Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 603/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.603/
Ședința publică de la 29 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier:
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat prin PROCUROR: - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursurilor penale promovate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 178 din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns av. - apărător desemnat din oficiu, fără delegație la dosar pentru recurentul inculpat, lipsă și av. G - apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, pentru recurentul inculpat lipsă, lipsă fiind și intimata parte civilă ""
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că ambii recurenți inculpați au depus la dosarul cauzei motive de recurs.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. consideră că ambele hotărâri pronunțate sunt nelegale și netemeinice în ceea ce privește condamnarea recurentului inculpat. Invocă faptul că acesta este nemulțumit de rezolvarea laturii penale și civile a cauzei plecându-se de la un prejudiciu inexistent din punctul său de vedere.
Precizează că acest prejudiciu a fost recuperat prin restituirea acelor cupoane de cale ferate ca fiind sustrase de inculpați. În mod eronat instanța l-a obligat să despăgubească unitatea întrucât nu a distrus, nu a înstrăinat acele șine, ele recuperându-se și prin urmare nu există prejudiciu.
Pe latură penală recurentul inculpat este nemulțumit de faptul că deși instanțele nu au reținut în sarcina sa infracțiunea de distrugere totuși a fost tratat în conținutul hotărârii și s-a reținut ca o justificare distrugerea acestor șine prin tăiere. Este nemulțumit de faptul că a fost condamnat deși inițial a recunoscut fapta, cât și de cuantumul pedepsei. Solicită admiterea recursului, să se constate nelegalitățile care s-au strecurat în hotărârile pronunțate, să fie exonerat de orice plată pe latură civilă întrucât șinele s-au predat, ele au valoare și nu există nici un prejudiciu.
Av.G precizează că și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a acestui inculpat.
Face referire la depoziția recurentului inculpat care nu a fost depistat de organele de poliție, doar celălalt inculpat a fost surprins de organele de poliție cu căruța. În această declarație recurentul inculpat arată că nu a săvârșit această faptă deoarece în aceeași zi s-a aflat la pescuit și în timp ce se deplasa spre casă s-a întâlnit cu celălalt inculpat, respectiv care era cu căruța și l-a ajutat să transporte o linie de cale ferată, timp în care au apărut organele de poliție, acesta a fugit speriat.
Consideră că depoziția lui este susținută de declarația martorului care declară că inculpatul a fost la pescuit în acea dată, a părăsit locul unde pescuia lăsându-și undița și bicicleta pe malul apei, așa explicându-se și faptul că în căruța celuilalt inculpat nu se afla nici un obiect de pescuit. Precizează că instanțele nu au luat în considerare depoziția acestui martor și la instanța de apel apărarea a venit cu un alt martor, respectiv numitul, depoziția acestui martor coroborându-se cu depoziția martorului.
Pe latură civile precizează că cei doi inculpați au fost obligați în solidar, reținând instanța de apel că probele dovedesc că șina a fost proaspăt secționată pentru a fi transportată în căruță.
Mai precizează că nu au efectuat nici o operațiune de secționare și nu există nici un prejudiciu deoarece inculpatul în timp ce se deplasa cu căruța, cu șinele a fost depistat iar șinele au fost pe loc recuperate.
Solicită admiterea recursului declarat de inculpatul, casarea deciziei recurate, potrivit art. 10 lit. c Cod procedură penală, deoarece nu există probe certe că această infracțiune ar fi fost săvârșită de inculpatul având în vedere singura declarație a celuilalt coinculpat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de cei doi inculpați ca nefondate.
Precizează că așa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză inculpatul a recunoscut încă din faza de urmărire penală fapta și a regretat- A mai declarat acest inculpat că a fost împreună cu inculpatul să sustragă șine de cale ferată. Arată că nu s-a reținut infracțiunea de distrugere întrucât șinele erau scoase, inculpații nu au făcut altceva decât le-au tăiat și le-au transportat în căruță iar partea civilă nu mai poate folosi aceste cupoane deoarece acestea sunt secționate, motiv pentru care solicită despăgubiri de la cei doi inculpați.
Solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față,
Prin sentința penală nr. 384 din 27 noiembrie 2007 a Judecătoriei Adjud inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
S-a menținut liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 1211 zile dispusă prin sentința penală nr. 805/2005 a Judecătoriei Slobozia.
A fost condamnat prin aceeași sentință și inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Pentru ambii inculpați s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal cu excepția dreptului de a alege pe durata executării pedepselor.
Inculpații au fost obligați în solidar la despăgubiri în sumă de 1620,626 lei către partea civilă ""
S-a reținut că în ziua de 4 februarie 2007 inculpatul a identificat patru șine de cale ferată în zona Triajului CFR lângă o de pietriș, pe care le-a sustras în noaptea de 5/6 februarie 2007, transportându-le cu o căruță, fiind ajutat de inculpatul dar au fost depistați de organele de poliție și au abandonat bucățile de șină. Inculpatul a reușit să fugă, motiv pentru care a negat participarea lui la faptă, dar inculpatul a recunoscut constant că împreună au sustras bunurile.
Situația de fapt a fost stabilită și pe baza proceselor-verbale de constatare a faptelor din 6 februarie 2007, de cercetare la fața locului, de examinare criminalistică a mijlocului de transport și a șinelor sustrase, care prezentau la ambele capete urme de tăiere și pilitură proaspete.
Împotriva sentinței a declarat apel peste termen inculpatul, motivând că a fost prezent la un termen de judecată după care a plecat din țară și nu a mai fost prezent la dezbateri și nici la pronunțare. În această situație a fost împiedicat să declare apel în termen și a cerut repunerea în termen și suspendarea executării mandatului de executare a închisorii.
Prin încheierea din 16 aprilie 2008, s-a admis cererea de repunere în termen, iar la termenul de judecată din 7 mai 2008 s-a admis cererea de suspendare a executării hotărârii și punerea în libertate.
În motivele de apel, critica formulată de inculpat prin apărător s-a referit la faptul că s-a reținut greșit sustragerea unei șine de cale ferată secționată în patru cupoane cu dimensiunea de 3,4 metri fiecare, atâta timp cât nu s-a făcut dovada că a distrus prin tăiere șina și că a secționat-o, fiind scos de sub urmărire penală pentru infracțiunea de distrugere. A arătat că nici nu ar fi avut timpul material pentru secționarea lor și consideră că prin restituirea lor prejudiciul a fost recuperat și nu mai trebuia să fie obligat la plată.
A mai arătat că linia de cale ferată se afla în conservare, iar cupoanele de șină nu puteau fi valorificate ca fier vechi.
În ceea ce privește latura penală, a solicitat reținerea unor circumstanțe atenuante încât să se reducă pedeapsa sub minimul special.
Inculpatul a declarat apel peste termen, susținând prin apărător că nu a participat la toate termenele de judecată la fond, iar la pronunțare a lipsit fiind plecat la lucru în Spania, sens în care a depus și un certificat (fila 44-47 dosar apel). A solicitat repunerea în termen, iar prin încheierea din 7 mai 2008 s-a admis repunerea în termenul de apel.
Critica în fond a inculpatului privind sentința s-a referit la faptul că greșit a fost condamnat deoarece nu există dovezi că a participat la comiterea faptei fiind la pescuit la data și pe durata când se susține că s-a aflat împreună cu inculpatul. A arătat că există dubii privind vinovăția sa și a cerut achitarea.
Prin decizia penală nr. 178 din 28 mai 2008 a Tribunalului Vranceas -au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Analizându-se actele și lucrările dosarului și motivele invocate, ambele apeluri apar ca nefondate.
Fiind considerate ca declarate în termen prin admiterea cererilor de repunere în termen, s-au analizat motivele prin care s-a criticat sentința ca netemeinică și nelegală.
Referitor la inculpatul care a recunoscut comiterea faptei, pedeapsa aplicată s-a constatat a fi temeinică și legală privind aplicarea criteriilor de individualizare. Împrejurarea că a sustras șinele de la o porțiune de cale ferată în conservare nu a avut relevanță sub aspectul gravității faptei comise, calea ferată putând fi repusă în funcțiune în raport de necesități.
S-a avut în vedere că inculpatul este și recidivist ca urmare a comiterii anterior a unor fapte de furt și violențe grave.
De asemenea, nu a avut relevanță că inculpații nu au fost trimiși în judecată și pentru infracțiunea de distrugere, deoarece este dovedit faptul că nu inculpații au dezmembrat sau dislocat șina de cale ferată, dar probele dovedesc că aceasta a fost proaspăt secționată pentru a fi transportată în căruță, situație în care aceștia răspund pentru valoarea de înlocuire a unei șine de cale ferată în stare bună.
Relațiile societății păgubite s-au referit la faptul că fierul recuperat de la inculpați a fost valorificat, iar prejudiciul de recuperat are în vedere și valoarea de înlocuire încât se va executa doar diferența până la valoarea integrală a unei șine.
Referitor la inculpatul, acesta s-a apărat constant, de la primele cercetări, că nu a participat la faptă deși coinculpatul său a declarat că împreună au sustras șinele de cale ferată, nefiind găsite în căruța în care s-a transportat nici un instrument de pescuit. Dacă ar fi reală apărarea sa că în noaptea respectivă venea de la pescuit când s-a întâlnit cu inculpatul și fiind obosit s-ar fi urcat întâmplător în căruța acestuia, atunci acele scule de pescuit trebuiau să fi rămas în căruță în momentul în care acesta a fugit la apariția organelor de poliție.
În plus, nici șinele sustrase în cantitate de aproximativ 700 kg nu puteau fi încărcate de o singură persoană, iar prezenta inculpatului nu se justifica decât în calitate de coparticipant la faptă.
Ca atare, nu s-a putut lua în considerare solicitarea sa de a fi achitat.
În privința individualizării pedepsei, instanța de fond a avut în vedere, pe lângă împrejurările comiterii faptei și persoana inculpatului, care este condamnat pentru multe fapte de furt. De altfel, pedepsele aplicate inculpaților de instanța de fond s-au situat către minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de furt calificat, nefiind posibilă reținerea vreunei circumstanțe atenuante pentru reducerea sub acest minim.
Cum sentința s-a constatat a fi legală și temeinică, apelurile au fost respinse în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală iar inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat.
În termen legal împotriva deciziei pronunțate în apel au declarat recurs inculpații și. Primul dintre inculpați a solicitat să se constate că în cauză nu există prejudiciu pentru că nu s-a făcut dovada că ei au secționat șinele sustrase și a cerut achitarea sa pentru infracțiunea de furt întrucât bunurile luate erau abandonate. În subsidiar a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată. La rândul său inculpatul a solicitat achitarea sa, susținând că nu a participat la comiterea faptei, sens în care a invocat depozițiile martorilor și.
Recursurile declarate de inculpați sunt fondate și urmează a fi admise.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs dar și sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 385 indice 9 al. 3 Cod pr. penală care se pot lua în considerare și din oficiu, Curtea reține că hotărârea pronunțată de Judecătoria Adjud, confirmată prin decizia Tribunalului Galați, a reținut corect situația de fapt și a dat faptelor comise de inculpații recurenți încadrarea juridică corespunzătoare, însă este criticabilă sub aspectul soluționării laturii civile.
Astfel criticile inculpatului, referitoare la greșita obligare la despăgubiri în condițiile în care bunurile sustrase au fost recuperate, sunt fondate.
În acest sens Curtea reține că prin actul de sesizare dar și prin hotărârile atacate s-a stabilit că nu cei doi inculpați au tăiat șina de cale ferată pe care au sustras-o, aceasta fiind găsită secționată în patru bucăți, situație în care cei doi nu pot fi ținuți răspunzători pentru valoarea de înlocuire a șinei, care este de 1.620,626 lei conform adresei depuse în apel d e partea vătămată( fila 71). Cum prin aceeași adresă partea vătămată a precizat că bucățile de șină sustrase de inculpați au fost recuperate și predate la fier vechi, obținându-se astfel suma de 775,082 lei, Curtea constată că prejudiciul produs de inculpați a fost acoperit și pe cale de consecință se va înlătura din sentința recurată dispoziția privind obligarea inculpaților la despăgubiri către partea vătămată.
Cât privește celelalte critici formulate de inculpați Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel nu se poate primi susținerea inculpatului cum că bunurile luate ar fi fost abandonate câtă vreme acestea se aflau în triajul stației A, lângă două cabine aparținând părții vătămate "" A șina sustrasă fiind în conservare.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului se constată că în cauză s-a realizat o transpunere judicioasă a criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal și că nu se impune reducerea acesteia. În plus se constată că instanța de fond a dat dovadă de clemență față de inculpatul menținând liberarea condiționată pentru un rest de pedeapsă de 1211 zile dintr-o pedeapsă de 10 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 90/14.05.1999 a Tribunalului Vrancea.
Referitor la critica formulată de inculpatul Curtea reține că încă din momentul depistării căruței încărcate cu bunurile sustrase, la data de 06.02.2007 ora 03.30 dimineața, inculpatul a arătat că persoana ce o însoțea și care a fugit se numește și că împreună cu aceasta sustrăsese mai devreme bucățile de șină aflate în căruță.
Cu privire la acest aspect inculpatul a susținut că în noaptea respectivă a fost la pescuit cu un vecin pe nume, că în jurul orelor 01.30 fugit de pe pentru că a văzut o mașină albă și că în timp ce fugea l-a întâlnit pe inculpatul ce conducea o căruță încărcată și pe care l-a ajutat să treacă linia ferată împingând căruța. Inculpatul a mai arătat că nu a văzut ce era în căruță și că a fugit când a văzut că de aceasta se apropia o altă mașină.
Audiat în cursul urmăririi penale martorul a confirmat că a mers la pescuit cu inculpatul însă a precizat că amândoi au fugit din acel loc în jurul orelor 24.00 când în zonă a apărut o mașină din care au coborât patru cetățeni.
Cât privește martorul, audiat de instanța de apel, acesta a susținut că într-o dimineață l-a văzut pe inculpatul stând la pescuit împreună cu alte patru persoane și că aceștia au plecat în jurul orelor 08.00. De asemenea martorul a precizat că în acea dimineață l-a văzut și pe inculpatul trecând în depărtare cu o căruță.
Raportat la cele mai sus expuse Curtea reține că declarația martorului nu se coroborează cu probele adminJ. în cauză, acesta referindu-se probabil la o altă zi decât cea în care s-a comis fapta câtă vreme celelalte probe indică faptul că inculpatul a fugit de la pescuit în intervalul 24.00 - 01.30.
În ceea ce privește depoziția lui aceasta nu se coroborează în întregime cu aceea a inculpatului și oricum nu lămurește ce a făcut inculpatul în intervalul dintre plecarea de la pescuit și depistarea sa de organele de poliție în jurul orelor 03.30.
Referitor la apărarea inculpatului se remarcă faptul că acesta nu împrejurarea că era cu inculpatul lângă căruță în momentul depistării însă susține că nu cunoștea ce se afla în căruță, lucru puțin probabil întrucât șinele depășeau cadrul căruței, fiind la vedere și plasează acest moment imediat după orele 01.30, când a fugit de la pescuit, în contradicție cu procesul verbal de depistare ce stabilește că cei doi inculpați au fost opriți în jurul orelor 03.30.
Aceste inadvertențe din declarația inculpatului, care nu a putut explica plauzibil ce a făcut între orele 01.30 și 03.30 și se afla lângă inculpatul în momentul depistării, coroborate cu susținerile constante ale acestuia din urmă referitoare la faptul că împreună au încărcat șinele sustrase în căruță precum și cu faptul că greutatea acestora făcea imposibilă manevrarea lor de către o singură persoană formează convingerea instanței de control judiciar că în mod corect s-a reținut în cauză participarea în calitate de autor a inculpatului la furtul comis în noaptea de 06.02.2007 în dauna părții vătămate ""
Față de cel mai sus arătate, Curtea va admite recursurile declarate în cauză de cei doi inculpați doar în ceea ce privește latura civilă a cauzei urmând a constata că celelalte critici formulate de aceștia împotriva hotărârilor supuse controlului judiciar sunt nefondate.
În conformitate cu prevederile art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la 11 mai 1972 în mun.A, județul V, domiciliat în A, str. -, bloc 35,. 34, județul V, CNP -) și (fiul lui și, născut la data de 3 septembrie 1978 în A, județul V, domiciliat în A, cartier, județul V, CNP -) împotriva deciziei penale nr. 178 din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosar nr- - sentința penală nr. 384 din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Adjud în dosar nr- și în consecință:
Casează în tot decizia penală mai sus arătată și în parte sentința penală recurată și în rejudecare:
Înlătură din sentința penală dispozițiile privind obligarea în solidar a inculpaților la plata sumei de 1620,626 lei cu titlu de despăgubiri.
Constată ca fiind acoperit prejudiciul în sumă de 775,082 lei cauzat părții vătămate ""
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galația sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu pentru inculpatul.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./12 noiembrie 2008,
Fond:
Apel: -
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram, Marcian Marius
