără consimțământul său.

Din adresa nr. -/18 martie 2008 Serviciului Public Comunitar, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor a rezultat că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului a rezultat din următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a faptelor, procesul verbal de cercetare la fața locului, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie, raport de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor, adresa nr. - din 18 martie 2008 Serviciului Public Comunitar - Direcția Regim Permise de Conducere și Inmatricularea Vehiculelor, coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.

Din analiza cazierului judiciar al inculpatului s-a constatat că acesta a suferit o condamnare de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, fiind condamnat prin Sentința penală nr. 154 din 9 iulie 2003 Judecătoriei Babadag - județ T, în cauză fiind îndeplinit termenul de încercare dispus prin sus menționata sentință penală.

Este de subliniat că, în cauză, a intervenit reabilitarea de drept a inculpatului pentru această condamnare.

Reținând calificarea juridică dată faptelor prin actul de inculpare și procedând la individualizarea judiciară a răspunderii penale și dând semnificația cuvenită gradului de pericol social concret al faptelor săvârșite, luându-se în considerare împrejurările concrete în care faptele au fost comise, unite cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1, 4 - art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal, la câte 1 an închisoare pentru infracțiunile prev. de art. 86 alin. 1 și art. 87 alin. 1, și la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 89 alin. 1 din nr.OUG 295/2002.

In cauză, s-a apreciat că nu puteau fi reținute circumstanțe atenuante în individualizarea pedepsei astfel cum s-a solicitat, invocându-se comportarea sinceră în cursul procesului penal.

In raport de lucrările și materialul probator din dosarul cauzei s-a apreciat că, comportarea sinceră în cursul procesului penal nu putea fi considerată o circumstanță atenuantă.

In cauză, s-a apreciat că erau incidente dispozițiile art. 33 lit. a - b Cod penal și dându-se efect și dispozițiilor art. 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

In temeiul art. 86¹⁾Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere, apreciindu-se întrunite cerințele prevăzute de acest text de lege, prima condamnare a inculpatului intrând sub incidența dispozițiilor art. 38 din Codul penal.

Conform art. 86²⁾Cod penal, s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani. Pe durata termenului de încercare, inculpatul s-a supus măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³⁾Cod penal, urmând a se fi prezentat, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu; a anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să fi comunicat și justificat schimbarea locului de muncă; să fi comunicat informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴⁾și art. 86⁵⁾privind revocarea și, respectiv anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.

In baza art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a lit. b) Cod penal.

In baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

De subliniat era că, Sibiu s-a constituit parte civilă cu suma de 12851,23 lei, reprezentând contravaloare reparațiilor necesare la autovehicul, cât și cheltuielile efectuate cu tractarea autoturismului, alăturând acțiunii penale și acțiunea civilă, prin constituirea ca parte civilă.

Apărătorul inculpatului a învederat că pentru obligarea la despăgubiri civile trebuia să existe un raport de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea materială ori paguba produsă, susținând că partea civilă avea deschisă calea unei acțiuni civile separate în contextul în care s-a dispus prin actul de inculpare scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal.

Partea civilă a susținut că, în speță, acțiunea civilă putea fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, existând raport de cauzalitate între fapta de furt de folosință săvârșită de inculpat și urmarea materială, paguba produsă, respectiv avarierea autoturismului fiind rezultatul faptei penale.

Cererea apărătorului inculpatului a fost respinsă, apreciindu-se că în cauză a fost raport de cauzalitate între fapta de furt săvârșită de inculpat și urmarea materială, chiar dacă s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal, repararea prejudiciului trebuind să fi fost integrală partea având dreptul să opteze pentru valorificarea drepturilor civile izvorâte din infracțiune în procesul penal, în condițiile art. 15 din Codul d e procedură penală.

Partea vătămată exercitându-și dreptul de opțiune și alegând alăturarea acțiunii civile celei penale s-a apreciat că dreptul său de opțiune era irevocabil, acțiunea civilă deși supusă dreptului civil material, nu era însă supusă și dreptului procesual civil.

Deși în cursul urmăririi penale partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 12851,23 lei din care 10351,23 RON reprezentând cheltuielile de tractare a autoturismului, depunând în acest sens și comanda din 11 martie 2008 lansată la unitatea autoservice, comandă prin care cheltuielile necesare reparației au fost estimate la 10351,23 lei, în cursul cercetării judecătorești și-a majorat pretențiile civile la suma de 23517,91 lei reprezentând valoarea reparației, depunând în probarea prejudiciului pretins un raport de expertiză tehnică extrajudiciară.

În cauză, ambele părți nu au solicitat efectuarea unei expertize judiciare pentru evaluarea prejudiciului, însă inculpatul a învederat că nu putea fi valorificat raportul de expertiză extrajudiciară întrucât nu a fost administrat potrivit dispozițiilor procedural penale.

Potrivit art. 3 și art. 287 Cod proc. penală, instanța de judecată și-a formulat convingerea pe baza probelor administrate în cauză, iar conform art. 289 judecata se desfășoară și contradictoriu.

In contextul în care părțile nu au solicitat administrarea unei expertize conform art. 67 din Codul d e proc. penală, potrivit căruia părțile pot propune probe și cere administrarea lor, raportul de expertiză extrajudiciară s-a apreciat că nu putea fi reținut ca probă în justificarea pretențiilor, acesta prezentând, de asemenea, și o serie de deficiențe, neprecizându-se temeiurile de drept care au fundamentat valoarea materialelor și a manoperei.

Apreciind ca cert prejudiciul reținut în cursul urmăririi penale, întinderea fiind estimată de societate specializată în reparații auto, a fost admisă în parte acțiunea civilă și obligat inculpatul la plata sumei de 12851,23 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpatul și partea civilă, apeluri care s-au soluționat de Tribunalul Tulcea, prin decizia penală nr. 86 din 9 septembrie 2008, după cum urmează:

S-a respins apelul declarat de partea civilă Sibiu, cu sediul în Sibiu,-, județul Sibiu, împotriva Sentinței penale nr. 117 din 9 iulie 2008, pronunțată de Judecătoria Babadag - Județ T, în dosarul nr- ca nefondat.

A fost admis apelul declarat de inculpatul, domiciliat în oraș Sibiu,-,. A,. 5,. M2, județul Sibiu, împotriva Sentinței penale nr. 117 din 9 iulie 2008, pronunțată de Judecătoria Babadag - Județ T, în dosarul nr-.

A desființat în parte sentința penală atacată numai cu privire la soluționarea acțiunii civile și, judecând în fond, a înlăturat obligarea inculpatului, la plata despăgubirilor civile către partea civilă și lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă Sibiu.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate ca legale și temeinice.

In temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. pen. a fost obligată partea civilă apelantă la plata sumei de 10 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinței penale nr. 117 din 9 iulie 2008 Judecătoriei Babadag și a deciziei penale nr. 86 din 9 septembrie 2008 Tribunalului Tulcea au declarat recurs inculpatul și partea civilă Sibiu, criticându-le ca nelegale și netemeinice.

În motivele de recurs inculpatul solicită casarea celor două hotărâri și rejudecând să se dispună reținerea de circumstanțe atenuante.

În motivul de recurs, partea civilă a solicitat casarea deciziei penale și rejudecând să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare de Tribunalul Tulcea întrucât în mod nelegal a lăsat a lăsat nerezolvată latura civilă, întrucât inculpatul a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea de furt calificat, infracțiune cauzatoare de prejudiciu.

Verificând legalitatea și temeinicia celor două hotărâri penale prin prisma criticilor aduse, din probele dosarului, rezultă următoarele:

Prin rechizitoriul nr.197/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadags -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de disp.art.208 alin.1 și 4 - 209 alin.1 lit. g,i din cod penal, art.86 alin.1, art.87 alin.1, art.89 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic.art.33 lit.a și b din cod penal, motiv pentru care, partea civilă recurentă se constituie parte civilă cu suma de 12851,23 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor necesare la autoturismul sustras de inculpat.

Potrivit art. 385¹⁵pct. 2 lit. c cod pr. penală, rap. la art. 385⁹alin. 1 pct. 6,10 cod pr.penală, va admite ambele recursuri, se va casa decizia penală recurată și dispune rejudecarea apelurilor de către Tribunalul Tulcea pentru următoarele:

In cauză nu s-a respectat prevederile din art. 385⁹pct. 6 cod pr. penală întrucât simpla mențiune din partea introductivă a hotărârii că, avocatul având cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluționarea apelurilor având in vedere că apelul inculpatului este nemotivat, nu este de natură a forma convingerea că inculpatul a beneficiat de asistență juridică.

De asemenea în cauză nu s-au respectat prevederile din art. 385⁹pct. 10 cod pr. penală întrucât decizia penală în interesul legi, se referă numai la situația în care inculpatul a fost trimis în judecată doar pentru infracțiunea de conducere fără a poseda permis de conducere, însă în cauză acesta a fost trimis in judecată și pentru infracțiunea de furt calificat, ce constituie o infracțiune de prejudiciu, și care trebuia rezolvată in conformitate cu art. 346 cod pr. penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 385¹⁵pct. 2 lit. c cod pr. penală, art. 385⁹alin. 1 punctul 6,10 cod pr. penală;

Admite recursurile declarate de inculpatul - domiciliat în municipiul Sibiu,-, Sc.A, Et.5, Ap.M2, județul Sibiu și, partea civilă"" SRL- cu sediul în municipiul Sibiu,-, județul Sibiu.

Casează decizia penală nr. 86 din data de 09 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, și dispune rejudecarea apelurilor de către Tribunalul Tulcea.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 2 decembrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

- - - -

- - -

Pentru grefier - -

aflată în, în conformitate cu disp. art. 312 cod pr. penală, semnează

Grefier șef secție penală,

Jud. fond:

Jud. apel: /

Red.. Jud. -

Tehnodact. Gref.

4 ex./05.12.2008

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA PENALĂ SI PENTRU CAUZE PENALE

CU MINORI SI DE FAMILIE

Dosar penal nr-

_______ decembrie 2008

C Ă E,

TRIBUNALUL TULCEA

Alăturat, vă înaintăm dosarul penal nr- în care, prin decizia penală nr. 557/P din 2 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚAîn temeiul art. 385¹⁵pct. 2 lit. c cod pr. penală, art. 385⁹alin. 1 punctul 6,10 cod pr. penală au fost admiserecursurile declarate de inculpatul, partea civilă"" SRL.S-a casatdecizia penală nr.86 din data de 09 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, și s-a dispus rejudecarea apelurilor de către Tribunalul Tulcea.

PRESEDINTE DE COMPLET, GREFIER,