Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 584/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.584/
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului penal formulat de inculpatul - domiciliat în C,-, -.1,. A,. 2, județul C, împotriva deciziei penale nr. 176 din 01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr. 549/21.05.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 - 209 cod penal.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07 octombrie 2009 și 12 octombrie 2009, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentința penală nr.549/21.05.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosar nr-, s-a dispus, în baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit. a cod penal cu aplicarea art.74 lit. c și art.76 lit. c cod penal condamnarea inculpatul, la pedeapsa de 1 an închisoare.
S-a constatat că, infracțiunea din prezenta cauză este săvârșită în concurs cu infracțiunea prevăzută de art.37 din legea nr.82/1991, art.289 cod penal și art.13 din legea nr.87/1994, s-a repus, în individualitatea lor, pedepsele componente ale sentinței penale nr.1931/06.10.2005 a Judecătoriei Constanța, prin care a fost aplicată inculpatului pedeapsa de 1 an și o lună închisoare, în pedepsele de 7 luni închisoare, 6 luni închisoare și 6 luni închisoare.
S-a menținut revocarea grațierii condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2239/2000 a Judecătoriei Constanța și s-a contopit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată pentru art.13 din legea nr.87/1994 în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care s-a adăugat pedeapsa de 6 luni aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.40 din legea nr.82/1991, art.289 cod penal aplicată prin sentința penală nr.2239/15.12.2000 a Judecătoriei Constanța, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.36 alin.3 cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 09.11.2005 la 11.07.2006 și s-a dispus ca pedeapsa să fie executată în regim de detenție, conform artr.57 cod penal.
În baza art. 71 cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a doua și lit. b cod penal. pe durata executării pedepsei.
S-a respins, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de partea civilă Unitatea Militară 02547
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta nr. 9102/P/2005 din data de 11.05.2005 înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanta sub nr- din data de 05.05.2007 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.208 alin.1-209 alin.1 lit. cod penal.
In data de 09.05.2004, inculpatul, care avea și o societate de colectare fier vechi, l-a contactat pe martorul, acesta fiind sudor și colaborând cu societatea administrată de inculpat și i-a comunicat că are de tăiat fier vechi, solicitându-i ajutorul, sens în care ambii s-au deplasat în zona CF. Palas C, loc în care inculpatul i-a arătat martorului o porțiune de șină de cale ferată, solicitându-i să o taie în bucăți de 4- 5 metri, asigurându-l că nu sunt probleme cu privire la legalitatea operațiunii, ceea ce martorul a și făcut, șine ce au fost încărcate cu ajutorul martorilor, și și transportate cu un camion adus de inculpat, aparținând societății SC SRL, condus de martorul, la sediul acestei societății, ce era administrată de inculpat, loc unde șinele au fost descărcate de aceleași persoane.
Persoanele care l-au ajutat pe inculpat au fost asigurate de către acesta că nu sunt probleme cu privire la legalitatea operațiunii.
Situația de fapt a fost reținută în baza următoarelor mijloace de probă: proces verbal de constatare, schița locului faptei, procese verbale de constatare, planșe foto, dovada de predare a cupoanelor de șină de cale ferată către Sucursala Regională CF. C, adresa de prejudiciu de la UM 02547 B, declarațiile martorilor, procese verbale de recunoaștere după semnalmente și declarațiile inculpatului.
S-a stabilit, în raport de situația de fapt reținută că, fapta inculpatului, care împreună cu o persoană care nu cunoștea că săvârșește o activitate ilicită și cu ajutorul tuturor martorilor a sustras 110 metri liniari șină cale ferată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. a cod penal.
La stabilirea și individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 cod penal, gradul de pericol social care rezultă din modalitatea și împrejurările de comitere a faptei precum și de persoana inculpatului, atitudinea sinceră, prezența antecedentelor penale, vârsta acestuia și perspectivele de reintegrare socială.
Atitudinea sinceră a inculpatului și circumstanțele sale personale, au fost apreciate ca circumstanțele atenuante în condițiile art.74 lit. c cod penal cărora li s-a dat eficiența prev. de art.76 lit. c cod penal.
S-a constatat că infracțiunea din prezenta cauză este săvârșită în concurs cu infracțiunile prev. de art.37 din legea nr.82/1991, art.289 cod penal și art.13 din legea nr.87/1994, fiind repuse în individualitatea lor pedepsele componente ale sentinței penalre nr.1931/06.10.2005 a Judecătoriei Constanța, respectiv 7 luni închisoare, 6 luni închisoare și 6 luni închisoare.
S-a menținut revocarea grațierii condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2239/2000 a Judecătoriei Constanța și s-a contopit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată pentru art.13 din legea nr.87/1994 în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care s-a adăugat pedeapsa de 6 luni aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.40 din legea nr.82/1991, art.289 cod penal aplicată prin sentința penală nr.2239/15.12.2000 a Judecătoriei Constanța, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, în regim de detenție, conform artr.57 cod penal, fapt pentru care î s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a doua și lit. b cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art.36 alin.3 cod penal s-a dedus, din pedeapsa aplicată perioada executată.
Partea vătămată 02547 B s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 26.233,2 lei, reprezentând valoarea șinelor sustrase.
Întrucât întreaga cantitate de șină de cale ferată sustrasă a fost recuperată și predată numitului, conform procesului verbal de predare-primire, s-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, deoarece șinele sustrase nu se mai găsesc în posesia inculpatului, astfel că acesta nu mai poate fi obligat la acoperirea prejudiciului.
Împotriva sentinței penale menționate au formulat apel inculpatul și partea civilă Ministerul Apărării.
Prin decizia penală nr.176/01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - inculpat și s-a admis apelul declarat de apelanta - parte civilă Ministerul Apărării, s-a desființat, în parte, sentința apelată și rejudecând s-a admis acțiunea civilă formulată de aceasta fiind inculpatul la plata sumei de 102.114, prejudiciu efectiv.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
În ceea ce privește apelul formulat de inculpat, prin care s-a criticat aplicarea greșită a dispozițiilor art. 57 cod penal, s-a apreciat că, în mod corect la stabilirea și individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială, gradul de pericol social care rezultă din modalitatea, din împrejurările de comitere a faptei, precum și de persoana inculpatului, care deși a fost sincer, a mai avut conflicte cu legea penală, dar are 52 ani, perspective de reintegrare socială.
S-a considerat că, declarația martorei, audiată în circumstanțiere în apel, concordă cu aspectele avute în vedere de instanța de fond la individualizare, respectiv cu referatul de evaluare care-i conferă perspective de reintegrare socială, considerându-se că, instanța de fond a dat dovadă de clemență și a avut în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, circumstanțele sale personale, reținând în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit. c cod penal, reducând pedeapsa ce s-a aplicat acestuia sub minimului special prevăzut de lege.
Referitor la aplicarea art. 57 cod penal, s-a reținut că, infracțiunea din prezenta cauză este săvârșită în concurs cu infracțiunile prev. de art.37 din legea nr.82/1991, art.289 cod penal și art.13 din legea nr.87/1994, astfel că, se impune repunerea în individualitatea lor a pedepselor componente ale sentinței penale nr.1931/06.10.2005 a Judecătoriei Constanța, situație în care, în mod justificat prima instanță a menținut revocarea grațierii condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2239/2000 a Judecătoriei Constanța și a dispus contopirea pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința apelată cu pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată pentru art.13 din legea nr.87/1994 în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care în mod corect s-a adăugat pedeapsa de 6 luni aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.40 din legea nr.82/1991, art.289 cod penal, aplicată prin sentința penală nr.2239/15.12.2000 a Judecătoriei Constanța, aspecte ce sunt suficiente pentru a justifica aplicarea unei pedepse cu închisoarea în regim de detenție.
Referitor la apelul declarat de apelanta intimată parte civilă,s-a apreciat ca fiind întemeiat, reținându-se, potrivit raportului de expertiză întocmit la data de 18.11.2008 de către expert - fila 58 dosar apel și a suplimentului acestui raport, că, în mod indubitabil, părții civile i s-a creat un prejudiciu de 123.970 lei din care, prin vânzarea ca material recuperabil a șinelor, se putea obține suma de 3.260 lei, uzura acestor șine de cale ferată fiind de 18.596 lei.
S-a apreciat că, în aceste condiții, prejudiciu efectiv creat părții civile este constituit în urma expertizării, din valoarea totală a bunurilor sustrase din care se vor scade uzura acestora cât și valoarea efectivă a materialelor recuperate și care pot fi valorificate, însă improprii destinației lor.
Împotriva susmenționatei sentințe și decizii a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Hotărârea instanței de apel este criticabilă din perspectiva dispozițiilor, art.385 ind.9 pct.9 și 18 cod procedură penală.
Instanța de apel nu a motiva soluția pronunțată în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, considerându-se că, în mod greșit s-a dispus, executarea pedepsei în regim de detenție, și aceasta în raport de toate circumstanțele atenuante de care beneficiază inculpatul, sens în care se face trimitere la faptul că, acesta este perceput ca având un comportament corespunzător în societate, este încadrat în muncă, iar după comiterea faptei acesta a dat dovadă de o conduită conformă cu normele sociale, general acceptate.
Se face trimitere la referatul întocmit în cauză potrivit cu care inculpatul prezintă perspective de reintegrare socială, este încadrat în muncă, fiind șofer la Spitalul Județean C, a dat dovadă de o bună conduită, atât anterior cât și ulterior comiterii faptei, colaborând cu organele de anchetă și recunoscând săvârșirea faptei și a ajutat la recuperarea în natură a prejudiciului cauzat.
Se apreciază, în raport de aceste elemente că, este posibilă atingerea scopului pedepsei aplicate și prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, această modalitate de executare constituind pentru inculpat un avertisment să nu mai comită și alte infracțiuni.
Se susține că, din pedeapsa aplicată, inculpatul a executat deja 8 luni și 2 zile, perioadă ce este suficientă pentru reeducarea acestuia.
În mod greșit a stabilit instanța de apel că, prejudiciul efectiv cauzat părții civile este în sumă de 123.970 lei din care, prin vânzarea ca material recuperabil a șinelor, se putea obține suma de 3.260 lei iar uzura acestor șine de cale ferată este de 18.596 lei, dispunând în mod eronat obligarea inculpatului la plata sumei de 102.114, prejudiciu efectiv.
Se învederează, în acest sens că, linia de cale ferată, în cauză, este dezafectată din anul 2000, fiind neîntreținută, aspect ce rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu este decât o mică parte din tronsonul în cauză, respectiv 55 ml din totalul de 944,78 ml, tronson care a suferit numeroase dezmembrări în timp, care l-au făcut inutilizabil, indiferent de sustragerea șinei de către inculpat.
Nu s-au luat în considerare concluziile suplimentului la raportul de expertiză efectuat în cauză, potrivit cu care, șinele respective ar fi putut fi folosite în condiții optime asemănătoare în care au fost utilizate inițial, respectiv linie de manevră garare, fiind astfel posibilă folosirea șinelor de cale ferată sustrase și recuperate în vederea aducerii tronsonului sustras la starea anterioară săvârșirii infracțiunii.
Nu s-a avut în vedere faptul că, partea civilă nu poate face dovada valorii contabile cu care este înregistrat în gestiune tronsonul de cale ferată respectiv.
Se solicită a se avea în vedere că, prin acțiunea civilă, exercitată alăturat celei penale, prejudiciul trebuie satisfăcut la nivelul la care se găsea bunul imediat înainte de săvârșirea infracțiunii iar nu la valoarea " de nou " a bunului, în caz contrar producându-se o îmbogățire fără just temei.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe și deciziei instanței de apel, conform art.385 ind.14 cod procedură penală, din perspectiva criticilor formulate, în limitele prev. de art.385 ind.6 alin.1 și 2 cod procedură penală, Curtea constată:
În ceea ce privește greșita individualizare a pedepsei sub aspectul modalității de executare, reținem că, în mod corect s-a dispus executarea pedepsei în regim de deținere, având în vedere persistența infracțională a inculpatului, care a suferit mai multe condamnări la pedepse cu închisoare pentru săvârșirea mai multor fapte penale, aspect ce demonstrează că, prin săvârșirea din nou a unor infracțiuni, scopul pedepselor aplicate, respectiv schimbarea comportamentului antisocial al inculpatului, formarea unei noi atitudini față de valorile sociale apărate prin legea penală, nu a fost atins, impunându-se o reacție mai energică din partea societății.
În sensul acestei concluzii este și împrejurarea că, nici după ce inculpatul a beneficiat de clemența legii, prin grațierea unor pedepse, nu a mai intrat în conflict cu legea penală, element care, alăturat celorlalte considerente, îl caracterizează pe inculpat ca fiind mai periculos.
Atitudinea sinceră a inculpatului, în contextul materialului probator laborios, nu poate fi considerat ca fiind suficient pentru a considera că nu se impune executarea efectivă a pedepsei.
Reținem și modalitatea de săvârșire a faptei, inculpatul antrenând în activitatea infracțională și alte persoane, prin inducerea în eroare a acestora cu privire la caracterul licit al activității sale, frecvența unor asemenea fapte, de sustragere de material feros de la căile ferate și valorificarea lui la societăți de colectare de fier vechi.
Posibilitățile de reintegrare socială, confirmate prin referatul de evaluare, după o perioadă îndelungată de comportament infracțional, nu sunt suficiente pentru a dispune o altă modalitate de executare decât cea efectivă.
În consecință, criticile formulate în acest sens sunt neîntemeiate, nefiind incidente dispozițiile art.385 ind.9 pct.9 cod procedură penală
În ceea ce privește greșita soluționare a laturii civile, reținem că, în mod corect instanța de apel a reținut că, prejudiciul efectiv cauzat părții civile este în sumă de 123.970 lei din care, prin vânzarea ca material recuperabil a șinelor, se putea obține suma de 3.260 lei iar uzura acestor șine de cale ferată este de 18.596 lei, dispunând în mod eronat obligarea inculpatului la plata sumei de 102.114, prejudiciu efectiv.
În mod corect s-a avut în vedere valoarea materialului din care era fabricată șina de cale ferată, corespunzător tipului acesteia, care, potrivit raportului de expertiză și suplimentului la acesta este de 23 lei/kg, rezultând, în raport de cantitatea sustrasă suma de 123.970 lei, din care, în mod corect s-a scăzut uzura acesteia și valoarea ce poate fi obținută prin valorificarea șinei sustrase ca fier vechi.
În consecință, nu s-a avut în vedere valoarea " de nou " a bunului sustras, neputându-se vorbi de o îmbogățire fără justă cauză.
Împrejurarea că, această linie de cale ferată nu mai era folosită, că tronsonul din care făcea parte era dezafectat, nu are nici o consecință a valorii materialului din care era fabricată șina de cale ferată și care a fost avută în vedere la stabilirea prejudiciului.
Reținem totodată și faptul că, șina de cale ferată a fost tăiată pentru a fi transportată la societatea de valorificare a fierului vechi, astfel încât, aceasta nu a fost predată în starea în care era înainte de sustragere.
În consecință, și criticile privind modul de soluționare a laturii civile sunt neîntemeiate, fapt pentru care nu sunt incidente dispozițiile art.385 ind.9 pct.18 cod procedură penală.
Recursul formulat de inculpat este întemeiat sub aspectul învederat, din oficiu, de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, respectiv, greșita adăugare cuantumului pedepsei de 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr.2239/2000 pronunțată de Judecătoria Constanța la pedeapsa de 1 an închisoare, și aceasta deoarece, această pedeapsă a fost inclusă deja în pedeapsa de 1 an și 1 lună închisoare aplicată prin sentința penală nr.1931/2005 a Judecătoriei Constanța.
Față de această critică, Curtea, în baza art.385 ind.15 alin.1 pct.2 lit. d cod procedură penală, va admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.176/01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța și a sentinței penale nr.549/21.05.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța, ambele în dosarul penal nr-, va casa, în parte, decizia penală nr.176/01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța și sentința penală nr.549/21.05.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța, ambele în dosarul penal nr- și rejudecând va dispune înlăturarea dispoziției privind revocarea grațierii condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2239/2000 pronunțată de Judecătoria Constanța precum și dispoziția privind adăugarea cuantumului acestei pedepse la pedeapsa de 1 an închisoare, astfel încât, inculpatul va executa pedeapsa de 1 ( un ) an închisoare.
Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei penale nr.176/01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța și a sentinței penale nr.549/21.05.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța, ambele în dosarul penal nr-, care nu sunt contrare dispozițiilor prezentei decizii.
În baza art.192 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 indice 15 alin.1 pct.2 lit."d" Cod procedură penală,
Admite recursul declarat de inculpatul - domiciliat în C,-, -.1,. A,. 2, județul C, împotriva deciziei penale nr. 176 din 01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr. 549/21.05.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-.
Casează, în parte, decizia penală nr.176/01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța și sentința penală nr.549/21.05.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța, ambele în dosarul penal nr- și rejudecând dispune:
Înlătură dispoziția privind revocarea grațierii condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2239/2000 pronunțată de Judecătoria Constanța precum și dispoziția privind adăugarea cuantumului acestei pedepse la pedeapsa de 1 an închisoare, astfel încât, inculpatul va executa pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale nr.176/01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța și a sentinței penale nr.549/21.05.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța, ambele în dosarul penal nr-, care nu sunt contrare dispozițiilor prezentei decizii.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Jud.fond -
Jud.apel -;
Red.dec.Jud.-/4 ex.
Data: 23.10.2009
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Eleni Cristina Marcu, Viorica
