Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 59/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - 208, 209 CP -
(Număr în format vechi 91/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZI A PENALĂ NR. 59
Ședința publică de la 26 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
- - - - JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
- - - - Președinte Secție
Grefier: -
Ministerul Public reprezentat prin procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații, domiciliat în C,-, -. 5,. 1,. 3,. 14 județul D și de către, domiciliat în C,- județul D, în C,. Nouă,. 74,. 3 județul D, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, f Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal împotriva deciziei penale nr. 299 din 22 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurentul inculpat pentru care se prezintă avocat din oficiu, recurentul inculpat, pentru care se prezintă avocat din oficiu, partea vătămată scu și reprezentanții legali și -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra recursului de față;
Avocat, pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe fond schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin.1, rap. la art. 209 alin. 1 lit.a, e, f Cp în infracțiunea prevăzută de art. 216 cod penal.
Arată că din toate probele existente la dosarul cauzei reiese faptul că inculpatul a găsit telefonul mobil în autobuz pe care și l-a însușit, în nici un caz aceasta nu a sustras telefonul de la partea vătămată, așa cum reiese din declarația martorului dată în fața instanței de fond.
Avocat, pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe fond în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. 2 raportat la art. 10 lit. c cod procedură penală, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin.1, rap. la art. 209 alin. 1 lit. a, e, f, Cp, acesta neavând nici o contribuție la săvârșirea acestei infracțiuni, așa cum reiese și din declarația dată de inculpatul, aflată la fila 14 din dosarul de fond.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați ca nefondate și menținerea hotărârilor instanțelor de fond ca fiind legale și temeinice.
Arată că din toate probele existente la dosarul cauzei reiese clar faptul că inculpatul, a sustras un telefon mobil de la partea vătămată iar inculpatul, a avut cel puțin o complicitate morală la comiterea acestei infracțiuni.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 2496 din 02.08.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în baza art. 208 alin.1, rap. la art. 209 alin. 1 lit.a, e, f, Cp. cu aplicarea art. 37 lit.a Cp, s-a dispus ondamnarea inculpatului -, fiul lui și, născut la 01.03.1969 în mun. C, jud. D, cu domiciliu în C,-, - 5, se. 1,. 14, jud. D, CNP -, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 64 lit.a, b și 71 Cp. s-a menținut liberarea condiționată pentru restul de 546 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3287/2004 a Judecătoriei Craiova.
n baza art. 26 rap. la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, f Cp. cu aplicarea art. 37 lit.a Cp. a fost ondamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 19.03.1965 în mun. C, jud. D, domiciliat în C,-, județul D, CNP -, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 64 lit.a, b și 71 Cp, s-a enținut liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 605 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3221/01.07.2003 a Judecătoriei Craiova.
S-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 25.05.2007 până la zi și s-a menținut starea de arest a acestora.
S-a eținut că partea vătămată scu, domiciliat în C,. Nouă,. 29 B, se. 1,. 2, jud. D, CNP -, nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt că rin p. rechizitoriul din data de 07.06.2007, emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova în dosar nr. 5551/P/2007, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților - și pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit.a, e, f Cp. și complicitate la săvârșirea acestei infracțiuni, prev. și ped. de art. 26 Cp. rap. la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, f Cp. cu aplicarea, în cazul ambilor inculpați, a disp. art. 37 lit.a Cp. privind recidiva postcondamnatorie.
Cauza a fost înaintată Judecătoriei Craiova pentru competentă soluționare, primind numărul de înregistrare 13.027/215/08.06.2007.
În fapt, s-a reținut că în ziua de 25.05.2007, partea vătămată scu și prietenul săi s-au deplasat din cartierul din municipiul C în stația de autobuz, intenționând să-și continue traseul cu un mijloc de transport în comun.
După ce au urcat în autobuzul nr. 6, între partea vătămată și martorul s-au interpus inculpații.
Fără să fie observat de vreun călător, inculpatul - a sustras din buzunarul părții vătămate telefonul mobil marca "Sony Ericsson W 9001" pe care și 1-a însușit.
Ulterior aproprierii bunului, sub pretextul că nu mai efectuează controlul biletelor călătorilor, inculpații au coborât în stația Control.
Considerând că inculpații au fost controlori, în mod involuntar partea vătămată și martorul i-au urmărit cu privirea după coborâre. în momentul în care au sesizat că se îndreaptă într-o altă direcție decât cea firească în raport de calitatea ce și-o afirmaseră, partea vătămată și-a controlat buzunarele, constatând că îi lipsește telefonul mobil.
Sesizând fapta, unul dintre jandarmii din cadrul Mobile de Jandarmi C, ce-i urmărise pe inculpați încă din stația de autobuz, și-a anunțat telefonic alți colegi, coborând apoi împreună cu partea vătămată și martorul din vehicul.
Inculpații au fost imobilizați de echipa de jandarmi în zona barului situat pe b-dul - din Municipiul
Cu ocazia percheziției corporale, asupra inculpatului - a fost găsit telefonul mobil al părții vătămate.
Prejudiciul produs părții vătămate în valoare de 700 lei a fost recuperat prin restituire.
Împotriva acestei soluții au declarat apel inculpații și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și arătând că sunt nevinovați.
Prin decizia penală nr. 299 din 22 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția penală, în dosarul nr-, pelurile inculpaților au fost respinse ca nefundat în baza art. 379 pct.1 lit. b Cod procedură penală, pentru următoarele motive:
Din probatoriile administrate în cauză a rezultat că la data de 25 mai 2007, în timp ce se afla într-un mijloc de transport în comun, inculpatul a sustras din buzunarul părții vătămate scu un telefon mobil pe care și l-a însușit.
Inculpatul a fost în autobuz împreună cu inculpatul, a avut cunoștință de ce se întâmplă și a fost de acord cu săvârșirea faptei.
De altfel, inculpații au coborât împreună din autobuz iar cu ocazia percheziției corporale asupra inculpatului, s-a găsit telefonul mobil al părții vătămate.
Deși în declarația dată în fața instanței de apel inculpatul a spus că nu știe cum a ajuns telefonul mobil la el, din probele administrate în cauză rezultă că acesta este autorul furtului.
De asemenea, inculpatul a ajutat la săvârșirea infracțiunii deoarece s-a interpus în autobuz între partea vătămată și ceilalți călători împreună cu inculpatul pentru a facilita sustragerea telefonului, a avut cunoștință și a fost de acord cu săvârșirea faptei.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cp, limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatoare, gradul de pericol social concret al faptelor, dat de modalitatea și împrejurările săvârșirii acestora, persoana infractorilor, elemente în raport de care s-a orientat la pedeapsa cu închisoare cu executare în regim privativ de libertate, considerându-se că numai astfel se va contribui la atingerea scopului preventiv și educativ conform art. 52 Cp.
Împotriva acestei decizii ambii inculpați au declarat recurs în termen și motivat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se pentru recurentul inculpat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe fond schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin.1, rap. la art. 209 alin. 1 lit.a, e, f, Cp în infracțiunea prevăzută de art. 216 cod penal.
Acesta arată că din toate probele existente la dosarul cauzei reiese faptul că inculpatul a găsit telefonul mobil în autobuz pe care și l-a însușit, în nici un caz aceasta nu a sustras telefonul de la partea vătămată, așa cum reiese din declarația martorului dată în fața instanței de fond.
Recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe fond în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. 2 raportat la art. 10 lit. c cod procedură penală, achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin.1, rap. la art. 209 alin. 1 lit. a, e, f, Cp, acesta neavând nici o contribuție la săvârșirea acestei infracțiuni, așa cum reiese și din declarația dată de inculpatul, aflată la fila 14 din dosarul de fond.
În baza art. 385 ind. 14 cod procedură penală, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a înscrisurilor noi, prezentate la instanța de recurs și în limitele prev. de art. 385 ind. 6 cod procedură penală și existând motiv de recurs de casare din cele prev. de art. 3859alin. 3 cod procedură penală, care se iau în considerare din oficiu, respectiv cel prev. de art. 385 ind. 9 pct. 14, din perspectiva individualizării pedepselor accesorii aplicate inculpaților, Curtea a constatat următoarele:
1. Critica recurentului inculpat, care solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe fond schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin.1, rap. la art. 209 alin. 1 lit.a, e, f Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 216 cod penal, este neîntemeiată, astfel:
Infracțiunea de însușire bunului găsit prevăzută și pedepsită de art. 216 Cod penal este fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit, autorităților sau celui care l-a pierdut, sau de a dispune de acel bun ca de al său și se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, cu aceiași pedeapsă sancționându-se și însușirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparține altuia, ajuns din eroare în posesia făptuitorului.
Această infracțiune are ca obiect material un bun găsit, respectiv un bun ajuns din eroare în posesia făptuitorului, care a ieșit din posesia altuia fără voia acestuia (neabandonat) și fără ca făptuitorul să fie ținut să știe cui aparține. Deci, bunul găsit este bunul care nu aparține făptuitorului și peste care a dat întâmplător, într-un loc unde în raport cu natura sa, acel bun nu se poate nesupravegheat.
Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea se realizează prin nepredarea, dispunerea sau însușirea pe nedrept a unui bun găsit, sau ajuns din eroare în posesia făptuitorului, iar sub aspectul laturii subiective, indiferent de modalitatea de săvârșire, infracțiunea implică vinovăția făptuitorului numai sub forma intenției.
Or, infracțiunea de furt, prevăzută și pedepsită de art. 208 Cod penal, constă în luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept.
Din punct de vedere al laturii obiective, infracțiunea de furt se realizează prin acțiunea de luare a bunului mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, bunul nefiind pierdut (și, în nici un caz abandonat), iar sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de furt se săvârșește cu intenție directă, în sensul că făptuitorul știe că ia bunul din posesia sau detenția altuia, vrea să săvârșească fapta pentru a face din acel bun un bun al său și îl pune pe deținător în imposibilitatea de a-și exercita drepturile asupra bunului, cauzându-i astfel o pagubă.
În speță, în mod corect s- reținut că activitatea infracțională a inculpatului, realizează sub aspect obiectiv și subiectiv, conținutul constitutiv al infracțiunii de furt, iar nu de însușire a bunului găsit, respectiv de furt calificat prevăzut în art. 209 alin. 1, e și f Cod penal, fiind valorificate în mod judicios probele administrate în cauză, pe baza cărora s- stabilit în mod complet o stare de fapt în concordanță cu realitatea.
Aceste probe contrazic versiunea și susținerile inculpatului și atestă faptul că telefonul mobil aparținând părții vătămate scu, nu a fost pierdut de către aceasta, pentru a fi eventual găsit de către inculpat, ci a fost sustras de fără consimțământul părții vătămate, în scopul aproprierii, respectiv al însușirii pe nedrept, astfel că declarația martorului dată în fața instanței de fond, care nu se coroborează cu alte probe, fiind singulară, în mod corect nu a fost luată în considerare pentru a se configura o altă stare de fapt, în privința modului în care telefonul nu s-a mai aflat asupra victimei, respectiv prin pierderea acestuia.
De altfel, acesta nu explică în vreun fel acceptabil, care este motivul pentru care contrazice parțial declarația dată în faza de urmărire penală, afirmând că a auzit o femeie că telefonul i-ar fi căzut părții vătămate, deși el nu a perceput direct nici momentul deposedării nici momentul unei eventuale pierderi involuntare, precum și confuzia pe care o face și modul aproximativ de exprimare, cu privire la împrejurarea dacă inculpații ar fi spus că vor coborî din autobuz, întrucât nu mai controlează biletele.
În aceiași ordine de idei, însuși martorul arată că în autobuz nu l-a mai observat pe prietenul său, partea vătămată, din cauza faptului că cei doi inculpați s-au așezat între ei, iar partea vătămată confirmă această împrejurare.
În orice caz, locul în care se afla depozitat telefonul, respectiv într-un buzunar cu clapă al pantalonilor victimei, legat de care nu s-a constatat existența vreunei rupturi, faptul că autobuzul fiind aglomerat, partea vătămată nu avea posibilitatea să facă anumite mișcări ce ar fi putut justifica o eventuală cădere involuntară telefonului, graba cu care inculpații au plecat din autobuz și locul în care a fost găsit telefonul la percheziția corporală - în lenjeria intimă a inculpatului, sunt elemente ale stării de fapt, care coroborate cu declarațiile părții vătămate, ale martorului și parțial, ale inculpaților, demonstrează fără dubiu faptul sustragerii telefonului de către inculpatul și contrazic ipoteza pierderii acestuia de către partea vătămată.
2. Critica recurentului inculpat, care solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe fond în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. 2 raportat la art. 10 lit. c cod procedură penală, achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin.1, rap. la art. 209 alin. 1 lit. a, e, f Cod penal, acesta neavând nici o contribuție la săvârșirea acestei infracțiuni, așa cum reiese și din declarația dată de inculpatul, aflată la fila 14 din dosarul de fond, este nefondată, astfel:
Declarația coinculpatului în această privință, este singulară în cauză și nu se coroborează cu alte fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, astfel că în mod corect nu a fost apreciată ca reflectând realitatea.
Mai mult, din probele administrate în cauză evaluate prin coroborare, rezultă că inculpatul a avut cunoștință de săvârșirea faptei, astfel: acesta a fost împreună cu celălalt inculpat pe parcursul întregii zile consumând alcool, înainte de urcarea în autobuz și după coborâre, plecând împreună în grabă din autobuzul aglomerat, unde au ocupat loc într-o anumită modalitate care să permită încadrarea victimei de către cei doi și reducere a posibilității de observare a unor manopere sau gesturi care ar fi atras atenția persoanei sau călătorilor.
Aceste împrejurări concrete, ca elemente ale stării de fapt și ale conduitei inculpatului, conduc fără dubiu la concluzia că acesta a înlesnit și a ajutat în acest mod, la comiterea furtului în formă calificată, de către celălalt inculpat, fiind corectă trimiterea în judecată, respectiv condamnarea acestuia pentru complicitate, ca formă a participației penale, ce reprezintă o contribuție indirectă, mediată la săvârșirea infracțiunii de către autorul.
3. Recursurile inculpaților sunt fondate numai din perspectiva individualizării pedepselor accesorii aplicate inculpaților, astfel:
Ambele instanțe au făcut o aplicare greșită a disp.art.71 rap.la art.64 alin.1 lit.a teza I cod penal interzicând inculpaților dreptul de a alege, fiind încălcat art.3 din Protocolul nr.1 al O așa cum a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Hirst Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord.
Dreptul de a alege este un drept constituțional recunoscut expres de disp.art.36 din Constituție tuturor cetățenilor, drept garantat prin Protocolul nr.1 art.3 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale care enunță obligația pentru . părți contractante să organizeze alegeri în condiții care să asigure libera exprimare a opiniei poporului.
în general și persoanele condamnate continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenție,cu excepția dreptului la libertate atunci când o detenție regulată intră în mod expres în câmpul de aplicare al art.5 din Convenție.
Ei nu pot fi decăzuți din drepturile lor garantate prin Convenție pentru simplul fapt că se găsesc în fața unei condamnări penale.
Așadar, Interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a - c cod penal nu se face în mod automat, prin efectul legii.
Deci, la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev.de art.64 penal trebuie avută în vedere natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei, persoana infractorului, valorile sociale lezate prin activitatea infracțională, potrivit cerințelor art. 71 alin. 3 cod procedură penală, astfel încât să se justifice concluzia potrivit căreia fapta săvârșită să-i facă incompatibili cu exercitarea acestor drepturi.
Având în vedere jurisprudența O, sens în care s-a pronunțat și ÎCCJ prin Decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr. 74/2007 și criteriile menționate mai sus, Curtea constată că infracțiunile reținute în sarcina tuturor inculpaților nu sunt de natură a conduce la concluzia că se impune interzicerea dreptului de a alege fiind motivul pentru care va înlătura această interdicție.
Așadar, în baza 385 ind. 15 pct. 2 Cod procedură penală, fiind incident cazul de recurs de casare prev. de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală, se vor admite ca fondate recursurile inculpaților, se va casa decizia penală recurată nr. 299 din 22 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția penală, în dosarul nr- și admițând apelurile inculpaților, va desființa sentința penală nr. 2496 din 02.08.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, numai în ceea ce privește pedepsele accesorii aplicate acestora și va interzice inculpaților drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b cod penal pe perioada prevăzută de art. 71 cod penal.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
În baza art. 88 Cod penal, va deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reținerii și arestării preventive de la 25 mai 2007 la 6 decembrie 2007.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel și recurs rămân în sarcina statului, din care câte 240 lei pentru fiecare inculpat reprezintă onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondate recursurile inculpaților și, împotriva deciziei penale nr. 299 din 22 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția penală, în dosarul nr-.
Casează decizia și admițând apelurile inculpaților desființează sentința penală nr. 2496 din 02.08.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, numai în ceea ce privește pedepsele accesorii aplicate acestora. Interzice inculpaților drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b cod penal pe perioada prevăzută de art. 71 cod penal.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reținerii și arestării preventive de la 25 mai 2007 la 6 decembrie 2007.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel și recurs rămân în sarcina statului, din care câte 240 lei pentru fiecare inculpat reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
27 Mai 2008
Red. TR/4 ex.
Jud. fond C
Jud apel
S
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Mariana Pascu, Tatiana Rădulescu
